3,622 matches
-
o complementaritate între politicile economice ale lui Keynes și cele sociale ale lui Beveridge, iar uneori cele două nume sunt alăturate pentru a desemna statul de tip keynesian-beveridgian. Statul bunăstării sociale și democrația Într-o anumită măsură, statele bunăstării sociale postbelice au fost punctul culminant al procesului de creare a statului-națiune ale cărui începuturi odată cu Revoluția Franceză au fost schițate mai sus. În 1950, T.H. Marshall a argumentat că a fost permisă completarea cetățeniei politice, care câștigase drepturile asociate democrației liberale
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
bunăstării sociale.16 Totuși, toate acestea aveau un număr de trăsături comune ce erau importante în ceea ce privea organizarea teritorială și rolul atribuit regiunilor și altor autorități locale. În primul rând, acestea erau state construite în timpul expansiunii economice din perioada postbelica și, precum economia și societatea, erau în continuă dezvoltare: acest lucru avea în vedere birocrația, obiectivele politice, programele politice, numărul militarilor civili, și, nu în ultimul rând, bugetul. În al doilea rând, noțiunea de echitate, atât între persoane cât și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
întotdeauna mai bun); deregularizarea controlului statului asupra activității sectorului privat; abandonarea principiului egalității, cel puțin al oportunității și al noțiunii că inegalitatea este un stimulent major pentru antreprenoriat și alte reforme. Venirea d-nei Thatcher la putere a semnalat sfârșitul consensului postbelic de vreme ce ea a luat o serie de măsuri pentru a marginaliza uniunile comerciale, atât prin legislație cât și prin permiterea creșterii masive a ratei șomajului, mai ales în sectorul public. Marea Britanie și Statele Unite au mers mult mai departe cu implementarea
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de a asigura solidaritatea și unitatea națională. Concluzii referitoare la reflecțiile asupra contextului schimbării Este evident din analiza făcută mai sus că au existat schimbări importante în configurația statului-națiune tradițional care și-a atins apoteoza sub forma statului bunăstării sociale postbelic. Chiar dacă nici statul-națiune, nici statul bunăstării sociale nu au fost "abolite", au existat schimbări importante în ceea ce privește natura, rolul și funcțiile acestora, în mod deosebit cu privire la forma lor internă de organizare teritorială. A fost o solidificare semnificativă a autonomiei locale și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
crearea instituțiilor politice ale Franței moderne, cu precădere a celor de la nivel subnațional. Napoleon I a completat acest proces prin înființarea sistemului prefectoral pentru controlul central-local. Foarte aproape de argumentul menționat în acest capitol introductiv, înființarea statului bunăstării sociale din Franța postbelică a completat acest proces al centralizării, iar dimensiunea teritorială a acestuia este examinată în capitolul 2. Dar chiar și în timplul celei de-a Cincea Republici, înființată în anii 1960, s-a recunoscut că era necesară descentralizarea, iar capitolul 3
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Uniunea Sovietică. Partidul Comunist, care împreună cu gauliștii jucase un rol important în rezistența Franței, favoriza apropierea de Uniunea Sovietică, în timp ce gauliștii erau ostili atât față de SUA cât și de Uniunea Sovietică. Amândouă grupările au fost prezente în prima coaliție guvernamentală postbelică condusă de însuși generalul de Gaulle dar ambele au fost eliminate de o coaliție de forțe politice care includeau non-gauliștii de dreapta, stânga moderată și creștinii-democrați. Aceștia l-au succedat pe de Gaulle și au format guvernele viitoare ale celei
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Franța a devenit eligibilă pentru Planul Marshall care, între 1945 și 1947, a oferit 12 miliarde de dolari pentru reconstrucția Europei. Franța a primit aproximativ două miliarde de dolari din acest ajutor. Planul Marshall a fost legat de altă consecință postbelică: integrarea europeană. SUA, pâna acum implicată în Războiul Rece cu Uniunea Sovietică, a favorizat crearea blocurilor economice regionale, în special în Europa Occidentală, ca o măsură de a împiedica expansiunea sovietică. De fapt, idea unei Europe unite și chiar federale
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
salvare" a statului-națiune.14 Acest lucru s-a datorat în deosebi faptului că a devenit instrumentul prin care statele membre și-au reconstruit economiile și societățile cu sprijinul Planului Marshall. Dar aceasta a fost și perioada în care explozia economică postbelică a luat avânt și acest lucru împreună cu înflorirea stării de bunăstare, au consolidat recuperarea postbelică a statului-națiune. Această reafirmare a suveranității naționale franceze a fost fortificată mai departe de revenirea la putere a generalului de Gaulle în 1958 și de
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
