11,078 matches
-
o înșiruire a descătușărilor de astfel de energii, benefice sau malefice, care se succed unele după altele, se repetă la infinit într-un șir asemănător samsarei din religia hindusă, folosindu-se de noi și apoi lăsându-ne goliți, sărmani muritori, prizonieri pe o planetă a blestemelor, suferinzi de o boală a cărei origine nu o cunoaștem, incapabili să înțelegem tainele magiei ai cărei simpli purtători am fost preț de doar câteva minute, vidați de suflu și de energie vitală, de parcă am
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
păcătoși și setea noastră de curăție și adevăr nu poate fi satisfăcută decât prin zdrobirea păcatului. Viața veșnică începe în sufletele smulse păcatului. Cine crede cu adevărat în Dumnezeu va ajunge la conștiința păcatului, cine nu crede în Dumnezeu rămâne prizonier eului său, orgoliului și păcatului său.Prin eul meu, eu sunt cel mai mare dușman al meu. Dacă eul nu moare, nu ne putem naște din nou în Hristos și rămânem în păcatul mândriei. Mândria l-a făcut pe om
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
Locul de lângă icoană , 2007 - Editura Betta; - Patru zile în paradis, 2006 - Editura Vox ; - Insomniile unui prinț valah, 2005 - Editura Vox - București și altele TEATRU - Moartea șarpelui, premieră la Teatrul dramatic “G. Bacovia” din Bacău, stagiunea 1982/1983; - Undeva în Europa (Prizonieri ai erorii), premieră la Teatrul de Stat din Sf. Gheorghe, Secția Română, 1986/1987, publicată în revista „Teatru” nr.5/1987; - Întoarcerea Mariei, premieră la Teatrul “Victor Ion Popa” din Bârlad, stagiunea 1989/1990, publicată în Revista „Teatru” nr.3
REVISTA REGATUL CUVÂNTULUI ANGAJATĂ ÎN ACTIVITĂŢI CULTURALE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365815_a_367144]
-
lumea aștepta refacerea unității creștine, a urmat o perioadă de lehamite și de promovarea, fără tragere de inimă, a unității tehnico-economice mondialiste, fără Dumnezeu: modernizare (laică) fără occidentalizate (religioasă). Asta e mărul discordiei, ne asigură Puțin, nu Ucraina. Occidentalii, azi prizonierii unui laicism arogant, unei imagini deformate a islamului și creștinismului sunt și ei în deruta, așa că greco-pravoslavnicii profita de lipsă de unitate din lagărul catalicilor și protestanților, adică a catolicilor care au trecut prin Reforma. Ei câștiga timp până la Marele
REVOLTA ORTODOXĂ 2015 de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366011_a_367340]
-
CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > MĂRȚIȘOR-18 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1517 din 25 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Capitolul XXII Ghiocel - prizonier la Palatul de Ghiață Veșnică După ce se bătură în neștire, până la urmă, cei doi viteji, Viscorilă și Nămețilă, obosiră și se așezară amândoi pe o culme de deal, uitându-se plictisiți unul la altul. - Mă, de ce ne băturăm noi? întrebă
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
ceva? Amândoi am învins tâlharii. -Păi, de ce n-ai spus de la început? Nu ne mai băteam atâta. -Acum mi-a venit ideea. Dar, știi ceva? Ne trebuie probe. -Păi, nu i-am congelat pe toți? -Congelat, necongelat, ne trebuie un prizonier. Viscorilă spulberă zăpada și-l scoase pe Ghiocel, înghețat bocnă, dar viu. -Mai suflă, mă? întreabă Nămețilă. -Mai suflă, răspunse Viscorilă. Tocmai bun de prizonier. Apoi, Viscorilă se dresă Ghețienilor: -Umflați-l! Aceștia îl înșfăcară pe Ghiocel și-l târâră prin
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
