1,975 matches
-
de pe mal obosise pe toată lumea. La vreo opt sute de metri de pod, lîngă un camion de muniții ars, drumul spre Nantao făcea o cotitură În unghi drept față de canal și mergea de-a lungul unui drum pietruit, Între două orezării. Procesiunea se opri. Urmăriți de japonezi, care nu făceau nici o Încercare să-i grăbească, prizonierii așteptau, toropiți, În soare. Jim asculta respirația lor obosită. Apoi se auzi un tîrșîit de saboți și convoiul se mișcă din nou Înainte. Jim privi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În jurul vehiculelor, ale căror capote și panouri de carcasă fuseseră smulse de tirul artileriei. Roiuri de muște se ridicau de pe parbrizele pătate de sînge, cînd deținuții se opriră să se ușureze. La cîțiva pași În spatele lui Jim, domnul Maxted părăsi procesiunea și se așeză pe marginea unui vehicul de muniție. Cu lădița În mînă, Jim se Întoarse după el. — Aproape am ajuns, domnule Maxted. Simt mirosul docurilor. — Nu te Îngrijora, Jim, sînt cu ochii pe noi. — Rațiile noastre... Domnul Maxted Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un țânțar. — Avem noi destule necazuri fără să mai fim și aruncați la-nchisoare, îi spuse el. — Veniți înapoi aici! N-am terminat încă! O puteți avea pe domnișoara Trixie dacă vreți, striga Ignatius înnebunit spre batalionul în retragere, dar procesiunea continua să se îndrepte spre fabrică hotărât și în tăcere, coborând treptele. În cele din urmă, ușa se trânti închizându-se în spatele ultimului cruciat pentru demnitatea maură. * Agentul de stradă Mancuso se uită la ceas. Stătuse în toaletă exact opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Înaintând ritmic pe stradă, braț la braț și cu capetele date pe spate: „Înapoi - Înapoi, Înapoi la Nassau Hall. Înapoi - Înapoi, Pân’ la Locul cel mai fain. Înapoi - Înapoi De la pământescul bal, Înapoi - Înapoi, La frumosul Nassau Hall!“ Când spectrala procesiune s-a apropiat, Amory a Închis ochii. Notele au devenit atât de Înalte, că au renunțat cu toții, cu excepția tenorilor, care au purtat triumfător melodia până dincolo de punctul de rupere, de unde au cedat-o unui cor fantastic. Amory a deschis ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dese, albastre și carmin, ale jucătorilor. Fascinat, Amory a privit pe rând fiecare șir de băieți ce trecea prin dreptul său, cu brațele Înlănțuite, cu chipurile neclare deasupra tricourilor sport, a auzit vocile amestecate Într-un imn triumfal, iar apoi procesiunea a trecut pe sub umbrosul Arc Campbell și vocile s-au estompat, Îndepărtându-se spre estul campusului. S-au scurs câteva minute, În care Amory a continuat să șadă fără glas. Regreta că exista o regulă ce le interzicea studenților din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de poliție, agenții fiind apărați miraculos de ploaie de glugile lor impermeabile. Ploaia Îi insufla lui Amory un sentiment de detașare, iar numeroasele aspecte neplăcute din viața metropolitană a celor nevoiași i se perindau prin față ca un fel de procesiune amenințătoare. Iată și trecerea Încrâncenată, Înfiorătoare, a metroului: reclamele de pe marginea vagoanelor repezindu-se spre tine, rânjind ca niște pisălogi bătrâni care te Înhață de braț, gata să-ți mai Îndruge o anecdotă; Îngrijorarea ca nu cumva cineva din vagon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Byron și Brooke, care sfidaseră viața stând pe piscuri, se dovediseră În final a fi doar pozeuri și aventurieri, confundând, În cel mai fericit caz, o umbră de curaj cu substanța Înțelepciunii. Tabloul vivant al deziluziei sale a luat forma procesiunii - veche de când lumea - a profeților, atenienilor, martirilor, sfinților, savanților, Don Juan-ilor, iezuiților, puritanilor, Faustilor, poeților, pacifiștilor. Curgeau prin fața lui ca niște studenței costumați la o reuniune colegială, În ordinea În care visele, personalitățile și credințele lor proiectaseră lumini colorate asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
