4,565 matches
-
antimodernismului” -, ci „permanentizarea schimbării”, „eternizarea progresului”. Postmodernismul nu este contra cuiva sau anticeva. Termenul nu se aplică la anticineva sau anticeva care provine din gândirea umană. Postmodernismul este o ideologie care nu poate fi categorisită. S-ar putea spune că postmodernismul este o noțiune mai relevantă pentru moderniști decât pentru postmoderniști. 7. Conceptul a fost utilizat cu mult înainte ca postmodernismul să se fi instaurat ferm în civilizația și cultura euroatlantice. John Watkins Chapman l-a utilizat încă din 1870 pentru
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
anticeva care provine din gândirea umană. Postmodernismul este o ideologie care nu poate fi categorisită. S-ar putea spune că postmodernismul este o noțiune mai relevantă pentru moderniști decât pentru postmoderniști. 7. Conceptul a fost utilizat cu mult înainte ca postmodernismul să se fi instaurat ferm în civilizația și cultura euroatlantice. John Watkins Chapman l-a utilizat încă din 1870 pentru a descrie evoluția artelor plastice. Analizând postimpresionismul, Chapman anticipa apariția unui „postmodernism artistic”. Federico de Onis a folosit în 1934
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Conceptul a fost utilizat cu mult înainte ca postmodernismul să se fi instaurat ferm în civilizația și cultura euroatlantice. John Watkins Chapman l-a utilizat încă din 1870 pentru a descrie evoluția artelor plastice. Analizând postimpresionismul, Chapman anticipa apariția unui „postmodernism artistic”. Federico de Onis a folosit în 1934 termenul postmodernismo, prin care desemna o reacție împotriva dificultăților și experimentalismului poetic modernist. Arnold Toybee a folosit, în 1939, conceptul de postmodernism pentru a desemna „sfârșitul modernității burgheziei occidentale” (care ar fi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se fi instaurat ferm în civilizația și cultura euroatlantice. John Watkins Chapman l-a utilizat încă din 1870 pentru a descrie evoluția artelor plastice. Analizând postimpresionismul, Chapman anticipa apariția unui „postmodernism artistic”. Federico de Onis a folosit în 1934 termenul postmodernismo, prin care desemna o reacție împotriva dificultăților și experimentalismului poetic modernist. Arnold Toybee a folosit, în 1939, conceptul de postmodernism pentru a desemna „sfârșitul modernității burgheziei occidentale” (care ar fi debutat în secolul al XVII-lea). Bernard Smith (1945) a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
descrie evoluția artelor plastice. Analizând postimpresionismul, Chapman anticipa apariția unui „postmodernism artistic”. Federico de Onis a folosit în 1934 termenul postmodernismo, prin care desemna o reacție împotriva dificultăților și experimentalismului poetic modernist. Arnold Toybee a folosit, în 1939, conceptul de postmodernism pentru a desemna „sfârșitul modernității burgheziei occidentale” (care ar fi debutat în secolul al XVII-lea). Bernard Smith (1945) a caracterizat mișcarea realismului socialist în pictură ca „postmodernism”. Charles Olson (1950), Irving Howe (1959) și Harry Levin (1960) au folosit
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și experimentalismului poetic modernist. Arnold Toybee a folosit, în 1939, conceptul de postmodernism pentru a desemna „sfârșitul modernității burgheziei occidentale” (care ar fi debutat în secolul al XVII-lea). Bernard Smith (1945) a caracterizat mișcarea realismului socialist în pictură ca „postmodernism”. Charles Olson (1950), Irving Howe (1959) și Harry Levin (1960) au folosit conceptul pentru a descrie declinul „culturii moderniste”. În The Dismemberment of Orpheus (1971), Ihab Hassan a realizat primul studiu comparativ între „modernism” și „postmodernism”, investigând evoluția literaturii. În
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
