2,009 matches
-
adjectiv sau substantiv împrumutat din franceză, căpătase o nouă pronunție, pseudo-franceză: șblömarenț. Eroarea se explica, în parte, prin forma hibridă în care cuvântul fusese adaptat în română: se scria bleumarin, urmându-se deci în prima sa parte ortografia (bleu-) și pronunția franceză, în vreme ce finalul (-marin) reproducea pronunția, nu și ortografia originară. În franceză, compusul bleu marine precizează nuanța închisă de albastru printr-o apoziție - substantivul feminin marine ("marină") - care indică reperul vizual: culoarea tradițională a uniformei marinărești. În engleză, culoarea respectivă
Culoare înșelătoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7367_a_8692]
-
căpătase o nouă pronunție, pseudo-franceză: șblömarenț. Eroarea se explica, în parte, prin forma hibridă în care cuvântul fusese adaptat în română: se scria bleumarin, urmându-se deci în prima sa parte ortografia (bleu-) și pronunția franceză, în vreme ce finalul (-marin) reproducea pronunția, nu și ortografia originară. În franceză, compusul bleu marine precizează nuanța închisă de albastru printr-o apoziție - substantivul feminin marine ("marină") - care indică reperul vizual: culoarea tradițională a uniformei marinărești. În engleză, culoarea respectivă este desemnată, într-un mod asemănător
Culoare înșelătoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7367_a_8692]
-
și faptul că termenul bleu - ușor identificabil în prima parte a lui bleumarin - reprezintă în bună măsură o excepție, o abatere față de tendința de adaptare treptată a împrumuturilor mai vechi și de largă circulație. Bleu și-a păstrat ortografia și pronunția de origine, în ciuda frecvenței cu care este folosit și chiar dacă și-a modificat, de mult, sensul, devenind - din numele unei culori de bază (albastru) - numele unei nuanțe (albastru deschis). Probabil că și bleu, și bleu marine au fost considerate multă
Culoare înșelătoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7367_a_8692]
-
doilea război mondial, atât bleu, cât și bleumarin sunt înregistrați în diferite îndreptare și dicționare: în Micul dicționar ortografic din 1953 și în Dicționarul ortoepic din 1956, în Dicționarul limbii române moderne (1958); în primele două se atrage atenția asupra pronunției greșite șblömarenț. Alexandru Graur, în Dicționar al greșelilor de limbă (1982) condamna pronunția șblömarenț, dar și o altă variantă, mai incultă, șblumarenț. Scrierea bleumarin și pronunțarea șblömarěnț sunt păstrate și în ultima ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM
Culoare înșelătoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7367_a_8692]
-
și dicționare: în Micul dicționar ortografic din 1953 și în Dicționarul ortoepic din 1956, în Dicționarul limbii române moderne (1958); în primele două se atrage atenția asupra pronunției greșite șblömarenț. Alexandru Graur, în Dicționar al greșelilor de limbă (1982) condamna pronunția șblömarenț, dar și o altă variantă, mai incultă, șblumarenț. Scrierea bleumarin și pronunțarea șblömarěnț sunt păstrate și în ultima ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM, 2005). Între timp, contextul cultural s-a schimbat și numele de culoare a
Culoare înșelătoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7367_a_8692]
-
de data aceasta bazat pe o ipoteză etimologică falsă. Cum franceza e din ce în ce mai puțin știută, iar cunoașterea englezei, dimpotrivă, e în plină expansiune, vorbitorii apropie inevitabil pe bleumarin de blue. E posibil ca noua variantă scrisă să corespundă chiar unei pronunții românești populare, simplificate - șblumarinț (care, dacă ținem cont de tendințele fonetice ale limbii și de observațiile lui Al. Graur din 1982, e mai veche decât influența engleză). La confuzie contribuie asemănarea de formă și înrudirea etimologică dintre fr. bleu și
Culoare înșelătoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7367_a_8692]
-
leocoplast !/ Așa te cheamă. Râzi, ai ? Nu ești băiat! Gata, am înțeles. Ești fetiță !/ Mânca-o-ar mama pe ea de fetiță. Râzi acu, ai!?" (pag. 34) Plac, într-o primă lectură, în volumul Vivianei Mușa, sonoritățile neobișnuite ale limbajului, pronunțiile defectuoase, adaptările verbale neizbutite. Detalii ce țin, îndeobște, de fidelitatea înregistrării audio și care nu asigură decât o anumită empatie jurnalistică. Oprindu-ne la acest nivel al sociologismului vulgar și al anchetei fonetice la fel de vulgare, cartea ar putea fi sancționată
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
În textele românești mai putem găsi o comodă, dar lipsită de viitor, conservare a sintagmei engleze - "search-engine-urile au trebuit să găsească informații referitoare la..." (revista on-line Chip), dar și - într-o listă de discuții -, un diminutiv care, împreună cu sugerarea unei pronunții afectat-infantile, atestă popularitatea opțiunii motor: "un motoash dragutz de cautare". Într-un text care conținea tocmai explicații asupra utilizării unuia dintre aceste "motoare", am găsit un alt exemplu de amestec lingvistic: la prima vedere iritant sau ridicol, la o examinare
Alte motoare, alte linkuri... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16157_a_17482]
-
