12,837 matches
-
săptămâni, când domnișoara Blount a dispărut de la reședința din New York. Existau temeri că a murit sau că a fost răpită. Când a fost rugată să comenteze, proaspăta doamnă Monterey, strălucind În ciuda celor -20° de afară, spuse: «Salutați-le pe toate prietenele mele din New York din partea mea» și a dispărut În interiorul unui Mercedes cu geamuri fumurii. Cuplul a plecat imediat Într-o lună de miere de patru luni.“ O lacrimă mi-a tremurat În jos pe nas: toată lumea se căsătorea, ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Început să-i dăruiască bijuteria aia, dar știa că dacă ar fi părut foarte interesat de persoana ei, Lauren s-ar fi speriat și ar fi dat bir cu fugiții. În afară de asta, tu mi-ai dat informații neprețuite despre sentimentele prietenei tale, care, normal, ajungeau de Îndată la urechile lui Giles. Sunt sigur că nu ai fi fost de acord cu asta dacă ai fi știut ce puneam la cale. Nu Îmi venea să cred ceea ce auzeam. Dacă Înțelegeam bine, Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
soț din lume, după al meu, desigur. Nu ar trebui să te superi pe el, zise Lauren. Tot timpul el a știut exact ce se Întâmpla, dar nu a scos o vorbă, ca să nu strice lucrurile pentru nimeni. Sunt o prietenă mult mai bună pentru tine acum că sunt măritată. N-am putut să Înțeleg de ce atunci când te-ai căsătorit din senin el nu a părut surprins. Este atât de greu de citit. —Ai poftă de mille-feuille? Avem un patiser francez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
e motivul pentru care criminalii în serie lucrează câte doi. Este bine atunci când nu te simți singur într-o lume plină de victime sau de dușmani. Nu-i de mirare că Waltraud Wagner, Îngerul Morții din Austria, și-a convins prietenele să ucidă împreună cu ea. Pare firesc. Noi doi împotriva lumii întregi... Gary Lewingdon îl avea alături pe fratele lui, Taddeus. Kenneth Bianchi pe Angelo Buono. Larry Bittaker pe Roy Norris. Doug Clark pe Carol Bundy. David Gore pe Fred Waterfield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și-a reprimat zîmbetul ironic, despicîndu-l pe Mihai numai din privirea-i calmă. Nu mi-a plăcut piesa aceea a răspuns ea simplu, ca replică la privirea lunecată pe trupul ei. Personajul principal s-a purtat ca un bădăran, sugerîndu-i prietenei sale, în final, că ușa e deschisă. O femeie nu poate fi dată afară chiar așa și-ncă într-o piesă la Televiziune. Mustața semeață i-a căzut secretarului literar peste gură, pleoștită, ca spuma laptelui încins peste buza oalei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și prețuire! Trebuia să-i comanzi și-un ghiveci cu flori pentru masa de lîngă oglindă, eventual o urzică, ori o aloe. De ce mă iei în rîs? întrebă Vlad roșind. Da de unde! Admir frumusețea morală a generației mele. Aveam o prietenă în studenție... -Nu mă interesează ce-aveai tu! i-o taie Vlad. Să știi că mă pricep și eu. Sorina nu-i..., altfel, ca ea, găseam zece aici. Scuză-mă! șoptește Mihai, simțind privirile celor din jur îndreptate spre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bagaje. Difuzorul din perete, spre care se ridică mereu privirile celor mai mulți, ca ochii drept-credincioșilor spre icoană, tace cu încăpățînare, după ce, mai de mult, chemase la șeful autogării pe un șofer. Să-ți dau o invitație pentru sîmbătă, poate vii cu prietena la premiera piesei mele spune Mihai întinzîndu-i hîrtia scoasă din buzunar. Rîndul trei, locurile șase și șapte. Mulțumesc! se bucură Vlad, punînd în portmoneu invitația. Sorina tocmai îmi spunea la telefon că vrea să meargă, aici, la o premieră, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cred că-i altceva, iartă-mă că ți-o spun!, abia ne-am cunoscut azi... Vlad rotește mult timp paharul gol, apoi, după ce-l scurge de ultima picătură, face semn cu capul: Mai luăm un rînd? Nu, ce-o să zică prietena ta? Așa-i, clătină Vlad capul cu oarecare părere de rău nu trebuie să mă fac de rîs. Mi-ar plăcea să-i mențin părerea bună despre mine. Taică-su e un tip care știe să aprecieze. Cînd a cîștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sală și cu chiuvetă după ușă. Atunci, continuă Săteanu părinții tăi or să doarmă la mine. Te rog, fără comentarii. Și-apoi, rîde el încet după petrecere, ce