3,471 matches
-
propriul nume. Însă el este un bărbat slab. Tung Chih e adus de Nuharoo la cină. În ciuda vremii, el arată ca un bulgăre de zăpadă, fiind înfășurat într-o haină de blană albă. I se dă să mănânce carne de porumbel cu o felie de pâine aburindă. Pare vesel și joacă cu An-te-hai un joc cu o sfoară, care se numește „Leagă-mă, dezleagă-mă“. Întins în pat, Hsien Feng își privește fiul. Zâmbește și îl încurajează pe copil să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
iar oglinda ei era cât peretele. Regatul era ascuns în cele mai adânci străfunduri ale unui munte. Un budist cu barbă albă până la pământ o condusese în acest loc. Ea era venerată și toți supușii ei mergeau având pe capete porumbei albi. După ceva tânguială, Tung Chih a fost de acord să părăsească palanchinul cât un cort a lui Nuharoo și să vină să stea cu mine. — Doar pentru scurtă vreme, zise el. Am încercat să nu las să mă supere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să-mi aleg unul ca să-l agăț în palatul meu. Știam că nu voi face lucrul acesta. Tot ce voiam era să am înapoi peștii și păsările mele. Voiam să am păuni care să mă întâmpine în fiecare dimineață și porumbei care să zboare în jurul acoperișului meu cu fluiere și clopoței legați de picioare. Începusem deja restaurarea grădinii mele, iar An-te-hai se ocupa dresarea noilor papagali. Îi botezase după predecesorii lor: Învățatul, Poetul, Preotul Tang și Confucius. El a plătit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sale îmi atinge gâtul. Nu poate fi un păcat să împrumutăm o clipă din viața ta viitoare. Mâinile i se îndreaptă spre roba mea, dar este prea strâns încheiată. Mi se înmoaie membrele și simt cum încep să leșin. Aud porumbeii din înaltul cerului trimițînd muzica fluierelor pe care le poartă. — Este amiază, mă aud spunând. — Și suntem în mormântul tău, răspunde el, îngropându-și fața la pieptul meu. — Ia-mă! Îmi înfășor brațele în jurul lui. El se trage înapoi, gâfâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu-i folosea la nimic acel cufăr. Și cel puțin el nu căzuse la nici un examen, și îndeletnicirea aceasta a lui nu era considerată ca o tristă zădărnicie, d ca o plăcere a lui, așa cum altora le place să crească porumbei sau să cânte din cimpoi. Se presupunea că el înțelege ce citește. Despre mine s-ar fi spus de aici înainte că nu, nu înțeleg ce citesc, dovadă că am fost pus acolo la examen și n-am știut, iar
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
prindă muștele muzicale suflate din instrumente. De la spectacol ieșeam plin de o emoție curată. Peste acoperișe cerul așternea teroarea unor nori ale căror burți violete se înfuriau ca o gușă de cocoș. Deasupra turlelor unei biserici evolua un zbor de porumbei. Părea că sub cer plutesc petale străvezii care strălucesc ireal în soare. Un joc naiv și delicat de artificii conjura furtuna să se depărteze, pierzîndu-se sub imensitatea norilor ca un țipăt sfîșietor, dezorientat și fără de proporție. În inimă, brusc, îmi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
goarnă, așa cum impunea ceremonialul pionieresc. Intelectualul cel mai de vază al satului a trecut glonț pe lângă ei și s-a năpustit În curte trântind ușa cu geamuri În urma lui. În lațele bogate, crețe și galbene avea mațele și oscioarele unui porumbel ce odihnise până atunci Într-un borcan cu formol, iar În mâna stângă ținea, fără să știe, două coaste de om și câteva vertebre. Directorul Încremenise, iar Albu de la Pionieri a clipit de câteva ori nedumerit. Așa de repede se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rânjește, așa cum i se strâmbase streașina acoperișului Înverzit și Înnegrit de mușchi. Orășeanul nu știa ori nu lua În seamă cele ce se șopteau: casa era un sălaș al Morții. Nimeni nu era Îndreptățit să-i tulbure odihna. Podul, În loc de porumbei, adăpostea cuiburi de cucuvăi. Și știau până și copiii cei mai neștiutori că țipătul cucuvelelor pe acoperișul cuiva Înseamnă negreșit moartea unuia dintre cei ce locuiesc sub el. Nici nu se uscase bine cerneala pe actele semnate la Notar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de floricele de toate culorile; pe