3,904 matches
-
sărbători,Al cerului fâșii, din iarna lungă,Sub care sufletu-mi apune-n fugă...Ai spulberat în ochii mei mirareaDin care flori și-adapă ne-ntinarea!Destinul, strămutat acum în vis,L-ai năruit cu tot ce mi-a fost scris;Prăpastia, din anii de-nceput,În tine, visul meu, l-a încăput...Doar năzuințe și neliniști grele,Azi, înstelând pe boltă ca mărgele,Mai stăruie în ochii larg deschiși,Nestrămutați și palid indeciși,Spre care anotimpuri să mai spere,În care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
gazetărești sau livrești, îmi îngădui o bucurie din puținele ce le am, făcându-vă urările acestea, unit în respectul și iubirea pentru artiști cu toți românii de oriunde, mulți, foarte mulți dintre noi, abătuți până la delir câteodată, la marginea gurii prăpastiei cu griji pentru ziua de mâine. Dar ce ne-ar mai rămâne să primim dacă n-am mai avea nici pe artiști, și ce-am mai avea de dăruit dacă nici iubire n-am mai avea?! De altfel, dramul avutului
ALEXANDRU ARŞINEL. VULTURUL TIMPULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375529_a_376858]
-
Articolele Autorului Fiului meu Andrei Victor Sparg tăcerea pietrelor cu dalta să-mi cioplesc din munți durerea dracului aș da și lumea asta care-mi fură zi de zi puterea Îmi cioplesc din munți durerea merg și merg și calc prăpăstii mult mai dulce decât viață-i fierea și mai bun prieten e un roi de viespii Merg și merg și calc prăpăstii dracului aș da și lumea asta pentr-un milion de chestii sparg tăcerea pietrelor cu dalta Și-mi
IUBIREA VA RĂSTURNA LUMEA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371876_a_373205]
-
asta care-mi fură zi de zi puterea Îmi cioplesc din munți durerea merg și merg și calc prăpăstii mult mai dulce decât viață-i fierea și mai bun prieten e un roi de viespii Merg și merg și calc prăpăstii dracului aș da și lumea asta pentr-un milion de chestii sparg tăcerea pietrelor cu dalta Și-mi cioplesc din munți puterea să mă nasc odată cu durerea Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: IUBIREA VA RĂSTURNA LUMEA / Costel Zăgan : Confluențe
IUBIREA VA RĂSTURNA LUMEA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371876_a_373205]
-
rănit. Este de remarcat ”scena” duioasă a întâlnirii mamă - fiică, cea din urmă dorind cu ardoare ca mama să-i șteargă cu ”colțul vechi de la năframă” lacrima suferințelor și a dorurilor nemărturisite. În altă poezie, cu tristețe nemărginită, este sugerată prăpastia timpului ce nu poate fi trecută spre mamă, spre brațele ei mângâietoare, la sfârșit de an, când i se promite de către mamă că ”va ninge”. ”Un tată” este evocat în clipa despărțirii eterne, când sufletul îngenuncheat al ”unei fete” este
CLEPSIDRA VIEȚII – NISIP STRECURAT ÎN SUFLETE… ”43” – OLGUȚA LUNCAȘU TRIFAN DE PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371856_a_373185]
-
de conflicte și războaie pentru supremație ale marilor puteri pe Terra, acestea au condus implicit la crize, politice și economice, s-a creat un impact psihologic la nivel planetar, manifestat printr-un proces de degenerare a ființei umane, o adevărată prăpastie între fiii aceleiași nații, omenirea înstrăinându-se uneori de trecut și valorile spiritual-culturale care o reprezintă. La noi în țară, ca urmare a condițiilor și a conjuncturii create de democrația originală, în haosul său, mulți cetățeni români au alunecat pe
MÂNDRIA DE A FI ROMÂN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371951_a_373280]
-
geografic, așezarea se află în Galileea de Jos, la o înălțime de 350 m. Împrejurimile: înconjurat în partea de est de Muntele Ksulot la a cărui poale e Natzeret Ilit (orașul de sus), la sud e Muntele Har Hakfitza (m-tele Prăpastiei)-semeț și abrupt, de unde avem o frumoasă privire spre Emek (valea) Izrael, dar și o vedere superbă a orașului Națeret. Tot de aici vedem m-tele Ghilboa, m-tele Tabor unde se află biserica ,,Schimbări'', m-tele Carmel și Valea Izrael. Citește mai
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
geografic, așezarea se află în Galileea de Jos, la o înălțime de 350 m. Împrejurimile: înconjurat în partea de est de Muntele Ksulot la a cărui poale e Natzeret Ilit (orașul de sus), la sud e Muntele Har Hakfitza (m-tele Prăpastiei)-semeț și abrupt, de unde avem o frumoasă privire spre Emek (valea) Izrael, dar și o vedere superbă a orașului Națeret. Tot de aici vedem m-tele Ghilboa, m-tele Tabor unde se află biserica ,,Schimbări'', m-tele Carmel și Valea Izrael. ... XXIII. MINI-GHID
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
