1,626 matches
-
supunem zilnic corpul poate provoca În acesta anumite reacții biochimice, de aciditate sau de alcalinitate, și că, aceste aporturi modificându-ne armonia internă, putem declanșa o patologie de eliminare? Iată, așadar, una dintre posibilele cauze ale cancerului. Deja Hipocrate o presimțise, atunci când le preda elevilor săi celebrul aforism: „Alimentul să fie singurul tău remediu”. Din păcate Însă, ne-am Îndepărtat de la această cale. Fără a nega posibilitățile terapeutice extraordinare pe care ni le propune astăzi farmacopeea secolului XXI, n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
romanul de tip tradițional. Fapt e că obsesia „înaintașilor” și a unei „istorii” în stare să legitimeze și să motiveze, la un moment dat, biografii și destine, se instituie ca o supratemă distinctivă a romanelor sale. Personajele de prim-plan presimt, de altfel, că faptele și gesturile lor nu își pot recâștiga sensul, coerența în afara unui trecut insinuat, pe căi obscure, în existența lor, marcându-le viața. De aceea sunt ispitite, în clipe de cumpănă, să se întoarcă spre obârșii, pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
o culme a popularității și, de ce nu, chiar a valorii estetice. Invazia masivă de jurnale, memorii, autobiografii răspunde În primul rând unei nevoi psihologice: o nevoie de exhibare a eului adânc, de mărturisire și de confruntare cu un nevăzut alter-ego, presimțit Între necunoscuții cititori ai acestui fel de literatură. Preocuparea estetică e vizibilă abia Într-a doua instanță, când barierele de comunicare au fost Înlăturate. Abia atunci, după ce tensiunea luării În posesie a intimității celuilalt și-a redus intensitatea, se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dezvăluie intențiile sinucigașe. După cum nici o forță nu poate reprima Înfricoșătoarele mecanisme ale mărturisirii. Scriitorul sinucigaș suferă Întotdeauna de sindromul Dostoievski și de fatalitatea mărturisirii, de o perversitate continuă a voinței. Paradigma Werther și paradigma Freud Dar nu relativizează mărturisirea ireparabilul presimțit În orice act sinucigaș? Nu risipește notația jurnalieră (seacă, parțială și, de cele mai multe ori, criptică) tensiunea presupusă de actul atât de radical? În deznădejdea Înecată În bântuirea cinematografelor de cartier, a lui Cesare Pavese, În reveriile Îndoliate ale Sylviei Plath
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
construcții dinadins proiectată ca o ruină: Împlinesc În curând cincizeci de ani. Ce am realizat? O operă fără viitor; dar m-am bucurat mult de singurătate, de femei și de zei. Prea multă pudoare, discreție, dispreț, lene: și apoi, nu presimt decât amărăciune pentru bieții noștri francezi. Iată de ce aș fi suferit să mor, dacă n-aș fi avut vreo altă preocupare, decât să trăiesc În mijlocul unui popor care nu iubește și nu Înțelege nimic din ceea ce iubesc eu: forța, orgoliul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
jurnalului intim, ținta inconștientă a celui care scrie. Rămas Între prejudecățile fondatoare, jurnalul intim este și astăzi istoria secretă a unui eu care se descrie pe sine. El exclude, așadar, teoretic și de circumstanță, prezența cititorului, chiar dacă acesta e mereu presimțit și se proiectează pe sine undeva Într-un viitor incert. Ideal vorbind, jurnalul intim este și aventura solitară a lecturii efectuate, la intervale, de către autor. Prin urmare, autopotretul Însuși va fi istorisirea descoperirii de sine a autorului prin confruntarea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și regizor), volubil și însetat de tot ceea ce poate să ofere clipa unui om care trăiește din plin și, totodată, o domină prin luciditatea sa, el s-a grăbit să ne dea, în toate aceste domenii, măsura talentului său genuin, presimțind parcă zgârcenia Parcelor neîndurate, care ne taie firul vieții cu foarfecele”. Surprinzătoare e, la Radu Stanca, sinceritatea poemelor, deși punerea în scenă nu lipsește. Balada erotică, începută, în chip tradițional, cu o notă fantastică, galopantă, e întoarsă spre motive intime
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
Trebuie să fi practicat ancheta de teren pentru a vorbi despre aceasta cu puțină umilință. Clișeul datorează mult rarelor texte reflexive care arată neputința etnografului. În această privință este suficient să-l credem pe antropologul Michel Leiris, cel care a presimțit că raportul anchetatorului de pe teren și contextul politic fac parte din datele etnografice. Din acest punct de vedere, Africa fantomă (1934), jurnalul expediției coloniale Dakar-Djibouti, este cu atât mai interesant cu cât Leiris l-a publicat în mod deliberat, spre
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
