2,756 matches
-
cu diavolul Mefisto, Dumnezeu, a decis ca în cea de a cincia viață, sufletul lui să se întrupeze într-un intelectual, urcând trei trepte de cunoaștere. (Povestitorul își îndreaptă atenția spre intelectual) INTELECTUALUL: (îi citește dintr-o carte unui învățăcel) POVESTITORUL: (spre intelectual) Și pentru că intelectualul a ajutat mulți oameni în viața lui, Dumnezeu a decis să-i ridice sufletul pe încă o treaptă a cunoașterii, și în cea de a șasea viață, acesta s-a întrupat într-un om credincios
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
din această lume, dar mai ales pentru cunoașterea Sufletului său nemuritor și pentru ajungerea în comuniune directă cu Dumnezeu, omul a decis să ducă o viață de călugăr, ajutându-i pe cei din jur să meargă pe calea cea dreaptă. (Povestitorul către călugăr) Și pentru că întreaga sa viață călugărul a făcut numai fapte bune și s-a aflat într-o permanentă meditație și comuniune spirituală cu Dumnezeu, Acesta a hotărât, drept răsplată, să facă o excepție de la regulă și să-i
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
foști colegi etc. Printre cei evocați se găsește și un individ ,,periculos”, dar imaginea lui e contradictorie. Reîntorcându-se în lumea școlii și povestind despre ceea ce fac elevii, un părinte evocă anii în care tinerii mergeau la Salva-Vișeu, pentru ca apoi, povestitorul să facă niște considerații despre paginile scrise, lumea transfigurată între două tic-tacuri. Sunt înserate apoi niște versuri. Reîntorcându-se în lumea școlii, construiește imaginea unui personaj feminin, Epaminonda, numită așa de tatăl ei, preotul Petru Toma, crezând că vestitul personaj
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
în pâlcuri răzvrătite. Weber fu cuprins de o senzație, de o dorință de a suplimenta neurologia adevărată cu literatură de duzină, cu ficțiune care măcar era conștientă de propria sa orbire. O să-i pună să-l citească pe Freud, prințul povestitorilor: Istericii suferă în principal de reminiscențe. O să le recomande Proust și Carroll. O să le dea Funes al lui Borges, omul paralizat de o memorie perfectă, pe care l-a distrus faptul că un câine pe care l-a văzut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca formă muzicală de sine stătătoare, oratoriul se conturează începând cu anul 1630, sub formă dramatică, dar fără reprezentare scenică: argumentul era biblic sau hagiografic. De obicei, un historicus cântă sub forma unui recitativ evenimentele și succesiunea faptelor, asemenea unui povestitor. Personajele, în schimb, intervin cântând sub formă solistică, în toate acele părți în care discursul este direct; corul intervine în acțiunile corale sau le comentează; instrumentele realizează acompaniamentul și, uneori, execută scurte refrene instrumentale. În mod normal, este structurat în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
i-a scăpat. Adună un echipaj cosmopolit, oameni cărora nu le place viața de familie și preferă acest mod de a cîștiga bani. Toți sînt curajoși, pricepuți și supuși și aleargă balena prin mările lumii și se îneacă toți, cu excepția povestitorului. El descrie curgerea lumii de parcă ei n-ar fi existat nicicînd. în cartea asta nu apar femei sau copii, în afară de micuțul negru pe care-l împing spre nebunie printr-un accident. Apoi mai este și cartea rușilor despre război și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
azi să... „, „vreau azi să....” ,”Astăzi eu pot să...” și scrie tot ceea ce sufletul tău își dorește cu adevărat să facă. Lasă-te purtat de imaginație și făurește-ți cea mai minunată filă din povestea existenței tale. Tu ești acum povestitorul, tu ești acum personajul principal, tu ești acum regizorul celui mai frumos film: filmul vieții tale! Dă-ți voie să creezi, lasăte purtat de cele mai adânci dorințe ale tale și pune-le pe hârtie. Capitolul 3 Vindecând rănile inimii
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
e una chiar sub soare Cine cată-n ochi-i moare. Ochi izvoare de lumine, Cu mâni albe, lungi și fine Și cu degetele trase, Subțirele, de crăiasă Și buzele subțirele De-mi zâmbea - ntristat cu ele. Au mai știu povestitorii ll0 {EminescuOpVI 111} Ce sunt, oare, zburătorii? Vin din rumenirea serii Și din fundul sfânt al mării, Vin din ploaia cea cu soare Și din dor de fată mare. Iară umbra norilor Calea sburătorilor, Căci îi vede Cine-i crede
