2,230 matches
-
o mișcare din cap, arătă spre cea mai îndepărtată dintre casele de lemn. — Căpitanul nu are mulți prieteni, preciză. Nici el, nici eu nu avem, dar eu știu să am singur grijă de mine. S-a îndepărtat când umbrele se prelingeau deja peste oază, oprindu-se la marginea palmierilor, iar glasurile răsunau cu mai multă claritate, în timp ce soldații se întorceau cu lopețile pe umăr, obosiți și transpirați, cu gândul la mâncare și la mindirul ce avea să-i poarte pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
amintirile și certitudinea că, dacă vreodată va reuși să scape cu viață din Adoras, nu va mai fi în stare să se bucure iarăși de hotelurile, restaurantele și fetițele din Cannes. Rămase cufundat în amintiri, lăsându sudoarea să i se prelingă pe tot trupul, pe măsură ce o căldură sufocantă punea stăpânire pe campament, așteptând ca ordonanța să sosească cu o tavă și cu respingătorul și zilnicul cușcuș înotând în grăsime, pe care îl mâncă fără poftă, însoțit de mici sorbituri dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
afară era Mulay. Făcu o pauză și adăugă, părând că nu dă importanță faptului: — Și dumneavoastră, bineînțeles. Sergentul major se agită stingherit, își pierdu stăpânirea de sine pentru câteva zecimi de secundă și simți că o sudoare rece i se prelinge pe șira spinării. Se întoarse spre Mulay, care rămăsese înțepenit lângă ușă, și îl fulgeră cu privirea. — Păi, dacă n-a fost nici unul din ei, și nici eu, și nu e nimeni în jur pe o rază de o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
soare, temperatura era mai mare cu cinci grade, iar aerul îi ardea plămânii. Observă că targuí-ul obligase cămila să îngenuncheze și îl aștepta în picioare, lângă ea, cu pușca pregătită, și la mijlocul drumului regretă ce făcuse, pentru că sudoarea i se prelingea pe tot corpul, trecându-i prin uniformă, iar picioarele păreau pe punctul de a refuza să-l mai susțină. Ultimul kilometru a fost, fără nici o îndoială, cel mai lung din viața lui, și când s-a oprit la zece metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
al cafelei. Janey mă privi posomorâtă, cu o Întrebare nerostită În ochi. — Da, iarăși s-au apucat de treabă. — Doamne. Și-acum o să se găinățeze din nou acolo, iar dimineață, o să găsesc bucăți de ceva vâscos și cu pete negre prelingându-se pe perete. Câteodată, jur că țintesc direct către periuța mea de dinți. Și se fâțâie pe pervazul de afară, de pe vremea lui Pazvante Chioru’, așa că nu Îndrăznesc decât să crăp puțin fereastra. Proprietarul nu vrea să astupe grătarul. Zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
care Cerul ne-o dăruiește ca s-o trăim. Un servitor cu părul deschis la culoare intră. Se Înclină, ducând pe o tavă de argint cizelat două cupe cu sirop rece de trandafiri. Omar apucă una, aburită, de pe care se prelinge apa proaspătă; Își Înmoaie buzele În ea, hotărât să o deguste Îndelung. Nizam și-o Înghite pe a sa dintr-o sorbitură, Înainte de a continua: Prezența ta aici mă bucură și mă onorează! Khayyam vrea să răspundă acestui val de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
duel de cavalerul lipsit de scrupule, după care i se acordă mâna prințesei. Rex se lungise chiar lângă mine, cu labele întinse, burta i se mișca întruna în sus și în jos, avea gura căscată și din bot i se prelingea salivă. Limba îi atârna într-o parte. Dacă i-aș fi tras un șut în falca de jos cu pantoful meu cel greu, și-ar fi retezat-o cu dinții. Rex mi-a udat dosul palmei lingându-l, cu puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nimeni să nu-mi observe întoarcerea, am ocolit, ieșind în spatele clădirii unde erau vestiarele. Am mers tiptil pe lângă pereți, am intrat și am urcat scara până la primul etaj. Acolo era liniște, se auzea doar plescăitul picăturilor de apă ce se prelingeau din duș, căzând pe pardoseală. Tocmai voiam sa mă duc la fereastră, când ochiul de geam s-a prefăcut în țăndări și mingea de fotbal a zburat înăuntru. Cioburile înotau în băltoace ca balenele în ocean și pe ele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
