5,162 matches
-
din interior”, a „dosarului”. Astfel, viziunea de ansamblu este obiectivă, în măsura în care poate fi ceva „obiectiv” în cercetarea umanistă. C. este, totodată, și „postmodernă” ea însăși, își ia o măsură de precauție, expusă în capitolul introductiv: „Prin urmare, în bună tradiție postmodernă, am conceput studiul de față ca pe o sumă de mici narațiuni ce se intersectează/completează/suprapun/contrazic în multe locuri și în multe privințe, dar care încearcă să spună totuși o poveste despre postmodernism. [...] Cititorul este, așadar, invitat să
CONSTANTINESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286373_a_287702]
-
-și construiască propria-i poveste, propria-i versiune a postmodernismului, în care să se implice activ și să rezolve problemele.” Critica a receptat laudativ cartea, apreciind că autorea este „unul dintre cei mai temeinici și avizați cunoscători ai fenomenului cultural postmodern, din critica românească a momentului”, iar lucrarea „are meritul, pe de o parte, al unei maxime clarități și al unei desăvârșite acuratețe teoretice, iar pe de altă parte, pe acela al unei cartografieri dintre cele mai cuprinzătoare a creației literare
CONSTANTINESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286373_a_287702]
-
românească a momentului”, iar lucrarea „are meritul, pe de o parte, al unei maxime clarități și al unei desăvârșite acuratețe teoretice, iar pe de altă parte, pe acela al unei cartografieri dintre cele mai cuprinzătoare a creației literare și artistice postmoderne” (Liviu Petrescu). A doua carte a eseistei, Post/postmodernismul: cultura divertismentului (2001), are ca obiect cultura („populară”, în sensul de nonelitară) americană, cultura divertismentului și „imperialismul” ei implicit, tendința de a-și anexa și de a înlocui celelalte culturi și
CONSTANTINESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286373_a_287702]
-
capitolul introductiv, dar pe parcurs se lasă furată de senzaționalismul intrinsec fenomenului studiat, iar concluzia e „resemnată”, fatalistă față cu o „americanizare” generalizată, la nivelul culturii populare manipulate comercial și impuse mediatic. C. opinează, în deschiderea studiului său: „Dacă lumea postmodernă este una a realităților multiple, a micilor narațiuni, a nonliniarității, lumea post/postmodernă este lumea diverstismentului generalizat”. Prima parte a frazei se susține (și e demonstrată peremptoriu și elegant de primul volum al autoarei), a doua rămâne discutabilă, oricum neevidentă
CONSTANTINESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286373_a_287702]
-
iar concluzia e „resemnată”, fatalistă față cu o „americanizare” generalizată, la nivelul culturii populare manipulate comercial și impuse mediatic. C. opinează, în deschiderea studiului său: „Dacă lumea postmodernă este una a realităților multiple, a micilor narațiuni, a nonliniarității, lumea post/postmodernă este lumea diverstismentului generalizat”. Prima parte a frazei se susține (și e demonstrată peremptoriu și elegant de primul volum al autoarei), a doua rămâne discutabilă, oricum neevidentă deocamdată. SCRIERI: Forme în mișcare: postmodernismul, București, 1999; Post/ postmodernismul: cultura divertismentului, București
CONSTANTINESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286373_a_287702]
-
4 mai; Daniel Cristea-Enache, O mănușă întoarsă pe dos: postmodernismul. Cercetări și detractori, ALA, 2000,16 mai; Cornel Radu Constantinescu, Forme culturale mișcătoare sub încremenirea lupei, ADV, 2000, 20 decembrie; Dan Grigorescu, Jocul cu oglinzile. Însemnări despre literatura și arta postmodernă, București, 2000, 359; Doru Tompea, Provocarea postmodernismului. Noi orientări în teoria socială, Iași, 2001, 91, 97; Andrei Grigor, Omul post-postmodern, CC, 2002, 3-4; Dan Grigorescu, O radiografie a culturii contemporane, „Curierul național”, 2002, 8-9 iunie; Marius Chivu, De la un -ism
CONSTANTINESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286373_a_287702]
