8,957 matches
-
Domnul Hristos și neamul românesc...” De bunăvoie, în capcana scrisului\ În LUCEAFARUL DE DIMINEAȚA nr. 8 ne-a reținut atenția confesiunea necosmetizată, plină de o franchețe ce stârnește simpatia, a lui Radu Aldulescu despre felul atipic cum a ajuns scriitor. Prozatorul mărturisește că s-a format „pe cont propriu”: „...n-am avut niciodată vreun îndrumător maestru care să-mi recomande autori sau să-mi alcătuiască liste cu cărți de citit. N-am frecventat cenacluri și n-am lucrat în redacții de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4346_a_5671]
-
între 18 și 35 de ani mi-am câștigat existența din îndeletniciri care nu numai că nu aveau nicio legătură cu scrisul literar sau gazetăresc, dar nu presupuneau în niciun fel ținerea în mână a unui pix sau creion.” Evident, prozatorul a sfârșit prin a cădea, de bunăvoie, în capcana scrisului, de care se ferise „mai bine de o jumătate de viață”. Ceea ce, am spune, nu știm dacă este și spre binele său personal, dar spre binele literaturii, în mod sigur
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4346_a_5671]
-
Caragiale în selecția de față - să fie și un scriitor înzestrat cu conștiința artei sale. Am putea crede, din topoi-i umilinței pe care îi strecoară în scrisori, atunci când vorbește despre opera sa ori despre competența sa literară, că dramaturgul și prozatorul, în ciuda perfecțiunii formale știute a textelor sale, nu posedă o autentică și bine structurată conștiință literară. Însă să nu uităm că „nenea Iancu” joacă des (și bine) teatru: cine scrie asemenea epistole nu poate fi un spirit ingenuu cultural, înzestrat
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
George Volceanov Editura Tracus Arte va lansa în acest an traducerea în limba română a romanului Blazonul cu două lebede al prozatorului maghiar Bogdán László (n. 1948, originar din Sf. Gheorghe, Covasna), premiat de Uniunea Scriitorilor din România în anul 1980. Apărut într-un moment când romanul românesc, reprezentat la vârf de Marin Preda, Augustin Buzura, Constantin Țoiu etc., își propunea reevaluarea
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
Steinhardt sau părintele Stăniloae, mărturii și mărturisiri, exerciții de interpretare, admirații ortodoxe, proza memorialistica, eseuri teologice și literare, precum cele din Primejdia mărturisirii. Convorbiri de la Rohia, Bucuria întreba- rîi ori Jurnal discontinuu cu N.Steinhardt: aici se rostesc eseistul, publicistul, prozatorul, memorialistul și, înainte de toți, cititorul, pentru ca, iată, Proximități și mărturisiri este, in primul rînd, un jurnal de lectură. Ioan Pîntea citește enorm - cărți de cult, texte de Novalis, Andrei Pleșu, Kafka, Rilke, jurnalul lui Alexandru Baciu, Radu Petrescu, Ștefan Câlția
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
volumul Corinei Ciocârlie Il n’y a pas de dîner gratuit. Petit abécédaire de la rencontre en littérature (tipărit de editura luxemburgheză ultimomondo). Ne-au surprins câteva scăpări în acest text, cu atât mai supărătoare cu cât cronica este bine scrisă: prozatorul sud-african stabilit în Australia, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, J.M. Coetzee, e numit „scriitor sud-american”(!), iar când se vorbește despre reprezentanții „Școlii de la Timișoara”, sunt citați Adriana Babeți și Cornel Ungureanu, rebotezat ad-hoc, Dumitru Ungureanu (!). O revistă craioveană și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4240_a_5565]
-
până acum, iar ediția de față îi face dreptate. Există, totuși, momente în care pana romancierului se face simțită, dincolo de convenția diplomatică. Mă refer la galeria de portrete basarabene, unele uitate astăzi, pe bună dreptate, altele ocultate în perioada comunistă. Prozatorul, cum spuneam, nu face literatură, dar are intuiția că datele statistice, istorice sau economice seci nu pot explica, ele singure, dinamica unor bulversări cum erau acelea prin care trecea Basarabia, înainte și imediat după Unire. De aceea, scriitorul le adaugă
Duiliu Zamfirescu necunoscut și cenzurat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4246_a_5571]
-
Nicolae Manolescu Au dispărut zilele trecute dintre noi marele romancier și memorialist Constantin Țoiu (1923-2012) și strălucitul eseist, prozator și traducător Alexandru George (1930- 2012). Întâmplarea face ca între cei doi să existe mai multe puncte comune. În primul rând, amândoi au fost niște bucureșteni ireductibili. De la Mateiu Caragiale, pe care amândoi l-au admirat și despre care au
Morții noștri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4262_a_5587]
-
