5,549 matches
-
-n stradă/ Unde-și cumpăra nasturi, fermoare de argint/ Ajunge la repetiții/ Bate la mașina de scris/ Aranjează cârlionții unei clase de pici/ Iubindu-I supuși mângâierile, spusele..../ Protejează calde mâncăruri/ Poate număra perle, dantele, perdele/ Poate naște și-odată cu pruncul/ Adoarme-n cetatea strict verticala../ Ce mai cutează ne mai spun alte/ Câteva umbre subțiri, chipu-i vesel, serios,/ Mereu mai fantastic, imprevizibil/ În flanela-i gri, cu centura din piele de crocodil/ Bluze din albe mătăsuri, în ciorapii gri-argintați
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
artistic la fel cum niciun arbore nu știe să se decojească de pădurile trecute blocurile mele sunt bolnave de ani umbra cioplește în auz cartiere de oameni întregi până în somnul de proastă calitate unde țipă întunericul ca un cor de prunci ți-am învățat viața pe de rost alungit în pieptul tău săturat de mâini oare ai știut vreodată ce ne așteaptă când ni se usucă sângele? oricum am să te privesc în noaptea aceasta cum torci liniștită cearceafurile în care
LA O NEMĂRGINIRE CU OCHII DESCHIŞI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351245_a_352574]
-
mine? Cu ce sunt de vină dacă zilnic le scriu Așa cum se rânduie-n vers fiecare? „Lasă cuvintele să se-odihnească”, știu Și Dumnezeu s-a odihnit după lucrare!... NUMELE MAMEI (Mamei... Maria-Elena) Ca toate mamele de pe pământ, Cele pururi de prunci născătoare, Și Mama mea are nume de sfânt, Și în cugetul ei e Sărbătoare! Vecinii de-acasă, ce azi nu mai sunt, Îi aud cum o strigă-„ Linuță!” „Marie!” Numele mamei niciodată nu-i frânt, Lumina lui înfrățită pe-altare
POEME DE VARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345648_a_346977]
-
Vouă vă spun, acum și mereu- Numele mamei, a fost și rămâne Chezășia deplină a poemului meu... NU SCAPĂ NIMENI Nu scapă nimeni nemustrat la vamă, Vai de cei ce n-au avut o mamă, Vai de orice mamă fără prunci! Iubiți-vă părinții din porunci! În Casa mea, din lemn și din lumină, Oricine poate împăcat să vină, Eu n-o să-i cer chirie nimănui, Ea niciodată încuiată nu-i!... Să-i treceți pragul, dar cu gând curat, De-acolo
POEME DE VARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345648_a_346977]
-
dragi ai Țării Și nu avem ce pune-n loc, Drept lemn al morții și trădării Ne ardem tații dragi în foc; Ne ardem mamele în sobe Fără surcele și coceni rămași, Hambarul-l ardem, fără bob e, Ne ardem pruncii drept talaș, Ardem surorile și frații, Uscați bunicii-n vatră ard, Nepoții, cuscrii și cumnații Ard ca ulucile din gard, Unchi și mătușe așchioase Ca pe surcele-n vâlvîtăi Îi ardem, din morminte oase De bătrânei și de flăcăi Vârâm
SE STING de ROMEO TARHON în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345746_a_347075]
-
cui te-a scris! Și-acelor mâini ce-au robotit spre tine. Din lumea asta, -n care sunt proscris, Când voi pleca, nimic n-oi lua cu mine... Căci la-nceput a fost, cum știm, cuvântul Și ca pe-un prunc mereu l-am alintat; I-am primenit, cât am putut, veșmântul Și gura-mi cu nesaț l-a sărutat. Și mai apoi și la sfârșit tot dânsul Ne dă al vieții ultimul semnal, Dar numai că atunci se-neacă-n
CARTE FRUMOASĂ, CINSTE CUI TE-A SCRIS!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352078_a_353407]
-
Luca. Icoana Maicii Domnului „Portărița” aparține tipului iconografic Hodighitria („Îndrumătoarea”). Sfânta Fecioară Maria este zugrăvită ținându-L pe Iisus Hristos pe brațul stâng și aratând spre El cu mâna dreaptă ca o călăuză spre Dumnezeu (de aici denumirea de „Îndrumătoarea”). Pruncul Iisus Hristos ține în mâna stângă un sul de hârtie ce simbolizează Evanghelia, iar cu mâna dreaptă binecuvintează. Icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Mănăstirea grecească, athonită Iviron este ferecată, cu exceptia fețelor, cu o îmbrăcăminte de aur și argint, cu
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE ISTORICE ŞI SPIRITUAL – DUHOVNICEŞTI DESPRE ICOANA MAICII DOMNULUI “PORTĂRIŢA” DE LA MĂNĂSTIREA IVIRON DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1594 din 1 [Corola-blog/BlogPost/352094_a_353423]
-
ceara.” Poetul, ziceam, pleacă într-o excursie, nebănuind că se va regasi într-o metaforă. A fi ! Atît. Ajunge ! Perntru că “a fi” motivează însăși existența Universului. “Aceasta-i cheia fericirii: / să știi / a întâmpina / cu-ncredințarea și / inocența / unui prunc de o zi / tot ce binevoiește / a-ți da / - că-s suferințe, că-s bucurii - / Cel ce a fost, / Cel ce e, / Cel ce, de-a pururi,/ va fi. Și “Cu doi ani înainte / să moară, / mama a locuit la
