3,745 matches
-
ale culturii literare specifice Romei pontificale. c) Alte opere Are chiar în titlu numele papei așa-zisul Sacramentarium Leonianum, ceea ce înseamnă Cartea tainelor Bisericii romane, datorată lui Leon. Acest Sacramentarium este cea mai veche culegere cunoscută de noi alcătuită din predicile ce sunt rostite în timpul liturghiei la Roma, adică forma cea mai veche a Liturghierului Roman. Culegerea apare într-un manuscris din secolul al șaptelea, păstrat în Biblioteca Capitolară din Verona, și trebuie să fi fost alcătuită tot în secolul al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Biblioteca Capitolară din Verona, și trebuie să fi fost alcătuită tot în secolul al șaptelea, deși alți cercetători cred că ar fi mai veche, adică din secolul al șaselea, din epoca papilor Gelasius al II-lea și Vigilius. Sigur, multe predici din Sacramentarium se aseamănă în multe privințe cu unele predici ale papei Leon, de aceea ne-am putea gândi că papa ar fi fost autorul lor, chiar dacă cel ce a alcătuit culegerea a trăit probabil într-o epocă mai târzie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tot în secolul al șaptelea, deși alți cercetători cred că ar fi mai veche, adică din secolul al șaselea, din epoca papilor Gelasius al II-lea și Vigilius. Sigur, multe predici din Sacramentarium se aseamănă în multe privințe cu unele predici ale papei Leon, de aceea ne-am putea gândi că papa ar fi fost autorul lor, chiar dacă cel ce a alcătuit culegerea a trăit probabil într-o epocă mai târzie. Chiar dacă a fost denumit „doctor al Bisericii”, Leon e mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nou necesitatea ca Eutihie să se supună judecății episcopului de la Roma. Petru a murit probabil în anul următor. Faima lui Petru se datorează omiliilor sale. În secolul al optulea, arhiepiscopul Felix de Ravenna a alcătuit o culegere de 176 de predici în care au intrat și compoziții neautentice așa cum se întâmpla de obicei cu aceste culegeri. Omiliile autentice au mai ales un caracter exegetic și respectă tradiționala distincție dintre semnificația literală și cea spirituală care trebuie să servească la educarea ascultătorului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ales la problema încarnării sau combat în mod generic ereziile. În unele este explicat simbolul apostolic, în altele Pater noster; acestea au fost rostite cu ocazia consacrațiunii catehumenilor. Altele sunt rostite când sunt sărbătoriți anumiți sfinți. Adesea, Petru își construiește predica sub forma unui dialog, a unei serii de întrebări și răspunsuri schimbate între predicatorul însuși și ascultător. Petru și-a câștigat faima de predicator datorită folosirii neîncetate a unei retorici insistente, fruct al unei educații îngrijite. În mod straniu, însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
peste populația locală s-a suprapus o a doua populație de origine barbară. Trebuie să observăm apoi că prin aceste literaturi romano-barbare se epuizează treptat acea caracteristică originară a creștinismului din epoca greco-romană care s-a răspândit începând cu primele predici ale apostolilor și care căpătase o precisă fizionomie literară; cele mai importante figuri ale acestei epoci, adică Grigore cel Mare și Isidor din Sevilia încheie deja epoca antică și marchează începutul Evului Mediu. Fără îndoială, evoluția istorică nu permite (se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sermonem Fastidiosi Arriani ad Victorem liber unus) a fost scrisă de Fulgențiu după întoarcerea sa din exil, adică după 523, probabil la Ruspe. Acest Fastidiosus fusese înainte preot și călugăr catolic și apoi trecuse la arianism. O parte importantă a predicii lui Fastidiosus conținea argumente contra donatiștilor luate din scrierile lui Augustin. Există doar în treizeci și nouă de extrase opera, la origine în zece cărți, intitulată Contra lui Fabian (Contra Fabianum libri decem), scrisă tot după întoarcerea din exil. Acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
folosirea frazelor scurte și paralele cu antiteză și rimă. La acest corpus de omilii se adaugă altele două, din care cea de-a doua e poate neautentică (Pentru purificarea Preafericitei Fecioare Maria) și, mai ales, o culegere de optzeci de predici care poartă numele lui Fulgențiu, dar nu sunt cu siguranță autentice; acestea au fost publicate în 1652 de Th. Raynaud. Aceste cicluri de omilii de diverse proveniențe, opera unor predicatori anonimi, atribuite unor personaje faimoase pentru că în acest mod li
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
