4,571 matches
-
îndestulezi împreună cu un confrère, cu un semblable, Tomassino cel-demult-pierdut, tocând mărunt câte-n lună și-n stele în timp ce îți umpli burdihanul? Marina era de jurnă în ziua aceea și arăta grozav într-o pereche de blugi strâmți și o bluză portocalie. Era o combinație încântătoare, care îmi oferea ceva de studiat și admirat în timp ce se îndrepta către noi (vederea din față a sânilor ei mari și ascuțiți), dar și când se îndepărta (vederea din spate a popoului rotund și destul de masiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
gânditoare, de parcă aș studia trăsăturile lui Sammy. O, Doamne. N-am crezut niciodată c-o să observe. M-am dat peste cap să fac rost de un pește care să semene cât mai bine cu Sammy. Vreau să spun că e portocaliu, are două aripioare, Înoată prin bol... Care-i diferența ? O fi puțin deprimat, zic Într-un final. O să-i treacă. Te rog, Doamne, n-o lăsa să-l ducă la veterinar sau unde se merge cu peștii, mă rog În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Și ăsta e numai meritul tău, Emma ! — Serios, Katie, spun fâstâcită. Exagerezi. — Ba nu exagerez deloc ! spune, cu un nod În gât. Și am vrut să-ți mulțumesc cumva. Începe să scotocească În geantă și scoate o chestie imensă tricotată, portocalie. Așa că azi-noapte ți-am făcut asta. E evident că așteaptă o reacție din partea mea. E o basma. Câteva clipe, nu mă pot mișca. O basma croșetată. — Katie, reușesc să rostesc cu greu, Întorcând basmaua pe toate fețele. Nu trebuia... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o fi ceasul ? spune Connor. Se uită la ceas și, spre groaza mea, Îl văd pe Jack privind În aceeași direcție. O, Doamne. I-am dat un ceas foarte drăguț, dar el poartă tot porcăria aia de ceas al lui portocaliu, digital... Ia stai o clipă ! spune Jack, părând că a avut o revelație subită. Se uită la Connor de parcă acum Îl vede prima oară. Stai așa. Tu ești Ken. Aoleu, nu. Aoleu, nu, aoleu, nu... — Connor, spune acesta interzis. Connor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
iese din cap, ca într‑un balonaș de bandă desenată: „Becky Bloowood nu știe să conducă“. — Ei, uite, aici greșești, răspunde Luke. Bula de care vorbești zice, de fapt „Becky Bloowood nu poate să conducă cu noile ei sandale ei portocalii ușor, fiindcă au tocurile prea înalte și prea subțiri“. Ridică din sprâncene și simt că mă înroșesc ușor. Sunt pantofii mei de condus, îngaim, mutându‑mă pe scaunul din dreapta șoferului. Și îi am de câțiva ani. Mă întind să‑mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
al ziarului lui Mao, Tabăra Roșie. Se zice că Mao a numit-o personal în acest post. Ziarul aclamă recentele victorii și îl numește pe Mao „sufletul Chinei”. Domnișoara Lan Ping e în uniformă. Își înfășoară capul cu o eșarfă portocalie. Este înfățișarea pe care o cultivă - un soldat cu o urmă de zeiță romantică. Asta are efectul unui trandafir micuț într-o masă de verdeață. Cunoaște felul în care ochii bărbaților caută și înregistrează. Aparatul de filmat al inimii viitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dea jos hainele?! Promiteți-mi cè beți un ceai cald când ajungeți acasè și luați o aspirinè, Ea îmi cere sè am grijè, take care, mi-a spus și Angel, I will, da, vè promit! Ce aveți în cutiuța aceea portocalie cu verde, tot nu mè pot eu abține sè întreb și ea, întorcându-se înspre rafturi, Care cutiuțè?! Aceea de pe al doilea raft de sus, nu, nu acolo, măi la dreapta! Aici?! Da! Ia cutiuța frumos coloratè în mânè, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
frumos coloratè în mânè, se uitè când la ea când la mine, amuzatè, sunt destul de înalt ca s-o privesc peste vitrină de sticlè care ne desparte, E, și ea explicându-mi cu multè rèbdare ce se aflè în cutiuța portocaliu cu verde, firește cè nu înțeleg nimic, nu e limba mea, limba mea e limba în care mè înțeleg cu cineva, cu Angel, de pildè, De ce vè intereseazè? Așa, de dragul culorilor! strènutul nu l-am mai putut opri ratând impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