în care nu acuzarea trebuia să aducă dovezi spre a incrimina, ci inculpatul trebuia să producă dovada irefutabilă că nu săvârșise delictul pentru care era acuzat, fie el acela de "nap porcesc" sau de "abajur", decretul privitor la alfabet și pronunție (tocmai fusese dat, în 1954, decretul lui Gheorghiu-Dej cu privire la simplificarea ortografiei). Hotărându-se să intre în disidență, scribul înțelege că "noi e un cuvânt pentru ceilalți", de fațadă, care înseamnă de fapt voi, iar adevăratul noi al solidarității este "eu
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
spus. E trist, dar adevărat! Excelent, precis și suplu în susținerea cîntului, acompaniamentul pianistului Edgar Teufel. Creația vocală franceză nu este aproape deloc prezenta în programele de concert ale cîntareților noștri, poate din cauza dificultăților de emisie pe care le ridică pronunția și stilistica aparte. De aceea recitalul sopranei Georgeta Stoleriu care a rezervat întreaga prima parte a serii melodiilor lui Francis Poulenc a avut un interes deosebit. Eminamente franceze prin claritate, ironie, spirit, melodiile născute într-o simbioza strînsă cu poezia
Artisti francezi by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17920_a_19245]
-
în primul rînd cele legate de distribuția stilistica a anglicismelor moderne - în registrele tehnic și colocvial. E aproape generală în momentul de față tendința de a păstra integritatea cuvintelor engleze, mai ales in scriere și - pe cît e posibil - în pronunție. Posibilitatea de a confrunta evoluții paralele demostreaza, de exemplu, că nu numai în română sînt refăcute formele originare ale unor cuvinte care păreau total adaptate grafic (speaker e readus în circulație în defavoarea formei spicher, grafia meeting e uneori preferată lui
Din nou despre anglicisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14774_a_16099]
-
de plural decît cele engleze. Fenomenul e foarte evident în română, mai ales datorită alternantelor fonetice produse inevitabil de desinența -i: bos / boși, steward / stewarzi, racket / rackeți. Se produc astfel forme hibride, în care tendința de a păstra scrierea și pronunția din limba de origine intra în conflict cu necesitatea de a accepta regularitățile morfologice ale sistemului. Compararea secțiunilor din volum dedicate morfologiei substantivului da rezultate interesante: anglicismele primesc plurale noi în limbile cu flexiune - rusă, poloneză - sau în cele în
Din nou despre anglicisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14774_a_16099]
-
scos un muzical de succes acu' șaișpe mii de ani ", computergames.ro), șaptișpe sau șaptîșpe ("păi sunt șaptișpe mii de feluri de cutii", daciaclub.ro). în genere, par să fie preferate formele populare bisilabice și fără oscilații și complicații de pronunție (ceea ce ar explica popularitatea mai redusă de care se bucură trisilabicele, mai ales cu variații de pronunțare - șaptîșpe/șapteșpe, optîșpe/optușpe, nouășpe/nooșpe - și de acord - douășpe/dooșpe). Nu e însă de exclus să fie și alți factori, pe lîngă
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
breuvage a double saveur” (Cunosc o otravă cu gust îndoit), lirismul ascuns în materia dură a rolului, încât perspectiva cizelării în timp îi este deschisă. Cred că poate realiza o vocalitate netezită, dincolo de încrâncenare și violență, o aprofundare nobil nuanțată. Pronunția în limba franceză - se aude că a fost mult studiată - rămâne o problemă atât pentru el, cât și pentru aproape întreaga distribuție. Ar fi oare mai bine să se cânte în limba română? Dicțiunea ar fi mai bună? În această
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
semantice: înregistrările pe care le-am găsit ale lui comfort nu atestă sensul "sprijin, întărire, încurajare", pe care în engleză cuvîntul continuă să-l aibă. Ceea ce face intolerabilă grafia comfort e suspiciunea de ignoranță a normei grafice românești. Pentru că problema pronunției nu se pune: diferența dintre confort și comfort apare în mod normal doar în scris (și în pronunțări intenționat marcate): în mod normal, contexul fonetic este unul de neutralizare a diferenței între n și m: înainte de f se pronunță pur
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
obțiune/opțiune, apsent/absent) și norma însăși oscilează în timp (smeu/zmeu, sburător / zburător). în unele limbi, evoluții fonetice vechi au fost acceptate de normele limbii culte (engl. comfort); în limbi diferite se pot manifesta opțiuni diverse în respectarea tendințelor pronunției sau ale etimologiei: cuvîntului italienesc enfasi îi corespund în franceză emphase, în română emfază (aceeași diferență o prezintă it. sinfonia / fr. symphonie, rom. simfonie). în esență, e vorba de o situație în care, tocmai pentru că e mai puțin certă legătura
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
o situație în care, tocmai pentru că e mai puțin certă legătura dintre scriere și pronunțare, o normă convențională trebuie să existe și trebuie respectată. Altminteri s-ar putea scrie și comform, a comfesa, comferință, a comviețui, a îmvăța (justificate de pronunție). Discuția de față are rostul de a explica, în nici un caz de a justifica abuziva inovație grafică a comfortului.