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și volatilitatea politică. În deghizamentul de bandă desenată, doar în aparență inocent, se ghicește profilul unui spațiu disputat între fanatismul revoluționar și politica dictaturii militare și a crimei de stat. L’Île noire este un tur de forță al unui povestitor care împrumută de la contemporanii săi elementele dinamicii narative de factură cinematografică. Confruntarea dintre Tintin și organizația animată de diabolicul Müller este afină, ca tematică și punere în scenă, cu ficțiunile cinematografice ale primului Hitchcock, cel din 39 steps ori The
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a unei minți intoxicate de LSD și grafismul obsesional al unei pânze de Piranesi. În spațiul intim și poesc al casei naratorului, vizita eternautului este semnul unei rupturi în cotidian - odată cu ciudatul pelerin ce cutreieră acest spațiu dezolat al timpului, povestitorul (el însuși scenarist de bandă desenată) este încărcat cu povara unei mărturisiri care nu încetează să îl obsedeze. Căci istoria eternautului Juan Salvo este istoria prăbușirii lumii cunoscute sub apăsarea tenebroasă a ninsorii fatale. Fulgii care ucid odată cu delicata lor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui Shakespeare. Mă îmbolnăvisem cumva și de plăcerea de a povesti ce visam, ce-mi imaginam, și dacă alții reprezentau acolo, pentru că erau prea în vârstă, ratarea vieții, eu reprezentam ratarea artei, ratarea poveștii. Palatul Șeherezadei eșuase într-un azil, povestitorul eșuase în persoana mea, iar cele 1001 de nopți eșuaseră în 1001 de zile, nu le-am numărat, dar mi se pare că au durat atât, pe care le-am trăit pe peluza din fața gheretei portarului între bătrânii care, când
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
s-a întâmplat", când știe că acest lucru, într-adevăr, s-a întâmplat, că a privit viața unui întreg popor, și că există deci mii de martori care vor prețui în inima lor adevărul celor spuse de el. De altminteri, povestitorul, care totdeauna este la timp cunoscut, n-ar avea nici un merit de pus în lumină într-o astfel de întreprindere dacă întâmplarea nu l-ar fi ajutat să culeagă un anumit număr de mărturii și dacă, prin forța lucrurilor, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mărturii și dacă, prin forța lucrurilor, n-ar fi fost amestecat în tot ceea ce speră el să vă expună. Este tocmai ceea ce îl îndreptățește să facă operă de istoric. Bineînțeles, un istoric, chiar dacă e un amator, are totdeauna și documente. Povestitorul acestei istorii le are deci și el pe ale sale: mărturia sa mai întâi, a altora mai apoi, pentru că, prin rolul său, el a ajuns să culeagă destăinuirile tuturor personajelor acestei cronici și, în ultimul rând, textele care până la sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
portari și nici săraci, au fost siliți s-o apuce pe drumul pe care domnul Michel pornise cel dintâi. Începând din momentul acesta, frica, și, o dată cu ea, îngândurarea cuprinseră pe oameni. Totuși, înainte de a intra în amănuntele acestor noi evenimente, povestitorul crede folositor să ofere asupra perioadei care a fost descrisă până aici și părerea unui alt martor. Jean Tarrou, pe care l-am mai întâlnit la începutul acestei povestiri, se stabilise la Oran cu câteva săptămâni înainte și de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu răbdare tragerile la țintă, Tarrou adăuga că se puteau cita de pe acum vreo zece cazuri de această febră, dintre care cele mai multe fuseseră mortale. Cu titlu documentar, puteam în sfârșit reproduce portretul doctorului Rieux, dat de Tarrou. După cât poate aprecia povestitorul, e destul de fidel. "Pare de treizeci și cinci de ani. Statură mijlocie. Umerii puternici. Obrazul aproape dreptunghiular. Ochii întunecați și drepți, dar fălcile proeminente. Nasul gros este regulat. Părul negru tuns foarte scurt. Gura este arcuită, cu buzele pline și aproape întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nu va fi mai grav astăzi decât atunci. Dar este într-adevăr de necrezut. Cuvântul "ciumă" fusese rostit pentru întâia oară. În acest punct al povestirii, care-l lasă pe Bernard Rieux stând în spatele ferestrei sale, i se va permite povestitorului să explice nesiguranța și surpriza medicului, deoarece, cu unele nuanțe, el a reacționat la fel ca și cei mai mulți dintre concetățenii noștri. Epidemiile, într-adevăr, sunt ceva obișnuit, dar crezi cu greu în ele când îți cad pe cap. Au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