care părea foarte carismatic, deși era cam scheletic și umbla cu niște țoale ca vai de mama lor propovăduind curățenia sufletească, un fel de paradis mult mai nasol decât cel în care trăiau deja oamenii, însă numai după moarte, vorbea prăpăstii despre păcatul lăcomiei și îi îndemna pe oameni să nu mai mănânce fiindcă asta le va aduce osânda veșnică. Destul de haios tipul! Dar după ce a fost ascultat, așa ca un divertisment între două mese copioase, toată lumea s-a săturat de
ÎN SFÂRŞIT, COMUNISM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371982_a_373311]
-
adună, Din păduri întunecoase Se-aud lupi urlând la lună. Călăreț și cal, furtună, Toată noaptea bat cărarea, Al lor ropot lung răsună Pân’ se luminează zarea. Prințul vede-n vârf de stâncă Un castel, iar jos, de pază, O prăpastie adâncă, Nepătrunsă de vreo rază. O lumină orbitoare Peste ei din cer se-abate, Calul simte în spinare Două aripi minunate . Le deschide și-apoi zboară Printre norii ca o ceață, Prințul vede prima oară Tot pământu-n dimineață. Boabe de
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
ierburi crude Și, în răsărit de soare, Un ecou din văi aude. „Dragule, te du cu bine, Dumnezeu cu tine fie, De faci asta pentru mine, Inima ți-o dărui ție”. Calul zborul și-l oprește Lângă poarta ferecată, Iar prăpastia vuiește Ca o fiară-nfuriată. Zmeul trage de zăvoare De deschide marea poartă Și, cu vocea tunătoare, Îi vorbește pus pe ceartă: - Tu, o gâză amărâtă, Îndrăznești să vii la mine Și, c-o bâtă prăpădită Vrei să mă omori
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
parcă-n joacă. Zmeul cade-a doua oară Și încearcă-a se retrage, Prințul, iute, dintr-o gheară Inelușul scump i-l trage. Doar atâta mai apucă, Apoi îi mai dă o brâncă, Doar așa, cât să se ducă În prăpastia adâncă. Înspre cal încet se duce Gândurile să-și adune, Mulțumit își face cruce, Murmurând o rugăciune. Calul, vesel, scurt nechează, Cu copita stânca bate, Fericit el lăcrimează Și-i mândru cum nu se poate. Călăreț și cal, spre norul
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
în viață, de a trăi totuși, i‑a copleșit pe de‑a‑ntregul. Mult însă n‑a durat. Nu cumva pilotul amânase doar cu câteva ore - și ce ore! - întoarcerea “ acasă ”? Se găseau pe un platou, ușor înclinat, împrejmuit de prăpăstii. De jur împrejur, într‑o dezordine fantastică și grandioasă, piscurile scăpărau. Un deșert de piatră și zăpadă se întindea cât vedeai cu ochii. Și o tăcere, o tăcere făr’ de nume. Aparatul de zbor era de nefolosit. Un examen sumar
ZBORUL SPRE LUMINĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372345_a_373674]
-
fie pe noroi;... Și de v-a fi să mă lovească crivăț , Dinspre apus ,sau zeii morți , Nici nu voi băga de seamă Că-s cu stafia ta la porți ; Iubi-mă -voi ,cu ea , sau poate alta , Tooot înspre prăpăstii predispus , Mă voi simți zefir ,sau poate cănt Sau chiar sultan ; Deși cu pumnii arși și tooot desculț... și-ncet cu aburii din ploi , Voi băntui melacolii , Iubiri Și vise foooarte vechi ... În timpuri tooot mai noi . Referință Bibliografică: Suflet
SUFLET CĂLĂTOR de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372381_a_373710]
-
în acel loc și prințesa putu lărgi deschizătura ca să se strecoare afară din ladă. Nu mică îi fu mirarea când se văzu închisă în singura încăpere a unui turn înalt cu o singură fereastră, prin care se puteau vedea doar prăpăstiile căscate la baza muntelui care adăpostea turnul. Mărgărita începu să plângă din nou. Își chemă părinții, o strigă pe doică și nu se liniști decât atunci când pe pervazul ferestrei se opri o pasăre mare cu aripi cenușii. - De ce plângi, puică
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
Ce vrea de la mine prințul acesta? - Înafară de bogății, nu îl interesează nimic. După ce va obține de la părinții tăi tot ce își dorește, vei sfârși alături de celelalte prințese, sau ce-a mai rămas din ele, pe fundul celei mai adânci prăpăstii. După ce sfârși ce avea de spus, pasărea își luă zborul și o lăsă din nou singură pe Mărgărita. Din ce în ce mai deznădăjduită, prințesa începu să cerceteze fiecare colț de turn, deschizând una câte una lăzile vechi înșirate lângă perete. Pe când era gata
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
bogăția și puterea din lume. M-a închis în turnul aceste pentru a nu mă împotrivi planurilor sale de îmbogățire. Am auzit cum a răpit o mulțime de prințese și, după ce le-a furat fiecăreia zestrea, le-a părăsit în Prăpastia fără Fund. - Și cum crezi că vom putea ieși din acest loc? - Am nevoie de o sabie! Unde să găsească însă o sabie, într-un turn plin de lăzi? Oricât de voinic ar fi fost prințul și oricât curaj ar
