1,576 matches
-
ea începe cu spargerea ordinii existente confundată cu sacrul. Eugen Cioclea, bunăoară, se oprește la acest moment al “deconstrucției” și, din păcate, nici nu sunt semne că a ieșit din ea. Georges Gusdorf, pe care Ana Bantos îl consideră gânditor postmodernist, vorbea de o „rechemare la ordine” după spargerea oglinzii, căci „sacrul rămâne structura fundamentală a conștiinței, într-un fel matrice primă și nedeterminată” (Apud, p. 172). Fie vorba între noi, deconstrucția și reconstrucția sunt condițiile sine qua non ale oricărui
Eugen Cioclea () [Corola-website/Science/304815_a_306144]
-
surselor biblice, construcția a fost realizată cu ajutorul așa zisului "lemn gofer". Existența și provienența acestui material necunoscut ingineriei maritime este pusă sub semnul întrebării de către cercetătorii biblici. Comentatorii Bibliei spun că potopul a avut loc în jurul anului 3300 î.Hr. Comentatorii postmoderniști ai Bibliei spun că actuala versiune cunoscută a apărut în secolul V î.Hr. Evreii ortodocși, creștinii și musulmanii (adepți ai lecturii literale a Bibliei) resping varianta postmodernistă și spun că Noe este un personaj real și marele potop s-a
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
Comentatorii Bibliei spun că potopul a avut loc în jurul anului 3300 î.Hr. Comentatorii postmoderniști ai Bibliei spun că actuala versiune cunoscută a apărut în secolul V î.Hr. Evreii ortodocși, creștinii și musulmanii (adepți ai lecturii literale a Bibliei) resping varianta postmodernistă și spun că Noe este un personaj real și marele potop s-a întâmplat cu adevărat. Povestiri asemănătoare cu cea descrisă în Biblie despre potop apar și în mitologia altor popoare antice, de pildă la sumerieni (în Epopeea lui Ghilgameș
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
cu izolarea României în timpul regimului totalitar comunist, când ideile din Occident pătrundeau foarte greu până în mediul academic românesc. Până în 1989, când România s-a deschis spre Vest, geografia comportamentală era deja considerată perimată în geografia anglo-americană, sub asaltul ideilor noi, postmoderniste. Prin urmare ideile geografice care au pătruns în România după Revoluție au fost cele post-behavioriste. Din aceste cauze geografia românească are încă puternice valențe descriptive, iar geografia regională primează în detrimentul geografiilor dezvoltate în Vest timp de 50 de ani. Singura
Geografie mentală () [Corola-website/Science/314739_a_316068]
-
ai realismului socialist. Opera ulterioară, precum sinteza sa "Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale" îl plasează în rândul celor mai importanți istorici literari români postbelici. A practicat și critica de întâmpinare și a lansat o serie de prozatori postmoderniști tineri și a publicat antologia "Desant '83". , a scris literatură fantastică si de anticipație. A publicat în 1992 studiul critic "Christian W. Schenk: Alăptat de două mame", colecția Phoenix Despre "Amintiri deghizate" (1994, 2011), criticul scrie chiar din primul paragraf
Ovid S. Crohmălniceanu () [Corola-website/Science/297597_a_298926]
-
acest context, Papu îl considera pe Sadoveanu „una din cele mai mari voci precursoare”, comparându-l cu Rabindranath Tagore. După Revoluția Română din 1989, Sadoveanu a influențat și noua generație, care au abordat temele din operele sare într-o manieră postmodernistă sau ironică. Printre ei se numără Dan Lungu, care, conform criticului Andrei Terian, a făcut aluzie la narațiunea-cadru din "Hanu Ancuței" pentru conceperea romanului " Paradisul găinilor" din 2004. În 2001, un sondaj de opinie realizat printre literați de revista "Observator
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
de tot ce a urmat după ea. ul, pe de altă parte reprezintă un set de răspunsuri de ordin intelectual, cultural, artistic, academic sau filosofic la condiția postmodernității. Un alt termen conex este adjectivul postmodern (deseori folosit incorect sub forma „postmodernist”), utilizat pentru a descrie condiția sau răspunsul la postmodernitate. De exemplu, se poate face referință la arhitectură postmodernă, literatură postmodernă, cultură postmodernă, filosofie postmodernă. În eseul său "From Postmodernism to Postmodernity: the Local/Global Context", criticul american Ihab Hassan listează
