2,087 matches
-
a simțit datoare să se gândească la mântuirea omenirii de dinaintea lui Isus? În numele acestei false bunătăți care acordă în chip universal dreptul de a fi, omenirea va muri sufocată în propriul ei ritm de creștere. Ce bunătate e aceea care precipită lumea către propriul ei sfîrșit? - Și ce soluție e aceea care propune prezervarea omenirii prin reprezentanții ei geniali? Nu ne mai rămâne atunci decât să socotim că ciuma și războaiele - și, dacă se poate, unele care ar ști să aleagă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fictiv al acțiunilor de pe scenă (veți fi martori ai unei întâmplări care altcum ar părea de necrezut), dar în același timp cere implicarea spectatorilor și le adresează obișnuitul apel de a păstra liniștea ca pe un îndemn de a nu precipita declanșarea mecanismului tragic (cât mai multă tăcere ; să nu treziți Tragedia care încă nu se mișcă îndărătul perdelei... își va desface în curând ghearele). Publicului i se solicită simpatia și i se amintește că dincolo de aparența primitivă a eroilor se
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mărturie că Platon ar fi trădător și stricător al ordinii, filosoful intuiește urmarea unor astfel de acțiuni și exclamă : Ei, fericitule Socrate, iată că nu ești singur ! (p. 204). El nu pare surprins de evoluția evenimentelor care pot să se precipite într-o direcție fatală : Orice filosof are cel puțin o idee pentru care să poată fi condamnat la moarte (p. 207). La Siracuza, cel mai ilustru elev al lui Socrate riscă să împărtășească soarta profesorului său. După moartea lui Dionis
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
întâmplărilor care au iscat mânia lui Zeus și prin mărturisirea sentimentelor față de omenire. Dat fiind că tragedia se naște din faptă, relevantă este întâlnirea cu Io, altă victimă a lui Zeus, condamnată la veșnică rătăcire. Prezența fetei transformate în junincă precipită dramatic figura lui Prometeu care îi prezice viitorul redeșteptându-i conștiința (p. 168). Puterea de anticipare, lăsată în umbră de mitografi, definește personajul eschilian. Tragicul se naște din întâlnirea cu destinul survenită când eroul își împlântă privirea limpede a cugetului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui, iar pe de altă parte simțirea individuală, raportându-se la o lege, se face sentiment moral. Voința individului caută să iasă din unitatea omogenă a rasei și din determinismul biologic (p. 263). Detaliile morții lui Agamemnon furnizate de Electra precipită decizia lui Oreste de a acționa. Când bate în poarta palatului, tânărul este însuflețit de propriile simțăminte, el pregătindu-și, deodată cu personalitatea, și o răspundere proprie (p. 271). În scena uciderii lui Egist, se insistă asupra rațiunilor psihologice, ca
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care a încheiat prima parte a povestirii noastre, prințul Mâșkin se grăbi să plece la Moscova cu treburi legate de luarea în posesie a neașteptatei moșteniri. Lumea vorbea atunci că puteau exista și alte motive pentru o plecare atât de precipitată; însă despre acestea, ca și despre aventurile prințului Mâșkin la Moscova și, în general, în decursul absenței sale din Petersburg, putem să vă aducem la cunoștință doar puține informații. Prințul a lipsit exact șase luni și chiar cei care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cuvinte și ipoteze lăsate să-i scape acum. Dacă vizitatorii nu l-ar fi făcut să se înfierbânte și aproape să-și iasă din fire, nu și-ar fi permis să enunțe cu voce tare, atât de franc și de precipitat, unele bănuieli și sincerități de prisos. Însă, de îndată ce se așeză la locul lui, o arzătoare părere de rău îi străpunse dureros inima. În afara faptului că l-a „jignit“ pe Burdovski, emițând în public bănuiala că acesta suferă de aceeași boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aici, ne petrecem timpul împreună, iar prințul o să ne trateze, desigur, cu ceai pe toți. Iertați-mă că abuzez așa... Însă știu că sunteți bună la suflet, ca și prințul... toți suntem de o bunătate de tot hazul... Prințul se precipită, Lebedev ieși în fuga mare din cameră, urmat de Vera. — Chiar așa, spuse tăios generăleasa, vorbește, dar mai încet și n-o lua razna. M-ai înduioșat... Prințe! N-ai merita să beau ceaiul la tine, dar fie, rămân, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
