31,455 matches
-
Aiud, avea, cel puțin, să stopeze construcția mentală sucită pe care tocmai o desfășuram, făcând să-i corespundă Veneției o navă românească în stare jalnică, un strigoi de fier ruginit al țării mele. Tot la Veneția am întâlnit și am povestit, datorită călătoriei nesfârșite cu autocarul, spre Paris, cu un român de douăzeci de ani, școlit la nivel de liceu. Perspectiva pe care mi-a oferit-o acest tânăr concetățean avea să se dovedească o adevărată catacombă și o cădere în
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
de curând, în două volume care însumează peste 800 de pagini, și se remarcă prin imensa documentație folosită, ca și prin devotamentul autoarei față de personajul său, pe care vrea parcă să-l facă să retrăiască. Viața Mariei Tănase, așa cum este povestită de Maria Roșca, se confundă cu muzica. Autoarea reconstituie minuțios fiecare moment din cariera cântăreței, iar fiecare moment înseamnă mai ales fiecare spectacol. Cum anume a fost pregătit un concert (un turneu sau un film), cum s-a desfășurat, ce
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
un capitol și altul, hobby-ul său, cizme folosite cînd trebuia să înfrunte noroaiele de la Iasnaia Poliana. Curios. Locul nu se compară cu ce văd și ce simt aici, în Franța. Loc descris de Balzac într-o frază celebră. "Saché - povestește el - este un castel dărăpănat așezat într-o vale fermecătoare din Turena. Stăpînul, un om de cincizeci și cinci de ani, în copilărie, mă ținea pe genunchi... El are o nevastă acră, habotnică, cocoșată, săracă cu duhul." Odăița de lucru
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
s-au atrofiat funcțiile de bază." * În ceea ce privește limba și literatura română, contrafortiștii dovedesc și în acest număr că nu se deosebesc de colegii lor din țară, dar și că ei reprezintă în această privință o excepție. De pildă, Iurie Bodrug povestește într-o tabletă cum s-a desfășurat la Chișinău sărbătoarea Limba noastră: discursuri festive ("comoara și bogăția noastră" etc.), recitări, cîntece, distracție în grădina publică. "Toate bune pînă aici, dacă e să nu ținem cont de sumedenia de cuvinte stîlcite
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16707_a_18032]
-
din societatea basarabeană". * Fiindcă a venit vorba de limbă, chichiriciosul Cronicar a observat, pe mult prea întinsul spațiu pe care și l-au rezervat în acest număr directorul și redactorul-șef pentru Jurnalul lor pe două voci, în care își povestesc în amănunt călătoria prin Europa cu trenul scriitorilor - Literatur Express Europa 2000 - că, dacă Vitalie Ciobanu folosește o limbă literară impecabilă, Vasile Gârneț e tributar încă unor clișee semidocte puse în circulație de activiști: Ce face un om supărat și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16707_a_18032]
-
visului. Realul e redus la o stenogramă senzorială, dovadă a pudorii, dar și a unui scepticism congenital: Miroase a mere curățate cu un cuțit inox/ Liber să deschizi încet portița grădinii/ E toamnă plină de gesturi// Șters dintre noi/ Aerul povestește mai bine decît Șeherezada/ Cine acum se tulbură, acum se ascunde// Uimirea unui cîine/ Privind rîmele -/ Ajungă-i zilei atîta poezie!" (Colaj). Din adînc străbate năzuința increatului al cărei echivalent acustic e tăcerea. Pe fundalul tăcerii, elementele peisajului își divulgă
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
constituit adevăratul "coup de coeur" al festivalului Comme elle respire (1998) semnat de Pierre Salvadori - un film plin de prospețime și inventivitate comică, dar și de neașteptate accente dramatice; doi eroi irezistibili: ea (Jeanne) o tânără vorbăreață și surâzătoare, ce povestește cui vrea și cui nu vrea s-o asculte fabuloase întâmplări din "viața ei personală" - și el (Antoine), un tânăr ghinionist, escroc de operetă, organizator de Kidnapping-uri burlești, dar, în fond, băiat bun și cu inimă mare. Să mai
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
vorbirea greoaie, după o luptă crâncenă cu japonezii în Pacific, în Okinawa. Insula pe care americanii au cucerit-o după lupte și bombardamente infernale. Așa încât, Charles își îndreaptă atenția asupra celuilalt, valid, pe care îl cheamă, am notat, Joe. El povestește, ca pentru turiștii ce suntem, cum s-a luptat cu "japii" în insula blestemată, cruzimea atacurilor de-o parte și de alta și cum "japii", spre sfârșitul bătăliei, deciși să moară cu arma în mână,... ceea ce pentru ei era suprema
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
