4,340 matches
-
al., 1996]. De asemenea, trebuie amintită în acest context investigația lui La Manna et al. [1995], care au comparat un grup de pacienți transplantați renal spontan normotensivi cu un altul, de transplantați cu HTA moderată, aflați în tratament cu IECA. Prevalența și gradul HVS au fost similare în cele două grupuri, în schimb complianța diastolică a VS era net în favoarea pacienților tratați cu IECA. Până de curând s-au exprimat rezerve în legătură cu utilizarea IECA (dar și a antagoniștilor receptorului AT1 al
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
ml/min. După închiderea FAV, la 4-5 luni, diametrul AS, grosimea telediastolică a peretelui posterior al VS și a septului interventricular și fracția de ejecție a VS nu se modificaseră față de momentul în care FAV era funcțională. în schimb, dacă prevalența HVS anterior închiderii FAV a fost de 60%, după desființarea acesteia, HVS a mai fost prezentă doar la 33% dintre subiecți. Modificările masei VS au fost semnificativ asociate cu parametrii hipertrofiei (indicele de masă al VS) și ai dilatației cardiace
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
toți pacienții la un an posttransplant, indiferent de nivelul TA sau al creatininei serice. Concluzii Care este importanța determinării ecografice a anomaliilor geometrice și funcționale cardiace la pacientul renal? După cum am demonstrat mai sus, modificările morfofuncționale determinate ecocardiografic au o prevalență ridicată la pacienții transplantați renal, fiind cauzate în mare măsură de complicațiile insuficienței renale cronice și apoi de statusul uremic îndelungat în care s-au aflat majoritatea pacienților înaintea transplantului renal. Diversele anomalii ecocardiografice preexistente actului operator prezintă o importanță
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
studii controlate care să ghideze activitatea practică, astfel că aceasta trebuie să se bazeze (în mare măsură) pe extrapolarea datelor obținute de la alte grupuri de pacienți, cum ar fi vârstnicii, diabeticii, hipertensivii sau hiperlipidemicii [Goldsmith [i Covic et al., 2001]. Prevalența bolii arteriale coronariene la pacientul renal Prevalența stenozelor semnificative (peste 50%) ale arterelor epicardice determinată angiografic depinde, firește, de populația la care aceasta este studiată. Datele variază de la o prevalență de 24% în populația hemodializată tânără, non-diabetică, evaluată în vederea transplantului
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
astfel că aceasta trebuie să se bazeze (în mare măsură) pe extrapolarea datelor obținute de la alte grupuri de pacienți, cum ar fi vârstnicii, diabeticii, hipertensivii sau hiperlipidemicii [Goldsmith [i Covic et al., 2001]. Prevalența bolii arteriale coronariene la pacientul renal Prevalența stenozelor semnificative (peste 50%) ale arterelor epicardice determinată angiografic depinde, firește, de populația la care aceasta este studiată. Datele variază de la o prevalență de 24% în populația hemodializată tânără, non-diabetică, evaluată în vederea transplantului renal [Kramer et al., 1998] și până la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
diabeticii, hipertensivii sau hiperlipidemicii [Goldsmith [i Covic et al., 2001]. Prevalența bolii arteriale coronariene la pacientul renal Prevalența stenozelor semnificative (peste 50%) ale arterelor epicardice determinată angiografic depinde, firește, de populația la care aceasta este studiată. Datele variază de la o prevalență de 24% în populația hemodializată tânără, non-diabetică, evaluată în vederea transplantului renal [Kramer et al., 1998] și până la 85% la pacienții peste 45 de ani, cu diabet zaharat și evoluție îndelungată a nefropatiei [Manske et al., 1993]. Dată fiind vârsta medie
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