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
auz se acordă 5 - 10%; aceste procente se adaugă la deficiență funcțională, astfel încât incapacitatea generată va rezulta înglobând și aceste tulburări. Tulburările de vorbire se pot datora pe de o parte tulburărilor de limbaj vorbit, tulburărilor de articulare și de pronunție. Fără deficiență (tulburări de limbaj, articulare și │ │ │pronunție, viteza a discursului, greu observabile) │ 0 - 10% Deficiență medie (dificultăți în înțelegerea mesajului │ 15 - 20% │ │adresat care este mai greu inteligibil, dar prin │ │ │obișnuință celor din mediu, se poate totuși integra bine
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
adaugă la deficiență funcțională, astfel încât incapacitatea generată va rezulta înglobând și aceste tulburări. Tulburările de vorbire se pot datora pe de o parte tulburărilor de limbaj vorbit, tulburărilor de articulare și de pronunție. Fără deficiență (tulburări de limbaj, articulare și │ │ │pronunție, viteza a discursului, greu observabile) │ 0 - 10% Deficiență medie (dificultăți în înțelegerea mesajului │ 15 - 20% │ │adresat care este mai greu inteligibil, dar prin │ │ │obișnuință celor din mediu, se poate totuși integra bine) Deficiență gava - nu poate vorbi deloc - mutitate │ 31
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
anunțându-ne iminentul concert al lui Richard Clayderman, “CEL MAI APRECIAT PIANIST AL TUTUROR TIMPURILOR”!! Înțelegem că la postul respectiv nu activează oameni cu pregătire de specialitate, dar chiar așa? Pianistul belgian (deci, atenție, atât numele cât și prenumele cer pronunție franceză, nu engleză sau germană!) a mai concertat de câteva ori în țara noastră, iar dacă tot e “cel mai apreciat pianist al TUTUROR TIMPURILOR” (deși parcă în epoca bronzului timpuriu era un instrumentist care rivaliza cu el...) ar trebui
Paiul din ochiul altuia by Dr. B?RN? () [Corola-journal/Journalistic/83395_a_84720]
-
poziție de neutralizare, sunetul ș tinde să se asimileze, devenind j; în poziția respectivă se poate produce și un sunet intermediar, între surda ș și sonora j - și în orice caz nu există posibilități de confuzie: șmecher și jmecher sînt pronunții în variație liberă. Desigur, normele ortografiei românești nu admit o asemenea variație: tocmai de aceea, apariția lui j în scris în locul lui ș (ca în transcrierile fonetice) creează un efect puternic de oralitate populară. într-un articol din 1932, Al.
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
apariția lui j în scris în locul lui ș (ca în transcrierile fonetice) creează un efect puternic de oralitate populară. într-un articol din 1932, Al. Graur vorbea despre ,legea sforțării minime" în articularea curentă, dar și despre ,sforțarea maximă" a pronunției culte, care caută să se diferențieze de aceasta; lingvistul își ilustra considerațiile cu exemple precum zlab și jmecher, ,pronunțări care nu se întîlnesc decît în popor" (Puțină gramatică, I, p. 92). Dată fiind oscilația pronunțării, apariția în scris a lui
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
ludică. Am găsit extrem de multe exemple în care se poate vedea cum substituția ș/j a depășit contextele normale de asimilare (jmecher, dujman), apărînd nu numai înainte de consoane surde (dejtept, mijto, nijte) - unde s-ar putea încă explica printr-o pronunție marcată - dar chiar și cînd ș nu mai precede o consoană: caz în care nu mai este vorba de o pronunție autentică, ci de o simplă modă grafică. În orice caz, jmecher e o pronunție și chiar o grafie cu
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
jmecher, dujman), apărînd nu numai înainte de consoane surde (dejtept, mijto, nijte) - unde s-ar putea încă explica printr-o pronunție marcată - dar chiar și cînd ș nu mai precede o consoană: caz în care nu mai este vorba de o pronunție autentică, ci de o simplă modă grafică. În orice caz, jmecher e o pronunție și chiar o grafie cu oarecare tradiție; asigurînd un caracter mereu familiar-argotic unui termen dintre cele mai stabile: ,e un pic mai jmecher decît noi" (fanclub
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
putea încă explica printr-o pronunție marcată - dar chiar și cînd ș nu mai precede o consoană: caz în care nu mai este vorba de o pronunție autentică, ci de o simplă modă grafică. În orice caz, jmecher e o pronunție și chiar o grafie cu oarecare tradiție; asigurînd un caracter mereu familiar-argotic unui termen dintre cele mai stabile: ,e un pic mai jmecher decît noi" (fanclub.ro); ,tu ești jmecheroaică sau jmecher ...?" (forum.softnews.ro). Modificarea consoanei poate fi asociată
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]