-
Omega (2003), un gest de fidelitate față de vocația filosofică și discursul speculativ, care abandonează intuiția literară pentru un demers hermeneutic și proiectiv, unde sunt integrate, în mod paradoxal, mesajele cărților sacre și semnele erei informatice, într-un „mesianism” al civilizației postmoderne. Dacă La țărmul clipei a părut criticii o carte „impersonală”, tributară unor convenții asociative, trebuie remarcat că în volumele ulterioare C. rămâne fidel dimensiunii ludice a poemului, pe fondul unei poeticități de tip reflexiv, înclinată către limbajul speculativ și „spiritul
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
vorbei, RL, 1989, 23; Ion Bogdan Lefter, Trei glose la „penumbra”, „22”, 1992, 17; Țeposu, Istoria, 178-180; Dan C. Mihăilescu, La demontat utopii, „22”, 1996, 1; Liviu Andreescu, Post-relativisme, „22”, 1998, 31; Ion Bogdan Lefter, Un model explicativ al lumii postmoderne, „22”, 1998, 31; Spiridon, Interpretarea, 146-149; Petraș, Panorama, 212-213; Mircea Iorgulescu, Scrieri intermediare, „22”, 2002, 652; Luminița Marcu, Rafinament și umor, RL, 2002, 27; Irina Marin, Umanism postmodern, RL, 2003, 21. D.C.M.
CORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286422_a_287751]
-
Post-relativisme, „22”, 1998, 31; Ion Bogdan Lefter, Un model explicativ al lumii postmoderne, „22”, 1998, 31; Spiridon, Interpretarea, 146-149; Petraș, Panorama, 212-213; Mircea Iorgulescu, Scrieri intermediare, „22”, 2002, 652; Luminița Marcu, Rafinament și umor, RL, 2002, 27; Irina Marin, Umanism postmodern, RL, 2003, 21. D.C.M.
CORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286422_a_287751]
-
de desen animat sau videoclip. Peste puritatea sentimentului inițial e suprapus un colaj de «citate» din real, prelucrate prin savante manipulări stilistice. Apelul permanent la imaginar, fabricat însă și el din cele mai concrete detalii, dă poeziei aspectul specific artei postmoderne.” Debutul lui C. a fost bine susținut de critică, inclusiv când a fost întâmpinat mai rezervat (pentru Laurențiu Ulici, de pildă, C., în Ninsoare electrică, este un epigon al poeziei americane, un mimetic superior și un talentat manipulator de limbaj
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
lent, în timp. De la Arcașii orbi (1978) și Crângul hipnotic (1979), care marchează eliberarea de monotonia calofil-contemplativă, și până la Vânzătorul de indulgențe (1981), cel mai reprezentativ volum al poetei, dezabuzarea, retorica detașării și autopersiflării amare, relativismul, adică resorturile „distanțării ironice” postmoderne, definesc o experiență lirică rotundă: „Ninge frumos, ninge corect, după program/ ninge după toate canoanele artei./ Nu mă mai gândesc la dumneata, la tine, deloc.// La douășpe ziua mă simt cel mai bine./ Creierul meu lucrează-n acord. Își pune
CRASNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
a fost profesor la diferite școli generale, după aceea a devenit lector de teoria literaturii la Universitatea din Brașov și redactor șef-adjunct al revistei „Interval”. A obținut în 2000 titlul de doctor cu teza Dimensiunea tranzitivă a poeziei moderniste și postmoderne din România. A debutat în 1970, în revista „Argeș” cu ciclul de poeme Legi de mișcare, iar în volum, cu romanul Acte originale / Copii legalizate (1982; Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor). Îi urmează Compunere cu paralele inegale (1988) și
CRACIUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
bilingvă, Pitești, 1996; Alexis Nouss, Modernitatea, Pitești, 2000 (în colaborare cu Viorica Popescu). Repere bibliografice: Moraru, Textul, 226-229; Manea, Contur, 239-242; Iorgulescu, Prezent, 315-316; Holban, Profiluri, 406-409; Simion, Scriitori, IV, 616-628; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 188-195; Ștefan Borbély, Un roman postmodern, APF, 1993, 10-12; Tania Radu, Siberie fără glorie, LAI, 1993, 44; Ioana Pârvulescu,Un divorț amiabil / de la trupul literei la trupul femeii, RL, 1993, 35; Țeposu, Istoria, 116-117; Ioana Pârvulescu, Portret de grup cu Crăciun, RL, 1994, 48; Nicolae Bârna
CRACIUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
Revizitărilor, poeții („Dimov mitograf”, Marta Petreu), criticii și eseiștii (Valeriu Cristea, E. Lovinescu, Ion Ianoși ș.a.). Ceea ce frapează este „stilul” criticului. Scriind despre biografie (Valeriu Cristea) adoptă un ton afectiv, de „biograf”, scriind despre Breban devine el însuși „brebanian”, e postmodern cu postmodernii (Mircea Cărtărescu), modernist cu moderniștii (Sorin Titel), „moral” cu moraliștii (George Cușnarencu). Stilul, de multe ori flamboaiant - apar paranteze, adresări, interjecții, aparteuri, note de subsol cu alt rol decât cel strict funcțional -, antrenat și de ceea ce B. numise
BARNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
pe imaginarul filmic al autoarei, împănat cu câte o referință livrescă neașteptată, cu zone oscilând între „les contes cruels” ale lui Villiers, ironia sumbră și misterul „jucat” din unele proze ale lui E. A. Poe ori cutare „tales of unexpected” scenarizate postmodern în cinematografia britanică. (De altminteri, caracteristic aici este tocmai umorul negru, englezesc.) Cruzime, rafinament și ironie neagră (Un craniu remarcabil), cu nostalgia lui Graham Greene. Un punct de plecare, derizoriu-grotesc, al povestirii titulare („aș putea fi îndrăgostit orbește de Mona
BELIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285689_a_287018]
-
cărțile scriitorului (dense, rafinate, impecabil scrise etc.) nu aduce prea multe lămuriri asupra staturii lui reale. Edificator este mai ales ansamblul pe care îl alcătuiesc, adică întreaga operă. C. este incontestabil un reprezentant autentic, în literatura română, al postmodernității, un postmodern esențial, spontan, afirmat înainte de constituirea unei „mode” în acest sens. Ciocârlie e un scriitor dificil, în ciuda limpezimii de cristal a stilului; scrisul său are numeroase crevase, falii subțiri, ce se deschid amețitor spre adâncuri. Din cauza lor, narațiunea, paradoxal lineară, e
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
timp". Comunicarea presupune noțiunea de rețea, ea înfăptuindu-se prin conexiuni ce au drept locuri comune televizorul, jurnalul, radioul, internetul etc. Conceptul de rețea este amplu utilizat nu doar în teoriile despre mass-media, ci și în discursurile actuale ale mișcării postmoderne. Jean Baudrillard, de exemplu, susține ideea conform căreia mass-media produc non-comunicare8 și face apel în mod constant la termenul de rețea, în special atunci cînd discută despre situația omului în societatea contemporană 9. Pentru filosoful și sociologul francez, impresionanta dezvoltare
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
receptorul par a se dizolva. Spațiul poate fi caracterizat ca fiind suprasaturat de informații, evenimente, imagini, astfel încît totul este extrem de vizibil, într-o transparență completă. Problema identității personale și aceea a conceperii alterității sînt temele majore ale unei etici postmoderne care dispune de suficient material pentru a emite teorii și explicații pe măsura schimbărilor produse în modul nostru de a vedea realitatea. A concepe în acest mod fenomenul de transmitere nu înseamnă, oare, a intersecta domeniul mediologic cu cel al
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
adevăratul lecuitor care, dincolo de un anumit prag de notorietate, va trece inevitabil drept un vindecător oarecare și un "guru mediatic". Analiza formelor de evoluție ale credulității publice, pe toată gama (în cadrul căreia așa-zisă "lipsă de credulitate" a societăților noastre postmoderne este o varietate printre altele) nu are de ce să se pronunțe asupra validității raționale a cutărei sau cutărei părți din acest tot. În "noosferă" (Teilhard) sau "noologie" (Morin) nu are ce căuta cel pe care îl preocupă adevărul. ARHEOLOGIA Cît