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
titlul "Postmodernism and the Consumer Society", în același an, în "New Left Review", după cum mărturisește însuși autorul în prefața unui alt volum de articole. Alte două cărți foarte populare în România, sunt studiul Lindei Hutcheon "The Politics of Postmodernism" și "Postmodernist Culture" a lui Steven Connor. Aceste lucrări au apărut în România, prin hazard obiectiv, în 1989. "La condition postmoderne", cartea francezului Jean-François Lyotard , publicată în 1979, este esențială și consemnează ruptura totală față de filozofia premergătoare. Deoarece postmodernismul a fost subiectul
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
ș.a. vorbesc despre distrugerea matricei social-culturale a vechiului tip de conștiință, unde știința era reprezentată ca nucleu și forță dominantă în societate. Posmoderniștii neagă căutarea în știință a trăsăturilor generale și universale, remarcându-le numai pe cele locale, singulare, particulare. Postmoderniștii, menționează L.A. Mikeșina, evită orice forma de monism și universalizare, tratează, în mod critic, reprezentările pozitiviste (logice), idealurile și modurile științei clasice, ale epocii modeme, în genere. Aceasta presupune reaprecierea fundamentalismului, recunoașterea imaginii multiple a realității, recunoașterea neexcluderii multiplicității descrierilor
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
intelectuale, creatoare. Postmodernismul efectuează perfuzie de „sânge proaspăt" filosofiei contemporane, afiimând că trebuie recunoscute caracterul istoric al înțelegerii normelor raționalității, caracterul ei deschis și apariția a noi forme ale lui în cultură și societate. Ca o consecință importantă a ideilor postmoderniste, se consideră, de asemenea, necesară zdruncinarea gândirii binare de tipul „sau / sau" și înlocuirea ei prin atitudini ale gândirii termale, când sunt echivalente nu două, ci trei începuturi. In loc de opoziție, ei propun sistemicitate, armonizare, complementaritate, simultaneitate etc. L.A.
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
pentru „uitarea existenței". El cerea cultivarea la oameni, a calităților spiritual-emoționale pentru a le păstra ,în prezență". Neopozitivismul, la rândul lui, a declarat despre cotitura lingvistică din prima treime a sec. XX, despre semiotizarea realității, ce a urmat după aceasta. Postmoderniștii, în continuare, cereau înlocuirea existenței obiectuale prin limbă, text, cunoștințe, vorbeau și despre necesitatea de a lua în considerație și neraționalul, inconștientul, existența din activitatea omenească. In dezvoltarea posmodernismului, deosebim două etape: prima - legată de analiza distrugerii, de distrugerea raționalismului
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
un “poem semănătorist”, ‘visul cu ochi deschiși’ un “poem suprarealist”, ‘vorbirea în dodii’ un “poem dadaist”, ‘conversația în chineză pentru un necunoscător al acestei limbi’ un “poem lettrist”, ‘discuțiile alternante ale călătorilor, într-o gară, pe diverse teme’ un “poem postmodernist” (inter-textualism). O clasificare pe verticală? “Poem vizual”, “poem sonor”, “poem olfactiv”, “poem gustativ”, “poem tactil”. <br> Altă clasificare în diagonală: “poem fenomen (al naturii)”, “poem stare sufletească”, “poem obiect/lucru”. În pictură, sculptură analog - toate existau în natură, de-a
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
comună" germană-ariană, «Nueva Germania» („Germania Nouă”), dar soțul s-a sinucis și ea s-a întors în Germania în urma prăbușirii fratelui său. La funeraliile Elisabethei, care a murit în 1935 a participat și Hitler, personal. Nietzsche este considerat precursorul curentului postmodernist prin ideea ca nu există un centru de la care se revendică toate valorile general umane. El este autorul care sparge conceptul de dogmă, înțeleasă ca limita dincolo de care nu se mai poate trasa niciun orizont. Fărâmițarea valorilor prin filiera nietzscheană
Friedrich Nietzsche () [Corola-website/Science/297518_a_298847]
-
se revendică toate valorile general umane. El este autorul care sparge conceptul de dogmă, înțeleasă ca limita dincolo de care nu se mai poate trasa niciun orizont. Fărâmițarea valorilor prin filiera nietzscheană s-a impus ca un concept major în curentul postmodernist.