Adina Dinițoiu Andrei Mocuța, Șercan, Editura Dacia XXI, Colecția „Prozatori contemporani”, Cluj-Napoca, 2012, 104 pag. Andrei Mocuța (n. 1985), autor deja a două cărți de povestiri (Povestiri din adânci tinereți, 2006; Porcilator, 2009) a mai publicat anul acesta un al treilea volum de povestiri, intitulat Șercan (Editura Dacia XXI). De
Povestea omului-glob by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4284_a_5609]
-
Andrei Mocuța (n. 1985), autor deja a două cărți de povestiri (Povestiri din adânci tinereți, 2006; Porcilator, 2009) a mai publicat anul acesta un al treilea volum de povestiri, intitulat Șercan (Editura Dacia XXI). De data aceasta, tânărul și talentatul prozator mută poveștile sale inepuizabile în spații exotice, asiatice și africane, povești inițiatice și, totodată, parodice, așa cum bine observă prefațatorul cărții, Petru M. Haș - iar uneori de-a dreptul feerice și poetice, prin broderia imaginativă pură, aș adăuga eu. Am mai
Povestea omului-glob by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4284_a_5609]
-
nu e departe de o asemenea abordare: o secvență cu nume de proprietar cunoscut e pusă în alt context și ținută să spună mai departe sau altfel decât a spus deja în textul originar. Jocul lui Grapini se exersează pe prozatori de toate calibrele, într-o democrație explicabilă și prin inocența celui instalat discret în marginalitate. Militar de carieră și licențiat în geografie, el este un remarcabil prozator, dar puțin acomodat cu forfota vieții literare, disciplinat și meticulos, cu lecturi multe
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
decât a spus deja în textul originar. Jocul lui Grapini se exersează pe prozatori de toate calibrele, într-o democrație explicabilă și prin inocența celui instalat discret în marginalitate. Militar de carieră și licențiat în geografie, el este un remarcabil prozator, dar puțin acomodat cu forfota vieții literare, disciplinat și meticulos, cu lecturi multe și nu la fel de disciplinate. Alege, așadar, să scrie continuări la proze semnate de Ioan Groșan, Liviu Rebreanu, Pavel Dan, Radu Țuculescu, Mircea Eliade, Marin Preda, Ioan-Pavel Azap
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
descoperit și alte atingeri, ele pot fi citite și independent. Ba, aș zice că exact așa se cuvin citite, în singurătatea lor tatonând vecinătăți. Eu le văd ca momente de respiro, vag ludice, căci oarecum de vacanță, un prilej pentru prozator de a-și drege vocea înaintea unui alte solide partituri. În loc de încheiere, o secvență din Substituirea (dedicată lui Pavel Dan), mică radiografie a întâlnirii cu moartea: „îi vine în minte finalul visului, pe care nu a reușit în niciun chip
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
și Asociația Scriitorilor București anunță cu profundă durere încetarea din viață a scriitorului Alexandru George, la 28 septembrie 2012. Alexandru George (numele real George- Alexandru Georgescu) s-a născut la 6 aprilie 1930 în București și a fost un strălucit prozator și eseist, un eminent traducător din limba franceză, istoric și critic literar. După terminarea studiilor liceale, la Liceul „Mihai Viteazul” din București, s-a înscris în 1949 la Facultatea de Filologie, de unde a fost exmatriculat în 1950 din motive politice
In memoriam Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/4291_a_5616]
-
Alex Goldiș Lucrul care frapează imediat când rostești numele lui Petre Barbu e neafilierea la niciuna dintre direcț iile (era să zic „găștile”) literare de azi. Jurnalist de profesie, prozatorul și dramaturgul a preferat să păstreze o distanță profilactică față de o lume culturală nu doar zgomotoasă, ci, din multe puncte de vedere, uniformizantă. Până într-atât e de înstrăinat Petre Barbu de mediul autohton, încât am auzit colegi întrebându-se
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
e benefic scriitorului atât ca strategie de menținere a cotei de interes (când Petre Barbu se întoarce la literatură, înseamnă că are într- adevăr ceva de spus), cât și ca premisă de independență creatoare. Nu-i greu de observat că prozatorul format în albia optzecismului renunță aproape total la mărcile stilistice livrești pentru o proză ancorată în cotidianul românesc al tranziției. Romanele Dumnezeu binecuvântează America, Ultima tresărire a submarinului legionar sau Blazare participă la un fenomen literar numit pe bună dreptate
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
Mi-e dor de tine, tată!» - i-am spus în pragul ușii. A intrat în lift, aruncându- mi o ultimă privire, crede-mă, sunt Moș Crăciun!”. Probabil că cea mai importantă calitate a acestor schițe e intensitatea emoțională de subtext. Prozatorul are capacitatea de a condensa în câte o discuție anodină un întreg set de frustrări, regrete sau tristeți fără contur. Deși aproape jumătate dintre ele au în centru câte o întâlnire (cu câte un prieten sau o fostă iubită, cu