iar acesta are o semnificație de cele mai multe ori religioasă, adică neutră temporalului. Respirația calmă a culturilor orientale le-a cruțat și le-a înmagazinat substanța, încît nici astăzi nu și-au pierdut aderența la devenire. Dimpotrivă, respirația celor moderne este precipitată până la sufocare. Viabilitatea lor e atât de redusă, că și-au pierdut substanța în câteva secole. Dacă acest ritm n-ar avea această accelerare - noi ne-am putea permite să ne consumăm normal evoluția: încetineala și pulsația intermitentă ne-ar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
istoric un organism deficient. Forța crește cu nivelul istoric al unei națiuni. Cu cât o națiune este mai neîmplinită, cu atât ea este mai deficientă, chiar dacă biologicește este proaspătă. Energia se degradează cu cât nivelul istoriei scade și națiunea se precipită spre declin. Roma imperială sau Atena secolului al cincilea, Franța Revoluției, Germania, Italia și Rusia în dictaturi și-au atins culmile nivelului istoric, s-au actualizat total la un moment dat al devenirii lor. Forța corelativă nivelului istoric este o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aplatizat cu tâmplele pleșuve? Unde a dispărut figura plinuță cu nasul subțire, un pic arogant, și fruntea bombată? Oftează resemnat. Dacă frumusețea s-a dus, a rămăs însă inteligența și ambiția. Un fior rece îi gârbovește umerii firavi. Se întoarce precipitat lângă ea. Își plimbă insistent mâinile pe bustul și spatele ei. O simte moale, supusă. Atingerea îl reconfortează și-l încălzește în același timp. Sângele îi pulsează din nou prin trup. E încă viu. O strânge în brațe și-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Augusta i-a furnizat dintotdeauna iubite con trolate de ea. Astăzi îl însoțește tot cu aprobarea împărătesei. Altminteri, fără intervenția ei, nici n-ar fi fost admis la audiență. Femeia are privirea îndreptată spre agitația de la intrare, unde spiritele se precipită în jurul lui Parthenicus. Au venit în ajutorul lui, ieșind din prima anticameră, și secretarii, Polybius și Hilarion, care încearcă pe cât posibil să calmeze situația. Cel mai zgomotos se dovedește a fi Iulius Caledus. — Eu trebuie să ajung cel dintâi cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
numele lui să fie asociat cu extravaganțele lui Ovidius Naso. Și nici cu dizgrația Iuliei Minor. Poate era mai bine să-i fi lăsat împreună, dacă Livia tot a mirosit ceva. Își frânge deznădăjduit mâinile. Dar cum? Respirația i se precipită. Încearcă s-o controleze. Însă spaima îi face inima să bată în continuare cu putere. Și doar i-a atras atenția fățarnicului ăluia de Asinius Gallus că, dacă nu-și ține gura, va găsi un mijloc să-l scurteze de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui Augustus. Scotocește mai adânc. Începe să zvârle nervos afară tot ce întâlnește în cale. Tot ele îl vor ajuta să-i dea lovitura de grație și lui Tiberius când va veni momentul. Degetele ating fundul lăzii. Respirația i se precipită. Se apleacă peste cufăr cu fruntea îmbrobonată. Pe Jupiter! Au dispărut. CAPITOLUL VII Rufus saltă ușurel trapa și-și scoate cu grijă capul prin deschizătoarea rotundă din tavan. Parada a început. Respiră adânc de câteva ori ca să-și calmeze bătăile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de divinitate. Aici te înșeli, amice, îl contrazice în gând Agrippa. Necontrolat și neacceptat de Stat. — Nu mă îndoiesc de puterea zeilor noștri... Evreul înalță uimit ochii spre el. — ...numai că s-au îndepărtat de mine... Iulius Herodes își coboară precipitat pleoapele. Tovarășul lui fie este un ipocrit fără pereche, fie nu realizează că religia, ca instituție oficială, reprezintă un aspect major al relației în continuă schimbare dintre Roma și imperiul său. De aceea trebuie păzită cu strășnicie. Într-un târziu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu șchioapătă. Un alt indiciu favorabil. Din păcate, cam trage de funie și pare că vrea să scape de la altar. — S-ar putea să nu-l înduplece pe Marte, murmură cineva din apropiere. Și Velleius Paterculus împărtășește aceleași temeri. Șoptește precipitat către Nero: — Ar trebui să vină de bună-voie pentru a fi imolat și consacrat. Cu toate acestea, slujitorul zeului ia o cupă cu vin sfințit de pe altar și o varsă peste capetele animalelor. Toarnă apoi din belșug deasupra lor cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Fața lui arăta gălbejită În lumina asta. Avea părul dat pe spate, turtit cu ulei, iar liniile ascuțite, fine ale frunții și obrajilor păreau umbre găunoase. De parcă ar fi fost un strigoi. Așteptă ca Duncan să coboare lanterna, apoi gesticulă precipitat În direcția zăvorului. — Deschide-l! Duncan ridică fereastra. MÎinile