1,840 matches
-
mai precis. La 5:55, după 3 minute de așteptare, Bismarck și Prinz Eugen au deschis focul cu toată artileria, cu o precizie nimicitoare. La 5:59, Hood a fost lovit de 2 proiectile de pe Prinz Eugen și de 1 proiectil de pe Bismarck. La 6:00, alte 2 (sau 3) proiectile grele au lovit în plin nava-amiral a flotei britanice. Unul dintre aceste proiectile, provenit de pe "Bismarck,"., a perforat armura magaziilor de muniții, provocând explozia aproape instantanee a navei, care s-
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
Bismarck și Prinz Eugen au deschis focul cu toată artileria, cu o precizie nimicitoare. La 5:59, Hood a fost lovit de 2 proiectile de pe Prinz Eugen și de 1 proiectil de pe Bismarck. La 6:00, alte 2 (sau 3) proiectile grele au lovit în plin nava-amiral a flotei britanice. Unul dintre aceste proiectile, provenit de pe "Bismarck,"., a perforat armura magaziilor de muniții, provocând explozia aproape instantanee a navei, care s-a rupt în 2 bucăți și s-a scufundat imediat
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
nimicitoare. La 5:59, Hood a fost lovit de 2 proiectile de pe Prinz Eugen și de 1 proiectil de pe Bismarck. La 6:00, alte 2 (sau 3) proiectile grele au lovit în plin nava-amiral a flotei britanice. Unul dintre aceste proiectile, provenit de pe "Bismarck,"., a perforat armura magaziilor de muniții, provocând explozia aproape instantanee a navei, care s-a rupt în 2 bucăți și s-a scufundat imediat. Germanii și-au concentrat apoi focul pe Prince of Wales, care a primit
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
grele, 1 crucișător ușor, escortate de 4 distrugătoare. Ultima noapte Crucișătorul ușor Sheffield l-a interceptat pe Bismarck în seara zilei de 26 mai. De la 12 km, Bismarck a deschis foc cu turelele prova, încadrând instantaneu nava britanică. Deși nici un proiectil nu l-a lovit direct, schije de obuz au perforat armura crucișătorului englez, provocând moartea a 6 membri ai echipajului și rănirea a încă 9. "Sheffield" s-a retras sub o perdea de fum, în noapte, așteptând sosirea întăririlor. Noaptea
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
fost lovit. Astfel, de la 9:15 nava germană a rămas fără un "sistem nervos" capabil să răspundă provocărilor. A urmat un tir de baraj, navele britanice apropiindu-se până la 3 km distanță și trăgând în plin. Cel puțin 70 de proiectile de 356 și 406mm și 300 de proiectile de 203mm au lovit cuirasatul german în agonie. 4 sau 5 torpile lansate de escadra britanică și-au găsit de asemenea ținta. Cu toate acestea, "Bismarck" continuă să plutească, deși suprastructurile erau
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
a rămas fără un "sistem nervos" capabil să răspundă provocărilor. A urmat un tir de baraj, navele britanice apropiindu-se până la 3 km distanță și trăgând în plin. Cel puțin 70 de proiectile de 356 și 406mm și 300 de proiectile de 203mm au lovit cuirasatul german în agonie. 4 sau 5 torpile lansate de escadra britanică și-au găsit de asemenea ținta. Cu toate acestea, "Bismarck" continuă să plutească, deși suprastructurile erau cuprinse de flăcări. Căpitanul a dat ordinul de
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
mare navă de război din lume la data lansării) se datora sălii mașinilor, care dezvolta 144.000cp, suficienți pentru a propulsa nava cu peste 32 noduri. Artileria era foarte puternică pentru Primul Război Mondial - 8 tunuri de 381mm, ce foloseau proiectile de 879 kg. Această combinație de viteză foarte mare și artilerie puternică îl făceau pe Hood un adversar redutabil pentru orice cuirasat sau crucișător de bătălie. Construcția s-a desfășurat de-a lungul a 4 ani, din 1917 până în 1921
Hood (crucișător) () [Corola-website/Science/321299_a_322628]
-
până la 50mm. Elementele suprastructurii Nava era înarmată cu 8 tunuri de 381mm, tip Mark I 1915 - 15". Ele erau grupate în 4 turele duble, montate două în prova și două în pupa navei. Rata nominală de tir era de 2 proiectile/minut/tun. Viteza inițială a proiectilului era de circa 780 m/s, iar traiectoria era puternic parabolică, fapt ce făcea aceste proiectile deosebit de periculoase pentru punțile adversarilor, și mai puțin pentru centurile cuirasate. Nava a fost echipată cu cele mai
Hood (crucișător) () [Corola-website/Science/321299_a_322628]
-
înarmată cu 8 tunuri de 381mm, tip Mark I 1915 - 15". Ele erau grupate în 4 turele duble, montate două în prova și două în pupa navei. Rata nominală de tir era de 2 proiectile/minut/tun. Viteza inițială a proiectilului era de circa 780 m/s, iar traiectoria era puternic parabolică, fapt ce făcea aceste proiectile deosebit de periculoase pentru punțile adversarilor, și mai puțin pentru centurile cuirasate. Nava a fost echipată cu cele mai moderne echipamente disponibile în anii '20