paisprezece ani. Ariana era flirtul meu de trei săptămâni. Spui că ai un flirt, când te întâlnești seară de seară cu aceeași fată și te înroșești până la urechi de atâta privit. Privirile pe care i le aruncam eu Arianei se prelingeau în jos, ca înghețata topită pe cămașa cu mâneci scurte a unchiului meu, când o ținea cu mâna paralizată. Mătușa îl ștergea cu o cârpă udă și cu mișcări grăbite. „Nu e el de vină”, spunea ea, „căci de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mai puternice decât mine, punându-mă într-o situație jenantă, bine că Udi nu mă vede acum, se enervează atât de tare când plâng. Fără să mă uit în oglindă, știu că fața mea este roșie, sub ochi mi se prelinge în lacrimi întunecate machiajul de dimineață, încerc să mă controlez, încerc să îmi ascund rușinea în spatele plicului uriaș, însă medicul se ridică, aruncă restul croissantului, chipul său de copil devine din ce în ce mai blând în timp ce se apropie de mine, scoate din plic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pentru că niciodată nu îl privisem cu adevărat, nu îi urmărisem liniile feței, pentru a mi le întipări în memorie, nu îi ghidasem vorbele spre urechile mele, ce șoptise acolo, între pulpele mele, respirația lui topind silabe dulci, care mi se prelingeau pe pielea fină, calde și lipicioase. Culorile semaforului se schimbă, dar eu privesc încă fumul acela alb, viziunile mi se amestecă nedeslușit în el, de parcă mie mi-ar fi fost destinat, ca o cortină grea îmi acoperă ochii, separându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de mult o repetasem în timpul nopții, încât acum aproape că îmi pierdusem controlul, iar el zice, deocamdată absolut nimic, eu răsuflu ușurată, parcă aș fi luat o gură de apă după o lungă perioadă de însetare, iar acum mi se prelinge prin tot corpul, navigând încet de la un organ la altul, cu acest mesaj liniștitor. Minunat, spun eu pe un ton precaut, asta înseamnă că totul este bine, nu? Însă el spune, dar picioarele mele nu sunt bine, după care brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vlagă, nu mă simțeam în stare să fac doi pași și m-am trezit prins în mrejele tristeții. În asemenea situații mă puneam pe plâns. Nu știu dacă pot să-i spun chiar plâns. Erau niște lacrimi mari care se prelingeau precum sudoarea. La moartea lui Kizuki am învățat un lucru pe care n-am să-l uit niciodată: moartea nu se află la polul opus vieții, ci face parte din viață. Era cu siguranță adevărat ce spusese el. Cât trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pricopsit de la domnul Sing. Era o mușcătură pe cinste - am dat cu niște tinctură și pe urmă m-am așezat la cîrmă, Întrebîndu-mă dacă mușcătura unui chinez e otrăvitoare, ascultînd motorul vasului cum rulează blînd și plescăitul apei care se prelingea de-a lungul bărcii mele, și m-am gîndit că, pe dracu’, n-are cum să fie otrăvitoare. Un om ca domnu’ Sing probabil că se spală pe dinți de vreo două-trei ori pe zi. Marele domnu’ Sing. Da-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
iepure de picioarele din spate și-l lovești cu capul de o buturugă ca să-l omori. MĂ uitam la tata și-i făceam semne. Zgomotul s-a mai auzit de trei ori și pe urmă am văzut cum ceva se prelinge pe sub ușă. Era sînge și se scurgea foarte Încet. Am alergat pe culoar, la tata. — Iese sînge pe sub ușă. Stai aici, spuse tata. Apoi se ridică, se duse la celălalt detectiv și-l bătu pe umăr. Detectivul Își deschise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sexul! Sunt uluit, revoltat și totuși, ca în stare de hipnoză, fac ceea ce-mi ceruse. Pielea lui e fină. Nu transpiră de loc. Acum percep și o undă de parfum subtil. Mâinile mele cu venele scoase în relief se preling asupra lui cu tandrețe și reproș. Câteodată îi ating și penisul. Prepuțul s-a lăsat în jos, eliberând capul mare și rozaliu. Își dă ochii peste cap și recită tot mai dificil. Deodată scâncește și își ejaculează pe burtă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
remorcă. Așa, ca un Ferrari. Singur în curte. Noaptea e mai greu. Dorm cu trei bulane de cauciuc în casă. Unul sub pernă, unul la ușa camerei și ultimul la intrare. Întunericul din jurul casei e sinistru. Lumina de la felinare se prelinge printre crengile salcâmilor, cireșilor, merilor. Dacă pe tabla casei cade un măr din pomul care își întinde crăcile peste acoperiș, sar în picioare și pun mâna pe bulan. Încetul cu încetul mă obișnuiesc, însă. Nu-mi mai pasă de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fata ta este aici, se duce să-l îmbrățișeze plângând. — Tu ești Teofana, fata mea dragă, fata mea dragă, o îmbrățișează și el vrând s-o sărute, dar nu mai apucă fiindcă i se înmoaie picioarele și corpul i se prelinge pe lângă cel al Teofanei prăbușindu-se la picioarele ei, cu tot efortul pe care aceasta îl face de a-l susține. — Tată, tată, ce ai?se străduiește Teofana, ajutată de Alexandru, să-l ridice. Îl așează pe canapea. Teofana îl