Ne trebuie probe. -Păi, nu i-am congelat pe toți? -Congelat, necongelat, ne trebuie un prizonier. Viscorilă spulberă zăpada și-l scoase pe Ghiocel, înghețat bocnă, dar viu. -Mai suflă, mă? întreabă Nămețilă. -Mai suflă, răspunse Viscorilă. Tocmai bun de prizonier. Apoi, Viscorilă se dresă Ghețienilor: -Umflați-l! Aceștia îl înșfăcară pe Ghiocel și-l târâră prin zăpadă până la palat. Aici, cioroipanii luară prizonierul pe care-l duseră pe sus pe toate coridoarele. În urma alaiului de cioroipani cu prizonierul, Viscorilă și Nămețilă
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
pe Ghiocel, înghețat bocnă, dar viu. -Mai suflă, mă? întreabă Nămețilă. -Mai suflă, răspunse Viscorilă. Tocmai bun de prizonier. Apoi, Viscorilă se dresă Ghețienilor: -Umflați-l! Aceștia îl înșfăcară pe Ghiocel și-l târâră prin zăpadă până la palat. Aici, cioroipanii luară prizonierul pe care-l duseră pe sus pe toate coridoarele. În urma alaiului de cioroipani cu prizonierul, Viscorilă și Nămețilă călcau țanțoși, în pas de defilare, cu piciorul cât mai sus. Când îi văzu, generalul Prăpădenie înțelese că nătărăii izbândiseră. Zise uimit
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
Tocmai bun de prizonier. Apoi, Viscorilă se dresă Ghețienilor: -Umflați-l! Aceștia îl înșfăcară pe Ghiocel și-l târâră prin zăpadă până la palat. Aici, cioroipanii luară prizonierul pe care-l duseră pe sus pe toate coridoarele. În urma alaiului de cioroipani cu prizonierul, Viscorilă și Nămețilă călcau țanțoși, în pas de defilare, cu piciorul cât mai sus. Când îi văzu, generalul Prăpădenie înțelese că nătărăii izbândiseră. Zise uimit: -Ia te uită... tolomacii îndepliniră misiunea! Apoi zâmbi viclean, șoptind: -În definitiv, victoria este a
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
Bombând pieptul, se proțăpi în fruntea alaiului și intră în sala tronului în pas de defilare. Ajuns în fața tronului, raportă: -Majestate, după lupte grele cu hoardele de năvălitori, am reușit să-i nimicim pe toți și v-am adus un prizonier ca să vă spună cum stă chestiunea cu vrăjitoarea cea rea. Viscorilă și Nămețilă se uitară ca blegii unul la altul. Șeful le luase caimacul. Împărăteasa privi mândră la generalul ei: - Vai, sunt încântată de faptele tale vitejești, generale! Meriți cea
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
permit? îl întrerupse împărăteasa. Nu-ți permit nimic! Dacă ați fost și voi la luptă, generalul va avea grijă și de voi! - Am avut grijă, Majestate! răspunse generalul. -Foarte bine! zise împărăteasa. Și acum, vă rog să mă lăsați cu prizonierul. Viscorilă și Nămețilă rămaseră cu gura căscată, dar generalul Prăpădenie îi repezi. -Stânga-mpreee...jur, marș! Eroii noștri și cioroipanii care au adus prizonierul, executară comanda și ieșiră din sală împreună cu marele și viteazul lor comandant. Împărăteasa îl privi pe Ghiocel
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
avut grijă, Majestate! răspunse generalul. -Foarte bine! zise împărăteasa. Și acum, vă rog să mă lăsați cu prizonierul. Viscorilă și Nămețilă rămaseră cu gura căscată, dar generalul Prăpădenie îi repezi. -Stânga-mpreee...jur, marș! Eroii noștri și cioroipanii care au adus prizonierul, executară comanda și ieșiră din sală împreună cu marele și viteazul lor comandant. Împărăteasa îl privi pe Ghiocel, examinându-l îndelung. Îi plăcu de el, iar înfățișarea lui îi stârni chiar niște pofte. Își zise: „ Hmm! Subțirel, frumușel, tinerel...” Dar cel
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