situația rară și puțin cunoscută a calcifilaxiei (arteriolopatie uremică calcifică și necrotică, cu necroză tisulară) a fost descrisă anecdotic [Coates et al., 1998]. Simptomatologia coronariană la pacientul uremic Durerea anginoasă reprezintă un simptom foarte frecvent la pacientul dializat. în fapt, prevalența durerii anginoase depășește semnificativ prevalența reală a bolii arteriale coronariene. Chiar și la pacienții dializați tineri, cu puține comorbidități, din studiul lui Rostand și col. [1979], 26% au prezentat dureri anginoase tipice. Paradoxul aparent al prezenței anginei în condițiile unor
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
a calcifilaxiei (arteriolopatie uremică calcifică și necrotică, cu necroză tisulară) a fost descrisă anecdotic [Coates et al., 1998]. Simptomatologia coronariană la pacientul uremic Durerea anginoasă reprezintă un simptom foarte frecvent la pacientul dializat. în fapt, prevalența durerii anginoase depășește semnificativ prevalența reală a bolii arteriale coronariene. Chiar și la pacienții dializați tineri, cu puține comorbidități, din studiul lui Rostand și col. [1979], 26% au prezentat dureri anginoase tipice. Paradoxul aparent al prezenței anginei în condițiile unor coronare patente a fost confirmat
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
și QRS și modificări nespecifice de fază terminală, explicabile prin faptul că în timpul ședințelor de hemodializă au loc modificări importante ale sodemiei, potasemiei și magnezemiei. Hemodializa în sine modifică amplitudinea complexelor QRS din cauza reducerii volumului extracelular [Ojanen et al., 1999]. Prevalența mare a HVS la pacienții uremici modifică de asemenea aspectul ECG-ul de repaus, ca și pe cel de efort. în infarctul miocardic acut, modificările ECG la pacientul uremic nu diferă de cele clasice, bine cunoscute la subiecții non-renali. Monitorizarea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
dializați și 187 de subiecți non-uremici (30% față de 25%). Prin contrast cu rata crescută de restenozare după angioplastie coronariană fără stentare (vezi mai sus), la doi ani, rata de revascularizare pentru progresia bolii a fost similară în ambele grupuri, deși prevalența morții cardiace a fost mult mai ridicată în cohorta dializată (15% față de 5%). Autorii au conchis că restenozarea accelerată fusese mai degrabă rezultatul unei angioplastii primare inadecvate și au opinat că o angioplastie adecvată ar putea da rezultate apropiate de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
2003]. Pacientul renal prezintă întregul spectru de aritmii existente la subiecții fără afectare semnificativă a funcției renale, particularitățile decurgând din amploarea afectării cardiovasculare, existența mediului uremic cu tulburări electrolitice și acido-bazice cunoscute și condițiile specifice tratamentului prin hemodializă. Incidența și prevalența tulburărilor de ritm și de conducere în populația renală în stadiile predialitice nu este cunoscută. Este de presupus însă, bazându-ne pe experiența clinică și pe certitudinea că încă din stadiile incipiente ale insuficienței renale cronice (IRC) se acumulează o
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
statistică, De Lima et al. [1995] au arătat că și la pacienții hemodializați doar TA sistolică și vârsta se corelează independent cu aritmiile 349AFECTAREA CARDIACĂ LA PACIENTUL RENAL ventriculare complexe. în acest studiu, pacienții hemodializați cu aritmii prezentau și o prevalență mult mai crescută a HVS (vezi mai sus) și a ischemiei miocardice decelabile clinic decât uremicii cronici fără aritmii, sugerând rolul cardiomiopatiei hipertensive în geneza aritmiilor. Anemia renală. O dată cu dezvoltarea anemiei cronice se produc modificări cardiovasculare structurale și funcționale severe
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
