2,781 matches
-
fiecăruia în rolul care îi este conferit. Lumea este o scenă supravegheată. Supraveghere divină, supraveghere generalizată. În această organizare care a dominat universul occidental, trebuie să distingem natura diferită a supraveghetorului, care e sacru, și a celor supravegheați, care sunt profani, insecte pironite sub reflector, căruia nici o persoană nu i se poate sustrage. Supraveghere omniprezentă, supraveghere verticală. Verticalitatea fiind aici înțeleasă ca o ierarhie nu numai ontologică, ci și spațială, căci ea îi permite Puterii care domină lumea să vadă fără
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
putea numi „supraveghere laică”, supravegherea unde nu intervine nici o deosebire ontologică între parteneri. Ei pot beneficia de statute diferite, din punct de vedere social și politic, dar aparțin cu toții uneia și aceleiași umanități. Verticalitatea sacră dispare în beneficiul unei orizontalități profane. Cu toate acestea, în fundal, modelul supravegherii divine dăinuie, ca o utopie retroactivă pe care tehnologiile moderne se străduiesc în felul lor să o restaureze. Repercusiunile unei asemenea perspective sunt enorme și tot mai îngrijorătoare. Orice supraveghere produce un „efect
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
numai asupra lecturii, ci și asupra scenei. Așadar, cartea de față nu propune un discurs suplimentar despre supraveghere, ci o reflecție asupra spectatorului, pornind de la acea „dublare” a privirii pe care supravegherea o implică. Supravegherea profană La rândul său, puterea profană practică supravegherea pentru a se informa și, implicit, pentru a-și consolida autoritatea. „Supraveghează și vei stăpâni”, iată un dicton în care se recunoaște orice putere. În realitate, nu există stat care să nu organizeze activități de supraveghere, ceea ce diferă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
stat care să nu organizeze activități de supraveghere, ceea ce diferă de la țară la țară fiind doar intensitatea și consecințele rezultatelor obținute. Orice putere supraveghează, însă fiecare se distinge prin amploarea rețelei create, cât și prin folosirea informațiilor astfel culese. Supravegherea profană este continuă, ca aceea a zeilor, dar exercițiul ei diferă în funcție de natura puterii, de identitatea conducătorilor, de contextele politice. Există o variabilitate, fără îndoială, dar aceasta nu va conduce niciodată la supravegherea zero. Supravegherea este consubstanțială puterii. Totuși, dacă puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
numai că ceea ce ținea altădată de mental se sprijină acum pe prezența unui puternic utilaj tehnologic: „Supravegherea este înscrisă în mașinărie”, spune Walter Benjamin. Orice autoritate politică se definește prin privirea sa intensă, avidă de informații. Într-o piesă, supravegherea profană nu se exercită decât rareori în mod continuu. Aici, ceea ce interesează este să dezvălui, în situații concrete, foarte precise, strategiile și modalitățile ei de funcționare. Spectatorul, ce devine astfel martorul diferitelor dispozitive instalate, e chemat totodată să le constate rezultatele
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
întrucâtva platoul. El este stăpânul vremelnic al scenei ca teritoriu supravegheat, pus sub tutela privirii sale aflate de cealaltă parte a rampei: raportul publicului cu intriga se modifică, iar implicarea lui este diferită, sporește. Fără să fie nici sacră, nici profană, această supraveghere este esențialmente teatrală. Totuși „scena supravegheată” nu trebuie asimilată cu „teatrul în teatru”, căci, deși înrudite, cele două dispozitive se deosebesc considerabil. Este ceea ce vom încerca să lămurim în continuare, căci dacă, în ambele cazuri, spectatorul se află
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
spirituală și asta îl face detestabil: ceea ce putea fi acceptat ca un drept de netăgăduit al lui Dumnezeu (dreptul de a-și supraveghea supușii și de a le cântări purtarea) nu poate fi acceptat ca un drept acordat oamenilor. „Supravegherea profană” nu este decât mimarea caricaturală, grotescă chiar, a „supravegherii divine”. „Supraveghetorul” laic este absent, ca și Dumnezeu, și, la fel ca El, observă și acționează. Această substituire va fi percepută drept ceea ce este: o uzurpare. Omul adoptă postura divină pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
rațiuni nejustificate, lipsite de orice temei, un statut diferit de al lui. Suntem doi, dar celălalt îmi scapă, se eschivează, mă evită. Acest fapt, pe bună dreptate revoltător, se află la originea repulsiei pe care a produs-o întotdeauna supravegherea profană. Mai puțin în ultima vreme, când s-a transformat într-un paliativ al siguranței noastre: supravegherea civilă! Dar cine ar putea să-i garanteze efectele pe termen lung? Suntem doi... iar celălalt nu numai că se ferește de privirile mele
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