Încă Îi tremurau și fereastra se poticnea ridicîndu-se, iar geamul se zgîlțîia În ramă. O manevra Încet, de frică să nu facă zgomot. — Ce s-a-ntîmplat? Întrebă el după ce ridică fereastra. Alec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Se aplecă și mai tare peste victimă, privind-o atent și întrebându-se dacă va vedea vreun spirit părăsindu-i corpul. Nu se întâmplă însă nimic de acest fel. - Sunteți sigur că ați auzit un urlet? - Da... Adică nu, se precipită paznicul. Poate nu urlet, totuși. Mai degrabă strigăt. Țipăt. Unul scurt, a ținut o secundă și s-a oprit. Agentul de poliție Diane Franciscovich de la Secția 20, continuă: - Mai e cineva care ar fi putut auzi? Masivul paznic al clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
menținuse calmul și nu apăsase pe trăgaci. - Ai văzut pe cineva ieșind pe ușa aia? - Ce se-ntâmplă? - Ai văzut ceva suspect?! își pierdu ea cumpătul. - Nu, doamnă. - De cât timp te afli aici? - Nu știu. Zece minute... Cred, se precipită interlocultorul. O nouă bufnitură se auzi dinăuntru. Franciscovich le făcu semn îngrijitorului și paznicului să se depărteze. Trase aer în piept, își ridică din nou arma și apăsă ușor clanța. Ușa era descuiată. Se trase din dreptul ei pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
unul din oamenii cu care ai luat masa? Jeddy Barnes? - Nu știu la cine te referi. - Ai auzit totuși de „Sfatul Patrioților”, nu-i așa? - Doar ce am citit prin ziare. - Nu te credem, spuse Sellitto. - Credeți ce vreți, se precipită Weir. Rhyme putu observa furia care creștea în ochii lui, furie pe care Dobynd o preconizase. După un scurt răgaz, întrebă: - Cum ați aflat numele meu adevărat? Nimeni nu răspunse, dar ochii lui Weir se opriră pe ultimele observații adăugate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și ridică de pe jos două castane târzii care tocmai căzuseră pe pământ și străluceau, lucioase, în învelișul lor brun, uimitor de proaspăt. Le rostogoli în mână, le mirosi închizând ochii și apoi plecă încetișor. Alergarăm pe scări, ne dădurăm coate precipitându-ne: era o apocalipsă. Nu rămânea nimic din vechiul farmec al micuței locuințe. Pur și simplu nimic. Împotrivă devastase metodic locul, mergând cu minuțiozitatea până la a tăia fiecare carte din bibliotecă în pătrate de un centimetru pe un centimetru - Lepelut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de câteva clipe, moș Gheorghe pare confuz.... Gândul lui e dus departe, la căpițele din deal, la brazdele încă neîntoarse sau la cele neadunate încă. Începe războiul nervilor, un război cu sine însuși, care îi stârnește panică și groază. Se precipita în gol parcă, apoi se potolește cu greu, de-a lungul patului, după ce a deschis televizorul. În mână apucă la întâmplare un ziar pe care începe să-l citească dintr- un capăt în celălalt. Nu scoate o vorbă, nu comentează
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
spun, da, nu este nici o problemă, încerc să îmi ascund implicarea nepermisă, profundă. Trebuie să anunțăm pe cineva, întreabă ea, iar eu cotrobăi prin geantă și scot bucățica aceea albă de hârtie, anunță-l pe el, respir cu dificultate, mă precipit atât de tare, parcă eu aș fi aceea care pune bazele unei noi familii, în paralel cu familia mea, care mă dezamăgise atât de mult. Ea stă întinsă pe bancheta din spate, exact ca Noga cea bolnavă, în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
arc de cerc cu detectorul și cu arma. Mișcarea se sfârși exact în spatele ei și aparatul emise un bip strident. ― Mi-e că Hudson are dreptate. Ripley și Hicks se priviră. Măcar nu mai aveau de așteptat. Evenimentele se vor precipita. ― Începe sezonul de vânătoare, zise caporalul. ― Voi doi, veniți înapoi, strigă Ripley la infanteriști. Replierea imediat în centrul de exploatare. Hudson și Vasquez făcură cale întoarsă. Comtehul arunca priviri neliniștite în tunelul obscur pe care-l abandonau. Detectorul afirma ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
un neocomunism și un fel de postfascism În același timp. Poziționarea acestor tabere politice este foarte greu de verificat. De aceea cred că Estul trăiește un materialism politic, dacă se poate spune așa ceva. Utopiile politice trec În practică și se precipită prin nașterea lor În partide „pe apucate“. Ce este pentru tine spațiul public? Sharing, troc voluntar, bazar? Intervențiile tale sunt mai mult decât semnale conceptuale, ai ținte morale? Cred ca spațiul public este un spațiu al tuturor. Discuția asupra acestei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]