4,133 matches
-
structurile de conducere ale Uniunii Scriitorilor, care își pregătea primul congres. Disfuncționalitățile politice care apar în preajma acestuia au fost reflectate fidel de revistă. Astfel, în numărul 21/1956 sunt găzduite dezbaterile cu activul de partid din raionul bucureștean I.V. Stalin, prilejuite de divulgarea documentelor congresului al XX-lea al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică și a faimosului discurs secret al lui Nikita Hrușciov, după care, în numărul următor, se comunică oficial sancționarea disciplinară a lui Ion Vitner și a lui Mihail
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
clientelismului ca relație de bază între clasa politică și noua clasă a capitaliștilor români a utilizat pentru stabilizarea relațiilor nu forma de tip occidental a contractului modern, ci forma tradițional românească a relațiilor de rudenie. Noul capitalism clientelar românesc a prilejuit recuperarea și dezvoltarea unor relații de rudenie prin alianță - de tipul celor dintre naș și fin - care au reprezentat o bază pentru relații politice și economice prioritare în raport cu cele strict contractuale sau de apartenență la un grup social. De asemenea
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
bucovinean, întâmplări din timpul războiului și din anii imediat următori, ritualuri vechi și obiceiuri mai noi alcătuiesc universul scrierilor lui G. Multe texte, mai ales în volumul de debut, au un caracter memorialistic evident. Astfel, se poate înțelege, din evocările prilejuite de moartea tatălui (Pâinea, Sfat de seară, Plata), că numele real al scriitorului se trage de la strămoșii săi huțuli: „Eu, trăgându-mă din ei și cunoscându-i bine, îi socot moții Moldovei.” Calul negru, care a dat titlul unui roman
GRUIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]
-
Cartea prieteniei (1939). Glosele din primul volum încearcă să desprindă semnificațiile, mai ales de natură intelectuală, ale călătoriei. Ideile proprii sunt însoțite de altele, aflate în texte de Charles Maurras, Maurice Barrès, Paul Morand, François Mauriac, și de comentariile pertinente prilejuite de însemnările de călătorie ale lui Nicolae Milescu, de proza lui A.I. Odobescu ori de aceea a lui Panait Istrati, Stefan Zweig, Roland Dorgelès, Julien Benda ș.a. Într-o a doua secțiune sunt strânse Note de drum din Bruxelles, oraș
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
Importanța acordată teatrului În munca de deprofesionalizare a artei se află la originea atât a tehnicilor artistice de avangardă, cât și a celor de propagandă modernă. Ideea de a organiza sărbători de masă, cu amestecarea actorilor și a spectatorilor a prilejuit puneri În scenă grandioase, În special cu ocazia comemorărilor. Idee În același timp foarte modernă - a se vedea inovațiile realizate de teatrul de avangardă -, dar și amenințând să pună În cauză autonomia artei. Marile orchestrări folclorico-artistice, de la Stalin la Ceaușescu
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Herbert B., conferințele de istorie erau superioare celor de economie politică a socialismului, pe care acesta nu le consideră un adevărat obiect de studiu științific. Cursurile de filosofie clasică germană erau de asemenea foarte importante pentru el, mai ales că prilejuiau discuții contradictorii (Auseinandersetzungen), care trebuiau să justifice punctul de vedere actual. Școlile de partid au păstrat o anume legătură cu vechiul stil agit-prop chiar după ce obținuseră Însemnele recunoașterii academice. Constituirea catedrei de politică culturală În anii ’60 a fost unul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
vechii funcționari de la secția de stiinte de la CC al ȘED, care organizaseră o Întâlnire În 1993, și-au dat seama În cele din urmă că nu mai au nici un interes să se revadă. Ocazii de revedere mai erau doar ceremoniile prilejuite de moartea foștilor tovarăși, mitingurile și marșurile tradiționale (Ostermarsch, de pildă, marșul tradițional de Paste) sau conferințele de la Karl Liebknecht Haus, la Helle Panke sau din alte părți. Pensionari și pensionari: noul regim economic al fostelor elite Îmbătrânirea corpului de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
timp cu alte organizații profesionale artistice (a compozitorilor, a artiștilor plastici, a arhitecților) a servit ca model pentru instituții de același tip care au Încadrat viața literară din mai multe țări est-europene după 1945. Primul său congres, În 1934, a prilejuit Întâlnirea internațională a unor scriitori importanți, confirmând consacrarea primului sau președinte, Maxim Gorki. Gorki (1868-1936) este contemporanul lui Galsworthy și un simbol pentru istoria literaturii scriitorilor proletari. Rolul său de mecena al militanților socio-democrați ruși În exil - vila lui de la
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
se mută la Tulcea și în cele din urmă la Focșani. Aici va practica avocatura și va intra în politică, activând în Partidul Național Democrat, condus de N. Iorga. Mobilizat în 1913, participă la operațiunile militare din Bulgaria, care îi prilejuiesc o carte de însemnări - Zile de campanie (1915). Mai iscălea tot atunci articole și proză în „Drum drept” și „Neamul românesc”. După primul război mondial, petrecut în tranșee și în spitale, își reia activitatea la Focșani, publicând frecvent în gazeta
