12,874 matches
-
și eu să fiu înainte de toate cele și la urma urmelor, discret. Și noi de ce am venit acuma aici?-îndrăznesc eu să rup vraja. Cum de ce? - schimbă Valy tonul-Păi n-am bătut șaua azi în bibliotecă în așa fel, ca să priceapă iapa, castelane? Pentru prima dată Valy mi se adresa cu acel castelane. Parcă s-ar fi înțeles cu contabilul șef. Mă făcea curios dacă el și contabilul-șef premeditaseră întâlnirea de la județ sau nu. Ce urmăreau? Sau mi se părea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ea. Trec din nou cu vederea modul lui de a mă aborda. Încerc să-i fac pe plac. Ca și cum nu eram eu în întregime acolo, lângă el. Îi imit râsul: Da, de iapă. Cum e iapa care ar trebui să priceapă, domnule? Ha, ha, ha! (Valy avea, când era interesat, un râs măgulitor, cu un hăhăit mărunt pus pe-o melodie ascendentă, optimist, cuceritor; așa reușea probabil, să-l cucerească repede pe interlocutor; râs parcă imprimat cândva pe o bandă de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cum peste umărul umbrei lui, putea vedea părul bogat al Iozefinei, bretonul părului blond și întregul contur al părții de sus a coafurii. Își aminti acolo, în fața umbrelor îmbrățișate, că la o discuție despre fosă (Gerard bătea atunci șaua ca să priceapă calul) Iozefina îi mărturisise că nici măcar nu voia să audă de așa ceva, adică de o vizită în fosă, mai ales că sub toate clădirile astea, zicea ea, au fost săpate în urmă cu sute de ani, tuneluri care ar înspăimânta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ar trebui să fiu cea invidioasă pe voi și să vă încurc apele, nu? Ei bine, domnului Gerard i-a plăcut de tine și nu de mine sau de altcineva. Iar eu cred că am fost suficient de capabilă să pricep numaidecât acest lucru. Obrazul trebuie să fie obraz, nu? Punct. Acuma, pe bune...-reintru în discuție - Ce-o să zică dl. Sima când va auzi de? ... Ce-o să zică, ce-o să zică...-mă imită Roji - Simplu: ce-a mai zis, omule
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Totuși, speranța că în seara aceasta ne vom întâlni la repetiție și că ziua următoare voi juca în scenă cu ea îmi dădeau aripi. Oblojirea sufletului rănit de plecarea ei, era însăși reluarea în memorie, a discuției... Acuma începeam să pricep eu cât de cât, de ce am găsit statueta Afroditei făcută cioburi. Fusese așa ca și cum ar fi trebuit poate, să corespundă unui anumit plan încă necunoscut mie. Senzația că în această lume nimica nu e întâmplător, îmi tăia orice elan. Stau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
unde mai povesteam de regulă, înainte de despărțirea din ziua respectivă, ea dezlegă calul de la gard: Gerard, mâine va fi înmormântarea Iozefinei într-o localitate de pe lângă Covasna. Am aranjat cu tata pentru niște libere. Libere pentru ce? - mă prefac că nu pricep. Pentru înmormântare. Cu cine vrei să mergi la înmormântare, Reli? Cu tine. Nu mă așteptam la un asemenea răspuns. Ce era să mai zic ? îmi veni în minte o întrebare prea puțin confortabilă pentru ea : Și ce vrei să rezolvi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
iască. Ai? De când te știu, tot așa o faci pe nepriceputul tocmai când îi crapă omului măseaua în gură... Las-o să crape, Dumitre, că tot nu mai are ce. Da’ care-i dorul tău? Că eu n-am prea priceput. Parcă n-ai ști. Știi foarte bine, dar îți place să despici firul în patru. Îi puțin în patru. Trebuie s-o luăm ca la militărie... Tu vorbești de militărie? Eu ar trebui să vorbesc de armată, nu tu... Ia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu vreo două săptămâni, Dumitre. De aceea te-am ales noi atunci șef, că mai deștept nu ești... hă, hă, hă - a sfârșit vorba Pâcu, cu râsul lui răgușit. M-ați ales pentru că de pe atunci m-am dovedit gospodar și priceput la trebușoare de aiestea...Numai că trebuie să știi, Pâcule, că dacă nu te aveam pe tine alături, nu știu cum o scoteam la capăt. Cărăușia nu-i o joacă. Îi treabă cu dichis. Trebuie să ai grijă de oameni și de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ciubote mai ai de gând să rupi cu cărăușia? Cu o mutră serioasă, Pâcu a cătat către