Hood (crucișător) () [Corola-website/Science/321299_a_322628]
-
turele duble, montate două în prova și două în pupa navei. Rata nominală de tir era de 2 proiectile/minut/tun. Viteza inițială a proiectilului era de circa 780 m/s, iar traiectoria era puternic parabolică, fapt ce făcea aceste proiectile deosebit de periculoase pentru punțile adversarilor, și mai puțin pentru centurile cuirasate. Nava a fost echipată cu cele mai moderne echipamente disponibile în anii '20, incluzând directoare de tir prismatice, mașini de calcul "Mark V Dreyer" . Directoarele principale erau în număr
Hood (crucișător) () [Corola-website/Science/321299_a_322628]
-
de război, escadra britanică a solicitat dezarmarea sau sabordarea imediată a navelor aflate în port. La refuzul francezilor, englezii au deschis focul. HMS Hood a deschis focul de la circa 15 km, lovind în plin crucișătorul de bătălie Dunkerque cu 4 proiectile. Dunkerque a fost grav avariat și reparațiile au durat peste 2 ani. Un an mai târziu, "HMS Hood" a participat la urmărirea navei Bismarck. În dimineața zilei de 24 mai 1941, Hood și cuirasatul Prince of Wales, escortate de 4
Hood (crucișător) () [Corola-website/Science/321299_a_322628]
-
Hood" s-a apropiat cu 29 noduri de navele germane, și trăgând continuu din tunurile provă. Tirul a fost ineficient, și concentrat asupra lui "Prinz Eugen", din cauza unei erori în identificarea navelor germane. Hood a tras în total 48 de proiectile de 381mm, fără să cauzeze vreo pagubă. Nava britanică a fost însă lovită puternic începând cu 5:58: Din cauza exploziei foarte rapide și a scufundării navei în mai puțin de 1 minut, doar 3 membri ai echipajului au reușit să
Hood (crucișător) () [Corola-website/Science/321299_a_322628]
-
Jules Verne, serializat inițial în "Le Journal des Débats" între 4 noiembrie și 8 decembrie. Ediția originală a fost scoasă la vânzare pe 13 ianuarie 1870, iar ediția octavo pe 16 septembrie 1872. "" reprezintă continuarea romanului " De la Pământ la Lună". Proiectilul tras de tunul gigantic, care îi are la bord pe Barbicane, Nicholl și Michel Ardan, își începe călătoria de cinci zile spre Lună. La câteva minute după începerea călătoriei, un asteroid mic și strălucitor trece în apropiere de ei, dar
În jurul Lunii () [Corola-website/Science/321305_a_322634]
-
gaze și teama că anumite greșeli de calcul i-ar putea face să cadă înapoi pe Pământ. În ultima parte a călătoriei apare bănuiala că întâlnirea anterioară cu câmpul gravitațional al asteroidului i-ar fi deviat de la cursul stabilit inițial. Proiectilul intră pe orbita lunară în loc să aselenizeze, așa cum era planificat inițial. Barbicane, Ardan și Nicholl încep o observare a geografiei selenare, înainte ca proiectilul să treacă pe partea întunecată a Lunii și să îi lase pradă gerului. Odată cu revenirea pe partea
În jurul Lunii () [Corola-website/Science/321305_a_322634]
-
bănuiala că întâlnirea anterioară cu câmpul gravitațional al asteroidului i-ar fi deviat de la cursul stabilit inițial. Proiectilul intră pe orbita lunară în loc să aselenizeze, așa cum era planificat inițial. Barbicane, Ardan și Nicholl încep o observare a geografiei selenare, înainte ca proiectilul să treacă pe partea întunecată a Lunii și să îi lase pradă gerului. Odată cu revenirea pe partea luminată de Soare, proiectilul se apropie de emisfera sudică, oferindu-le celor trei o panoramă spectaculoasă a unuia dintre cele mai mari cratere
În jurul Lunii () [Corola-website/Science/321305_a_322634]
-
lunară în loc să aselenizeze, așa cum era planificat inițial. Barbicane, Ardan și Nicholl încep o observare a geografiei selenare, înainte ca proiectilul să treacă pe partea întunecată a Lunii și să îi lase pradă gerului. Odată cu revenirea pe partea luminată de Soare, proiectilul se apropie de emisfera sudică, oferindu-le celor trei o panoramă spectaculoasă a unuia dintre cele mai mari cratere de pe Lună, Tycho. Cei trei oameni dezbat posibilitatea existenței vieții pe Lună, ajungând la concluzia că aceasta e nelocuită. Proiectilul începe
În jurul Lunii () [Corola-website/Science/321305_a_322634]
-
Soare, proiectilul se apropie de emisfera sudică, oferindu-le celor trei o panoramă spectaculoasă a unuia dintre cele mai mari cratere de pe Lună, Tycho. Cei trei oameni dezbat posibilitatea existenței vieții pe Lună, ajungând la concluzia că aceasta e nelocuită. Proiectilul începe să se îndepărteze de Lună, spre punctul Lagrange, iar Michel Ardan propune ca rachetele fixate la baza proiectilului să fie folosite pentru a-i propulsa spre suprafața Lunii, atingându-și scopul inițial. Când proiectilul ajunge în locul neutralizării atracțiilor, rachetele