chambre de Van Gogh á Arles, 1889, huile sur toile, 57x74 cm, ea explicându-mi, E fascinantè aceastè pânzè, tot efectul ei e dat de culoare și de contrastul dintre culorile complementare, roșu și verde, galben și violet , albastru și portocaliu, negru și alb, apoi, de un joc subtil de perspectivè al obiectelor care dè privitorului sentimentul unei stèri de vis, stare sugeratè și de prezența patului care ocupè aproape jumètate de tablou, În realitate, culorile nu sunt așa țări, afirmè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de sèli împodobite pe pereți cu tablouri ai cèror autori sunè uneori familiar și în urechile mele neobișnuite cu limbajul plastic, Luchian, ne oprim îndelung în fața unui tablou de Luchian, ea fècându-mè atent la culori și luminozitate, eu fascinat de portocaliul real din bluză ei, decoltatè, scèpèrând din când în când de sub pardesiul descheiat precum o razè de soare printre nori, o comparație mai că lumea n-am gèsit, iertare! Ce sè-mi mai bat capul sè fac altă când asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dat cu siguranțè o bilè neagrè la capitolul caracterizarea moralè a personajului nu mè indispune defel, dimpotrivè, mè umple de o nepèsare sfidètoare, Matei închide corect ușa biroului în urma lor, ea aprinde lumină, apoi, ne debarasèm amândoi de haine, bluză portocalie, pentru o fracțiune de secundè, dunga abia întrezèritè a sutienului, parfumul pe care-l regèsesc înfiorat, premier jour? aceasta e o clipè prezentè! Matei trèiește prezentul! Deschide calculatorul, dè comenzile necesare, face o verificare de rutinè, e rândul ei sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
tot nu putea sè se împace cu ideea unei odrasle că Pamela, o pèpușè blondè cu pèr lung care nu stia altceva decât sè plângè atunci cand iubitoarea ei mamè o întorcea cu fundul în sus, dând la ivealè, sub fustița portocalie, chiloțeii albi pe care mama, de altfel, îi scotea destul de des ca s-o ducè la pipi sau la nenea doctorul pentru injecție, Reflectând îndelung asupra vieții lui de familie alèturi de Diana și de Pamela, Matei a decis într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
curajul ei să se Îmbrace În culori deschise. -- Mie rochia asta roz cu alb Îmi place. — Întoarce-te, Buni, să-i văd și la spate modelul. Dar mai ai tu, Buni, o rochie roșie? — Mai ai tu, Buni, o rochie portocalie? — Verde criant? Bleu ciel? — Vai, Buni, de ce te scuzi? Ăsta e genul tău! Ție numai așa Îți stă bine! Dacă altele au chef să umble În negru și cu basmaua pe cap, n-au decât să se băbească! Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
distreze cu ceea ce la un moment dat fusese o mare obsesie a sa. Tot soiul de lucruri ajunseseă în cutia aceea: un păianjen cu spate roșu precum catifeaua, o carcasă înaltă, cu semnițe așezate ca foile de pergament, o bilă portocalie de rășină, o piele de șarpe, o bucată de os, pene de diferite culori, mătase fină, mătase de bumbac, toca îmblănită a unei molii, o spirală de sepale, o frunză bolnavă, acoperită cu pistrui albaștri din pricina unei ciuperci... Acum, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Rudele îndepărtate sunt cele mai bune" Susan era îmbrăcată într-o fustă albă, lungă, model țigănesc și o bluziță albă de bumbac. Sânii dezlănțuiți arătau magnific în vreme ce femeia alerga prin lanul de porumb. Părul strălucitor reflecta ultimele vestigii ale luminii portocalii a soarelui. Denzel Washington, care arăta deosebit de puternic, în tricoul alb, cu mâneci scurte și perechea de jeanși decolorați, tocmai o prinsese din urmă și-și înlănțuise brațele în jurul taliei subțiri a lui Susan. În ochi i se citea dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din strânsoare, femeia a oftat ușurată, iar rochia din tafta verde s-a prăbușit pe podea într-un morman șifonat. Verdele era culoarea preferată a lui Susan atunci când venea vorba de haine. Asta pentru că orice culoare mai îndrăzneață, roz sau portocaliu, ar fi făcut notă discordantă cu roșul natural al părului. — Să știi că e un adevărat blestem să fii femeie. —Pe bune? a răspuns Nick neatent, încercând să-și desfacă papionul. De ce? Pentru că trebuie să te strecori în rochii ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