margine - niște copaci cum nu se găsesc la noi, cu frunze lungi, ca ale palmierilor; pe frunzoaie sunt așezate păsări roșii, verzi, albastre, galbene, ceva Între papagal și sticlete; pe cerul albastru - rândunici și porumbei -, iar Într-un colț, Soarele zâmbăreț ca un om ce și-a pus burta la cale numai cu bunătăți, a băut și două pahare cu vin și e gata să se pună pe sporovăit; pe iarbă, printre flori, fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spune c-am Învins-o. Am făcut și sacrificii, dar voința mea a triumfat. Nu Îngădui nimănui - mai ales nemernicilor cu minte puțină - să ia peste picior suferințele mele. Poate că Într-adevăr am ieșit de acolo cu mațe de porumbel pe cap și coaste de om În mână și poate că Într-adevăr am spus că i-am modificat destinul inspectorului Albu, dar cred cu tărie că e numai treaba mea, nu și a oricărui repetent, chiulangiu și dedat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un obuz care cădea În câmp, aiurea, acolo unde nu putea atinge pe nimeni. Și iată că, Într-o zi la amiază, Între linii Începuse să se audă zarvă. De-a lungul lor, În ținutul nimănui, cutreiera cel mai frumos porumbel al păcii. Un soldat rus, beat de votcă și de fericire, călărea pe deșelate un cal speriat. Rusului Îi căzuse boneta, vestonul Îi era descheiat, Îi lipsea centura, nu avea armă. Calul târa după el un tun de artilerie ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
centrală făcută praf și pulbere de o bombă -, Vieru se arăta un izvor nesecat de idei tâmpite, spre neliniștea și chiar spaima lui Ectoraș, care nu Îndrăznea să-l Îndărătneze ca să nu pară un papă-lapte: Încerca să prindă pe casă porumbei cu firimituri de pâine Înfipte În cârlige de pescuit, voia să opereze pisica pe burtă ca să vadă ce are Înăuntru, se punea ore Întregi la pândă Împreună cu Ectoraș În spatele vreunei haznale turcești, ca să le vadă femeilor ceea ce nu se cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de care nici unul nu se făcea vinovat, dar la care participaseră amândoi fără să știe. Fusese o vreme În sat când copiii Începuseră să lepede praștiile și să-și meșterească arme de foc din ce În ce mai bune, cu care doborau guguștiuci și porumbei. Cine se gândise prima oară la acele drăcii periculoase nu se știa prea bine și mulți Îi bănuiau pe Titel Meșteru care, pe atunci, ca să câștige mai bine, se angajase pe un șantier În marele oraș. De acolo fura cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
S‐ a risipit odată cu seara‐n univers, și trece prin noiane de sfere aurii Ca raza lunii peste rotundele tipsii. și râul nostru are adânc mai diafan, și pare mai albastru văzduhul udeștean, De când, în ziua plină de miei și porumbei, Au picurat într‐însul, albaștri, ochii ei. Când vântul calm foșnește în satul meu natal Se‐ndeasă iarba țării să‐i facă loc sub șal; Din rădăcini când mișcă vântoasa codrii deși Se‐ndeasă plăieșite în somn și vechi plăieși
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ca părinți cucernici, cuminți! DE 8 MARTIE Pentru‐a lui mămică Fiul a brodat O batistă mică. Mult s‐ a mai muncit Mult a mai brodat‐o Până‐a izbutit De a terminat‐o Ține băiețelul Batistoara strânsă Alb e porumbelul Ce‐a brodat pe pânză. Toți se minunează Mama fete n‐are Cine îi brodează Așa batistoară
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Duhul Sfînt." 9. În vremea aceea, a venit Isus din Nazaretul Galileii, și a fost botezat de Ioan în Iordan. 10. Și îndată, cînd ieșea Isus din apă, el a văzut cerurile deschise, și Duhul coborîndu-Se peste El ca un porumbel. 11. Și din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: "Tu ești Fiul Meu prea iubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea." 12. Îndată, Duhul a mînat pe Isus în pustie, 13. unde a stat patruzeci de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
ucenicii au auzit aceste vorbe. 15. Au ajuns în Ierusalim; și Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani, și scaunele celor ce vindeau porumbei. 16. Și nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu. 17. Și-i învăța și zicea: Oare nu este scris: "Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile?" Dar voi ați făcut din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