instrumentul prin care statele membre și-au reconstruit economiile și societățile cu sprijinul Planului Marshall. Dar aceasta a fost și perioada în care explozia economică postbelică a luat avânt și acest lucru împreună cu înflorirea stării de bunăstare, au consolidat recuperarea postbelică a statului-națiune. Această reafirmare a suveranității naționale franceze a fost fortificată mai departe de revenirea la putere a generalului de Gaulle în 1958 și de înființarea celei de-a Cincea Republici. Totuși, chiar dacă statul-națiune francez a fost "salvat" și chiar
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
să observăm aici că Schuman și ceilalți părinți fondatori ai Europei, erau regionaliști devotați, și că, într-adevăr, au creat legături între regionalism și federalismul european.15 Pleven, de exemplu, a fost unul dintre fondatorii celei mai importante mișcări regionaliste postbelice, Comité d'Etudes et de Liaison des Intérêts Bretons* (CELIB). Totuși, CELIB a fost mai mult o reacție la dezvoltările din interiorul Franței decât la orice altă oportunitate oferită de integrarea europeană. În Franța, ei dezvoltau noi abordări atât cu privire la
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de Acțiune Regional (Plan d'Action Régional) care a luat în considerare situația specifică din Bretania incluzând-o în planul național, iar această abordare a fost adoptată și de alte regiuni franceze.16 Un alt aspect important în dezvoltarea Franței postbelice a fost înființarea statului bunăstării sociale (numit în franceză L'État providence sau L'État providentiel sau L'État de bien-être), care a început mai târziu decât în țările scandinave, Germania sau Marea Britanie dar care, totuși, s-a dezvoltat într-
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
echitatea) și ale refuzului "corporatismului" și diversității instituționale (simetria). De asemenea, acest model a sprijinit departamentul care reprezenta treapta guvernului local responsabilă în primul rând de securitatea socială a plăților. Les Trentes Glorieuses (1945-1975) Aceste eforturi de a determina reconstrucția postbelică au avut un succes deosebit din punct de vedere economic. Între 1945 și 1975, o perioadă care a fost botezată Les Trente Glorieuses, Franța a experimentat un avânt economic extraordinar. Tehnocrații și politicienii francezi care au condus această redresare aveau
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
administrativă cele 100 de departamente și 36000 de municipalități s-a adaptat mai puțin. În timpul aceleiași perioade, țări ca Marea Britanie, Statele Scandinave și Germania își reformau radical instituțiile de guvernare teritorială pentru a se adapta mai bine la schimbările avântului postbelic. Acest fapt a luat forma reducerii numărului de guverne locale și conferirii noilor autorități funcții mai ample, toate în contextul statului bunăstării sociale. În Franța, acest fapt s-a dovedit a fi extrem de dificil în timpul acestei perioade dar au fost
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
municipalităților să asigure împreună serviciile tehnice precum electricitatea sau aprovizionarea cu apă sau să se ocupe de probleme care afectau o zonă mai largă decât propriile granițe precum transportul, mediul înconjurător sau politica urbană. În timpul anilor 1950, creșterea dezvoltării economice postbelice a considerat de primă necesitate crearea de noi structuri ale autorităților locale, iar, în 1955, s-au înființat syndicats mixtes, care uneau municipalitățile, departamentele și agențiile locale.17 Următorul pas a fost să creeze în 195918 sindicatul inter-municipal ce avea
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sens. În primul rând, prin studiile făcute de INSEE, a ieșit la iveală o imagine mai clară a modelelor teritoriale ale realității socio-economice. Acestea s-au schimbat considerabil începând cu al Doilea Război Mondial, în primul rând datorită exploziei economice postbelice și a exodului rural și urbanizării rapide, iar în al doilea rând, începând cu anii 1980, datorită multitudinii de probleme noi care au însoțit trecerea de la les Trente Glorieuses la anii de criză socială și economică. Aceste probleme includ fragmentarea
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
1794 și îmbunătățită de Napoleon în 1805. Elitele care au ieșit din aceste grandes écoles, cunoscute ca énraques și polytechniciens, întruchipau spiritul și valorile Republicii unice și indivizibile și erau destinați să contureze administrația și politica publică franceză în timpul perioadei postbelice. Este semnificativ faptul că reconstrucția Franței din perioada postbelică a fost considerată drept un obiectiv național și orice altceva dezvoltarea economică, politica urbană și regională trebuia să se încadreze în această perspectivă. Motto-ul Politehnicii era: "pour la Patrie, les
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
au ieșit din aceste grandes écoles, cunoscute ca énraques și polytechniciens, întruchipau spiritul și valorile Republicii unice și indivizibile și erau destinați să contureze administrația și politica publică franceză în timpul perioadei postbelice. Este semnificativ faptul că reconstrucția Franței din perioada postbelică a fost considerată drept un obiectiv național și orice altceva dezvoltarea economică, politica urbană și regională trebuia să se încadreze în această perspectivă. Motto-ul Politehnicii era: "pour la Patrie, les sciences et la glorie".* Această perpectivă națională era încorporată
