2,032 matches
-
pe scaune, călătorii păreau acoperiți de un lințoliu alb ca neaua. Chiar și omul pe care Noimann Îl confundase cu Oliver Își trăsese peste pardesiul său murdar un halat de un alb imaculat. Fâlfând deasupra pasarelei, corbul scoase un cârîit prelung, iar de pe acoperișul vagoanelor staționate În gară Îi răspunse un cor de cârituri. Temându-se să nu intre Într-o nouă criză, Noimann se Îndreptă spre toaletă, unde se spălă Îndelung pe față și pe mâini... Pe drum, din mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
adevărat coșmar. Materia e-o nebunie. Crește, crește și nu se mai opește din crescut... Dar o să vină și timpul când o să Înceapă să scadă. Acest balon umflat care-i materia trebuie să facă odată și odată fâs... Un fâs prelung și totul s-a evaporat ca și cum n-ar fi fost nimic. Și totuși, nimic nu se evaporă aiurea. Pe undeva rămâne o drojdie, un lest. E ca la mahmureală. Alcoolul s-a dus, dar visele rămân. Așa și-aici. Fâsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
maneta vreunei alarme care știm că n-o să funcționeze. Mulțumită Reverendului Fără Dumnezeu. Lumina roșiatică se reflectă din reportofonul Contelui Calomniei. Agentul Ciripel își trece videocamera de la un ochi la celălalt. Și din josul scărilor se aude un urlet. Țipătul prelung al unei femei. Vocea Sorei Justițiare strigându-ne să venim repede. A dat peste ceva. A dat peste Lady Zdreanță. Strângând într-o mână un cuțit. Lângă ea o nouă pată. Un lac de sânge peste tot în jur, lățindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
oamenii tot nu se-nghesuie, caută feluri mai bune să-și cheltuiască banii. Atunci Webber se duce la tonomat. Bagă o fisă. Apasă pe câteva butoane și, minune. Pornește muzica, și preț de-o răsuflare nu se aude decât mugetul prelung al tuturor bărbaților din bar. E cântecul ăla plângăcios de la sfârșitul filmului Titanic. Puicuța aia din Canada. Și Flint, cu peruca lui blondă și gura ca de clovn, se urcă pe-un scaun, apoi pe-o masă, și începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
întind pe asfalt În șir , ademeniți: bătrâni, femei și copii Înspiră în ei Inspiră-n plămâni, Un praf blestemat Al Mortii eterne, (sau nu) Intrați în sevraj, rostesc cuvinte -ncâlcite Căzuți în genunchi, cu ochi bulbucați și roșii de veghea prelungă sunt fericiți în sfârșit, că Zeul Suprem și-a coborât si-ntors a Sa față către ei aruncând în silă, sau poate din milă, o doză letală, de praf puturos. Își face simtită prezența, prin aer, pe jos, prin cotloane al
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93403]
-
din nou la ecran, care, în actuala sa formă materializată, ocupa in întregime colțul apartamentului. Conștient de situația sumbră, văzu că tînăra este încă în sala de consiliu, dar a rămas singură. Ședea cu un vag zîmbet pe fața ei prelungă. Zîmbetul i se istovi cînd atinse un instrument aflat pe scaunul ei și începu să dicteze cu glas limpede, ca de clopot. O vreme, Hedrock așteptă să se pătrundă pe deplin de treburile curente de palat pe care le discuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cum acest factor exercită o influență decisivă asupra ei. Nu la fel se întâmplă și de data asta. Hedrock se convinse din ce în ce mai mult de acest adevăr în timp ce o privea pe femeie recăzînd pe jilțul ei și șezînd acolo, cu fața prelungă și frumoasă strîmbată într-un rînjet satanic. Zîmbetul îi dispăruse. Spuse cu gravitate: ― Îmi pare rău, domnilor, că aveți acest sentiment. Regret orice izbucnire care ar putea sugera că hotărîrea mea împotriva căpitanului Hedrock are un caracter personal. Dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
vreau să zic că aș avea și eu dreptul la niște lămuriri, așa, în general. ― Pe dracu! îl repezi necunoscutul. Dar Hedrock insistă: ― Cum vă numiți? Sper că nu vă deranjează să-mi spuneți cine sînteți. Urmă o pauză. Fața prelungă a individului se strîmbă și se încruntă. Întru tîrziu dădu din umeri. ― Mă rog, poate că nu e mare lucru dacă-ți spun cum mă cheamă. Zîmbi cu o bucurie sălbatică: în fond, ea știe deja. Mă numesc Rel Greer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
PERMIS SĂ SE APROPIE ÎN TOT CURSUL ZILEI DE VREUN TELEECRAN. NICI UNUL NU ȘTIE CE ZARVĂ ȘI AGITAȚIE E AFARĂ. TRIMITE-I ÎNĂUNTRU CÎND IEȘI. RĂMASE SINGURĂ MINUTE ÎN ȘIR. STĂTEA ÎN PICIOARE, CU UN ZÎMBET UȘOR PE FAȚA EI PRELUNGĂ, CARACTERISTICĂ PENTRU CEI DIN FAMILIA ISHER, ȘI MULȚUMIREA EI I SE RĂSPÎNDI ÎN TOT TRUPUL OBOSIT. OPERAȚIA N-AR TREBUI SĂ DUREZE PREA MULT. OAMENII CARE ACUM CÎTEVA MILENII PLĂNUISERĂ EDUCAȚIA FAMILIEI IMPERIALE JUDECASERĂ PE BUNĂ DREPTATE CĂ NICI UN CONDUCĂTOR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