ciubote. Apoi, luând poziția de drepți, ca la cătănie, a raportat: Cu ciubotele iestea vreau să-mi închei cărăușia și nu cu altele. Priceput-ai, ori ba? De priceput am priceput,dar... Dar ce? Mai este și un „dar”... Și care ar fi acel „dar”, mă rog ție? Întâi să-mi spui dacă vrei să atârnăm ciubotele în cui așa dintr-o dată sau...? Sau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să rupi cu cărăușia? Cu o mutră serioasă, Pâcu a cătat către ciubote. Apoi, luând poziția de drepți, ca la cătănie, a raportat: Cu ciubotele iestea vreau să-mi închei cărăușia și nu cu altele. Priceput-ai, ori ba? De priceput am priceput,dar... Dar ce? Mai este și un „dar”... Și care ar fi acel „dar”, mă rog ție? Întâi să-mi spui dacă vrei să atârnăm ciubotele în cui așa dintr-o dată sau...? Sau ce? Sau mai facem treabă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu cărăușia? Cu o mutră serioasă, Pâcu a cătat către ciubote. Apoi, luând poziția de drepți, ca la cătănie, a raportat: Cu ciubotele iestea vreau să-mi închei cărăușia și nu cu altele. Priceput-ai, ori ba? De priceput am priceput,dar... Dar ce? Mai este și un „dar”... Și care ar fi acel „dar”, mă rog ție? Întâi să-mi spui dacă vrei să atârnăm ciubotele în cui așa dintr-o dată sau...? Sau ce? Sau mai facem treabă până la toamnă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și Hliboceanu într-un glas. Ce bucate vă pregătesc pentru diseară, a intrat în vorbă și Măriuța. Cred că știi și tu ce tebuie la o zi mare. Așa că ia aminte, Măriuță - a răspuns Pâcu în locul lui moș Dumitru. Am priceput. Nu-i nevoie de alte vorbe - a răspuns Măriuța, râzând ușor. Iar tu, Costache, să pui vinul cela la răcit în fundul beciului - a completat Pâcu comanda. Nu duce grija asta, Pâcule - a răspuns Costache. Apoi noi om merge mai departe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
reușit să ne hotărâm... După cele câteva cuvinte, Pâcu s-a oprit din vorbire. A privit în jur și, pentru a se reculege, a pus alene mâna pe țoiul cu rachiu și a gustat din el cu religiozitate. Moș Dumitru, pricepând jocul lui Pâcu, a început să vorbească din nou. Cum bine ați auzit, am avut multă gâlceavă cu Pâcu - doar îl știți...Până la urmă, însă, ne-am hotărât să-l punem în fruntea voastră pe... Pe cine credeți voi că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu nasul în pământ, că nu valorezi nici cât o ceapă degerată - a precizat Hliboceanu. Că bine zici, Hlibocene. Da’ tu de ce ai cam sfeclit-o când a fost vorba ca în locul lui Dumitru să rămână Iordache Cocoșitu? N-ai priceput că-i vorba de șagă? Ei. Mă gândeam și eu ca omul. Chiar nu sunt bun de nimic? Da’ mi-o trecut îndată. Cred că a băgat de seamă toată lumea că până acum doar eu cu Pâcu am hotărât dacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
iar eu... învățam de zor... Într-o zi, mă strigă căpitanul: <Vasileee!, La ordin, domnule căpitan! > <Te duci acasă în galop, o iei pe Catrina bucătăreasa și la piață cu ea. Când te întorci, știi ce ai de făcut! Ai priceput?> <Am înțeles, domnule căpitan! >. Am salutat și făcând stânga-mprejur am plecat în pas alergător. Până acasă la căpitan era oleacă de cale. Am mers cât de repede am putut. Acasă la căpitan, liniște deplină... Altădată, dimineața, cucoana se mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu-i bine ce face și... a plecat la bucătărie. Ochii lui Pâcu nu ședeau degeaba. Pe sub sprâncenele stufoase, îi urmăreau pe Măriuța și pe Hliboceanu...Nu i-a scăpat nimic, dar nu a dat nici un semn că ar fi priceput ceva... După ce și-a terminat plăcinta, a întrebat pe neașteptate: Ia să-mi spuneți voi unde am ajuns cu povestitul? Nimeni n-a scos o vorbă. Atunci, Pâcu a reluat firul povestirii: Și spunea Vasile Căpitanu: „Unde au început să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la o arătare, apoi, împins de curiozitate, a deschis-o. Și... minune!... Printre tot felul de hârțoage, a găsit un caiet cam flendurit în care erau înșirate nume ale unor oameni din sat și o mulțime de socoteli. N-a priceput despre ce poate fi vorba și atunci l-a chemat pe perceptorul satului. După ce i-o pus dinainte un deț de rachiu și o bucată de pastramă, l-o întrebat ce-i cu șirul acela de nume și socoteli. Perceptorul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