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
acest sens, a fost foarte îndepărtată de "regionalism", după cum a fost definit mai sus: ca o mobilizare ce avea în centru regiunea, elitele regionale acționând de la bază spre vârf pentru a-și apăra și promova regiunea. Istoria "regiunii" din Franța postbelică este istoria legăturii dialectice dintre regionalizare și regionalism. Anii 1960: de la "regionalismul funcțional" la "regionalismul politic" Reacțiile cu privire la acest model de planificare și dezvoltare centralizată nu au întârziat să vină atât din interiorul regiunilor cât și din partea comentatorilor care împărtășeau
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
regională. Am menționat deja într-un capitol anterior cartea lui Jean-François Gravier, Paris et le désert fraçais,22 publicată în 1947 și care anticipa multe dintre problemele legate de planificare din perioada statului bunăstării sociale. Dar, adevăratul succes al planificării postbelice și al exploziei economice care a însoțit-o a atras atenția asupra disparităților pe care le arăta Gravier. Pe de o parte, câteva zone din Franța (cu aproximație cele care se găsesc în partea de nord a unei granițe imaginare
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
absolvenții ENA (énarques) întruchipau o abordare a administrației tipic franceză, nu erau imuni la ceea ce puteau învăța din exterior, chiar de la Statele Unite. În timpul perioadei Trente Glosieuses, de exemplu, când statul bunăstării sociale francez avea la bază expansiunea și refacerea economică postbelică, au existat câteva încercări de a adopta tehnici manageriale care fuseseră dezvoltate în Statele Unite.41 În timpul primei jumătăți a acestei perioade, în anii 1950 și 1960, accentul a fost pus pe "naționalizarea" politicii publice și asigurarea unei anumite uniformizări a
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Într-un cerc de cunoscuți, tendințe spre protecționism, pasivitate, dar și, uneori, reacții violente contra a ceea ce se consideră a fi o injustiție. 2) În special În anii ’60 s-a format o nouă mentalitate, denumită „Munca-Datorie”, generată după reconstrucția postbelică și expansiunea industrială ce a Început să apară. „Această nouă economie, din ce În ce mai diversificată, fundamentată pe o stimulare progresivă a ofertei, a generat un alt sistem de valori. Meritul, cultivarea spiritului Întreprinzător, raționalitatea, eficacitatea și performanța au devenit noi vectori ai
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
până la 7,6-8 ‰. După 1989, în etapa de tranziție, mortalitatea ajunge la 12,2 ‰. Între anii 1941-1947 se înregistrează un nou deficit natural, deosebit de accentuat, cauzat de cel de-al doilea război mondial și foametea ce a urmat. În anii postbelici 1956-1966, sporul natural este de 8,4 ‰, dar după 1966 a urmat o perioadă de redresare treptată, media fiind de 15,34 ‰. După 1989, natalitatea a scăzut, ajungând la valoarea de Conform unor date din lucrarea „Județul Bacău”, editată de către
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Numele lui vine de la franțuzirea germanului Bubi. Dar pe rivalul său (al ofițerului Papadopolinii) îl cheama, belicos, Bismark. Într-adevăr, botezarea câinilor cu nume celebre spune ceva despre dorința de a se fuduli a stăpânilor, iar într-un cunoscut roman postbelic autorul, D.R.Popescu, are o întreagă teorie despre asta și câinii se cheamă chiar Napoleon și Cezar. Nume mitologic poartă, cam fără rost, până și blândul Patrocle al lui Sadoveanu, în timp ce câinii din Baltagul sau Ochi de urs, tot de
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de cele mai multe dintre democrațiile vest-europene, pe întreaga durată a ocupației sovietice. Această atitudine simbolică nu a putut fi modificată nici de prevederile Tratatului de Pace de la Paris, din 1947, nici de Conferința de la Helsinki, din 1975, care statua inviolabilitatea frontierelor postbelice pe bătrânul continent, iar această consecvență - cunoscută și respectată - în a-și urmări vocația propriei identități, deopotrivă națională și europeană, a permis estonienilor să nu-și rateze libertatea în anii de grație 1990-1991. Pentru Estonia anului 2000 independența contează, ea
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
descreștere, a adepților „limbii moldovenești” și a doua, în continuă ofensivă, de oameni care se declară vorbitori de română și români etnici. Dramatismul acestei situații derivă din articolul 13 din Constituție (pe drept cuvânt un număr cu ghinion, marele ghinion postbelic al Basarabiei!), care stipulează un fals de sorginte comunisto-sovietică. Or, a te declara „român” în Basarabia este totuna cu a-ți recunoaște opțiunea unionistă. La noi noțiunea de „român” are conotații politice, care lipsesc în România. Ele transformă așadar un
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]