naiba!, poate te duci însoțit... Multe madame vor veni singure, ori însoțite de prietene; soți ocupați, soți în delegație, plecați pe șantierele țării... ce-ți trebuie complicație? Se umflă vreuna? Pa! Ai soț, spune-i! Noroc! Poftim?! tresare Mihai, dar își revine imediat ce vede paharul ridicat. A, da, noroc! ciocnește el și bea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încălzit arată Mihai chelnerului spre paharul în care a răsturnat vodca la un moment de neatenție al lui Muraru. Te iubesc pentru finalul piesei de la televizor spune apăsat Muraru. Eroul tău are curajul, ba chiar cinismul, să renunțe la o prietenă care, în loc să-l stimuleze, să-i fie alături, l-ar fi tras înapoi, la fund, în colcăiala spiritelor mercantile. Noroc! ciocnește paharul de-al lui Mihai. Bea-l și pe ăsta, însă mai încet, să ne tihnească. Nu de alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înainte! Ce-aștepți? Vreun caz deosebit? Ce? Două geamantane?! Asta-i bună! Lasă-mă-n pace, domnule! Auzi, rîde șeful, după ce a închis telefonul, uitîndu-se spre Vlad care a rămas în ușă are două geamantane în cursă... Ce-așteptați? Soția? Prietena. Nici o grijă. Stă bine la Sălcii... E un loc minunat acolo. Telefonul începe să sune din nou și, după cum răspunde șeful autogării, se înțelege că altcineva întreabă de cursa rapidă. Mulțumit de asigurările primite, asigurări care se repetă și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mult... Mă ierți că mă retrag pentru un timp zice ridicîndu-se -, dar vreau să aflu cîte zile vom mai sta aici. Apropo: se întoarce după primul pas de la început am vrut să te întreb: de unde ai cumpărat-o? Am o prietenă..., cred că i-ar sta minunat... Actorul se depărtează, lăsînd-o pe femeie cu privirea pierdută în gol, în timp ce-și frînge nervoasă degetele. Chelnerul vine dinspre bucătărie cu farfurii pline și-i strigă lui Pavel, care ia comenzi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
actorul se așază, privind-o lung, stăpînindu-și cu greu surîsul din colțul stîng al gurii. Mîinile nervoase ale femeii, tremurînd vizibil în ciuda efortului făcut de-a se stăpîni, desfac unul din ziarele de pe masă, arătînd gulerul alb, împăturit: Spuneai că prietena dumitale... Ți-l vînd. Actorul scoate din buzunarul de la piept portomoneul și trage din el o bancnotă de 50, așezînd-o pe masă, lîngă mîna femeii, care, surprinsă, ridică spre el doi ochi bulbucați, cu cearcăne imense. Cu banii ăștia, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
desperarea... *** "Atîtea persoane cunoscute, apropiate mie, acolo, în plin viscol... se gîndește iarăși Mihai, înaintînd cu greu prin zăpada de pe trotuar. Aura, cu zîmbetul ei molcom, dac-aș fi insistat, poate..., dar nu-mi pare rău: am rămas bune cunoștințe -; prietena lui Vlad, nici douăzeci de ani, aproape adolescentă și Lazăr, plecat după afișe, pentru piesa mea..." Înainte de-a ajunge la teatru, Mihai intră în blocul de peste drum și sună la ușa lui Lazăr. Doamnă, spune el femeii, care abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de lama tractorului, iar în urma lui, salvarea claxonează nervos, vrînd să-l depășească. "Foame, frig... gîndește Mihai, răsunîndu-i în permanență vorbele lui Negrea despre situația în care se află Lazăr. Și nu-i numai el... Aura, abia ieșită din spital; prietena lui Vlad, o adolescentă... Vreo cincizeci de oameni, acolo, în viscol... Aici actorii care se simt frustrați de o mare creație, dar fac mișcare în piesa mea... Săteanu, cu vila lui, căreia vrea să-i facă recepția mîine... Madam Săteanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de mîncare, fără să amintească ceva de geamantane. În fond, ce rost are s-o fac pe grozavul că, în loc să dau o gustare și un pahar după spectacol celor de la teatru, am dat totul degeaba celor din cursa rapidă, printre care prietena lui Vlad o copilă pornită la drum de dragul lui; Aura ce privire senină și ce calm al zîmbetului în colțul gurii! și Lazăr totuși, unul din puținii, dacă nu singurul prieten, plecat la drum lung cînd soția lui e gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