52), Medeea pune pe fiicele lui Pelias, regele Tesaliei, să o invoce pe Artemis Hiperboreeana cu făclii aprinse într-o noapte cu lună, în timp ce vrăjitoarea o cheamă pe zeiță cu „lungi rugăciuni [descân tece] în limba colhică”. Tot despre o procesiune nocturnă cu torțe, în cinstea zeiței Bendis, organizată „pentru întâia oară” (circa 421-422 î.e.n.) de tracii stabiliți în Pireu, rela- tează și Platon (Republica, I, 327-328) (166). Odată cu influența romană în ținuturile carpato- danubiene, numele zeiței arhaice autohtone Bendis a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nu au supra- viețuit, ca în cazurile de mai sus, doar sacrificiile de simulacre umane, ci și simulacrele de sacrificii umane. În unele zone ale României (Bucovina, Vrancea etc.), pentru dezlegarea ploilor în caz de secetă nu este purtată în procesiune funerară și aruncată în râu sau îngropată o păpușă antropomorfă, ci se simulează întreg ceremonialul de înmormântare pe un copil viu, în carne și oase, de regulă o fată de 13-15 ani, îmbrăcată în mireasă, ca orice fată care moare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în vestminte sacerdotale, de d-nii miniștri și de d-nii președinți al Senatului și al Adunării Deputaților. Curtea Majestăților-Lor și aceea a A.S. principelui de Hohenzollern adăstau aci, unde se afla și un mare număr de doamne, oferind buchete de flori. Procesiunea se puse atunci în mișcare având în frunte înaltul cler și urmată de drapelele armatei, în sunetul clopotelor și al cântărilor corului seminariilor, și Majestățile-Lor, însoțite de A.S. principele de Hohenzollern și fiii săi urcară dealul Mitropoliei, trecând prin mijlocul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
etc. Sosirea Politehnicii în Devesel a coincis cu Sărbatorile Paștelui. Corul bisericesc încropit de studenți le-a crescut acestora prestigiul în fața localnicilor. Astfel, aceștia își manifestau simpatia față de studenți, nu numai prin tratarea acestora cu vin și colaci, obișnuite după procesiunile religioase, ci și invitându-i adesea să le fie oaspeți la masă și chiar în pivnițele cu țuică. Această situație, aproape de invidiat, se apropia însă de sfârșit. Deși la București funcționa și Comisariatul Refugiaților, care putea fi implicat în soluționarea
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru Poeată () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1056]
-
unde se discută, se analizează proiectele, se vorbește de trecut, se hotărăște viitorul; la drept vorbind, a sta împreună la masă este simbolul fundamental pentru toți. Poate un al doilea simbol, asemănător acestuia, este acela de a merge împreună în procesiune: este simbolul omenirii în călătorie. Pentru aceasta și sindicatele mărșăluiesc: acest gest este ceea ce toți înțeleg, nici nu trebuie să fie explicat. A lua masa împreună este și mai comprehensibil deoarece este un gest corporal; a mânca împreună nu este
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
iar de nu, cu moarte te voi pierde. Ciobanul s-a supus, iar Primul Ministru a dat sfoară în țară, că pe pământul Indiei s-a ivit un sfânt proroc. Auzind împăratul de aceasta, s-a hotărât să facă o procesiune la peștera sfântă, împreună cu curtenii și întreg poporul, afară de femei, care nu au voie să se roage împreună cu bărbații. Ajungând în peșteră, împăratul își plecă genunchii înaintea proorocului, îi cere binecuvântarea pentru el, pentru dinastie, Țară și popor și apoi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
onoare și femeile din popor, au cerut și ele să capete binecuvântarea proorocului. De data asta însă, au adus cu mare alai pe proroc în palatul împărătesei, la ale căror uși au fost postate gărzi împărătești și după ce se termina procesiunea mulțimii, se sigilau ușile. Trei zile de-a rândul, a durat procesiunea, femeile smulgând cel din urmă firișor de păr de pe trupul bietului cioban proroc. A treia zi, dorind împăratul să mai vadă pe proroc, spre surprinderea tuturor, ciobanul dispăruse
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
proorocului. De data asta însă, au adus cu mare alai pe proroc în palatul împărătesei, la ale căror uși au fost postate gărzi împărătești și după ce se termina procesiunea mulțimii, se sigilau ușile. Trei zile de-a rândul, a durat procesiunea, femeile smulgând cel din urmă firișor de păr de pe trupul bietului cioban proroc. A treia zi, dorind împăratul să mai vadă pe proroc, spre surprinderea tuturor, ciobanul dispăruse, iar în locul său s-a găsit numai hlamida cu care fusese îmbrăcat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fost mai culpabil în prima sa viață. Dacă el este condamnat a trece în corpul unui animal care nu poate lucru fapte de merit; el nu poate fi liberat decât numai prin vederea unui zeu în templu sau la o procesiune. Atunci trece în corpul unui om, umblă astfel rătăcitor din corp în corp, până când printr-o deplină purificare dobândește permisiunea de a reintra în sânul Divinității. Sufletele acelora care pier de moarte grabnică, rătăcesc pe pământ tot timpul ce era
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