către țesuturi. Modificarea hemodinamică tipică este reprezentată de către creșterea debitului cardiac prin augmentarea atât a debitului-bătaie, cât și a frecvenței cardiace. Grupul de la Newfoundland (Parfrey, Foley, Harnett et al.) a arătat fără dubiu asocierea strânsă dintre gradul anemiei renale și prevalența/severitatea HVS [1995]. Deși HVS și dilatația ventriculară reprezintă într-o primă instanță modificări adaptative, rezultatul acestor adaptări prezintă, finalmente, importante consecințe patologice. Astfel, pacienții cu IRC se caracterizează printr-o reducere a rezervei coronariene cauzată de anemie. Dacă la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
ale ședinței de hemodializă. Deși la sfârșitul ședinței s-a observat o ușoară îmbunătățire (cu 9%) a balanței dintre ofertă și necesarul de oxigen, riscul de ischemie miocardică în cursul dializei a rămas ridicat. Aceasta se poate explica ușor prin prevalența foarte ridicată a HVS și a bolii aterosclerotice coronariene la subiecții cu uremie cronică. Neuropatia autonomă. în populația non-renală, variabilitatea redusă a frecvenței cardiace, un marker al disfuncției autonome, se asociază cu un risc crescut de aritmii fatale în perioada
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
20 mV). Tehnica SAECG, prin detectarea potențialelor ventriculare tardive (PVT), s-a dovedit utilă în identificarea subiecților cu diverse afecțiuni cardiace și cu tendință la aritmii prin mecanism de reintrare și tahicardii ventriculare susținute, respectiv cu risc de stop cardiorespirator. Prevalența PVT în populația generală este de circa 5%. La pacienții dializați, Morales et al. [1998] au evidențiat PVT la 25% dintre pacienți imediat înaintea dializei, iar Girgis et al. [1999] au raportat o incidență de 14%. Anomalii ale parametrilor SAECG
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
calcificările distrofice ale inelului și ale foițelor valvulare. Ele pot determina disfuncții valvulare semnificative, ce reprezintă un factor important de morbiditate și mortalitate cardiovasculare. Epidemiologie Calcificările valvulare se întâlnesc la 28-52% dintre pacienții uremici, mult mai frecvent decât la non-uremici. Prevalența lor crește cu vârsta și cu vechimea pacienților în dializă [Mazzaferro et al., 1993; FernÆndez-Reyes et al., 1995; Ribeiro et al., 1998]. Afectarea valvulară severă, semnificativă hemodinamic, este întâlnită mult mai rar, totuși cu o frecvență de câteva ori mai
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
generală, scleroza, îngroșarea sau calcificarea valvei aortice (VA) se observă în special la vârstnici, afectează 20-30% din populația peste 65 de ani, iar o stenoză aortică (SA) hemodinamic semnificativă se întâlnește la circa 2% [Braunwald, 1997]. La pacienții cu IRCT, prevalența calcificării VA este de 28-55%, dar survine cu 10-20 de ani mai devreme decât în populația generală. O SA semnificativă se întâlnește la 3-9% [Maher et al., 1987; Ureæa et al., 1999]. Dacă degenerarea calcifiantă a VA este severă, ea poate
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
este redusă dacă ei sunt anterior protezați. Autorii au conchis că medicii ar trebui să acorde o atenție sporită detectării și tratării chirurgicale a valvulopatiilor cardiace în cursul evaluării pretransplant. Afectarea valvulară cardiacă este foarte frecventă la pacienții uremici, iar prevalența sa crește cu vârsta pacienților și cu durata dializei. Ea e cauzată de calcificările valvulare, favorizate de stresul valvular mecanic și hemodinamic, precum și de tulburările metabolismului fosfocalcic și de unii factori de risc aterogeni. Cel mai adesea sunt afectate valva
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
și anemia, riscul de a deveni dependent de dializă într-un interval de 2 ani ajunge la 6%. Explicația acestei constatări clinice rezidă, printre altele, în faptul că, la pacienții cu disfuncție renală ușoară, în comparație cu cei cu funcție renală păstrată, prevalența factorilor de risc comuni pentru boala cardiovasculară și pentru progresia bolii renale cronice este crescută; în investigația lui Culleton și col. [1999], atât prevalența diabetului zaharat, cât și a hipertensiunii arteriale, dislipidemiei și obezității, a fost net crescută la subiecții