griul. V-ar pune În valoare ochii. Mi-am ridicat rucsacul pe umăr și-am părăsit clădirea. Era ora șapte și cerul se Întunecase de ceva timp; Înconjurate de haloul lor de lumină, felinarele Îmi păreau a fi de un portocaliu intens și mult prea strălucitoare, de parcă nu le mai văzusem niciodată cu adevărat până atunci. Am rămas o clipă locului, privind Împrejur. Singurul semn că se petreceau evenimente neobișnuite erau mașinile poliției parcate afară; altfel, strada era la fel de tăcută ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un comentariu despre vreme. Jeff arăta tras la față și avea niște gropițe În obraji pe care nu i le mai văzusem. Se ghemuise În haina lui mare, mucitorească, de parcă ar fi căutat În ea o alinare. Peticele de plastic portocaliu forforescent de pe umeri captau lumina lămpii cu abajur verde, care atârna direct deasupra mesei noastre. — Fasciști nenorociți, spuse el din reflex. Primul lucru pe care-l Învățai atunci când te alăturai socialiștilor era să răspunzi automat așa, ori de câte ori se menționa cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
rugat pe mine să-i țin locul. M-am Întors ca s-o privesc. Părea necuvenit de vioaie: părul scurt era dat cu spumă, arătând ca un halou, iar ochii albaștri contribuiau la iluzia angelică. Costumul galben mulat și vesta portocalie de bumbac, legată În talie, pe care o purta pe deasupra m-au făcut să-mi strâng ochii ca În fața soarelui. — Haine mai Închise la culoare n-ai, Lesley? am remarcat eu iritată. Ea scutură din cap și haloul tresăltă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
perfect plasat, sub niște arcade de cale ferată, doar la câteva străzi distanță de Tamisa. Am parcat dubița și-am rămas o clipă sprijinită de ea, savurând atmosfera nopții. De-a lungul falezei, până departe, erau Înșirate ghirlande de lumini portocalii, strălucind difuz În Întuneric asemenea bijuteriilor fosforescente pe care le purtau cu siguranță oamenii dinăuntru. Podul pe care venisem era luminat ca un brad de Crăciun, iar pe el se scurgea un fluviu constant de mașini, ale căror motoare Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
imensă, de curând măturată, era frig și trăgea curentul. M-am gândit că ar fi fost bine dacă mi-aș fi adus un pulover, pe urmă m-am Înfiorat, mai mult din cauza asocierii ideilor decât din cauza răcorii din aer. Scaunul portocaliu turnat era tare și neconfortabil. Designul pretențios și cel de duzină au ceva În comun: nu produc scaune pe care să fii fericit să te așezi. Gustul burghez este cel care dă naștere fotoliilor confortabile, În care te poți ghemui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se află un pian deschis și un violoncel, un pupitru cu cele trei piese ale fanteziei opus șaizeci și trei de robert schumann, după cum a putut citi moartea datorită unui felinar din rețeaua de iluminat public a cărei palidă lumină portocalie intra prin cele două ferestre, și de asemenea câteva grămezi de caiete ici și colo, fără a uita biblioteca Înaltă unde literatura pare să conviețuiască cu muzica În cea mai perfectă armonie, care azi este știința acordurilor după ce a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
hotărât, dar se așeză acolo, În acel colț, poate pentru că Își amintise de frigul care era la această oră În Încăperea subterană a arhivelor. Are ochii la nivelul capului bărbatului, Îi distinge profilul desenat clar pe fundalul de luminozitate vagă portocalie care intră pe fereastră și-și repetă șieși că nu există nici un motiv rezonabil ca să mai rămână acolo, dar imediat argumentează că da, că există un motiv, și puternic, pentru că aceasta este singura casă din oraș, din țară, din lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și mă sărută pe frunte fără a spune un cuvânt, eu tac și privesc cu ochi arzători ghiozdanul care se îndepărtează. O portocală uriașă, foarte coaptă, cade deodată pe trotuar, aproape zburând pe deasupra capului ei, rostogolindu-se într-o băltiță portocalie, cine i-o fi dat lovitura fatală, nu vântul acesta, care aproape că nici nu se simte, vânt de după Pesah, în curând copiii vor călca în sucul acela, iar urmele lor se vor descompune pe trotuar până să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în raportul atașat de patul lui, dă o clipă la o parte pătura, iar eu văd, spre stupefacția mea, un tub micuț ieșind din organul său, care duce undeva spre un săculeț de sub pat și se umple cu un lichid portocaliu. Tot ceea ce trupul se străduiește să ascundă este dezvăluit aici cu atât de multă ușurință, probabil atunci când și-a făcut timp să-i introducă tubulețul acela s-a creat această intimitate între ei, acum îl ține de mână și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]