nimic nu-i scapă, aidoma unei puteri anonime care și-a propus să cunoască adevărul oamenilor, să-l testeze și să-l evalueze. Un Duce vizibil nu este oare mult mai neliniștitor decât unul invizibil? Primul se erijează în substitut profan al supravegherii divine, pe când celălalt ar oferi imaginea unui politician versat, controlând din umbră uneltirile colaboratorilor săi cu un scop strict pragmatic. Dar chiar și aici, supravegherea îl marchează într-un anume fel pe cel ce o practică. Dacă deghizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cultivă raportul cu supravegherea ca pe o experiență căreia spectatorul îi observă desfășurarea și îi percepe efectele. Suprainformat, acesta se vede confruntat cu strategiile umane și cu vicleșugurile politice, cu trădările personale și cu subterfugiile pasionale. În versiunea ei teatrală, profană, supravegherea nu este nici consecința unei priviri divine ce domină lumea, nici rezultatul unui control exercitat de tehnologii futuriste. Supravegherea este o realitate a prezentului și atât. Ea presupune întotdeauna un „parteneriat”, de unde și nevoia de a ține seama de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
are dreptul să-i judece pe reeducați, afirmă autorul, În afara lui Dumnezeu și a reeducaților Înșiși. Gheorghe Calciu-Dumitreasa, un alt reeducat, dar recuperat, susține la rândul său (În prefața la cartea lui D. Bacu - Pitești, centru de reeducare studențească) că profanii de Pitești nu au dreptul să mărturisească și să judece experimentul de aici, care trebuie redat de victime și călăi, și nu de colecționari de atrocități. Fenomenul Pitești trebuie scris afectiv, și nu științific, se pretinde. Deși Înțeleg teama de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
metaforică referitoare la căsătorie - «a-și băga capul în lață - se explică prin proiecția fantasmatică a alianței dintre două persoane, generată de frânghie. Corp Corpul întreține cu sufletul o relație simbolică complexă. Îi este în același timp opus, reprezentând elementul profan, chiar impur, dar și strâns legat, deoarece este învelișul de care nu se poate lipsi. Psihologia recunoaște legătura psihosomatică fundamentală ce unește spiritul (psyché) cu corpul (soma). Procesul somatizării confirmă faptul că trupul posedă un limbaj simbolic, cel al bolii
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
de puternică, încât se substituie uneori cuvintelor. Ele constituie vectorul înțelegerii, iar simpla lor prezență poate avea o anumită semnificație: steagul roșul ce interzice intrarea în mare, care nu este însoțit de nici un alt semn distinctiv. Chiar și la nivel profan, recunoașterea proprietății simbolice a culorilor, care găsesc un ecou în plan inconștient, este atestată de folosirea deliberată a lor în marketing, publicitate, modă etc. Nu este deci de mirare că visul, produs de inconștient, utilizează culorile pentru a codifica gândurile
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
evoluție. Visul este o mărturie a progresului celui ce visează. Tămâie Tămâia înnobilează sufletul în trei moduri: - prin foc, în sensul său purificator; - prin fum, care, urcând spre cer, ghidează ascensiunea spirituală; - prin subtilitatea parfumului, care șterge mirosurile vulgare și profane. Înălțarea este de altfel redată prin verbul «a tămâiaă care, în sens figurat, exprimă faptul de a purta înspre nori, de a admira și de a onora. Copil, adolescent A visa propriii copii e ceva foarte frecvent și indică, în
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
al ființei divine, sensul tehnologic al avatarului, configurat cu precădere în spațiul virtual al Internetului, comportă o răsturnare a valorilor și a semnificațiilor. Astfel, avatarul numeric este lipsit de o substanțialitate „absolută” și se ipostaziază, cu fiecare încarnare, în lumea profană a multiplicității și a absenței predeterminării. Chiar dacă entitatea sau imaginea avatarică online cunoaște unele aspecte ale spiritualității (unele avataruri aspiră la condiția ominscienței și a omnipotenței, a nemuririiă, secularizarea avatarului în domeniul iconicității este marca creativității onomastice și identitare. Un
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
mărci ale liminalității existențiale și culturale, ale ființei intermediare între finit și infinit, pământ și cer, fizic și ideal sau visceral și mintal. Ambele modele destructurează binarismele dintre natură și cultură, trup și minte, abstract și concret sau sacru și profan, mai degrabă decât să fie echivalate cu imaterialitatea și perfecțiunea ideală. Astfel, reînnoirea simbolică a noțiunii de zeiță poate fi alăturată tendințelor, pe de o parte materialiste, pe de altă parte metafizice și cvasiteologice ale iconului cyborgului (vezi în capitolul
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
la locul de muncă (Obscene Talk Is The Latest Target Of Workplace Ban”, 2001, p. 13). Jonathan Segal, avocat specializat în dreptul muncii, subliniază că pentru angajații companiilor private „nu există probleme similare Primului Amendament” cu privire la libertatea de expresie, incluzând limbajul profan. Din acest motiv, companii precum Ramtech Building Systems din Texas au adoptat politici stricte cu privire la „limbajul nedorit, deliberat, repetat și nesolicitat care conține vulgarități, insulte, profanări, atacuri sau grosolănii” (Boscene Talk Is the Latest Target of Workplace, 2001). Cei care
