4,519 matches
-
Mihail, Babel, București, 1993). Precursorii sunt considerați: Immanuel Kant (Critica rațiunii pure), G.W.F. Hegel (Fenomenologia spiritului), Friedrich Nietzsche (Amurgul zeilor, Așa grăit-a Zarathustra, Știința veselă, Nașterea tragediei), Søren Kierkegaard (Era prezentă, Jurnalul seducătorului ș.a.). Între „precursori” și „promotori” - ca moment de cotitură în istoria medernismului și pregătirea „revoluției” postmoderniste - trebuie așezați Edmund Husserl (fenomenologia) și Martin Heidegger (hermeneutica fenomenologică). Promotorii, ca mari personalități ale postmodernismului, sunt considerați: Jean-François Lyotard (cu teoria „crizei marilor povestiri”); Michel Foucault (Istoria nebuniei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Așa grăit-a Zarathustra, Știința veselă, Nașterea tragediei), Søren Kierkegaard (Era prezentă, Jurnalul seducătorului ș.a.). Între „precursori” și „promotori” - ca moment de cotitură în istoria medernismului și pregătirea „revoluției” postmoderniste - trebuie așezați Edmund Husserl (fenomenologia) și Martin Heidegger (hermeneutica fenomenologică). Promotorii, ca mari personalități ale postmodernismului, sunt considerați: Jean-François Lyotard (cu teoria „crizei marilor povestiri”); Michel Foucault (Istoria nebuniei în epoca clasică); Gilles Deleuze (Știința logicii, Anti-Oedip. Capitalism și schizofrenie); Jacques Derrida (Gramatologia; teoria „deconstrucției”, teoria „diferenței și diferanței” ș.a.); Jean
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
stilistică (1966), Folclor din Țara Loviștei (1970), Educație și limbaj (1972) ș.a. P. îmbină activitatea didactică cu cea de cercetare și contribuie la formarea nucleului de specialiști de la Institutul de Etnografie și Folclor. Adept al direcțiilor novatoare, este unul dintre promotorii structuralismului și ai semioticii în folcloristică. A sprijinit cooperarea cu marile școli folcloristice europene și americane și a colaborat cu personalități marcante și cu instituții de prestigiu ale domeniului. Apreciind lucid momentul în care se aflau disciplina folcloristică în România
POP-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288890_a_290219]
-
Izvoarele istoriei românilor. Fontes historiae Daco-Romanorum (I-XV, 1934-1939), primele șase tomuri fiind distinse cu Premiul Academiei Române în 1935. Cercetează, de asemenea, mitologia populară românească (articole în „Convorbiri literare”), alcătuiește monografii ale unor teritorii locuite de români, analizează activitatea unor promotori ai culturii române, ca Gh. Lazăr sau I. Heliade-Rădulescu. Își valorifică experiența didactică în diverse moduri: redactează studii de pedagogie și metodică a predării limbilor clasice, alcătuiește, singur sau în colaborare, numeroase manuale școlare și editează texte clasice pentru uz
POPA-LISSEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288918_a_290247]
-
ale cărui cursuri nu le-a audiat - și în bună măsură pe un drum paralel cu D.D. Roșca, el se definește drept cel mai fervent susținător, la noi, al existențialismului. Fascinat încă din anii studenției de sociologia lui Georg Simmel, promotor al „filosofiei vieții”, P. își dedică întreaga tinerețe aprofundării, interpretării într-o perspectivă personală și nuanțării metafizice a ideilor existențialiste. Fără a construi un sistem - de altfel existențialismul neagă din principiu „temnițele” oricărui sistem -, el e printre puținii filosofi, nu
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
unor aspecte obscure. Cu acest tip de studii exegeza nervaliană, atât de frecvent supusă speculațiilor, intră în etapa sa științifică și lucrul a fost recunoscut fără rezerve de universitarii și specialiștii francezi în domeniu. P. se numără, de asemenea, printre promotorii cercetărilor românești de literatură universală și comparată, contribuind la constituirea unei școli comparatistice românești. SCRIERI: Le Sentiment de la mort chez Gérard de Nerval, Paris, 1925; Les Sources allemandes de deux „Filles du feu” de Gérard de Nerval, Paris, 1930; „Rezistențele