amantului ei! Hm! O stricată!... Și o nesătulă! Nu-i ajung bărbații și își transformă lacrimile în amanți. Așa ceva nu mi-am închipuit! Depravata!... Ei, lasă, că mă răzbun eu,... chiar cu lacrimile dumneaei! Și surâse răutăcios, schimbând tactica față de prizonier. Scoase o batistă, se apropie de Ghiocel și-i șterse sângele de pe față. După ce îl ridică, începu să-l mângâie: - Bietul de tine, sunt nevoită să-mi cer scuze pentru violența netoților mei de slujitori. Tu ești atât de fin
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
nu merita nici măcar atenția ei. Nu merita nici ura ei. Măreața ei ură! De ce să-l prefacă în... sau în...? Nuuu! Are alte treburi mai importante. Răcni: - Garda! Să vină garda! Cioroipanii de la ușă se executară rapid: - Poruncă, Majestate! - Luați prizonierul și aruncați-l în Temnița Troienelor Uriașe! Vânturile Lățoase să-i spulbere zăpada în ochi, iar Nămețilă să-l îngroape până la gât în nămeți. Cioroipanii îl săltară, executând imediat porunca. Transmiseră celor în cauză poruncile împărătesei, însă, Nămețilă, care făcea
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
descopere dacă și el trece prin același moment pătrunzător. Îl văzu liniștit și prin aceasta înțelese că oricât de departe ar fi fost de credințele creștine, când o asemenea muzică te învălui în misterele sale, nu poți decât să devii prizonierul acelor tainice mistificări ale realității învăluindu-te într-o aureolă a misterului. Au ascultat în liniște întreaga slujbă până ce soborul de preoți a părăsit lăcașul ieșind în ușa mănăstirii, apoi cu lumânări mari în mână, cântând texte specifice acestei ocazii
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
ce însemni tu, femeie iubită, pentru a mă putea mângâia, pentru a mă îmbrățișa și strânge sălbatic, apăsându-ți puternic pleoapele ca să nu-ți observ mărgăritarele fierbinți, ce sub ele se zbat, pentru a te pierde în iubire, făcându-mă prizonier al coapselor tale fremătând de dorință și dor... Te necăjesc uneori puțin, doar puțin, atât cât doresc să te-nfierbânți, să putem lua joaca de la-nceput, s-o repetăm mai dornici de iubire ca oricând și tu să mă-ncânți
FRUNZĂRIND AMINTIRILE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365334_a_366663]
-
privesc și când dorm, când sunt lângă tine ori departe de tine... Știu cum tresari la primele șoapte prin care te chem. Știu când mă visezi... Sunt lângă tine mereu. Sunt și atunci când mă aflu departe. Gândul meu este veșnicul prizonier al gândului tău și folosesc, împreună, aceleași căi, intersectându-se de zeci de ori în fiecare zi și-n miez de noapte. Cheamă-mă, iubito! Cheamă-mă în orice clipă și voi veni la tine! Cheamă-mă! P.S. Poezia, scrisă
FRUNZĂRIND AMINTIRILE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365334_a_366663]
-
și-o slăbească. Dar nu s-a întâmplat așa, ca, din păcate, în cazul multor români basarabeni, care și-au pierdut de tot plămada strămoșească. Rădăcinile poetului Ionel Căpiță, pesemne, trecând clandestin pe sub albia Prutului, l-au hrănit pe acest prizonier neîngenunchiat, în fiecare zi de prizonierat, cu seva proteică a Neamului rămas în Vatra Țării. De aceea DRAGOSTEA - de neam, de țară și de tot ce ține de acestea - e excedentul însușirilor poetului de la Chișinău care adună azi zestrea celor
POETUL IONEL CĂPIŢĂ DE LA CHIŞINĂU ÎŞI SERBEAZĂ AZI 65 DE ANI DE VIAŢĂ DEMNĂ ŞI BOGATĂ ÎN ZESTRE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365376_a_366705]
-