umeri cu indiferență cine mi-a spus că te-a văzut acostînd-o în magazin, mi-a mai spus și altele. Nu cred că soțul meu s-ar bucura aflînd că aseară, după ce ai plecat de la noi, i-ai dat telefon... prietenei lui nu folosesc cuvîntul amantă, să nu-mi zici cumva că-s vulgară și te-ai întîlnit cu ea. Prostii! rîde Mihai. Aseară am fost la uzină. Imediat ce-ai plecat de la noi? Da. Adică... Vezi?... surîde Maria. Am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în care m-a primit familia ei pentru mine, care am fost fără familie, crescut prin bîlciuri, la Zidul morții, parcă ți-am mai spus, e ceva! Doamne, n-aș vrea s-o pierd! Mă amăgesc cu gîndul că, dacă prietena ei joacă în piesă, ar putea să rămînă la spectacol, mîine. La șapte jumate e premiera, da? Absorbit de un gînd, Mihai uită să mai răspundă. Bea toată cafeaua din ceașcă, apoi privește lung ceasul de la mînă, scoțînd un fluierat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o sticlă cu coniac și toarnă în două pahare: Pentru Ora solstițiului! Pentru tine! Doina soarbe o înghițitură, Mihai doar își moaie buzele. Mămica face Doina un gest spre telefon a rugat-o pe Mara Nedelcu să-și invite o prietenă din copilărie, care vine mîine cu părinții, de la Iași. Le-am reținut un apartament la hotel. Vei avea surîde fata, nu fără o ușoară urmă de ironie spectatori tot unul și unul. Asta conchide ea, devenind acidă nu te va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
meditații la Franceză uneori, el dormea; eu jucam pocher, el se plimba sau dormea nu-mi închipui că citea prea mult -, de la pocher aduceam de băut și-i dădeam; ba i-am făcut rost și de-o femeie odată, o prietenă a unei cunoștințe, ce ?, nu știți cum e între prieteni în studenție? Parcă-l și văd cum îi curgeau balele în noaptea aceea cînd am adus whisky; îi dădeam să bea, cu țîrîita, și-l excitam povestindu-i. Noroc, tăticu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ți-am mai zis. O chestie vulgară. Ce mai poate fi vulgar la masa asta? saltă dintr-un umăr Lazăr, vrînd să pară indiferent. De curînd, la un pahar, mi-a povestit cum în tinerețe l-a solicitat o... fostă prietenă a mea..., el fiind mamoș... I-a plătit cu o brățară de aur, superbă, o poartă acum Sorina, fiică-sa. "Știi, mi-a spus rîzînd prost trebuie să fi fost s-o las pe aia să-mi scape; știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
luni la prima oră, după care, amintindu-și de cursa rapidă, sună autogara: telefonul este ocupat. Pune hîrtia cu planul de fabricație în dosar, pe care îl încuie în dulap, rechemînd în gînd imaginea femeii de la etajul doisprezece: "Ia așa prietenă, ba chiar soție mi-ar trebui... La naiba!, are dreptate Vlad: să-mi văd lungul nasului, prostul de el! Crede că Sorina lui stă la Sălcii. Măcar să-i spun, să nu se mai zbată..." *** Alo! țipă Vlad în telefon cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dreptate Vlad: să-mi văd lungul nasului, prostul de el! Crede că Sorina lui stă la Sălcii. Măcar să-i spun, să nu se mai zbată..." *** Alo! țipă Vlad în telefon cum să nu mă agit, ce, crezi că-s mort?! Prietena mea stă de-alaltăieri la Sălcii, stau atîția oameni acolo, iar dumneata strîngi din umeri. Lasă gluma, tovarășe!, cum de unde te văd că strîngi din umeri?... Mi-nchipui. Pleacă iar autofreza! Ce, n-a mai plecat de-atîtea ori?! Acolo trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plecat de-atîtea ori?! Acolo trebuie o echipă, care să curățe în jurul mașinilor, trebuie... Ce vreți? întrebă Vlad furios spre Cornea, care-i face semne disperate. Alo, o clipă! strigă în receptor. Spune, șefule, că merem noi zice Cornea. Dacă-i prietena matale acolo, hai noi, că ăia... Merem cîțiva, n-o fi bai aici că lipsim. Mata știi și să conduci mașinile, că văzui cum ai condus în vară macaraua pe alee... Zi-i ăluia că merem noi... Facem rost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rog! face Brîndușa un gest ferm, furios. Ce-i cu microbuzul, unde plecați! schimbă ea vorba. La... începe Cornea, dar Vlad i-o taie printr-un "nicăieri!" spus prompt, apăsat. Cum așa?! se miră maistrul. Doar n-o să vă lăsați prietena să degere acolo, întroienită la Sălcii, dimpreună cu toată cursa rapidă?! Nu-i nici o prietenă acolo răspunde Vlad tăios -, e acasă la ea, bine mersi, am aflat-o la telefon... Aa... păi atunci... face Cornea un gest de lehamite. Brîndușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]