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
restituie simbolului străvechea lui demnitate în comunicarea gândirii, definind omul ca ființă simbolizantă. Un lung post-scriptum al articolului - demonstrând pe text incompetența în materie de poezie a lui G. Panu care profanează, încercând să și-o explice, eminesciana Mortua est! - prilejuiește aprecieri superlative ale modernului Arghezi pentru înaintașul său romantic: „Eminescu [...], mai mult decât oricine, caută expresia fericită, sintetică și o găsește foarte des [...]. Lui Eminescu îi trebuiesc sinteze; d-lui Panu nu-i trebuiesc. Dar cine îl obligă? - Eminescu n-
LINIA DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
paralel, sub pseudonimul Spectator, ziarul are o substanțială secțiune de cronică dramatică, unde sunt urmărite spectacolele de la Teatrul Național din Cluj-Timișoara, cum este numit Naționalul clujean în vremea refugiului. Împlinirea a douăzeci și cinci de ani de activitate a Teatrului Național clujean prilejuiește exprimarea unor opinii extrem de elogioase, ca și punerea în scenă a piesei Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan, reluată, aniversar, tot după mai bine de douăzeci de ani. Sub inițialele M.B., de-a lungul întregii perioade de apariție sunt tipărite articole
ROMANUL-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289361_a_290690]
-
Munca, Jertfa rodnică, Altă educație). Un caracter cu vădite accente politico-ideologice naționaliste au numeroasele articole ale lui Octavian Goga (Două forțe unite: țara și frontul, Sânge și cerneală, Talpa țării, Politica ungurească ș.a.). Într-una din aceste luări de poziție, prilejuită de stingerea din viață a lui Titu Maiorescu, tribunul transilvănean nu ezită să îl acuze pe marele critic că, deși „a fost multă vreme un arbiter elegantiarum”, „a suferit de-un defect organic”, și anume acela că i-au lipsit
ROMANIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289343_a_290672]
-
poetului și a importanței sale în literatura franceză. Léon Main vorbește despre pătrunderea spiritului francez în România și a rolului jucat de Georges Duhamel în această direcție, iar D.V. Barnoschi, folosind de data aceasta pseudonimul C.S. Bihorean, oferă câteva sugestii prilejuite de o serie de lecturi franceze proaspete. Literatura propriu-zisă este reprezentată de un fragment din romanul Crowned Queens al reginei Maria, în traducerea Mărgăritei Miller-Verghy, și de un fragment de proză semnat de N.M. Condiescu, Zephir, în transpunerea lui Léon
RONSARD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289367_a_290696]
-
într-o familie de agricultori, a învățat în localitatea natală, apoi la gimnaziul din Gabrovo, pe care l-a absolvit în 1900. Între anii 1901 și 1905 studiază filologia slavă la Universitatea din Sofia, încheindu-și pregătirea cu o lucrare prilejuită de editarea unicului manuscris slavon (incomplet) al Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie și intitulată Bălgarskata knijnina vă Romănia i edno neino proizvedenie (1905). Dincolo de unele opinii preconcepute privind specificul culturii vechi românești în limba slavonă, studiul reprezintă
ROMANSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289352_a_290681]
-
R.-R. se dovedește satira, scriitorul fiind un observator malițios și inteligent. În Satira jocului („Flacăra”, 1913), el realizează câteva tipuri - cămătarul, senatorul pehlivan, „un poețel simbolic”, „o văduvă trezită”, un gazetar vândut, un cartofor ș.a.m.d. -, care îi prilejuiesc ironii crude pe seama acestei „lumi nalte”, cu „spoiala ei de moravuri”. Broșura polemică Două măsuri (1898) conține o luare de poziție pătimașă într-o chestiune - situația evreilor în România - care îl obsedează pe autor. În această pleadorie tendențioasă, poate interesa
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
de pe urma oricărui incident nefericit se pot obține profituri nebănuite - Omul din curbă). De cealaltă parte, în jurnalele de călătorie, formula artistică utilizată, îmbinarea observației cu tehnica reconstituirii și competența de privitor își manifestă pe deplin adecvarea. Fructificând literar două ocazii prilejuite de participarea, împreună cu Ana Blandiana, la un program internațional destinat scriitorilor, organizat de Universitatea din Iowa, și la o călătorie pe Marea Mediterană, după obținerea de către poetă a Premiului Herder, în 1982, R. mediază cititorilor contactul cu cei doi poli istorici
RUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289399_a_290728]
-
fi, astfel, ispitit să compenseze lipsa de demnitate a celor care își trimiseseră cândva nevestele în brațele unui fantomatic strămoș voievodal, ahtiat să își exercite, ca stăpân al locului, „dreptul primei nopți”. Interesantă în sine, explicația rămâne exterioară psihologiei personajului, prilejuind doar o reintrare redundantă în tema descendenței. Ea se va infiltra și în romanul cu caracter istoric Rodeo (1983). Decupând o serie de secvențe din revoluția de la 1848 în Transilvania, narațiunea utilizează documente ale epocii, introduce, alături de protagoniști ai timpului
SALAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
dar de o complexitate și un rafinament reflexiv mult mai avansat, a vizat o problematică asemănătoare prin observațiile pătrunzătoare și subtile privitoare la „matricea stilistică” românească. Evaluarea rezultatelor și concluziilor asupra raportului dintre complexul factorial sociocultural și structura personalității tipice prilejuiește câteva constatări. Abordările de acest gen au avut ca premisă fundamentală ideea freudiană că personalitatea individului se fixează, în dimensiunile ei esențiale, în copilăria timpurie, contând extrem de mult modalitățile de îngrijire și creștere a copiilor. Cercetări ulterioare (Ember și Ember
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
un sens - „să sugereze saltul omului într-un ev, să se înalțe până la mit”. Așa, tânărul burghez din Citadela sfărâmată - „arcă a lui Noe eșuată” -, trezit de revoluție la realitatea vieții, încearcă să se facă util prin cunoștințele lui muzicale, prilejuind altui personaj din piesă evocarea miticilor Orfeu și Acteon, ca sugestie a incompatibilității dintre clasele sociale, purtând amprenta sociologismului anilor ’50. Ca și la Camil Petrescu, unul dintre personajele lui L., artist, face teoria necesității restrângerii la câteva motive artistice
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
dragoste conjugală, timp trăit în casa din Pera și în palatul din Stambul, văzut ca loc al Sodomei și al Gomorei, centru al puterii și al bogăției nemăsurate, dar și iad al delațiunilor și crimelor odioase, și apoi în Polonia, prilejuiește întâlnirea cu un personaj care se reține. De altfel, figurile feminine imaginate de scriitoare sunt deopotrivă gingașe și înțelepte, purtătoare ale unei sapiențe străvechi, dar și firi voluntare, capabile de hotărâri curajoase, chiar participante la viața social-politică a vremii. Așa
STERE-CHIRACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289920_a_291249]
-
atunci când nu se mai aplică pe texte ficționale. În Prezență și înțelegere (2000), bunăoară, lectura „pretextuală” transformă aparentele recenzii de carte filosofică și religioasă în eseuri autonome, un bun exemplu în acest sens fiind polemica cu Julia Kristeva, care îi prilejuiește autorului câteva observații pătrunzătoare cu privire la condiția ortodoxiei. Tot astfel, Creație și interpretare (2003; Premiul Asociației Scriitorilor din Târgu Mureș) cuprinde, alături de comentariile în marginea „ontopoeticilor” romantismului, câteva analize substanțiale consacrate unor filosofi ca H. G. Gadamer, R. Bultmann și Paul Ricœur
STEFANESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289906_a_291235]
-
Poetul începe să cultive imagini și simboluri viscerale („E vie rana / În sângele ei fierbinte / Eu mai trăiesc prin cântec” (Rana). Versurile din Interior (1991) accentuează tentativa coborârii în sine, spațiul poemelor fiind dominat de peisaje sufletești. Erotica, prezentă constant, prilejuiește readucerea temei legate de impasul comunicării și al comuniunii („dar nu ne vedem/ stă între noi un fantastic zid/ de ceață”, Interior), ca și de așteptarea dureroasă („cu inima doldora de teama singurătății/ te aștept”, Aștept). Meditația se orientează frecvent
STEROM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289927_a_291256]
-
studii la Politehnică, neterminate, apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. În 1924 se află alături de Vasile Pârvan pe șantierul arheologic de la Caliacra, apoi este profesor la gimnaziul din Balcic. În 1924, o călătorie pe Mediterana îi prilejuiește întâlnirea cu Jim Hayford, care îl pune în contact cu poezia negrilor americani. Trece la liceul din Oravița, iar între 1926 și 1930, beneficiind de o bursă, cercetează istoria Banatului în arhivele din Viena. În aceeași perioadă face studii intermitente
STOIA-UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289944_a_291273]
-
atrasă de altă pacientă cam de vârsta ei, de o frumusețe stranie. Abordând-o, află că se numește Zoe Mihalcea Vrânceanu și că este și ea liceană, dar cu studiile întrerupte. Decide să învețe împreună. Prima vizită a Anei îi prilejuiește romancierei o descriere de ambianță vrednică de o pictură balzaciană călinescianizată. Locuința din pod a Hangerlioaicei, în Scrinul negru, nu e mai bizară decât cea a familiei Mihalcea Vrânceanu. Proprietari de zeci de imobile rentabile, nu numai din București, părinții
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
este un unicum în literatura veche. Mai scurtă este narațiunea referitoare la anii cruciali pentru formarea intelectuală și spirituală, de la întîlnirea cu maniheii pînă la atmosfera de la Roma și Milano. A șaptea carte este plină de reflecții teologice și filozofice prilejuite de descoperirea „cărților platonicilor”, care l-au ajutat pe Augustin să se apropie de creștinism, în forma sa neoplatonică din cercurile creștine din Milano, profesată de Simplicianus, Manlius Theodorus, Ambrozie; în timp ce în cartea a opta narațiunea se concentrează asupra convertirii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]