ELEGIILE DE LA BADHOFGASTEIN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352124_a_353453]
-
venit, ne-a izbăvit de păcat. Dar la moarte condamnat, pe cruce a fost răstignit. 5.01/2015 © Maria Filipoiu Tradiții creștine de Sfântul Ion Înaintemergător al lui Iisus Mesia, a fost Sfânt Botezător. Cum era prorocia. Ca patron al pruncilor, creștinindu-i prin botez, drag le e măicuțelor ce-n fii pun al vieții crez. Ziditor de credință pe Pământ și-n Rai din Cer, aflat-a biruință învăluită-n mister. Cap de an și sărbători este pentru credincioși. Iar prin
TRADIȚII SACRE ȘI MITICE DE BOBOTEAZĂ ȘI SFÂNTUL ION de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352213_a_353542]
-
palmele a mîngîiere. Atunci am înțeles că verdele ierbii și al frunzelor este iubire pură, albastrul strălucitor al cerului este speranța, freamătul frunzelor este visul, mîngîierea razelor soarelui este eternitatea, iar picăturile de rouă sînt lacrimile de bucurie din ochii pruncului cînd se agață de țîța mamei. Pe aceste plaiuri mioritice s-a plimbat cu decenii în urmă și Eugen Ionescu, rinocerizîndu-și încă de pe atunci personajele care îl vor fi fost făcut celebru, un tun cu roți de căruță stă mărturie
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
în ninsoarea ce s-a așternut, dacă vor simți pe umeri o aripă, de bună seamă, să știe că e un îngeraș venit de departe. Ea răspunde și la o întrebare fundamentală a teologiei și anume: “De ce s-a născut Pruncul Iisus?” Iată, Dumnezeu, în iubirea și mărinimia Sa nesfârșite, L-a trimis în lume pe Fiul Său, “pentru ca, prin inima Lui, / să se reverse adevărata Dragoste / pe pământ, / Dragostea mântuitoare, / Luminând, cel dintâi, / Chipul / unei Fecioare”. Elena Mititelu - ne îndeamnă
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
alergau desculți și fără griji în primii ani de viață? Se pare că, în mod paradoxal, cu cât înaintăm în vârstă, dorul devine mai aprig, mai patetic, flămând și însetat de întoarcere în acel Paradis, numit Hiperboreea, locul leagănului de prunc, locul fără de păcat, Raiul pământesc de dinainte de înfruptarea din pomul cunoașterii binelui și răului. Mai mult decât atât, poeta simte că amintirile încep să doară: “Când crezi că-amintirile încep să te doară / Și nu doar atunci / Că-n vasul de
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
sloboade-le spre casă părinților scara. Totu-i la loc, nimic nu-i schimbat plugu-i așteaptă,caru-i pe roate cum crește doar iarba sub aripa ploii s-au îngrășat tată, așteptându-te boii. Câmpul e gol, doar bătrânii-s acasă pruncii de ieri ne-am școlit, ne-am domnit, satu-i o umbră si pare-adormit, de bietul pământ nimănui nu-i mai pasă. Grijuliu, domnu-nmulțeste salcâmii și fagii si gorunii bătrânii, doar de oameni golește cătunul pleacă pe rând, tot unul câte
CÂTĂ MIERE ARE GLASUL TĂU MAMĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356466_a_357795]
-
pândește toamna, azi, după perdele, Răscolind, ispită, printre amintiri; Înspre cer se-nalță stafii din podele, Vinul îmi trezește ni ș te dulci smintiri. Ochii tăi de toamnă zgândără prin mine, Mă îmbată gustul sânilor sub ie; Ca pe-un prunc în leagăn vor să mă aline Și, cu doru-n brațe, plec haihui prin vie. Palidă și caldă luna te răsfață, Razele-ți dezmiardă noaptea prinsă-n păr; Umbra mea te ține strâns cuprinsă-n brață Și la sân adoarme, mirosind
MĂ PÂNDEŞTE TOAMNA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355779_a_357108]
-
care îl precedaseră odată cu ridicarea din marginea temniței de așternut care îl posedase o vreme nerostită nimănui. Întinse cu greutate gândul care poruncea piciorului drept să muște aerul primului pas înainte. Parcă ar fi fost cu ani în urmă, când prunc fiind învățase să facă primul pas. Dar iată minunea s-a produs chiar în el însuși. Tremurând, aproape nesigur pe fiecare mișcare, pășea încet, încet înspre ușă. Mergea deja când realiză că vocea aceea nu se mai auzea de mult
FLUTURI SUB CEARCĂNE II de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355837_a_357166]
-