în arborii cei mai stufoși, cu frunzișul rămas intact după atâtea explozii. Și cum, legați zdravăn de crengile groase, trăgeau din copaci în inamic, în infanteria americană, debarcată în insulă de pe navele de luptă, făcând astfel multe victime. Joe mai povestește cum artileria lor, văzând tactica "japilor", trăgeau mai întâi în arbori, cu obuze incendiare, făcând să le cadă frunzele ce mascau japonezii, care, de regulă, mureau acolo, legați de crengi, arși de vii, mai spunea Joe, strâmbându-se de dezgust
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
doilea război mondial. Am vrut să ofer ceva. Joe a refuzat politicos. Celălalt, negrul, asista cu expresia dusă pentru totdeauna a surzilor pe veci, zâmbind din când în când. Mai ales când, după buzele celuilalt, deslușea cuvinte din tot ce povestea. Abia atunci am văzut bine pancarta albă a vasului sudist cu chenare roșii pe care scria mare, cu negru AMERICA INVICTA. America de nebiruit. O temă pe care aveam s-o discut ulterior cu bunul meu amic Charles - care, spre deosebire de
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
fotografie de epocă făcută la nunta Olimpiei cu Ștefan Moise. Cele șase personaje, oameni supravegheați neîntrerupt de Securitate și de autoritățile comuniste din sat, ne sunt propuse și detaliate de romancier, ridicate la putere de simbol al continuității. Nicolae Stan povestește limpede, mereu interesant, autentic, creează climate psihologice tensionate, conturează comportamente verosimile, pasionale, deznădăjduite sau odioase. Nu lipsesc scenele tari, crime sau sinucideri, - violul în grup sau violul războinicului invadator. Autorul are un real simț al perceperii istoriei, al devalorizării omului
Proza câmpiei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16733_a_18058]
-
înlăturate vreodată. Adrian Marino privește cu detașare științifică această distrugere sistematică a unei culturi, trecând în revistă instituțiile care se ocupau de cenzură, evocând câteva cazuri de scrieri cenzurate etc. Era de așteptat ca un savant de prestigiul lui să "povestească" străinătății, fie și în câteva cuvinte, ce tragedie s-a petrecut în România. în rest, lucrarea este instructivă și, fără îndoială, necesară. Ea nu va putea fi ignorată de cercetătorii care vor reveni asupra temei. Adrian Marino, Cenzura în România
Terifianta cenzură ca inofensiv obiect de studiu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16748_a_18073]
-
și asupra unor parteneri care ocupau cel puțin același rang ca și el." Portretul psihologic al lui Ceaușescu, mecanismele specifice prin care el își asigura puterea absolută în interior, precum și "jocurile" din politica externă sînt memorabil surprinse în subcapitolul ce povestește vizita în București de la sfîrșitul lui mai 1987, cu scene vii sugerînd și țopenia soților Ceaușescu, și impresia produsă de mascarada cultului dement al personalității: "În continuare era prevăzută o convorbire în fața șemineului - și asta la începutul verii. Îmi venea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16759_a_18084]
-
spuse. Textul apare sub forma memoriilor unui prieten foarte apropiat al lui Ravelstein, romancierul de succes Chick, într-o cronologie interioară, în care amintirile despre Abe, aparent fărîmițate și fără legătură, sunt sudate doar de obsesiile și traumele celui care povestește. Scriitor evreu, profesor la Universitatea din Chicago, Chick este o personalitate reținută, fără mari orgolii intelectuale, dar cultivat, lipsit de exuberanțe, temperat, interiorizat și foarte atent să nu fie criticat sau luat peste picior. Este căsătorit cu Vela, om de
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
i-au jupuit de vii? [...] Știi că Grielescu a fost un discipol al lui Nae Ionesco, cel care a înființat Garda de Fier. Nu pomenește niciodată despre asta? - Din cînd în cînd vorbește despre Nae Ionesco, dar cel mai des povestește despre zilele lui în India și cum a studiat cu un maestru de yoga. - Acesta este ipocritul lui farmec estic. Ești mult prea blînd cu oamenii, Chick, și nu în mod complet inocent. Știi prea bine că se preface. Există
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
investirilor identitare și în cele din urmă a vieții însăși cu ritmurile ei mai lente, tihnite, bine așezate sau cu cele brusc bulversate, dramatice, intense, cu întâmplările ei triste sau vesele, renăscând recuperator, vindecător din memorie. Prilej pentru cei care povestesc de a se descoperi altfel decât au fost sau credeau că sunt, de a-și regândi relațiile cu cei care sau alături de care au trăit, de a se lăsa imortalizați ca într-un cadru de tablou în propria lor poveste
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