fie spus, poate tot atât de mari ravagii, sau aproape: Vin americanii !. L am trăit din plin după 1945, apoi în închisoare, pe Bărăgan etc. Unii nu s-au consolat nici până azi. Și totuși cei mai lucizi dintre noi începeau să presimtă, să vadă în față realitatea: fusesem definitiv abandonați la Moscova, apoi la Yalta, când s-au stabilit sferele de influență. Corneliu Coposu, la curent cu aceste culise, nu-și ascunde nici azi și pe bună dreptate amărăciunea: Evident, loial ar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o anomalie sau un conflict, ci reprezintă doar o nouă formă de sinteză. A cultiva, cu alte cuvinte, într-o deplină spontaneitate, o dublă conștiință literară. Pentru noi, problema nu este chiar de dată foarte recentă. Am schițat-o, am presimțit-o mai ales, încă în anii 1976-1978, dar și în alte perioade, când scriam despre aceste teme sub forma ieșirii din provincialism, a fi provincial și universal ca o soluție de existență în contextele culturale străine, adesea strivitoare 29. Problema
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
anticipând sonorități argheziene. Sunt conjurate, spre pieirea „ticăițească” a vrăjmașilor, inutilitatea apei vărsate, slăbiciunea arcului „moale”, focul ce „topește” ceara, soarele ce arde culbecii, vântul care „seacă” păduceii. Într-o altă tonalitate, profund elegiacă, precum într-o recunoaștere a mitului, presimțind întoarcerea celui „risipitor”, se rememorează blestemul abătut asupra fiilor „streinatici”: „Să li să vechească haine-n căi departe / Și să șchiopeteze cu călcâie sparte”. Tălmăcind, D. regândește poetic temele și motivele cântării dintâi, uneori până la retrăirea stărilor lirice fundamentale. Cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
am grăbit să răspund chemării sale. La vremea respectivă, mă preocupau diverse întebări: pe de o parte, sesizam criza din domeniile științific și politic, născută din dorința marxismului dominant de a încarna el singur politica științifică; pe de altă parte, presimțeam importanța noilor și rapidelor progrese din biologie și mai ales din biologia moleculară. Descoperirea dublei elice a ADN matrice a unui "program genetic" nu putea, după mine, să nu bulverseze perspectivele trasate de cei trei giganți ai secolelor XIX și
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cărții lui Peyrefitte, Quand la Chine s'éveillera (Cînd China se va deștepta). Bun prieten al lui Jacques Piette, Monach a venit să facă o expunere despre evoluția Chinei. L-am ascultat și i-am pus întrebări în-treaga seară. Cum presimțeam că această întîlnire va fi de mare interes, am organizat-o la Clubul Lellouch, unde se aflau mulți prieteni. B.C. Din cauza mutării dumneavoastră, întîlnirea de joi 17 iunie 1976 a avut loc la familia Serres la Vincennes. J.R. Și am
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
recent. Serge Lier, PDG al unei societăți franceze de capital-risc, îmi citise cartea De la croissance économique au développement humain (De la creștere economică la dezvoltare umană), 1975, pare-se, cu entuziasm. Am simpatizat cu el și cu Annie Battle, colaboratoarea sa. Presimțind că întîlnirile Grupului celor Zece nu aveau să se mai desfășoare mult timp, m-am gîndit, împreună cu ei doi, la crearea Macroscope, o asociație al cărei scop era de a difuza un buletin lunar de informații‚ "pentru a înțelege mai
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în Statele Unite prin cibernetică, teoria sistemelor și teoria informației? J.de R. Dimpotrivă, noi eram pionierii. Cibernetica are o origine absolut franceză: Couffignal, de Latil, Sauvan, Ducrocq sînt pionierii ciberneticii. În anii `50-`60, au fost printre primii care au presimțit importanța ciberneticii și care au construit modele. B.C. Totuși Norbert Wiener a fost cel care a scris în 1947 Cybernetics or control and communication in the animal and the machine, iar conferințele Macy, ce au avut loc între anii 1946
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
a plurilingvis mului) se îmbogățește cu imensa invenție poetică, adesea dublată de o densă reflecție teoretică, a scriitorilor veniți din alte zări, care mînuiesc o franceză infuzată cu mii de voci perceptibile la nivelul vocabularului sau al sintaxei, sau doar presimțite în acest alt freamăt lingvistic. Ceea ce scriitori precum Khatibi, Kundera, Makine, Popescu, Ben Jelloun, Laferrière și atîția alții propun îmbracă veșminte paradoxale în dorința de a regăsi totodată identitatea și diferența, dar o identitate atît de pură, atît de strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