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
obișnuiește (poate prea des) să se folosească porecle (animalele, părțile corpului, organele animalelor sunt favorite - precum cățea, cur, cap de bou). Nu mai trebuie precizat faptul că societatea noastră seculară nu se mai preocupă de menajarea numelor divine de utilizare „profană”. Însă cutumele culturale, în special în mediul social conservator al afacerilor, continuă să dicteze că utilizarea cuvintelor obscene sau a blestemelor aduce atingere statutului, demnității și sensibilității persoanei căreia îi sunt adresate. Blestemarea unui angajat nu se mai referă la
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
cult și cărți de rugăciune care nu mai erau folosite, dar care, conform legii evreiești, nu puteau fi distruse deoarece conțineau numele lui Dumnezeu. În unele cazuri, aceste depozite pe jumătate sacre conțineau și cantități impresionante de documente sacre și profane pe care umezeala și putregaiul le făceau ilizibile într-o generație sau două. Egiptul însă este renumit pentru capacitatea sa de a păstra fragmente pe hârtii și papirusuri datând din mileniul I î.Hr., dată fiind clima foarte uscată. În anul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
la viață a increatului, apa șlefuiește informalul, deschizând calea înspre cunoașterea ființei din lucruri. "Adevărat ochi al pământului" 126, apa rescrie codul viețuirii celor două lumi, lumea increatului, a informalului, a elementarului, și lumea creației. Această repunere în ordine a profanului, prin intermediul unui element generator de alte forme procesuale ale creatului, construiește matricea semantică a structurilor mitice. De la formele primare ca " origine a vieții", "mijloc de purificare", "centru de regenerescență"127 apa devine "instrument al ordaliei"128 care cântărește axiologic primordialitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ființă a lumii, alături de celelalte elemente arhetipale (focul, aerul, pământul): Focu-i împărat și apa împărăteasă(...). Sunt așa împărați că soarele e împăratul focului și luna e împărăteasa apei!" 195 Ca ființă a lumii, apa reface legăturile cu originarul, transgresând limitele profane ale materialității: "Apa simbolizează suma universală a virtualităților; ele sunt fons et origo, rezervorul tuturor posibilităților de existență; ele precedă orice formă și susțin orice creație(...). Cufundarea în apă simbolizează (...) regresiunea în preformal, reintegrarea în modul nediferențiat al preexistenței." 196
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ca bujorul,/ Atrăgător ca busuiocul, / Și alb ca laptele" sau "Să fie sănătos / Și norocos / Și mintos / Și voios / Și frumos / Și drăgăstos / Și-nvățat / Și bogat / Om de treabă." 202 Prin apa de la botez se stabilesc legăturile cu lumea profană, dar și cu lumea sacră; apa de la botez se aruncă întotdeauna într-un loc curat, lângă un pom sau pe straturile de flori,,iar luminile de la botez se păstrează în casa unde se află copilul botezat, rostindu-se "Rugăciunea săptămânei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pus sicriul 352. La câtva timp după înmormântare, se plantează, la capul celui petrecut din lumea aceasta, un pom roditor, pentru a-i ușura "traiul" pe lumea cealaltă 353. Trecerea într-o altă dimensiune existențială, a temporalului scăpat de traumele profanului, se realizează printr-un pact organic dintre universaliile ontologice. Relaționarea procesuală dintre arhetipuri stabilește rețeaua de semnificații mitice, valorificând semantic dihotomia creat / increat. B. OBICEIURI CALENDARISTICE I. APA Timpul sacralizat, ca ieșire din timpul percepției cotidiene, exprimă pactul ontologic cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cât a mai rămas / Înapoi că mi l-a tras, / Și l-a pus în cuiu din dos / Ca să fie-ndemânos / Pentru alți plugari de scos..." 405 Colacul ritualic reprezintă sacrificiul spiritului grâului, jertfa divinității care moare și renaște, o dată cu timpul profan. Colacul celor 12 zile a-temporale, dintre Crăciun și Anul Nou, poate avea formă de cerc, potcoavă, stea, de păpușă și de cifra 8, simbolizând soarele, luna și stelele de pe cer și reprezentând trupul antropomorf al divinității indo-europene și creștine
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
aruncate. Da, eu să fiu păuniță, / Podoghiță, / De la munte scoborâtă, / De toată lumea iubită, / Feciorii ce m-or vedea / În brațe că m-or lua, / În frunte m-or săruta, / În fruntea jocului m-or purta!"434 Interferența dintre sacru și profan transformă valențele focului într-o reminiscență anistorică a unui illo tempore în care sacralitatea a căpătat față umană. Pentru rememorarea ritualică a unor scene biblice se fac, în Joia Mare, de dinaintea sărbătorilor pascale, focuri în ogrăzi, dis-de-dimineață, înainte de a cânta
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]