cu simplitate, cu discreție mereu, cu un fel de pudoare critică, dar și un autentic simț al comediei." Nuvela care l-a intrigat pe Mihai Dulea Într-o prefață care este însăși o bucată literară plină de farmec, Ioan Groșan povestește cum a avut, în 1989, o întrevedere cu Mihai Dulea, "care semăna izbitor și fără nici un rost cu Panait Istrati" și "era un fel de mână dreaptă în cultură a Elenei Ceaușescu". Acesta i-a atras însă atenția că, în
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
trăită până la capăt și, epuizându-se resursele (livrești, sugerează autorul, existențiale, înțelegem noi), se stinge. Nuvela a dat mari satisfacții optzeciștilor, prezentându-li-se ca o posibilă planșă didactică pentru lecția despre postmodernism. Ficțiunea care generează realitate, textul care se povestește pe sine, toate ideile fixe ale teoreticienilor postmodernismului par, într-adevăr, a fi ilustrate de Marea amărăciune. Valoarea nuvelei constă însă în altceva și anume în capacitatea autorului de a vedea irizația dragostei în viața unor personaje dintr-un mediu
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
ar fi putut să întrețină acel apartament dacă nu l-ar fi închiriat unor americani bogați pe timpul verii. Își pierduse vederea în mare măsură, dar se afla alături de ea o tânără care o îngrijea. Ei bine, această tînără mi-a povestit că, într-o zi, prințesa i-a spus că nu are de gând să-și facă siesta fiindcă așteaptă o vizită. În consecință, s-a așezat în fotoliu cu o carte în mână, uimindu-și interlocutoarea care nu fixase nici o
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
și este moderată și modelată de el. De ce procedați astfel? Considerați realitatea nemitologică inferioară celei dintâi? M.T.: Procedez în felul acesta și nu altfel pentru că tocmai aceasta este rațiunea mea de a fi. Să luăm, de exemplu, Picătura de aur: povestesc acolo aventurile unui tânăr african care vine să caute de lucru în Franța. Dacă nu aș nara decât atât, nu ar fi nimic interesant, în orice caz, pentru mine nu ar prezenta nici un interes, deși ar putea să aibă o
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
traversează/ pajiștea/ din fața casei și dispare calmă-n tufișuri prefăcîndu-se-n/ trenul urban ce-aleargă spre casă. Și iepuri. Și mii de studenți/ peste podul fără apă sub el și bibliotecile prinse-n rețeaua/ uitărilor/ repetitive: totul acasă se-toarce: dar povestind?/ (între timp /întîmplarea începe să se numească internet și o plasă de/ păianjen se-ntinde și-n loc de nume-n botez numere ni se/ alocă și/ nouă și senei și podului și morților: dar să fim împăcați:/ șandrei și
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
Multe sunt ideile cărora Erwin Panofsky le stabilește lumina cea mai adecvată spre a fi analizate din toate unghiurile. Un lucru aș dori să remarc însă mai întâi de toate. Se spune despre anumiți autori că au talentul de a povesti simplu despre lucruri complicate. De unde, desigur, te poți întreba până la ce nivel de complexitate vor ajunge totuși cu aceste istorisiri de șemineu (nu presupunem, desigur, că și Fenomenologia spiritului ar putea fi filtrată în aceeași manieră, ori, cum am văzut
Cartea rotundă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16860_a_18185]
-
apar în carte - de la crescînda stare de frustrare a profesionistului care nu mai găsește timp să se dedice propriilor sale studii, pînă la mărturisirile legate de o suferință fizică a autoarei - dau autenticitate și o emoționalitate bine temperată acestei evocări. Povestind, Annette Kolodny apare într-o calculată postură, care invită empatia: dezamăgită (dar nu animată de resentimente sau de sentimentul eșecului), caldă și implicată (dar nu captiva unui limbaj de lemn devenit discurs publicitar de promovare a unei instituții), analitică și
Restanța viitorului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16867_a_18192]
-
cu seamă că orice valah poate înțelege un italian, dacă acesta vorbește mai rar. Adică era vorba de secolul al XV-lea, să nu uităm la 1450, 1455. Se mai vorbește despre lucrurile acestea? Nu prea se vorbește. - Mi-ați povestit o istorie interesantă, înainte de a ne așeza la această masă ca să stăm la taifas. Sorbid o cafea vă aminteați de părintele Roman, care e unul din proprietarii acestei frumoase case, aflate în spatele nostru. Părintele trăiește acum în America și în
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
îl ține încleștat. E o poezie greu lizibilă și fără fior. Poate că și-ar fi găsit un drum al său spre împlinire. Din păcate, în 1942, Fîntîneru, cu mintea întunecată, e internat într-un spital de specialitate bucureștean. Se povestește că, prin 1944, era văzut pe străzile Capitalei, tot cu mintea dusă, în zdrențe, încălțat cu bocanci desperechiați și neras de săptămîni de zile. E meritul lui Camil Petrescu de a fi intervenit să i se acorde lui Fîntîneru un
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]