existat în paralel cu cel ce reiese din operele mai elaborate retoric, sau din scrierile celor mai semnificative personaje din epocă. Aceste omilii mai pe înțelesul poporului se găsesc deja în ultimii ani ai secolului al patrulea în ciclurile de predici ale lui Maxim din Torino sau Augustin. Fulgențiu este un literat foarte important, în ciuda repetării, sub anumite aspecte obligatorie, a temelor antiariene și în ciuda faptului că respectă cu strictețe augustinismul. Biografia lui, scrisă de Pseudo-Ferrando din Cartagina pe care l-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
omilii este probabil episcopul milanez Laurențiu pe care l-am amintit puțin mai sus când am vorbit de Ennodius. Subiectele lor sunt Penitența (De poenitentia), Pomana (De eleemosyna), Femeia din Canaan (De muliere Chananaea). Ultima omilie, însă, este traducerea unei predici a lui Ioan Hrisostomul, făcută în urmă cu un secol de Anian din Celeda. Sigebertus Gemblacensis (Bărbații vestiți, 120: o operă scrisă în 1122) vorbește despre un Laurențiu „mieros”, care folosește „un limbaj dulce ca mierea”. Scriitorul menționat de Sigebertus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anevoios și dureros, drumul unui mistic constrâns să facă față problemelor secolului, în timp ce era asaltat de chinuri morale și de suferințe fizice. Deseori bolnav, el vorbește despre bolile lui cu simplitate în numeroase scrisori și chiar în public, în timp ce ține predici în fața poporului. Faima sa, nu numai cea de scriitor ci și cea de om politic și mai ales faima de sfânt și de organizator al acțiunilor de binefacere ale Bisericii în folosul celor bătuți de soartă, e dovedită de faptul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a revăzut apoi aceste omilii după ce s-a întors la Roma în 595, și le-a dat o formă scrisă, așa cum rezultă din prefața trimisă lui Leandru, episcop de Sevilia, căruia i-a dedicat opera. Grigorie nu credea că aceste predici pot fi rostite în fața oamenilor simpli, ci considera, evident, că sunt destinate doar pentru lectură și meditație; scrierea nu e un adevărat comentariu științific, ci constă într-o serie de considerații cu caracter moral, prezentate așa cum îi veneau în minte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
autorul Dialogurilor. Mai sunt apoi douăzeci de Omilii despre Ezechiel (Homiliae in Ezechielem) care au fost rostite, în schimb, în fața unui auditoriu compus mai ales din călugări. Mai precis, în prefața la prima carte, Grigorie declară că a ținut aceste predici în fața poporului și că le-a corectat opt ani mai târziu (adunându-le în două cărți) la cererea călugărilor din mănăstirea Sfântului Andrei (care fusese întemeiată chiar de el). În ele se simte (așa cum se vede din prefața la a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sunt Omiliile (Sermones), printre cele autentice amestecându-se și multe false, cum se întâmpla de obicei cu predicatorii faimoși (de exemplu Augustin, Maxim din Torino și alții), până la un total de 238. O autoritate în studiul acestor mari cicluri de predici (collectiones) a fost, în prima jumătate a acestui secol, Dom G. Morin, care a descoperit foarte multe, din care unele inedite, în special în regiunea galică, unde, așa cum e logic, numele lui Cezar avusese o semnificație specială și fusese faimos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prima jumătate a acestui secol, Dom G. Morin, care a descoperit foarte multe, din care unele inedite, în special în regiunea galică, unde, așa cum e logic, numele lui Cezar avusese o semnificație specială și fusese faimos. Morin, așadar, a organizat predicile lui Cezar pe subiecte: optzeci de Omilii de mustrare a poporului (Admonitiones ad populum), o sută șase Omilii despre Sfânta Scriptură (De scriptura), douăzeci și șapte de Omilii despre sărbători (De tempore), nouăsprezece Omilii despre sfinți (De sanctis) și șaisprezece
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Augustin, Sfântul Părinte care, în secolul al cincilea fusese atât de frecvent criticat în Galia. Și biografia care a fost scrisă după moartea sa și pe care am amintit-o mai sus atestă importanța pe care Cezar o acorda predicii și frecvența cu care rostea omilii. Într-adevăr, el își dăduse seama (și o spune de mai multe ori în omiliile sale) de deplorabila ignoranță în care se găsea poporul creștin și, lucru și mai grav, chiar clerul, și de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
motivele tradiționale ale exegezei, ale eticii creștine și ale spiritualității monastice; nu face deloc referiri la evenimentele politice din țara sa, în care a fost implicat în atâtea feluri, ci se oprește doar asupra realității sociale a creștinilor; de aceea, predicile sale alcătuiesc fără doar și poate un tablou negativ însă interesant pentru cunoașterea creștinismului popular în lumea antică (adesea covârșit de cele mai negre superstiții și, în esență, rămas la același nivel ca și păgânismul); o astfel de caracterizare a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