Friedrich Nietzsche () [Corola-website/Science/297518_a_298847]
-
El combină aceste elemente cu altele de semiotică, care studiază semnele, crearea și interpretarea simbolurilor. Eco folosește procesul de soluționare a crimelor ca o metaforă extinsă pentru experiența cititorului în interpretarea unui text. Faptul că William caută adevărul reflectă ideile postmoderniste asupra naturii complet relative a adevărului și a semnificației în cadrul acestui proces. Semnele și evenimentele variate din "Numele trandafirului" au semnificație numai în contextele lor date, iar William trebuie mereu să fie atent care este contextul relevant când interpretează misterul
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
Seward Burroughs, cunoscut și sub pseudonimul William Lee, (n. 5 februarie 1914 - d. 2 august 1997) a fost un romancier, nuvelist, eseist și orator american. Burroughs a fost una dintre figurile importante care au reprezentat generația Beat și un autor postmodernist care a influențat cultura populară cât și literatura. El este considerat unul dintre cei mai tranșanți oameni politici ai vremii respective și cel mai inovator artist al secolului 20. Burroughs a scris 18 romane și nuvele, șase colecții de povestiri
William S. Burroughs () [Corola-website/Science/315811_a_317140]
-
prieten, Alfredo, proiecționistul de la "". În cele din urmă, Alfredo este ca un tată care îl îndrumă pe micul băiat să ajungă cineva de succes, chiar dacă asta i-ar frânge inima în tot acest timp. Văzut ca un exemplu de "nostalgie postmodernistă", filmul combină sentimentalitatea cu comedia, nostalgia cu pragmatismul. Printre temele explorate se află tinerețea, îmbătrânirea, și cugetări la maturitate despre trecut. Scenele reflectă memoriile copilăriei ideale ale lui Salvatore. "Cinema Paradiso" este și un omagiu adus cinematografiei; ca și proiecționist
Cinema Paradiso () [Corola-website/Science/315287_a_316616]
-
ultimele etaje să fie prevăzute cu fațadele retrase, față de cele ale etajelor inferioare. În mod evident consecința aceastei proceduri a fost adoptarea mansardei din partea mai multor proiectanți. În anii '70 și '80 constructorii erau interesați de elementele stilistice ale arhitecturii postmoderniste și au adaptat podurile clădirilor pentru noi locuințe în mai multe zone ale Statelor Unite. Aspectul exterior al mansardelor a fost adoptat și pentru realizarea fațadelor a mai multor edificii comerciale. În acel caz nu mai erau mansarde adevărate, ci doar
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
să interacționeze cu un "continuum", un univers paralel care conține viitorul posibil al lumii reprezentate de arhitectura pe care o fotografiază - un viitor care ar fi putut exista, dar nu a făcut-o, realizând un contrast între realitatea modernistă și postmodernistă. Fragmentele zărite de Parker în fantasticul viitor utopic, caracterizat de autostrăzi suspendate, zeppeline gigantice și locuitori arieni, devin tot mai dese și deranjante, până când decide să se afunde în realitatea cenușie a lumii noastre, aflată în opoziție cu lumea idealizată
Chrome (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324836_a_326165]
-