POPA-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288914_a_290243]
-
Caracostea. Capitolele rezervate ultimilor doi constituie centrul de greutate prin anvergura, dar și prin opoziția dintre opțiunile lor metodologice, stil analitic, finalități. Capitolul aferent lui Călinescu luminează, în schimb, opțiunile epistemologice ale lui P. Calificat fără nuanțe ca „impresionist” și promotor al subiectivismului în critica și istoria literară, sancționat drastic pentru viziunea lui asupra firii „rudimentare” a omului și poetului, certat pentru zăbava în „descrierea operei” și pentru accentul pus pe creația postumă, lui Călinescu nu i se recunoaște decât meritul
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
favorabil satisfacerii unor interese nu numai „de partid și de stat”, dar și de grup cultural, într-o luptă pentru putere, care a marcat profund lumea literară românească din ultimul deceniu de viață al regimului comunist. Printre cei mai fervenți promotori ai diversionismului protocronist s-au numărat Paul Anghel, Dan Zamfirescu, Mihai Ungheanu și grupul din jurul revistei „Săptămâna”, în frunte cu Eugen Barbu. Din punct de vedere teoretic, aceștia nu au adus nici o contribuție mai substanțială față de maestrul lor, prezența făcându
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
accesibilității: „Realismul impune o redare exactă, completă, sinceră a mediului social, a epocii în care trăim [...]. Modalitatea de redare trebuie să fie cât mai simplă, pentru ca toți să o poată înțelege.” Preluat de presa timpului, cuvântul numește scrierile celor doi promotori ai r., precum și romanele și piesele de teatru ale altor doi autori contemporani, Henri Monnier și Henri Murger. Aceștia vor fi considerați drept exponenții r. în sens strict și de Albert Thibaudet și Gaëtan Picon. În limbajul criticii și istoriei
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
ce vor individualiza, la timpul lor, stilul realist și, cu specificările și rezervele de rigoare, se poate vorbi de un r. primitiv, preistoric, oriental, greco-latin, medieval, cu atât mai mult de un r. al Renașterii, al clasicismului și al romantismului. Promotorii mișcării romantice franceze de la mijlocul secolului al XIX-lea își revendicau ca precursori, între alții, pe Scarron, Diderot, Balzac, Stendhal, Dickens. Totuși, atributele existenței reale, obiective se revelează cu putere deosebită începând din Renaștere. Marele r., în sens tipologic, ia
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
atitudinii statuate de „Contemporanul” și de pe aceleași poziții politice, s-a militat și prin M., așa cum s-a făcut și prin „Democrația socială” sau „Adevărul”, și înainte de „Lumea nouă științifică și literară” ori de „Evenimentul literar”, pentru o artă angajată. Promotorii acestei campanii de presă au fost C. Mille și Anton Bacalbașa, prin articole ca O literatură nouă și, respectiv, Arta populară. Li s-au adăugat S. Sanielevici care, sub pseudonimul Șt. Sacâz, polemiza cu Al. Vlahuță (În chestia artei, Din
MUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288282_a_289611]
-
parte, „Rhein-Neckar- Zeitung” din Heidelberg, „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, „Die Welt” ș.a.). A colaborat cu eseuri radiofonice în limba română la Radio Europa Liberă (1990-1994), va fi prezent în emisiunile de la Deutschlandfunk Köln și Hessischer Rundfunk. M. este unul dintre fervenții promotori ai literaturii germane din România atât prin ediții însoțite de comentarii, din scriitorii germani ai spațiului românesc, cât și prin studii fie incluse în lucrări colective, fie autonome. Bine primită de critică a fost cartea Die rumäniendeutsche Lyrik nach 1944
MOTZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288262_a_289591]
-