o întreagă poveste pe care am auzit-o de la tatăl meu și de la bunica și pe care eu însămi am scris-o și rescris-o în imaginație toată copilăria. Plecat pe front, în al Doilea Război Mondial, a fost luat prizonier în Uniunea Sovietică și, la un moment dat, a disparut fără urmă. Mică, așa cum îi spuneam eu bunicii dinspre tata, n-a primit nici scrisoare cu dunga neagră, nici vreo altă veste de la el. L-a așteptat însă toată viața
ENIGMATICI SI CUMINTI… de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365550_a_366879]
-
singură de ce-am făcut. Te-am așteptat să te-ntorci și m-am rugat seară de seară la sfânta Fecioară să te apere și să-ți dea sănătate, să te ierte, păcătosule!... În cei șapte ani cât ai fost prizonier nu mi-am ridicat măcar privirea spre alt bărbat, speram și credeam că trăiești, chiar dacă cei de la primărie mă înștiințaseră că ai fost dat pe ordinul de front ca dispărut. Mi-a spus Gavrilă Ion, care a luptat alături de tine
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
singură de ce-am făcut. Te-am așteptat să te-ntorci și m-am rugat seară de seară la sfânta Fecioară să te apere și să-ți dea sănătate, să te ierte, păcătosule!... În cei șapte ani cât ai fost prizonier nu mi-am ridicat măcar privirea spre alt bărbat, speram și credeam că trăiești, chiar dacă cei de la primărie mă înștiințaseră că ai fost dat pe ordinul de front ca dispărut. Mi-a spus Gavrilă Ion, care a luptat alături de tine
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
ce însemni tu, femeie iubită, pentru a mă putea mângâia, pentru a mă îmbrățișa și strânge sălbatic, apăsându-ți puternic pleoapele ca să nu-ți observ mărgăritarele fierbinți, ce sub ele se zbat, pentru a te pierde în iubire, făcându-mă prizonier al coapselor tale fremătând de dorință și dor... Te necăjesc uneori puțin, doar puțin, atât cât doresc să te-nfierbânți, să putem lua joaca de la-nceput, s-o repetăm mai dornici de iubire ca oricând și tu să mă-ncânți
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 992 din 18 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365063_a_366392]
-
privesc și când dorm, când sunt lângă tine ori departe de tine... Știu cum tresari la primele șoapte prin care te chem. Știu când mă visezi... Sunt lângă tine mereu. Sunt și când mă aflu departe. Gândul meu este veșnicul prizonier al gândului tău și folosesc, împreună, aceleași căi, intersectându-se de zeci de ori în fiecare zi și noapte. Cheamă-mă, iubito! Cheamă-mă în orice clipă și voi veni la tine! Cheamă-mă! Referință Bibliografică: CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! / Marian
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 992 din 18 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365063_a_366392]
-
o oră în sala de clasă, pentru a-și scrie temele nefăcute. În vremea asta el își cumpăra pâinea, o ducea acasă, sorbea liniștit zeama unui borș, citea câteva rânduri după care petrecea drumul înapoi către școală să-și elibereze “prizonierii” îndărătnici în ale învățăturii. Zăbăucii, însă, pe cât se îndărătniceau acasă în a-și face temele, pe atât zoreau acum să-și scrie, fără să mai conteze cum și în ce fel, căci clasa toată rămânea pe mâna lor. Singura grijă
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
sau la școală că în viață trebuie să faci fapte bune și că este un păcat de moarte să iei viața semenilor? Ce fel de educație ai primit de la părinții tăi? Un om nu poate trăi toată viața ca un prizonier al urii care îl macină. Trebuia să ceri ajutor. Din ură nu răsare niciodată iubire. Râsul care a izbucnit din pieptul lui a răsunat sinistru în încăpere și mi-a deranjat auzul, încât am vrut să mă scol de pe scaun
CRIME IN NUMELE IUBIRII de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364782_a_366111]