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
cu care teme grave se infiltrează în imaginarul de zi cu zi. Obiectele din jur, cărțile din bibliotecă, ritualurile cotidiene sunt, toate, pretexte pentru meditații substanțiale despre neputință, boală și moarte. Ar fi putut lipsi, în schimb, din volumul acestui prozator rafinat și profund, pasajele strict diaristice. Fragmente precum „Să trăiți, șefu!” sau „Vrei un job? Taie-ți aripile!”, diatribe impersonale la adresa Șefului în general sau a uniformizării corporatiste, strică geometria unei cărți în care tulburător și original e tocmai aspectul
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
moderatorul recentului Colocviu al romanului românesc, și anume „Tu în loc să-ți plângi ție de milă, plângi de mila romanului...”, Radu Aldulescu scrie în LUCEAF|RUL nr. 7 un text care se intitulează Lacrimi pentru romanul românesc. Iată ce motive are prozatorul ca să verse lacrimi pentru genul epic: „Romancierul e ca și mort într-un loc precum România, unde literatura a fost constrânsă să devină o îndeletnicire pentru timpul liber, iar editurile și instituțiile culturale au drept cuvânt de ordine pentru autor
Revista revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4456_a_5781]
-
a secolului XX poezia și-a luat revanșa, postfațând revoluția și iluziile ei. Romanul e un gen rezistent, un gen în care a excelat și Gheorghe Schwartz, încă de la debut, în 1972 cu romanul Martorul. Sunt patruzeci de ani de când prozatorul a devenit martorul rătăcitor prin Istorie. Opera sa cuprinde un ciclu istoric al Lugojului, unul al povestirilor, un altul al romanului de ficțiune și parabolic și, în sfârșit, ciclul panoramic al Celor O Sută. Asta dacă lăsăm la o parte
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
găsi o ocupație mai "profitabilă" și va renunța fără regrete la toate ideile sale nobile, socotindu-le doar niște rătăciri ale tinereții, niște elanuri trecătoare." E aproape sigur că Emil Botta se sprijină pe aceste profunde judecăți de valoare ale prozatorului de geniu, pentru că și el, ca și Dostoievski, crede că râsul este inuman și provoacă silă ; și el, ca și Dostoievski, crede că râsul îl micșorează pe om sau, în orice caz, îl determină să-și dea arama pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
H. Papadat Bengescu, însemnare din jurnal) Un atu esențial, îndeobște trecut cu vederea este, exact ca la Arghezi, debutul editorial în deplină maturitate, la aproape 43 de ani. Cu excepția lui Ibrăileanu și Paul Zarifopol, toți scriitorii interbelici, fie ei critici, prozatori sau poeți sunt mai tineri decît ea, mulți cu un sfert de secol, unii chiar cu trei-patru decenii. Și pe E. Lovinescu, Hortensia Papadat Bengescu îl depășeșete ca vârstă cu cinci ani. Biologic, scriitoarea impusă între cele două războaie mondiale
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
flori P.H.L. Dar este de adăugat aici ceva ce se știe deja: în intimitate, orice intelectual (fie el cât de sobru!) „se descarcă” de pulsiuni sexuale prea mult prohibite, se dedă unor libertăți extreme, se manifestă absolut „autentic” - cuvânt drag prozatorilor Mircea Eliade, Camil Petrescu și alții. „Autentic” trimite la relevarea programatică a zonei subconștientului individual. Personalitatea construită mai mult pe obișnuințe și reguli învățate se întregește cu acest „capital natural”, încât imaginea omului devine mai expresivă, mai interesantă. Aici, în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
despre felul în care personajul își satisface sau nu iubita, cîte erecții are în 24 de ore, cum suportă „capriciile” ei și când cade pradăpresimțirilor, precum că într-o zi va fi schimbat ca o haină uzată cu una nouă... Prozatorul de azi își ia unele libertăți de limbaj pe care „bătrânul” P.H.Lippa nu și le permitea în anii '30-'40, ai veacului al XX-lea. Eroina lui, o femeie tânără, înzestrată cu suficient simț al umorului, știe să fie
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
-l „înaintez” unei Edituri, ori, mai bine, să-l depun la Muzeul Literaturii Române. (Deci, o nouă variantă, pe lângă aceea inițială: Arhivele Statului). I-am răspuns că-l citesc în continuare cu mare interes; sunt captivat de neașteptata ipostază de prozator a lui P.H.L. și am redactat o postfață. Tocmai mă străduiesc să o închei. Nu-i spun că este vorba de un comentariu mai larg, ce ar putea el însuși să se constituie ca o carte. Este mai bine să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]