înscriși 200 de pasageri pentru un zbor spre Lună. La 26 ianuarie, cea de-a 16-a zi mondială a leproșilor: 15 milioane de leproși pe glob. „Feriți-vă de hoții de buzunare, păzea!” - așa a strigat cineva în timpul unei procesiuni pe o stradă din Bogotá, și imediat s-a creat o panică dementă din care au răsărit 5 morți și 40 de răniți. Au murit 5 oameni și au fost răniți 40 în debandada iscată de un strigăt, la urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
propusă, de la un servitor care-l văzuse pe ofițer conducând înspre livadă, brigadierul sări și el în jeep. În timp ce conducea, fu văzut de Poncha și Sinha, prietenii lui Vermaji, care-l convinseră apoi pe Vermaji cel nemulțumit să se alăture procesiunii pe motoreta sa. Astfel, ajunseră la copacul lui Sampath la un interval de o jumătate de oră unul de altul, fiecare dintre ei însoțit de mulțimi de cetățeni revoltați. Se iscase zarvă, vedeți voi, când planurile care tocmai fuseseră elaborate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în cele din urmă atenția claxonând puternic când aceștia se apropiară, luând în viteză curbele drumului, apucându-se de orice parte a jeep-ului reușeau, dat fiind că se hurducau și săreau pe pietriș. Când îi ajunseră din urmă și procesiunea fu completă, o luară din nou din loc. — Hai odată. Mișcați-vă mai repede, am întârziat... Marș dublu... Stâng-drept... Stâng-drept... Un-doi.... Un-doi... Stâng, drept. Stâng... Și făcură marș dublu, e dureros de povestit, stâng-drept-stâng drept în alt morman de valize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Uniunii Europene privind corupția erau abia la început, un PSD care părea etern se afla la putere, condus de un Adrian Năstase care părea și el etern. Cred că două episoade sunt relevante pentru acea epocă. În iulie 2002, o procesiune ciudată se desfășura la sediul partidului de guvernământ: liderii filialelor locale erau plimbați prin fața conducerii centrale pentru a da raportul. „PSD nu va oferi protecție politică pentru nici un fel de acte de corupție, pentru nimeni care este certat cu legea
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
tremure zimții candelabrelor. Puterea sunetelor era acum uniformă și cu intensitatea crescendului, mereu ni fiată, dar părea totuși a trece printr-un nor ce-i netezea orice stridențe. Lui Mini i se păru că vede parcă intrând de afară o procesiune numeroasă. Erau privirile acelor din amvon acum înclinați spre interiorul bisericii și care își pornise într-acolo sufletele. Cu un vuiet surd, imens, ascensiunea vocilor fu curmată... se auzi o chemare ascuțită ca un tăiș de lamă subțire, un sopran
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Graalului se Încheie cu o nuntă ca dovadă că, și dacă vrem, nu scăpăm atît de ușor de amprenta genetică a basmului. Drept care o evoc aici și pe a noastră fiindcă nu vreau să las În uitare o scenă aparte. Procesiunea se Îndrepta de la blocul meu din Micul Canion spre Biserica Capra din Pantelimon, ale cărei clopote au fost făcute să răsune atît de viu de Nicolae Steinhardt În Jurnalul fericirii. Un vecin rămas mai la urmă se aude chemat conspirativ
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
portului, un grup de cercetași germani cărora li se furaseră rucsacurile și care voiau acasă, nimic altceva decât acasă. Rufe colorate, întinse la uscat pe toată lățimea străzii. Hoarde de copii gălăgioși. Am rătăcit pe străzi înguste și am văzut procesiuni a căror pompă păgân-catolică o cunoșteam din filmele neorealiste. Miros de pește și de fructe stricate. Dar încolo este evident nu am trăit nimic care să fi putut rămâne în memorie; doar că la post-restant mă aștepta o scrisoare de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
despica într-o rană ca un firicel roșu de ață, dar băieții satului nu abdicau nicicum. Știind că moșul e olog și nu poate coborî, se țineau scai de caleașcă până la ieșirea din sat. Moșul striga nestingherit ca într-o procesiune a umbrelor înserate: -Câââârpe!... Cââââââââââââârpe!.... Aveam, an de an, pregătită bocceluța cu diferite cârpe (fineturi rărite de timp, hăinuțe din barchet cadrilat, rămase mici, șosete , rochițe decolorate etc). În schimbul lor primeam păpușa stranie cu ochii de sticlă care nu-mi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mai sângerează luna”, gândesc îngrijorată. Poate fereastra mea e prea decupată de lumină. Rămân cu fața ridicată cer. -Ce frumos îmi desenează stelele chipul, mă mir copilărește... -Ești moartă!, ai strigat plin de durere. Cortegiul mă însoțește tăcut ca o procesiune a muților asurziți. E noapte. E răcoare. Preotul anunță, baritonal, că mai sunt trei stări până la poarta încuiată a cimitirului.Vinul e vechi... S-au sacrificat trei viței... Întinzi mâna spre umărul meu și vrei să plângi. Te strâng ușor
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]