NICI DE FRATELE DE PE PĂMÎNT ACUM CĂ AM STABILIT O LEGĂTURĂ DIRECTA ÎNTRE PRIZONIERUL NOSTRU ȘI CEL MORT, ESTE ÎN CURS O EXPERIENȚĂ MAJORĂ... \ XXX, \ DECLANȘEAZĂ IMEDIAT. CE TREBUIE FĂCUT MAI ÎNTÎI? ― BINEÎNȚELES, PUNEREA LUI IN LIBERTATE. Urmă o pauză prelungă, apoi ceva neclar. Hedrock se încordă tare și fără voia lui închise ochii. Cînd îi redeschise, se trezi din nou în unul din laboratoarele lui secrete de pe Pămînt, cel în care era cît pe-aci să-l ucidă șobolanul uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Gonish, că în jocul cu uriașul vei fi norocos. Dar te rog să ne urmezi în camerele rezervate. Gonish se întoarse și văzu o femeie și trei bărbați, dintre care unul era Prințul Del Curtin. Îndărătul măștii, fața femeii părea prelungă, iar gura avea aerul inconfundabil al familiei Isher. Prin deschizăturile măștii luceau ochii verzi și severi, iar glasul ei de aur, destul de familiar lui, completa elementele de identificare. Negatistul se înclină adînc și spuse: ― Cu cea mai mare plăcere. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CELE DIN URMĂ ÎȘI IZGONI DIN SUFLET SENTIMENTUL COPLEȘITOR DE SINGURĂTATE ȘI ATERIZĂ CU AUTOAVIONUL LA PALAT PESTE O ORĂ. O privi cu ochii pe jumătate închiși și în timp ce vorbeau. Ședea țeapănă lîngă el: o femeie înaltă, grațioasă, cu fața prelungă, ai căror ochi verzi îi ascundeau de fapt gîndurile, în loc să le dezvăluie. Ședeau sub un palmier din grădina ce alcătuia sala de recepție de la etajul treizeci și patru. Îi mîngîiau adieri blînde; lămpile cu abajur luminau la fel de blînd scena liniștită. O sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
vreascuri văzui bine Repezită înspre mine O gușată cu găteji. Chiondorâș Căta la cale; De pe șale, Când la deal și când la vale, Curgeau betele târâș. Iar din plosca ei de gușe De mătușe Un tăios, un aspru: hîrrși... Plâns prelung, cum scoate fiara, Plâns dogit, Când un șarpe-i mușcă ghiara, Muget aspru și lărgit De vuia din funduri seara... Mi-a fost frică, și-am fugit! II Toată noaptea viscoli... Încă bine n-ajunsesem, Că porni, duium, să vie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a prăvălit tavanul Pe-al zidurilor muced și colțuros contur. Nămeți și nori apasă... Dar, deslușind colanul De piscuri sfidătoare, privește, am venit... Am coborât să-ți sprijin truditul pas de frate Ca, de pe-nalte praguri, s-asculte nengrădit Prelunga nechezare a lumei fecundate... - Tu nu știi încă? Imnul tumulturilor vii Nici zid și nici tenebră nu poate să-l sufoce: La poarta zăvorâtă grăbește-te să vii: Vei desluși și astăzi, în larguri, marea voce. CÎND VA VENI DECLINUL
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dă-mi voie să te îmbrățișez. Brațele bătrânului s-au arcuit, cuprinzându-mă protector. În clipa următoare, ședeam cuminte la pieptul bătrânului. Îi simțeam bătăile inimii și respirația precipitată...După un timp, m-a depărtat puțin și, cu un oftat prelung, mi-a grăit: Credeam că voi trece pe celălalt tărâm fără să te mai văd, fiule. Dar Dumnezeu e mare și bun și nu-i lasă pe păcătoși fără mângâiere. Odată cu aceste vorbe, m-a strâns din nou la piept
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
bătut de ploi, cum n-am mai fost cândva, Târziu, în geamul tău, încet, cu o monedă voi suna. Și-n toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus, Când geamul tău, în spaima nopții, ca un prelung final, Voi repeta că anii trec mereu mai greu, și mai brutal. Va bate ploaia... și târziu, la geamul tău voi plînge-ncet... Va rătăci alcoolizat, apoi, în noapte, un schelet, - Nimic tu nu vei auzi din câte voi avea de
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