am fi urmărit decât o modificare imediată a tarifelor, dacă am fi fost, cum s-a pretins, agenții anumitor interese comerciale, ne-am fi păzit să înscriem pe drapelul nostru un cuvânt care implică un principiu. Credeți că nu am presimțit obstacolele pe care ni le-ar ridica această declarație de război la adresa injustiției? Nu știam eu foarte bine că ocolind, ascunzând, acoperind jumătate din gândirea noastră am fi ajuns mai devreme la o astfel de victorie parțială? Dar cât ar
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
negru popor. Călătoare scumpe mie!... Au lăsat în a lor cale Asia cu-a sale râuri, Cașemirul cu-a sa vale, Au lăsat chiar Ceylanul, mândra insulă din rai, Și revin cu fericire pe al țării dulce plai! Alecsandri a presimțit parnasianismul (și nu s-ar putea ști în ce măsură l-a cunoscut), mergând instinctiv în sensul contemporanilor lui Gautier și Ménard. Impasibilitatea asiată a mandarinilor printre lacuri placide și plante exotice l-a încîntat (recunoștea și acolo euforia indolenței), și pastelele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
glasuri cântarea pâinii cântă. Și-n urmă când ne ducem pe poarta vieții mari În ritmul tânguirii, bat clopotele rari. E o poezie feminină, având ca fond senzația directă a lumii, percepția ploaiei, a apelor, a căror cadență olarul o presimte în învîrtirea urciorului. Poezia reprezentativă este Șerpii, traducând sub imaginea reptilelor orgoliul femeii fascinatoare de a vedea ființele masculine tîrîndu-i-se pe dinainte: Mă reazăm de-un copac ș-acolo aștept tot neamul vostru-nvins Să mi se-adune la picioare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Lianu, Gh. Antonovici etc. Dintre ei Mircea Streinul se individualizează fragmentar în poezii delirante, litanice, cu presimțământul morții: Îi cad pe umeri stele și, totuși, e voios; în mâna lui stejarii sunt nuiele - de câte ori păduri n-a strâns de jos! * Presimt porțile acestui pământ. Numeroși alți versificatori au apărut în ultimul deceniu, turburat de război, o clasificare a lor însă este acum prematură. Capitolul XXIX ALTE ORIENTĂRI PAUL ZARIFOPOL Paul Zarifopol e un critic sceptic, cu neîncredere în viabilitatea capodoperelor universale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
legi preadrepte”, preabunul tată” etc, marcînd pragul de sus al stărilor, condiția maximă de existență a obiectelor. Dar acest prea nu sugerează, oare, și o depășire a suportabilului, un sublim pe punctul de a deveni contrariul lui? Nu, Heliade nu presimte această primejdie. El n-are sațiu de superlative, Îi plac deschiderile mari, privirile sale au mereu bătaie lungă, tristețile lui sînt atît de puternice incit devin forțele unei aventuri grandioase. Umilința care apare uneori În poeme nu-i, În fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
are preferință, se vede limpede, pentru domeniul floral. O predilecție manifestă poetul și pentru Îngeri, flori ale cerului. Acestea sînt chemate În poem pentru a da o dimensiune a perfecțiunii. O perfecțiune imaterială, o grație ce nu se vede, se presimte doar. Presimțirea (așteptarea) poate lua forme teribile, antrenînd un peisaj de Întunecimi grandioase (În Suferința). Mai Întîi locul (spațiul) așteptării: În Întuneric, sub un cer „Întărîtat” și Într-o natură zguduită de o mînie sălbatică. Este faza furioasă, devoratoare a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
giunie Aleu, s-a Înturnat iarăși la obîrșia-i necurmată Dar În mezul al durerii ce-mi rămîne-n suflet vie Ca scînteie care aprins-ai nu s-a stinge niciodată Și-a trăit cu tine-unită În a ceriului tărie.” Senzualul Bolintineanu presimte și el energia cosmică a amorului În Sorin și În Conrad. O modificare s-a produs În marele univers de cînd s-a născut iubirea: „De cînd iubesc, Smarando, vezi soarele e rece, Și stelele În aer s-au stins
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
are o puternică nuanță de agresiune asupra ființei. Nu este numai un chin dulce, ci și o peire, o pătimire În munci rele. Dealtfel, sentimentul fundamental al acestor CÎntece este acela de Înșelăciune. Pann este foarte sensibil la astuțiile femeii. Presimte trădarea și vede ușor ura ce Încolțește În iubirea cea mai năvalnică. Poeziile sale oscilează Între laudă și misoginie, Între salut d’amour și sirventes din retorica trubadurilor. Iată cum este strecurată bănuiala Într-un poem care Începe cu Stăpîna
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
procese de conștiință și începe să uite amănuntele legate de întâlnirea lor, acoperită treptat "de un abur de irealitate". Nedelicat, el o evită pe femeia aceasta pură, iar când o vede din nou, se teme de exuberanța ei, în care presimte parcă "zornăitul lanțurilor viitoare". Bucuroasă, tot fata are și acum inițiativa, îi ia din nou capul în mâini și-l sărută "pe ochi, pe obraz, pe gură", în timp ce pe el îl încearcă, pe lângă lașitatea firească, "un sentiment de răspundere și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]