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ca multe altele care au trecut peste mine, dar ăsta m-a doborât. Teofana îl ține strâns în brațe, ca nu cumva să mai cadă. — Să nu faci vreo figură, tată!se îmbrățișează și se sărută în timp ce lacrimile li se preling pe obraji. — Zile și nopți m-am gândit la tine, fata mea. Zile și nopți și ani de-a rândul ți-am simțit lipsa ca un gol în inima mea. Nimeni nu poate să înțeleagă. Să nu mai treacă dușmani
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ascuțimea brațelor două șomoioage de pulberi argintii și sticloase. Un colb înspumat bătut peste fața sa rotundă sufla tot greul pământului. Harapnicul pocni meschin și înfiorător, se lovise pe sine ca în noaptea dintre ani. Din gura sa umedă se prelinseră două limbi de foc. Una se lovi intangibil în neant, iar cealaltă scrijeli rănind undeva un plop singuratic. Lângă doi ochi triști, un copac rostește-n gând o rugăciune. Se sprijină dezmembrat pe furia ierbii. Un vânt de la miazăzi își
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
S-st...! Le auziți...? O vâjâitură o țiuitură fluturată, ca un zgreapțăn fioros și prelungit, printre coroanele stufoase ale copacilor și printre firele electrice suspendate, de înaltă tensiune! Altă țiuitură, apoi... Și alta, și alta, și alta, și alta! Toate prelingându-se, în aceeași spirală rezonantă, ca niște invizibile vârtejuri de asediu, în lungul osiei înfierbântate a nopții și încărcând-o, la propriu, cu roiuri de licurici electrostatici, violenți, devastatori și pocnitori! Hai, Frați! Hai, Frați! Hai, Frați! De la Domnul nostru
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
astfel, purcelușii cei cumsecade, au rămas numai cinci! glumește Bursucul Trei-Coițe, după ce constată că nu se mai găsește nimeni pe drum, alături de ei. Să observați că Îngerul ne-a lăsat nouă racla cu Sfânta Cupă. Potirul în care s-a prelins Sângele Mielului nevinovat. Cupă pe care ați văzut-o cu toții și ați și băut din Ea. Un lucru foarte mare, foaaarte însemnat, după cum sigur bănuiți! Prea-Sfântul Graal, murmură Fratele. Graalul...! Atâtea și atâtea minți obsedate l-au căutat și l-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
spoturile colorate ale girofarurilor. Ușile sunt din geam masiv, securizat, nu pot fi tăiate sau sparte, mai adaugă acesta, grav. Mă tem că vom asista la finalul poveștii. Che sera, sera! Peste încă un minut, pe sticla ușilor alipite, se preling razele oblice ale unei lanterne, răsună câteva ciocănituri puternice, apoi erupe un glas gros, răgușit de la răcnete, de la țigări proaste, tebeciste și de la tărie. Glasul șmirgheluit aparține, cu certitudine, lui nenea Sandu Chituc, șeful veșnic interimar de la celebra Secție de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
jos, puturosule! Mișcă-te! Ce-nseamnă asta?! Mort-nemort, marș afară, la muncă, trântore! Ciofleicea! Hai! Valea...! Sculă Mică geme tulburat, dar n-are de ales. Ca o răsuflare pripită sau ca un abur de mlaștină, acesta se înalță și se prelinge în decor, prin deschizătura îngustă a ușii! Șobolanul se îndreaptă hotărât, către adormitul de Crocodil, care n-are habar ce-l pândește. "Să moară mama!" face un gest fulgerător, de casap, din încheietura mâinii înarmate și Cezărel sucombă cu traheea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
până găsi un chibrit, aprinse binișor fânul, așteptă nițel să ardă cu flacără și pe urmă îl aruncă sub automobil, pe băltoaca ce se scursese între timp. O flacără albăstruie învălui deodată mașina, se ridică până la acoperișul de șițe, se prelinse în podurile cu fân de alături. În câteva clipe acareturile erau cuprinse într-un nor uriaș de fum din care țâșneau limbi galbene în răsuciri neliniștite. ― Foc!... Foc! izbucniră oamenii cu o bucurie sălbatică. ― Uiuiu, cum îmi încălzește inima! răcni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]