toate datele pentru a deveni un nume de primă mărime în arta plastică moldovenească." "Tamara Moraru (doctor în științe filozofice)". În grafica de șevalet Vasile Movileanu are o amplitudă mare: De la peisajele și naturile statice realiste, pînă la niște căutări postmoderniste, bazate pe expresia culorii; iraționalizmul compozițional și deformarea intenționată a formei. "Liviu Hâncu (critic de artă)". În grafica de șevalet, practicînd monotipia, tehnica guașului și a acuarelei, plasticianul își deschide opțiunile tematice și în mod deosebit preferințele stilistico-tehnologice, generînd aspirații
Vasile Movileanu () [Corola-website/Science/326216_a_327545]
-
democratice care au condus la aderarea Poloniei din 2004 la Uniunea Europeană. Discursul despre conceptul filozofic și conștientizare literară a postmodernismului a apărut în critica poloneză cu mult înainte de prăbușirea blocului sovietic, declanșată de numeroase publicații ale scriitorilor, acum caracterizați ca postmoderniști, inclusiv Borges, Vonnegut, Nabokov precum și Federman, Hawkes și Hassan, printre alții (antologii separate). Încă înainte de sfârșitul anilor 1970, Samuel Beckett era jucat în Polonia, în peste o duzină de teatre naționale din șapte orașe metropolitane, inclusiv transmisii TV în 1971
Postmodernismul în Polonia () [Corola-website/Science/329306_a_330635]
-
(n. 1 ianuarie 1972, Vaslui, județul Vaslui) este un artist vizual postmodernist, exponent al școlii ieșene de pictură. s-a născut în anul 1972, în orașul Vaslui. A reușit să își convingă părinții să îl înscrie la liceul de artă, pentru că reușise să câștige o diplomă la concursul “Cântarea României” în 1985
Felix Aftene () [Corola-website/Science/328647_a_329976]
-
este considerat unul dintre cei mai talentați pictori basarabeni. Mesajul artistului, de un dramatism tulburător, de obicei este unul încifrat, ascuns într-o metaforă, fie că e vorba de peisaje, de celebrele case mudriene sau de tablouri pictate în manieră postmodernistă. Din 1969 până în 1973, studiază la Școala de Arte Plastice „I. Repin”, actualmente Colegiul Republican de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală” din Chișinău, R. Moldova. Din 1975 lucrează și studiază pictura în atelierul lui Mihai Grecu. Începând cu anul 1975 și
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
nereușită” cu Ștefan Iordache în rolul principal. Piesa a fost anunțată în "Săptămâna culturală a capitalei" dar nu a mai fost jucată, posibil din motive de cenzură. După anul 2000 revine la preocupări mai vechi: fenomenologie, ironie romantică versus ironie postmodernistă, globalizare (intersecția dintre cultura occidentală și cea extrem orientală). În 2010 îi apare cartea " Dincolo de ironie și ironism - plecând de la discuții virtuale cu unii clasici de marcă ai PoMo" , reeditată în 2015. Din 2002 este membru titular al Comitetului Român
Gorun Manolescu () [Corola-website/Science/337424_a_338753]
-
poartă pe frunte misterul luminii!” Ion Dobrescu Craiova, 20 aprilie 1994 “Afirmat în ultimul deceniu ca unul din cei mai originali artiști din generația tânără, FLORIN PREDA-DOCHINOIU (n. 15 decembrie 1970, în localitatea Damian-Sadova, Dolj) este un grafician și pictor postmodernist din categoria vizionarilor fantaști, care dezvoltă, în aglomerate caligrame surrealiste, un discurs grafic imaginar de profundă expresivitate. Artistul «dă clasă» multor «consacrați» ai genului atât prin originalitatea compozițională a viziunilor sale, deloc conformiste și comode, cât mai ales prin acea
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]