socialist în pictură ca „postmodernism”. Charles Olson (1950), Irving Howe (1959) și Harry Levin (1960) au folosit conceptul pentru a descrie declinul „culturii moderniste”. În The Dismemberment of Orpheus (1971), Ihab Hassan a realizat primul studiu comparativ între „modernism” și „postmodernism”, investigând evoluția literaturii. În The Language of Postmodern Architecture (1977), Charles Jencks a impus sensul specificat la nota 6 în domeniul arhitecturii și construcțiilor. Richard Rorty a realizat același lucru în domeniul filosofiei în lucrarea Philosophy and the Mirror of
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1977), Charles Jencks a impus sensul specificat la nota 6 în domeniul arhitecturii și construcțiilor. Richard Rorty a realizat același lucru în domeniul filosofiei în lucrarea Philosophy and the Mirror of Nature. Cartea lui Rorty a devenit fundamentală pentru istoria postmodernismului mai ales datorită unei hermeneutici revelatoare - expresia modernă „oglinda naturii”, care desemna cunoașterea obiectivă, a căpătat alt înțeles. După Rorty, mirror of nature este o iluzie provocată de mind mirroring („oglindirea mentală”); dar noi nu putem conferi sens prin oglindirea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
obiectivă, a căpătat alt înțeles. După Rorty, mirror of nature este o iluzie provocată de mind mirroring („oglindirea mentală”); dar noi nu putem conferi sens prin oglindirea mentală a ceva aflat în afara meticulozității, a rigorii mentale însăși. În anii ’70, postmodernismul a devenit disciplină teoretică și academică. Începuturile istoriei acestei evoluții au fost consemnate de Hans Bertens în The Idea of the Postmodern: A History, Routledge, New York, Londra, 1995. 8. Detaliile politice și militare la care facem aluzie în continuare sunt
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Ibidem, p. 97. 222. La acea dată, Brent G. Wilson era profesor asociat de tehnologia instruirii la University of Colorado (Denver). Se evidențiase ca specialist în design instrucțional și problematica teoriilor constructiviste ale învățării. Preocupările prioritare priveau impactul constructivismului și postmodernismului cu principiile și fundamentele clasice ale designului instrucțional. A colaborat în acest sens cu Jim Teslow și Rionda Osman-Jouchoux. Studiul precizat în nota următoare este o sinteză a cercetărilor realizate de B.G. Wilson împreună cu aceștia. 223. B.G. Wilson, „The Postmodern
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este meschină și nepotrivită cu scopul cercetării sale. Însă am prezentat-o ca atare pentru ca lectorul avizat să poată identifica o slăbiciune cronică a gândirii moderne: respingerea alternativelor și a perspectivelor multiple. 231. Termenul text este un concept fundamental al postmodernismului cu funcție metodologică. Este vorba despre o lărgire a sensului conotativ din lingvistică și naratologie. Orice realitate poate fi considerată, prin analogie, un text (scris sau vorbit) - prin urmare, poate fi supusă unei abordări hermeneutice. Ideea că orice proces, fenomen
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
despre lucrările lui C.M. Reigeluth Instructional-Design Theories and Models (Lawrence Erlbaum Associates, Hillsdale, 1983) și Instructional Theories in Action (ed. a II-a, Lawrence Erlbaum Associates, Hillsdale, 1990). 244. B.G. Wilson, R. Osman-Jouchoux, J. Teslow, „The Impact of Constructivism (and Postmodernism) on ID fundamentals”, în Seels, op. cit. 245. W.D. Winn, „Some Implications of Cognitive Theory for Instructional Design”, Instructional Science, 19/1990, pp. 53-69. 246. Scopul lui Wilson nu este integral unul serios. Așa cum declară, și-a dorit să arate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Apple, M. (1982a), Education and Power, Routledge & Kegan Paul, New York. Apple, M. (ed.) (1982b), Cultural and Economic Reproduction in Education, Routledge & Kegan Paul, Londra. Apple, M. (1990), Ideology and Curriculum, ed. a II-a, Routledge, Londra. Arac, J. (ed.) (1986), Postmodernism and Politics, Minnesota University Press, Minneapolis. Armstrong, D. (1989), Developing and Documenting the Curriculum, Allyn and Bacon, Boston. Aronowitz, S. (1990), The Crisis in Historical Materialism: Class, Politics, and Culture in Marxist Theory, University of Minnesota Press, Minneapolis. Aronowitz, S.