vădește în eseurile din Curente estetice contemporane (1972), La Rochefoucauld. Aventura orgoliului (1973) și Vitralii (1978). Dacă în prima carte expune principalele teorii estetice ale secolului al XX-lea, trecând în revistă ideile lui Georg Lukács, Edmund Husserl, Martin Heidegger, promotori ai structuralismului și existențialismului, dar mai ales pe cele ale lui Max Bense, cu a sa estetică informațională, în Vitralii dezvoltă concepte (eonul estetic, entropia, opera deschisă) și le exemplifică divers cu lucrările lui Albrecht Dürer, cu imnurile orfice, cu
PETRISOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
fenomenelor sociale nu pot fi decât legi ale naturii umane individuale. „Puși împreună, spune Mill, oamenii nu se convertesc într-un alt tip de substanță, cu proprietăți diferite” (apud Lukes, 1979). George C. Homans (1980), unul dintre cei mai activi promotori ai individualismului metodologic, reia ideea atunci când argumentează că propozițiile generale (legile) ale sociologiei vor trebui să fie individualiste, și nu holiste. Sociologia trebuie să pornească de la legilegenerale pe care le oferă psihologia și să deducă din acestea proprietățile interacțiunii dintre
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
diferitele niveluri ale organizării sociale se întâmplă adesea ca un grup să adopte o alternativă sau alta, nu neapărat pentru că ar considera-o mai bună, ci pentru a o opune statu-quo-ului și grupurilor legate de acesta, pentru a apărea ca promotor al schimbării. Din acest motiv, sociologul trebuie să fieatent să nu cadă în capcana unei asemenea lupte pentru putere. El trebuie să împiedice transformarea polarizării cognitive (diferențele naturale de opinii din jurul alternativelor) în polarizare socială (diferențierea de interese și lupta
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
general în care ea se plasează - împreună cu celelalte texte ale cărturarului - suficiente elemente ce pot califica Epigramma drept prima creație poetică originală de factură pronunțat barocă din literatura română. N. a fost catalogat adesea - grăbit și cu totul nefondat - drept promotor al curentului pentru resurecția limbii slavone și opus atât mitropolitului Teofil, ce reprezenta gruparea partizanilor introducerii limbii române, cât și postelnicului Constantin Cantacuzino, înclinat în acțiunile sale să sprijine umanismul greco-latin. Dar slavona, ca și posibilitățile pe care le oferea
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
părinți, În funcție de costurile și beneficiile percepute de ei. De altfel, unul dintre reprezentanții de frunte ai sociologiei mondiale din ce-a de-a doua jumătate a secolului XX, J. Coleman, profesor la Universitatea din Chicago, este printre primii fondatori și promotori ai „teoriei alegerii raționale” (TAR), devenită cunoscută și sub denumirea de rational actor paradigm (RAP), atât În științele socioumane, cât și În cele exacte (pentru o analiză critică a paradigmei, vezi, de exemplu, Jaeger et al., 2001). Teoria lui Coleman
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
se bazează pe faptul că prin sondaje de opinie ajungem doar la „impresia de a cunoaște” problema studiată, la o cunoaștere comună, nesistematică și din aceste considerente - neștiințifică. Cu toate dezavantajele menționate, utilitatea sondajelor de opinie nu poate fi neglijată. Promotorii sondajelor de opinie ca metodă, George H. Gallup și Saul F. Rae, susțin În lucrarea The pulse of democracy (1940) că acestea Îndeplinesc un rol triplu În societățile democratice: reechilibrează raportul dintre puterea elitelor și masele populare; descentralizează puterea politică
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
legăturii dintre capitalul relațional și strategiile de viață adoptate de locuitorii din Corna: se declarau de acord cu investițiile companiei străine, adoptând strategia mobilității, cei cu un capital relațional mai mare și erau Împotrivă cei cu un capital relațional mic, promotorii strategiei supraviețuirii. Observațiile la lucrarea noastră s-au concentrat asupra nevoii abordării mai extinse a problematicii capitalului instituțional și a prezenței explicite a abordării predictive, plecând de la o serie de variabile clasice În analizele sociologice (sex, vârstă, capital economic etc.