aceste întâmplări ieșite din comun, fiecare își văzuse mai departe de treburile lui, cum putea, la locul lui obișnuit. Și, fără îndoială, asta ar fi trebuit să continue. Dar porțile o dată închise, și-au dat seama că erau toți, și povestitorul el însuși, prinși în același sac și că trebuiau să se deprindă. Astfel, de pildă, un sentiment atât de individual cum e cel al despărțirii de o ființă iubită devine deodată, chiar din primele săptămâni, acela al unui întreg popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ci de bătrânul doctor Castel și de soția lui, căsătoriți de mulți ani. Doamna Castel, cu câteva zile înaintea epidemiei, plecase într-un oraș vecin. Nu era nici măcar una din acele căsătorii care oferă lumii imaginea unei fericiri exemplare și povestitorul este în măsură să spună că, după câte se pare, acești soți nu erau până atunci siguri că erau mulțumiți de viața lor în comun. Dar această despărțire brutală și prelungită le dăduse posibilitatea să se convingă că nu puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mai mare parte a timpului, într-un oraș atât de mic, aceste drumuri erau tocmai acelea pe care altădată le străbătuseră cu cel care lipsea. Astfel, primul lucru pe care ciuma l-a adus concetățenilor noștri, a fost exilul. Și povestitorul este convins că poate să scrie aici, în numele tuturor, ceea ce el însuși a simțit atunci, pentru că el a simțit același lucru, în același timp cu mulți dintre concetățenii noștri. Da, era chiar sentimentul exilului, acest gol pe care-l purtăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pune din nou, cu ajutorul imaginației, trenurile în mișcare și de a umple orele cu țârâitul repetat al unei sonerii care totuși rămânea cu încăpățânare tăcută. Dar dacă era exil, în majoritatea cazurilor era vorba de un exil acasă. Și cu toate că povestitorul n-a cunoscut decât exilul întregii lumi, el nu trebuie să-i uite pe cei, ca ziaristul Rambert sau alții, pentru care, dimpotrivă, suferințele despărțirii se amplificaseră prin faptul că, fiind călători surprinși de ciumă și reținuți în oraș, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să-l înțelegi." ÎN SFÂRȘIT, PAGINILE LUI TARROU SE TERMINĂ CU O POVESTIRE CARE ILUSTREAZĂ ACEASTĂ CONȘTIINȚĂ CIUDATĂ LA CARE AJUNGEAU ÎN ACELAȘI TIMP ȘI COTTARD, ȘI CIUMAȚII. ACEASTĂ POVESTIRE REDĂ OARECUM ATMOSFERA GREA A ACESTEI EPOCI ȘI DE ACEEA POVESTITORUL ÎI ACORDĂ IMPORTANȚĂ. Se duseseră la Opera Municipală unde se cânta Orfeu și Euridice. Cottard îl invitase pe Tarrou. Era vorba de o trupă care venise primăvara, la începutul ciumei, să dea reprezentații în orașul nostru. Blocată de epidemie, această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
întregi și de două zile, era aceeași durere care nu mai contenea. Porțile orașului s-au deschis, în sfârșit, în zorii unei dimineți frumoase de februarie, salutate de populație, de ziare, de radio și de comunicatele prefecturii. Îi rămâne deci povestitorului să se facă cronicarul ceasurilor de bucurie care au urmat acestei deschideri a porților, deși el însuși era unul dintre aceia cărora nu le era permis să i se alăture cu totul. Mari serbări erau organizate pentru tot restul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
primul rând familia lui, care n-a reușit să-i insufle virtuți creștine. Acestea sunt poveștile adevărate pe care le știu de la tatăl meu, care, pe lângă remarcabile calități socio-umane pe care le-a avut, avea și pe aceea de bun povestitor al poveștilor și istorioarelor morale auzite de la alții, precum și a celor ce i s-au întâmplat în decursul vieții. Regret enorm că n-am avut mintea și preocuparea de a consemna cele spuse cu atâta har de tata. Și ca
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
scriu, dar se pare că e mai bine mai târziu decât niciodată. Nu știu cum să vă mulțumesc pentru cele 3 cărți, cadou de la dvs. pe care le-am citit cu o deosebită plăcere și o mare bucurie, grație talentului dvs. de povestitor, un adevărat «Creangă» bârlădean. Pe dumneavoastră, Domnule Profesor, vă cunosc dintotdeauna, pentru că am fost un bârlădean get-beget; deși născut la Bogdănești-Fălciu, pe malul Prutului, satul de baștină al mamei, am crescut și trăit în Cotul Negru al Bârladului, de unde era
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o însușire a zeilor, pentru care oamenii se luptaseră să o câștige și totuși nu o atinseseră. Niciodată ființele umane nu au încetat să încerce să o dobândească, totuși, iar acum, medicina a început să ne pună la dispoziție ceea ce povestitorii de altădată puteau doar să viseze. În deceniul care urmează, medicina va fi revoluționată. Convergența între industriile farmaciei, biotehnologiei și nanotehnologiei vor compune cea mai mare piață de desfacere globală cu o temă fundamentală: prelungirea vieții pentru a fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]