e mai interesantă nu atât pentru reflecțiile personale ale lui Martin, cât pentru grupul social căruia îi este destinată și care este reconstruit chiar prin opera lui Martin. E vorba de Educarea celor neștiutori (De correctione rusticorum) care e o predică sub formă de epistolă, destinată educării creștine a celor umili și a țăranilor din Spania, încă păgâni, în esență, și înclinați spre superstiție; aici, scriitorul, care se inspiră din tratatul Despre felul cum trebuie catehizați cei simpli întru credință (De
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sperat; împăratul s-a înfuriat, acuzându-l că vrea să provoace disensiuni în familia imperială prin scrisori trimise separat diferiților membri ai acesteia. În schimb, Chiril a găsit înțelegere la episcopul Romei, Celestinus, căruia îi trimisese deja extrase tendențioase din predicile lui Nestorios (și de a cărui reacție se folosise pentru a-și ataca direct adversarul), și la care făcuse apoi să ajungă a doua epistolă către Nestorios cu o traducere latină. Patriarhul din Constantinopol i-a scris și el lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fost însă contestată de E. Schwartz), 5, 6 (contra lui Ioan de Antiohia), 7 (pronunțată înaintea arestării lui Chiril), 8 (fragment, păstrat în latină în documentele de la Efes). Omilia numărul 3 dedicată întrupării a fost rostită la Alexandria după o predică a episcopului Pavel de Emesa; tot întruparea e și tema omiliei nr. 15. Omiliile 8 și 12 fac parte din ciclul consacrat Evangheliei după Luca (cf. aici, p. ???). Tocmai din cauza faimei omiliilor lui Chiril a apărut tendința de a-i
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Nestorios i-a combătut cu mult zel pe evrei, pe de o parte, și pe cei pe care, pe de altă parte, îi considera eretici, și a inițiat măsuri împotriva arienilor, a novațienilor, a macedonienilor și a quartodecimanilor*. Întemeindu-și predicile pe cristologia antiohiană - care, preocupată de apărarea integrității naturii umane a lui Cristos, separa cu grijă proprietățile umane ale lui Cristos de cele divine - a afirmat că Maria nu putea fi definită ca Theotokos, „mamă a lui Dumnezeu”, ci doar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
după moartea lui Teodosius (28 iulie 450), el a scris Cartea lui Heraclid din Damasc. Nu se cunoaște data morții sale. Așa cum am spus, Nestorios și-a câștigat faima prin lunga sa activitate de predicator la Antiohia și la Constantinopol. Predicile sale au fost însă condamnate la distrugere în 435, deși, firește, au fost copiate în continuare și răspândite în cercurile nestoriene. Un anumit număr de citate se găsește în cele cinci cărți ale tratatului contra lui Nestorios compus de Chiril
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Euteriu din Tyana, de la Efrem din Antiohia la Sever; scrisoarea devine cu ușurință un adevărat tratat ca Tomul către armeni al lui Proclus din Constantinopol. Chiar și omiliile devin instrument de propagandă doctrinală în rândurile maselor; așa se întâmplă cu predicile lui Teodot din Ancyra, ale lui Proclus la Constantinopol și în special cu foarte multe din cele ale lui Sever. Firește, se înregistrează atât epistole cât și omilii care nu sunt foarte legate de conflictele doctrinale, așa cum se poate vedea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
latină, siriană, etiopiană; și alte două păstrate în Actele de la Efes), ca și scrisoarea care ne-a parvenit doar în latină sub formă de extrase în care îl apără pe defunctul Teodor din Mopsuestia. Au rămas și fragmente dintr-o predică împotriva lui Chiril rostită de Ioan la Calcedon în 431. Bibliografie. Textele se găsesc în ACO I (sunt depășite edițiile din epistolarele diverselor personaje din PG, mai ales în volumele 77, 83, 84); indicații complete în CPG III, n. 6301-6360
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
altor personaje, sunt scrise cu eleganță și sunt bogate în trimiteri literare, în special la Homer. Nu apar aici teme teologice. Într-o colecție de texte cristologice traduse în etiopiană s-a mai păstrat sub numele lui Firmus o scurtă predică în care este atacat cu duritate Nestorios, după depunerea sa; predica seamănă bine cu o omilie rostită la Efes, după destituirea lui Nestorios, de către episcopul Reginus din Salamina, și păstrată în Actele conciliului de la Efes. Bibliografie. Scrisorile în M.-A
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]