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ro 1 Bernard Miège, La société conquise par la communication, vol. 1, Logiques sociales, Presses Universitaires de Grenoble, 1996, p. 209. 2 A se vedea Gianni Vattimo, Societatea transparentă, Pontica, Constanța, 1995. 3 A se vedea Jean François Lyotard, Condiția postmodernă, Babel, București, 1993. 4 Régis Debray, Introduction à la médiologie, Presses Universitaires de France, Paris, 2000, p. 13. 5 Ibidem, a se vedea schema explicativă de la p. 15. 6 Ibidem, p. 12. 7 A se vedea Daniel Bougnoux, Introduction aux
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
1998: 95). Ca membri ai aceleiași comunități împărtășim aceeași interpretare a bunurilor. Avem aici o mixtură între este și ar trebui: fenomenologia descriind comunitatea normativă. 1.3. Comunitarismul "nou" Pentru Selznick, comunitarismul a apărut ca răspuns la anxietățile moderne și postmoderne. "Eticheta comunitarian poate fi aplicată oricărei doctrine care prețuiește bunurile sau idealurile colective și limitează solicitările privind independența individuală și autorealizarea" (Selznick 2002: 4). Principalele tradiții religioase sunt puternic comunitare prin aceea că solicită conformitate față de legea divină. Mișcările naziste
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
din punctul de vedere al locuitorilor a două comunități rurale din Ardeal, în ce măsură putem găsi în realitatea socială a două sate românești de astăzi, elemente ce țin de postmodernitate, și în ce măsură întreg ruralul românesc prezintă o orientare tradiționalistă, modernă sau postmodernă. Capitolul patru se focalizează asupra acelui cadru, în același timp spațial, temporal, social și cultural, care este comunitatea. Într-o lume în care se vorbește tot mai mult despre declinul comunității, analizele legate de acest cadru de conviețuire socială, mai
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
de petrecere a timpului liber * Aspecte atitudinale legate de încredere, cooperare, competiție, asociere * Trăsături de personalitate specifice omului modern * Interes pentru viața politică și socială * Consum mediatic * Modificarea consumului * Schimbări în identitatea socială și colectivă a oamenilor * Apariția unor orientări postmoderne Schimbarea culturală * Deteriorarea sau dispariția unor obiceiuri, cutume și tradiții locale și apariția altora noi * Înlocuirea culturii populare cu cea de masă * Schimbări în identitatea culturală a oamenilor * Noi modalități de raportare la comunitate În ce privește mecanismele schimbării sociale, acestea sunt
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
comunități rurale din Ardeal? Ce înseamnă a fi tradiționalist în același context? În ce măsură putem găsi în realitatea socială a două sate românești de astăzi, elemente ce țin de postmodernitate? Și în ce măsură întreg ruralul românesc prezintă o orientare tradiționalistă, modernă sau postmodernă? Acesta este punctul de pornire al acestui studiu. Desigur problematica modernizării și implicit cea a tradiției este una complexă prin faptul că teoretic, toate aspectele vieții umane i se circumscriu se poate vorbi de o modernitate socială, politică, religioasă, etc.
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și tehnologie (Giani Vatimo) (Larionescu, 1998). În abordările românești actuale ale modernității, sunt diferențiate câteva sensuri ale acesteia (Sandu, 1999a: 23-24), astfel: * modernitatea de termen lung, asociată cu trecerea societăților de la stadiul agricol la cel industrial și, ulterior postindustrial sau postmodern; * modernitatea ca mecanism peren al schimbării, ca opoziție dintre atașament pentru rutină și ceea ce este constituit, versus atașament pentru noutate și ceea ce este în curs de constituire; * modernitatea ca și caracteristică a zonelor centrale versus tradiționalismul zonelor periferice. Alți autori
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]