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Gardner, H. (1983), Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences, Basic Books, New York. Gardner, H. (1989), To Open Minds, Basic Books, New York. Garrod, A. (ed.) (1992), Learning for Life: Moral Education Theory and Practice, Praeger, Westport. Gauthier, C. (1986), Postmodernism, Desire, and Education, lucrare prezentată la conferința de la Bergamo pe tema „Curriculum Theory and Classroom Practice”, Dayton. Giroux, H. (1981a), „Toward a New Sociology of Curriculum”, în H. Giroux, A. Penna, W. Pinar (eds.), Curriculum and Instruction: Alternatives in Education
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Minneapolis. Giroux, H. (1988b), Teachers as Intellectuals: Toward a Critical Pedagogy of Learning, Bergin & Garvey, South Hadley. Giroux, H. (1989), „Rethinking Education Reform in the Age of George Bush”, Phi Delta Kappan, 70 (9), pp. 728-730. Giroux, H. (ed.) (1991), Postmodernism, Feminism, and Cultural Politics: Redrawing Educational Boundaries, State University of New York Press, Albany. Giroux, H. (1992), Border Crossings, Routledge, New York. Giroux, H. (1993), Living Dangerously: Multiculturalism and the Politics of Difference, Peter Lang, New York. Giroux, H., McLaren, P. (1989), Critical
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
College Press, New York. Jackson, P. (1992), Untaught Lessons, Teachers College Press, New York. Jackson, P., Boostrom, R., Hansen, D. (1993), The Moral Life of Schools, Jossey-Bass Publishers, San Francisco. Jacoby, R. (1987), The Last Intellectuals, Basic Books, New York. Jameson, F. (1991), Postmodernism and the Cultural Logic of Late Capitalism, Duke University Press, Durhan. Jennings, F. (ed.) (1971), „Curriculum: Interdisciplinary Insights”, Teachers College Records, 73 (2). Jervis, K., Montag, C. (eds.) (1991), Progressive Education for the 1990s: Transforming Practice, Teachers College Press, New York
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
as a Ritual Performance: Toward a Political Economy of Educational Symbols and Gestures, Routledge & Kegan Paul, Boston. McLaren, P. (1989), Life in Schools: An Introduction to Critical Pedagogy in the Foundations of Education, Longman, New York. McLaren, P. (1991), „Decentering Culture: Postmodernism, Resistance and Critical Pedagogy”, în N. Wyner (ed.), Current Perspectives on the Culture Schools Brookline Books, Boston, pp. 231-257. McLaren, P. (1994), Life in Schools: An Introduction to Critical Pedagogy in the Foundations of Education, ed. a II-a, Longman
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1992), „Review of the Moral and Spiritual Prices in Education”, Journal of Curriculum Studies, 24 (1), pp. 89-91. Sarason, S. (1990), The Predictable Failure of Educational Reform, Jossey-Bass Publishers, San Francisco. Sarup, M. (1989), An Introductory Guide to Poststructuralism and Postmodernism, University of Georgia Press, Athens. Saylor, G., Alexander, W. (1954, 1966, 1974), Planning Curriculum for Schools, Holt Rinehart & Winston, New York. Schaffarzik, J., Hampson, D. (eds.) (1975), Strategies for Curriculum Development, McCutchan Publishing, Berkeley. Schaffarzick, J., Sykes, G. (eds.) (1979), Value
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Sears, J.T., Marshall, J.D. (eds.) (1990), Teaching and Thinking about Curriculum: Critical Inquiries, Teachers College Press, New York. Shane, H. (1977), Curriculum Change: Toward the 21st Century, National Education Association, Washington, D.C. Shapiro, H. (1989), Pedagogy in a Time of Uncertainty: Postmodernism and the Struggle for Community, University of North Carolina of Grinsboro, School of Education, Grinsboro. Shapiro, H. (1990), The End of Radical Hope? Postmodernism and the Challenge to Radical Pedagogy, University of North Carolina of Grinsboro, School of Education, Grinsboro