poartă, iar un câine îi linge rănile de pe picioare. Se arată apoi, moartea celor doi, ca la moartea dreptului și a păcătosului, Iona este aruncat din corabie în apă, iar chitul se apropie să-l înghită, Fiți blânzi ca și porumbeii și înțelepți ca șerpii. Iisus pe scaun cu apostolii la mijloc, un porumbel și un șarpe încolăcit, cu capul în sus, Pilda despre bogatul căruia i-a rodit țarina, reprezentată între cele două ferestre. Bogatul stă pe scaun și discută
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
celor doi, ca la moartea dreptului și a păcătosului, Iona este aruncat din corabie în apă, iar chitul se apropie să-l înghită, Fiți blânzi ca și porumbeii și înțelepți ca șerpii. Iisus pe scaun cu apostolii la mijloc, un porumbel și un șarpe încolăcit, cu capul în sus, Pilda despre bogatul căruia i-a rodit țarina, reprezentată între cele două ferestre. Bogatul stă pe scaun și discută. Unii duc saci cu roade, iar alții pregătesc materiale pentru mărirea hambarului, Cel
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
și faldurile îmbrăcămintei sunt modelate cu atenție, în umbre și tonuri variate. Pe latura de nord a pridvorului, în partea de sus este reprezentată Sfânta Treime. Iisus Hristos și Dumnezeu-Tatăl Cel vechi de zile și Sfântul Duh în chip de porumbel, încadrați jos de îngeri, iar deasupra de serafimi și heruvimi. Urmează apoi un registru cu 3 scene: Pogorârea de pe cruce, Pogorârea la iad și Iisus cu tâlharul cel bun. În continuare, până jos, este pictat Arborele lui Iesei, care reprezintă
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
frământăm prin cap niște idei curat pământene, cum ar fi, „Doamne, ce fund și ce picioare! Și ce țâte, măiculițăăăă!”, ele deodată devin cuvântătoare și cum deschid gura, se duce dracului toooot farmecul. Cum deschid gura, cum o și zbughește porumbelul. Și te miri, cum o fată frumoasă de pică, poate să fie într-adevăr una de ceea, care dă în gropi, de isteață ce e. Pentru a vedea, cam cât sunt de deștepte blondele zilelor noastre, nu ai decât ca
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cabinet. Când am trecut prin zona recepției, am fost surprinsă să-l văd pe Mike aplecat peste biroul recepționistei Efervescente. Oare Efervescenta era o madonă sau o curvă? m-am întrebat. O fată minunată ca tine? Mike gângurea ca un porumbel și-i făcea cu ochiul. Aș zice că bărbații roiesc în jurul tău. Curvă, cred. Hei! a mugit Barry către el. Iarși! O să te pedepsăsc! Mike a sărit de trei coți. —Ei, mult noroc! Ne mai vedem, i-a zis el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
își studiau vârfurile picioarelor, iar eu îmi doream să fi fost oriunde altundeva în lume, mai puțin în camera aia. O închisoare turcească ar fi fost de preferat. Timpul se scurgea atât de încet. Știe să cânte, a scăpat tata porumbelul în mijlocul acelei tăceri stânjenitoare. —Ba nu știe, a bolborosit mama aruncându-i o privire care zicea „taci dracului din gură“. Aia a fost o greșeală. în mod firesc, Josephine era numai ochi și urechi, așa că ai mei au trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu Nola și cu mine. Eram în oraș. —Tu ești Nola? a țipat ea cu o neîncredere aproape palpabilă. Dar arăți... Nola a ridicat o sprânceană, într-un gest întrebător care era teribil de șic. —Arăți normal, a scăpat Helen porumbelul. Mai mult decât normal. Minunat. Ce păr și ce haine ai... — Astea nu-s nimic, fetițo, i-a răspuns Nola cu vocea ei cântată. Stai să-mi vezi mașina! Și soțul, am adăugat eu mândră. Pe Chris nu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
decât de obicei, înecată într-o rochie purpurie Oscar de la Renta care costă de trei ori mai mult decât mașina mamei mele. Emoțiile de dinainte de nuntă au redus regimul alimentar al lui Lucille la de sistemul spartan la cel etiopian. Porumbeii din Central Park sunt mai bine hrăniți decât ea. — Vai, Claire, draga mea, arăți..., Lucille își încheie propoziția apăsându-și mâna încrustată cu bijuterii pe decolteul pistruiat și scheletic - presupun că acesta e un gest care ține loc de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]