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
un studiu de caz) modul de structurare a „culturii” penuriei prin practici speciale de aprovizionare și supraviețuire (micul trafic de frontieră, turismul economic). O interesantă sociologie a cozii ne este prezentată de Dan Lungu, cu efectul ei „pervers”, necunoscut de promotori, de delegitimizare și erodare a puterii. Aceeași temă, de interpretare a semnificațiilor cozii, dar Într-o cheie narativ-autoironică, va fi continuată de tânărul filolog Paul Cernat. Următoarea parte a cărții este dedicată unor evenimente „marcante” ale societății „multilateral dezvoltate”, pe
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
afirmare” pentru cei care nu pot sau nu vor să participe la un proiect comun. Tactica lor este de a denigra, persifla, submina, a arunca În derizoriu regulile, jocurile de rol ale celorlalți, Întregul program. Asemenea conduite găsesc adesea adepți, promotorii se angajează În astfel de hărțuieli sperând să atragă complici, să-i seducă și să-i deturneze; 4. „embolia” situațiilor și practicilor educative. Embolia este o acțiune prin care un corp străin se insinuează, prin efracție, Într-un spațiu care
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
radioactive, si a murit cu un an înaintea folosirii celor două bombe atomice împotriva omenirii. S-a stins din viață în anul 1944, în vârstă de 62 de ani, fiind recunoscută însă, post-mortem, de știință, drept descoperitoarea radioactivității artificiale și promotor al provocării ploii artificiale, prin însămânțări ale norilor cu substanțe radioactive. Recunoașterea a fost, din păcate, tardivă, căci Premiul Nobel revenise deja altora. ALFRED BERNHARD NOBEL (1833-1896) și istoria Premiilor Nobel LIVIU PINTILIE, clasa a XII-a C Alfred Nobel
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
între alții, Ioan Buduca și Liviu Antonesei. Ei nu au acționat totuși în calitate de critici de direcție (dată fiind și împrejurarea că în critică debutul și câștigarea autorității sunt, de regulă, mai târzii decât în poezie și în proză), mentorii și promotorii o. fiind critici din generațiile anterioare. În anii ’80 criticii debutau de regulă cu volume despre clasici ori cu eseuri de istorie sau teorie literară, în vreme ce beletristica optzecistă emergentă era descoperită, comentată, recomandată și validată de critici consacrați, precum Nicolae
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
imagini, constante, București, 1985, 316-321; V. Neumann, Victor Papacostea - descoperirea valențelor universale ale naționalului, O, 1986, 16; Ion Zamfirescu, Oameni pe care i-am cunoscut, București, 1987, 228-232; Valeriu Râpeanu, O restituire, ALA, 1991, 82; Nicolae-Șerban Tanașoca, Victor Papacostea - un promotor al solidarității balcanice, „Cotidianul”, 1992, 124. C.V.
PAPACOSTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288664_a_289993]
-
În P., cercetător modern, înclinat să acorde prioritate instrumentelor științifice ce evită aproximările, autor al unor „monografii domnești” - Alexandru cel Bun (1932), Mihai Viteazul (1936), Mircea cel Bătrân (1944) - și al unor cercetări întemeiate frecvent pe izvoare inedite, unul dintre promotorii „școlii noi” de istorie (opusă orientării lui N. Iorga) grupate în jurul „Revistei istorice române”, cultura românească, cea veche în particular, a avut pe unul dintre cei mai însemnați istorici ai ei. Contribuțiile sale constau mai întâi în editarea unor colecții
PANAITESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]