chiar dacă mori de dorul de a o strânge în brațe... Vreau să văd că ești bărbat și nu un puțoi oarecare. Priceputum-ai? Cu un oftat adânc, Hliboceanu a răspuns, ca și cum și-ar fi băgat gâtul în ștreang: Priceput, moș Pâcule! Priceput!... Atunci... la culcare, omule! Spunând acestea, Pâcu a întins hotărât mâna în care ținea luleaua spre bârlogul cărăușilor. Hliboceanu însă nu s-a mișcat din loc. S-a mai uitat odată lung la Pâcu și l-a întrebat scâncit: Da
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o altă zare și de acolo o altă zare și tot așa până ajungi de unde ai purces! Acum ai înțeles? Asta ar însemna că pământul ista îi cam rătund...ca un măr! Cam așa ar veni, după cum spui tu. Acum pricepi că se poate vedea și cu închipuirea? Asta am vrut să spun eu când am zis că văd „chiar și mai departe...” Vorbind mereu pentru a alunga tristețea despărțirii de cărăușie, au ajuns la poarta lui moș Dumitru. Hooo! Ho
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-i? Ce s-a întâmplat? - se întrebau toți cu nedumerire. Hliboceanu l-a tras pe Cocoșitu lângă el și i-a spus șoptit: Dacă și luni îți mai joacă leuca asta tot așa, poți să-ți iei adio de la cărăușie! Priceput-ai? Cocoșitu s-a uitat mirat la leuca cu pricina și a răspuns în surdină: Am priceput, bade Hlibocene! Ai dreptate. Am să văd, Cocoșitule! De aici înainte, carele au curs la vale legănându se amețitor pe toate povârnișurile. Erau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
el și i-a spus șoptit: Dacă și luni îți mai joacă leuca asta tot așa, poți să-ți iei adio de la cărăușie! Priceput-ai? Cocoșitu s-a uitat mirat la leuca cu pricina și a răspuns în surdină: Am priceput, bade Hlibocene! Ai dreptate. Am să văd, Cocoșitule! De aici înainte, carele au curs la vale legănându se amețitor pe toate povârnișurile. Erau momente când îți venea să închizi ochii și să-ți imaginezi cum zboară dându-se peste cap
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-i spune cocoșul de pe gard. Asta s-ar cam asemăna cu povestea țiganului de la curtea boierului - a completat Cotman. Cărăușii s-au uitat unul la altul, ca și cum s-ar fi întrebat: „Ce legătură are cocoșul cu țiganul boierului?” Hliboceanu a priceput întrebarea lor nerostită: Păi are legătură, fiindcă boierul nu avea încredere în cocoș și... într-o dimineață, îl trimite pe țigan să vadă cum îi vremea afară: dacă-i înnorat, vor merge la pădure să aducă lemne. Senin dacă este
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la șmotru, dar numai că nu am eu față pentru așa o trebușoară - a răspuns Pâcu. Moș Dumitru n-a mai ocolit adevărul: Apoi băieții pot fără noi, dar noi nu prea putem fără ei! Acum priceput-ai, Costache? Am priceput eu de când v-am văzut, dar căutam și eu sămânță de vorbă. Mai degrabă vroiam să-l zgândăr pe Pâcu. Și el cu limba lui ascuțită nu ne-o iertat nici pe unul - a apreciat moș Dumitru. Spune-i Măriuței
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și el că dacă ați rămas singuri dați iama în grâul lui... Lasă că nici eu nu-s prost. L-am pus pe Mitruță să țină socoteala cât se încarcă, pentru că iar mă gândeam: Ce zice cantaragiul? Aiștia nu se pricep ce și cum, ia să umblu la cântar... Ce, îmi strică niște grâu pe gratis? Numai că el n-o știut că Hliboceanu nu doarme. Atâta-i trebuie! Să încerce numai, că și-o găsit nașul! Apoi și asta-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
prilejul de a arunca încă o privire asupra trupului lui Hliboceanu... Ce știi tu, Măriuță? Pe un om aproape înghețat nu-l pui lângă sobă, că l-ai omorât cu bună știință. Se încălzește încet-încet, așa cum am făcut noi...Ai priceput? Și acum, fuguța la ceilalți înghețați și flămânzi... Cotman a turnat rachiu pe rană... și... un val de căldură i-a curpins sufletul când a simțit zvâcnetul lui Hliboceanu. „Așa, băiete. Mișcă-te! Destul ai stat ca de piatră. Trezește
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]