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
să apuce să se dezmeticească bine, băbătia fu închisă într-o ladă, iar prințul și prințesa părăsiră turnul călare pe mătură. Cu toate că începuse să ningă, iar ei erau îmbrăcați doar în sacii de pânză, Mărgărita și Prințul Izvoarelor coborâră în Prăpastia fără Fund în căutarea prințeselor răpite. Acolo întâlniră pasărea uriașă cu pene cenușii, care locuia într-un copac pe jumătate uscat. - Ce cauți aici, puică? Pasărea se așeză pe umărul Prințesei Mărgărita. Ai fugit din turn cu mătura Babei Hâda
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
să arunce acul în pieptul păsării uriașe, care se transformă pe loc într-un unicorn auriu, cu un corn de aur și trei stele în frunte. - Mulțumesc, zise acesta. Vă voi duce pe toți departe de Piscul de Argint, de Prăpastia fără Fund și de Muntele de Fier, unde vrăjile Babei Hâda nu vor mai avea putere. - Întâi prințesele, zise Prințul Izvoarelor, ele așteaptă de mult timp salvarea. Noi vom zbura cu mătura până unde aceasta va avea putere și te
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
mai mult de natura divină, să capete îndeletniciri neștiute, neprevăzute și priceperi apropiate creării obiectelor din imagini imaginate, un fapt trăibil numai de ei. Cunoașterea a fost cea care a dăruit omului libertatea sinelui însă sinele lumesc a căzut în prăpastia distrugerii. Baciul Ioan s-a perfecționat ca om al muntelui și s-a adâncit în înțelepciune, creând lumea viitorului prin poveștile sale și obiectului musical care îl contopea cu natura, cu fiecare foșnet și tril ce se auzea din pădurea
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
îngustă. După scurt timp, aceasta se afundă într-o văgăună unde trona întunericul. Descălecară și trecură pe celălalt versant. În față se ivi o râpă adâncă de douăzeci-treizeci de metri unde se aflau mormintele vampirilor. Cu caii de căpăstru ocoliră prăpastia și coborâră. Pajiștea era luminată de razele reci ale astrului nopții, lăsând să se vadă niște movilițe de pământ acoperite cu iarbă fragedă. La un semn al căpitanului Arnăutu, se grupară câte doi și începură să scormonească movilițele. Munca nu
MĂCELUL VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372829_a_374158]
-
Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 282 din 09 octombrie 2011. Plouă plouă peste case alterate, degradate, suprapuse degerate, îmbuteliate abator de oameni tristeți plictisite întuneric șters, timp întins în hăuri gust de ebonită arsă mohoreală pală, șantiere scurse prăpăstii murdare peste municipiu oase învelite, dichiseală stinsă cenușii sunt toate vise, descompuneri, frunze răvășite culori fără nume urme de iubire îndoit e vântul zboară peste inimi asfalt, smoală, plumb ... Citește mai mult Plouăplouă peste casealterate, degradate, suprapuse degerate, îmbuteliate abator
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
a fi,dinainte de-a o cunoaște, dinainte de-a o ști.Așa că, pășește încet mai departe,bâjbâie pe stradă-n ... XXI. CREZUL MEU, de Irina Bbota, publicat în Ediția nr. 1465 din 04 ianuarie 2015. Cred că...nopțile ascund prăpăstii de tăcere, fugare roiuri de fluturi se apleacă asupra genelor mele, umbre scumpe, nesătule răscolesc cavalcade de emoții, sămânța de lumină desface încâlcitele căi ale vieții... Cred că...nostalgiile au parfum de curcubee ce strivesc versul nescris între-ale mele buze
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
frântă, întinderilor cerești vrea să li se plângă... Cred că...izvorul înserării va oglindi-n ape line, suspinele senine vor croi cândva al meu nume, ca să tulbure liniștea orelor calde cu zâmbet fermecător, ... Citește mai mult Cred că...nopțile ascund prăpăstii de tăcere,fugare roiuri de fluturi se apleacă asupra genelor mele,umbre scumpe, nesătule răscolesc cavalcade de emoții,sămânța de lumină desface încâlcitele căi ale vieții... Cred că...nostalgiile au parfum de curcubeece strivesc versul nescris între-ale mele buze,cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
de matahale. - Luați-i pe tâlhari și îngropați-i în Temnița Troienelor Uriașe! Acolo să le înghețe oasele! Matahalele se repeziră ca turbații la cei doi prizonieri, îi înșfăcară și ieșiră cu ei în grabă mare. I-au aruncat în prăpastie, iar Nămețilă a aruncat peste ei un munte de omăt. -va urma- Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-20 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1521, Anul V, 01 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]