În jurul Lunii () [Corola-website/Science/321305_a_322634]
-
mari cratere de pe Lună, Tycho. Cei trei oameni dezbat posibilitatea existenței vieții pe Lună, ajungând la concluzia că aceasta e nelocuită. Proiectilul începe să se îndepărteze de Lună, spre punctul Lagrange, iar Michel Ardan propune ca rachetele fixate la baza proiectilului să fie folosite pentru a-i propulsa spre suprafața Lunii, atingându-și scopul inițial. Când proiectilul ajunge în locul neutralizării atracțiilor, rachetele sunt lansate, dar este deja prea târziu. Proiectilul începe să cadă spre Pământ și, la viteza pe care o
În jurul Lunii () [Corola-website/Science/321305_a_322634]
-
concluzia că aceasta e nelocuită. Proiectilul începe să se îndepărteze de Lună, spre punctul Lagrange, iar Michel Ardan propune ca rachetele fixate la baza proiectilului să fie folosite pentru a-i propulsa spre suprafața Lunii, atingându-și scopul inițial. Când proiectilul ajunge în locul neutralizării atracțiilor, rachetele sunt lansate, dar este deja prea târziu. Proiectilul începe să cadă spre Pământ și, la viteza pe care o va căpăta, este evident că se va izbi de acesta. Patru zile mai târziu, un vapor
În jurul Lunii () [Corola-website/Science/321305_a_322634]
-
punctul Lagrange, iar Michel Ardan propune ca rachetele fixate la baza proiectilului să fie folosite pentru a-i propulsa spre suprafața Lunii, atingându-și scopul inițial. Când proiectilul ajunge în locul neutralizării atracțiilor, rachetele sunt lansate, dar este deja prea târziu. Proiectilul începe să cadă spre Pământ și, la viteza pe care o va căpăta, este evident că se va izbi de acesta. Patru zile mai târziu, un vapor american vede un meteorit strălucitor pe cer, care se dovedește a fi proiectilul
În jurul Lunii () [Corola-website/Science/321305_a_322634]
-
Proiectilul începe să cadă spre Pământ și, la viteza pe care o va căpăta, este evident că se va izbi de acesta. Patru zile mai târziu, un vapor american vede un meteorit strălucitor pe cer, care se dovedește a fi proiectilul prăbușindu-se în ocean. Cei trei oameni de la bord sunt găsiți în viață și salvați, fiind aclamați ca primii oameni care au părăsit Pământul. În pofida inadvertențelor și a greșelilor (lansarea cu ajutorul unui tun, gravitația prezentă cu excepția "punctului neutru", etc), romanul
În jurul Lunii () [Corola-website/Science/321305_a_322634]
-
multe focuri intermitente trase de ambele părți înainte ca trupele regulate să se alinieze și să tragă salve fără a primi vreun ordin în acest sens. Câțiva voluntari au crezut la început că trupele regulate trag doar cu pulbere, fără proiectile, dar când au realizat care e situația, puțini voluntari au reușit să încarce armele și să răspundă la foc. Restul au fugit. Trupele regulate au șarjat apoi la baionetă. Jonas, vărul căpitanului Parker a fost depășit. Opt massachusettseni au fost
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
un singur soldat britanic din Regimentul 10 Infanterie a fost rănit. Cei opt coloniști uciși au fost John Brown, Samuel Hadley, Caleb Harrington, Jonathon Harrington, Robert Munroe, Isaac Muzzey, Asahel Porter și Jonas Parker. Jonathon Harrington, rănit mortal de un proiectil de muschetă, a reușit să se târască până la el acasă și a murit în pragul ușii. Un rănit, Prince Estabrook, era un sclav negru care lupta în trupele de voluntari. Companiile aflate sub comanda lui Pitcairn au scăpat de sub controlul
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
Relatările Tory-ilor locali arată că Pitcairn știa că un tun fusese îngropat pe acel teren. Lui Jones i s-a cerut, sub amenințarea armei, să arate unde sunt îngropate armele. S-au dovedit a fi trei tunuri mari, cu proiectile de 11 kg, mult prea grele pentru a fi folosite la apărare, dar foarte eficiente împotriva fortificațiilor, cu rază de acțiune suficient de mare pentru a bombarda Bostonul din alte zone de pe uscat din apropiere. Grenadierii au spart pivotul acestor
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
ajute la stingerea clădirii. Aproape o sută de butoaie de făină și de hrană sărată au fost aruncate în lacul morii, ca și 250 kg de gloanțe de muschetă. Dintre distrugerile provocate, doar cele asupra tunurilor au fost semnificative. Toate proiectilele și mare parte din hrană au fost recuperate după plecarea britanicilor. În timpul căutărilor, soldații din trupele regulate au fost grijulii în comportamentul lor cu localnicii, plătind pentru hrana și băutura consumate. De această politețe excesivă localnicii au profitat, reușind să
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]