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
altele, în faptul că, la pacienții cu disfuncție renală ușoară, în comparație cu cei cu funcție renală păstrată, prevalența factorilor de risc comuni pentru boala cardiovasculară și pentru progresia bolii renale cronice este crescută; în investigația lui Culleton și col. [1999], atât prevalența diabetului zaharat, cât și a hipertensiunii arteriale, dislipidemiei și obezității, a fost net crescută la subiecții cu funcție renală ușor diminuată. Insuficiența cardiacă cronică la pacienții cu boală renală cronică în stadiul terminal (dialitic) Insuficiența cardiacă cronică reprezintă cea mai
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
a fost net crescută la subiecții cu funcție renală ușor diminuată. Insuficiența cardiacă cronică la pacienții cu boală renală cronică în stadiul terminal (dialitic) Insuficiența cardiacă cronică reprezintă cea mai frecventă afecțiune cardiovasculară la pacienții cu insuficiență renală cronică terminală, prevalența acesteia variind între 24% [studiul PAERI, 2002] și 40% [studiul HEMO, Cheung et al., 2004]. La pacienții nou incluși în programul de substituție cronică a funcției renale, prevalența ICC este, conform datelor United States Renal Data System, de 40%, depășind
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
cea mai frecventă afecțiune cardiovasculară la pacienții cu insuficiență renală cronică terminală, prevalența acesteia variind între 24% [studiul PAERI, 2002] și 40% [studiul HEMO, Cheung et al., 2004]. La pacienții nou incluși în programul de substituție cronică a funcției renale, prevalența ICC este, conform datelor United States Renal Data System, de 40%, depășind orice altă afecțiune cardiovasculară, inclusiv cardiopatia ischemică. De altfel, acest fenomen este explicabil în mare parte prin creșterea constantă a mediei de vârstă a populației dializate, ca și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
System, de 40%, depășind orice altă afecțiune cardiovasculară, inclusiv cardiopatia ischemică. De altfel, acest fenomen este explicabil în mare parte prin creșterea constantă a mediei de vârstă a populației dializate, ca și prin augmentarea constantă, o dată cu vârsta, a incidenței și prevalenței cardiopatiei ischemice, principala cauză a ICC atât la populația generală, cât și la cea renală. O analiză mai detaliată a evoluției istoriei naturale a ICC la pacienții cu uremie cronică este oferită de un studiu canadian, care constată că 31
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
la un pacient cu insuficiență cardiacă preexistentă, riscul de deces este de 12,4% [US Renal Data System, 2002]. Datele epidemiologice de pe continentul american privind disfuncția cardiacă la subiectul cu uremie cronică sunt diferite de cele europene, care prezintă o prevalență mai redusă a ICC la pacienții dializați 25% , probabil datorită populației dializate mai vârstnice și altor factori specifici dializei în Statele Unite și Canada [Goodkin et al., 2004]. Totuși, prezența ICC la pacientul dializat se traduce și în Europa (inclusiv în
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
reducerea capacității de dilatare a coronarelor; alterarea ofertei de oxigen către miocard; calcificarea vaselor mici coronariene din cauza hiperparatiroidismului secundar [Rostand et al., 1984]; reducerea densității capilarelor intramiocardice [Amann et al., 2003]. Valvulopatiile sunt frecvente la pacienții cu uremie cronică, deși prevalența reală a acestora nu este cunoscută. La pacienții uremici, calcificările mitrale și aortice apar mai precoce (cu 20 de ani) decât la populația generală [Maher et al., 1987]. Calcificările aortice sunt prezente la 30-50% dintre pacienți, însă consecințe hemodinamice sunt
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]