arii secrete, își reluară hârjoana, pe înverzite curbe de nivel. În pârloaga Baisei, necultivată cu plugul de la începuturile lumii, trezită la această viață de noua orânduire socialistă, venită de la Răsărit, pepenii, semănați de tenacitatea colectivistului Nicanor Galan, apărură în florile prelungi și flocoase, care, zbârcindu-se brusc la Crai-Nou, se desprinseră de pe curpeni. Bile verzi, mingi lucioase, elastice se multiplicară șugubăț, printre enorme cordoane ombilicale, împodobite cu frunze crețe, stropite parcă de un var subțire și mărindu-și sfericitatea, în salturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe îndelete în gură, aprinzând-o, cu dichis. Pâcâi din ea de câteva ori, cu o atenție atât de concentrată, de parcă pentru asta ar fi venit acolo la pârleaz, să tragă un tutun, în fundul grădinii lui Nicanor. Suflând un nour prelung, începu, înecându-se de fum: Au dat caii în bostănărie... Toată noaptea i-am alungat... Dar năboiau din toate părțile... Sunt turbați de sete, săracii... Au mușcat mulțime de pepeni, cu dinții lor mari... Prăpăd au făcut, nu alta! Pepenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îi făcu vânt lui Marin Tărniceru, înapoi în post. Degrabă, comandă Nataliei, bucătăreasa-șefă, Janei, Mariței, Cătălinei, Zenoviei, Catrinei, Carolinei, Bertei, cea sfioasă și bălaie, să umple masa de garafe pline ochi și împodobite cu salbe de floricele, împrejurul gâtlejurilor prelungi. Se grăbiră să execute comanda, în cinstea copilei, care intra pe poartă, recent creștinată, împreună cu alai de femei, nădușite și roșii în obraz, de osteneală și de mulțumire. Nănașa o corpolentă rumenă, sinceră, cu ochi verzi, doamnă de Capitală din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Cât s-a foit el nehotărât, lângă motopompă, flăcăul cu jiletcă și pantalonii ca măslina nemurată a și deschis larg poarta de la intrarea în ogradă. Se întoarse, rotindu-se pe călcâie, către Vartolomei și descoperindu-și buzele vineții de pe carnasierii prelungi, a amiciție și a pașnice intenții, utiliză formula cunoscută prin partea locului: Oameni buni cer găzduire, în fapt de seară. Mașina, albă ca laptele, cu un număr de înmatriculare mâzgălit în semne ciudate, a intrat pe poartă, legănându-se, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
trăiam la Casa de copii, orfelinatul de tip comunist, precum și în toată viața asta de rahat. Consecvent în ambiția lui de a se confesa lui Vladimir, solitarul amabil își reluă relatările despre traiectoria destinului său: Acum revin dintr-o drumeție prelungă, alocată încercării de recuperare a aleatoriei mele copilării. Căutând să nimeresc satul natal Pleașa, Pleșani sau Pleșești, prin unele icoane din pruncie, am identificat, în cele din urmă, două localități în care se stabiliseră, după război, familii de basarabeni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îi zise el, ignorând că mai adecvat ar fi fost să zică Seara bună! deoarece, între timp, se lăsase amurgul vioriu al altei zile de chef, care părea să fie o zi de joi. Bolnavul îi răspunse cu un geamăt prelung de muribund dezabuzat de însăși starea lui și de medicamentele neputincioase și amare, administrate în ineficiente doze zilnice. Vladmir se zgâi la el, ținând carafa de whisky în mâna dreaptă, și-i contemplă, cu ochi tulburi și cețoși de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
întoarcere, au izvodit cândva o rostire astfel de concis alcătuită, încât împărtășește, cu iscusință de pravilă și cu viers de descântec, nevăzuta legătură dintre miezul lucrului și spiritul său. Un fulger negru scăpără subit din ochi de Fată cu grumazul prelung, ferecat în inele de aramă. Fata privi câteva secunde spre Vânător cu infinită și neascunsă surprindere. Totuși nu altfel, ci potolit și cuviincios, protestă în tonurile aceluiași tors de felină: Tată, oare bine faci punând strămoșeasca noastră pravilă la îndemâna străinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ale Tărâmului vostru, care se leagănă aici în acest adevărat Rai al Domnului. Ah! grăi Vânătorul. Dacă ții să păstrezi rostul și tâlcuirile pravilei, încrustează-le în inima ta și nu în scoarța trupului! Fata cu ochi negri și grumaz prelung, în ferecătură de cupru, își cumpăni ușor torsul și trupul zvelt, purtător de șuvoaie de perle și de alte frumoase podoabe. Zise cu oarecare reproș: Străine, care te numești Albert, îmi pari așa de pirpiriu și când colo te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe un spațiu neocupat de nimic... Ca pe un spațiu vid, găsi el un mai academic enunț. Pe undeva, el o va vedea precum un spic de grâu, ondulându-se între corpusculi-i imateriali șopti sfios tânăra poetă cu grumazul prelung, împodobit de zulufii noptateci, ce ședea, ca de obicei, ascunsă după șemineul de smalț zmeuriu, construit la mijloc de living. Eu zic, se hazardă soțul Fernandei, care de la un whisky în sus își dădea drumul la limbă, că bărbatul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]