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
21st Century, National Education Association, Washington, D.C. Shapiro, H. (1989), Pedagogy in a Time of Uncertainty: Postmodernism and the Struggle for Community, University of North Carolina of Grinsboro, School of Education, Grinsboro. Shapiro, H. (1990), The End of Radical Hope? Postmodernism and the Challenge to Radical Pedagogy, University of North Carolina of Grinsboro, School of Education, Grinsboro. Shea, C., Kahane, E., Sola, P. (1989), The New Servants of Power: A Critique of the 1980s School Reform Movement, Greenwood Press, New York. Shor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Ion Pop, Versuri din lumea fără ieșire, VTRA, 1998, 2; Marin Mincu, Un poet textualist: Ioan Es. Pop, VR, 1999, 1-2; Ruxandra Cesereanu, Mic dicționar de poeți români onirici...Ioan Es. Pop, răbdare în delirul narativ, ST, 1999, 5-6; Cărtărescu, Postmodernismul, 475-476; Grigurcu, Poezie, II, 253-256; Bucur, Poeți optzeciști, 172-174; Daniel Corbu, Generația poetică ’80, Iași, 2000, 80-83; Irina Petraș, Ioan Es. Pop - „Om singur lângă om singur”, CNT, 2001, 24; Ștefania Ciurea, „Podul”, OC, 2001, 59; Pop, Viață, 302-306; Raluca
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
Calende”, „Focus Vest” ș.a. Dincolo de formele epice folosite (narațiunea obiectivă, rememorarea, documentul, jurnalul etc.), proza lui P. relevă câteva trăsături ce indică un autor capabil să evite excesele și să controleze efectele asupra cititorului. Formula este, în general, aceea a postmodernismului, cultivat cu nonșalanță, în orice caz fără fanatism. Paginile, vii și pline de culoare, configurate ca un puzzle, sunt străbătute de ironie, de umor burlesc sau grotesc, adică de ceea ce trimite la distanțarea de lumea contemplată și reconfigurată în text
PORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
ficționale, sunt de notat tentativa autoarei de a disloca vechile poncife suprarealiste (dicteul automat, hazardul obiectiv, umorul negru etc.) prin reabilitarea unor noi teme (plictisul, solitudinea, senzorialul, corporalitatea, copilăria), precum și prin aflarea unor punți stabile de contact între suprarealism și postmodernism. În primul său articol cu caracter programatic (Sensul poeziei, astăzi, 1987), P. își definește propria formulă poetică. Măcar în teorie, aceasta este consonantă cu postmodernismul optzecist (dialogism și plurivocitate, eterogenie și simultaneitate, mimesis și autenticitate), deși nu fără unele corecții
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
solitudinea, senzorialul, corporalitatea, copilăria), precum și prin aflarea unor punți stabile de contact între suprarealism și postmodernism. În primul său articol cu caracter programatic (Sensul poeziei, astăzi, 1987), P. își definește propria formulă poetică. Măcar în teorie, aceasta este consonantă cu postmodernismul optzecist (dialogism și plurivocitate, eterogenie și simultaneitate, mimesis și autenticitate), deși nu fără unele corecții cu privire la conținutul și funcția „poeziei realului”. De altfel, diferența față de optzecism rezidă mai ales în instrumentarea tehnicilor textuale: nicăieri livrescul nu va fi utilizat ca
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
privirii profane”, comportă riscul de a anula specificul suprarealist al textelor, vărsându-le în rezervorul mai amplu al modernismului. Critic de poezie, P. și-a exercitat cu succes aptitudinea asupra liricii românești din secolul al XX-lea, de la postromantism la postmodernism. Comentând toate formulele poetice, exegetul s-a dedicat, cu aceeași fervoare, relecturii clasicilor și impunerii modernilor. Distincția dintre cele două segmente fiind greu de făcut, criticul le aplică același tratament, discută autorii pe un ton participativ și neumoral și se
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]