de unde mi-a găsit el urma. Ziceam că i s-a născut lui Octavian o fetiță, cred eu ’un mesager anticriză’; și dacă avem în vedere că la Nașterea Mântuitorului au venit din Răsărit niște magi să-I aducă daruri Pruncului nou născut, mă gândesc că prințesei lor mi-aș putea îngădui să le duc în zbor - prin spațiul virtual, că în el am rămas - și darul meu de bunic și să mi-o alătur pe Janice celor șase, in curând
DEDICATIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355901_a_357230]
-
Rodul iubirii binecuvântat. Un sol de iubire Îmbrăcat în inul subțire, Un zâmbet de mai pe al vostru plai În casa voastră cu soare, zâmbet și cu alai ! ***** Că nu-s bucuriile vieții și nici orele dimineții Mai duioase ca pruncii făcuți în anii tinereții Ferice este de oricine tolba și-o umple cu ei Iar voi, Roxi și Tavi, și fericitul vostru temei...! Ziceam că îi știu pe Octavian și pe Roxana Curpaș ca pe niște căutători de comori, comori
DEDICATIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355901_a_357230]
-
-o mierlă pe păduri” Secerate de securi, Prin păduri tot mai puține Plânge inima din tine, Țară cu miros de crini Vămuită de străini, Cu miros de busuioc, Țară fără de noroc... Cu tristețea sub năframă Totdeauna ne-ai fost mamă, Pruncii tăi, orfani de tată Ți-au vândut averea toată, Numai sufletul din pâine Veșnic neclintit rămâne! Plânge-o mierlă de demult, Dă-mi putere s-o ascult, Dă-mi răbdare îndeajuns Până termină de plâns... Referință Bibliografică: Plânge-o mierlă
PLÂNGE-O MIERLĂ DE DEMULT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355944_a_357273]
-
Omnia fluunt, omnia mutantur, Un marș forțat de ani-lumină. În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este. Ce am putea adăuga? O mie de nume, Este Cel Care Nu Se schimbă, El este cel care ne poartă Ca o mamă pruncul său, Fără să știm , în somn adânc. Privesc asfaltul, firimituri de pâine, Pete de sânge, pene de corb, Un cadavru imens s-a dizolvat în smoală, Exală mirosuri cotropitoare, Acesta este dragul nostru oraș, În care se mai râde, se
MALDOROR de BORIS MEHR în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355958_a_357287]
-
01 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ne ducem unii câte unii. La sânul lor ne vor străbunii, Să îngrășăm pământul țării; Ca mâine vom fi dați uitării! Ne ducem unul câte unul, De moarte, nu scapăm niciunul; Se naște-un prunc, pleacă bătrânul, Otava ierbii schimb ă f â nul. Atât de iute mai trec anii Și pierdem, pe nimicuri, banii! Uităm de noi, făcând avere, Vom fi bătrâni fără putere. Dulci primăveri, în somnul iernii, Vor strânge-n lacrimi colțul
OTAVA IERBII SCHIMBĂ FÂNUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356015_a_357344]
-
Din zori până-n seară. Trăiește alături de tot Ce trăiește Și umblă și zboară Și cântă și crește. Vezi firul de iarbă Cum sparge pământul Și frunza de tei Cum o leagănă vântul. Ascultă izvorul Cum curge în râu, Iubirea de prunc... Și mirosul de grâu. Te pierde prin ele Și mergi mai departe. Nu pune la viață Ideea de moarte. Iubește, Iubește pământul Și cerul și marea. Iubește cuvântul C-ascunde uitarea. Iubește și-arată Cât poți să iubești... Și-mparte
TRĂIEŞTE, IUBEŞTE ŞI IARTĂ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356024_a_357353]
-
un fel de bucurie sălbatică/în tot ce e viu/ Există/ceva îmbătător și aparținând tuturora.( Există un fel de bucurie sălbatică...). In schimb la Miltos Sahtouris,edenul este perceput când urc în cerul poeziei/îmbrăcat în bunavestire a așteptării pruncului/străbătând o cale în imensitate ... Vor veni zilele ce ne-au sorbit/în cupele de alabastru ale amiezii,/din nou iluminând răsuflarea mării/și-nnebunind licuricii câmpiei,așa își creionează în Epilog edenul,poetul Vasos Voiadzoglu care a trăit o parte
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354733_a_356062]
-
mâinilor libere, timp de o oră, va sprijini pământul. Putem să-l sprijinim și cu tălpile. Așa, ca să nu-l pierdem. Să fim siguri că e al nostru. Scriam cândva: “Cu tălpile goale/ sprijin pământul/ Cum șoimii sprijină cerul / Cum pruncul se-agață de sânul matern/ Cum zidul se-agață de iedera / așa mă agat de țărâna” (Mysterion). Și o alta dorința secretă de-a mea: “Să mă spăl cu pământul / înspumându-mi cu patimă / grumazul, mîinile, sânii / coapsă rotundă / și
CEA MAI MARE MIŞCARE GLOBALĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354845_a_356174]
-
lasat-o inima să-și treacă plozii pe numele meu, șí nici copiii din flori (chiar dacă-s născut în luna mai) nu vor să-mi spună tată, nu cunosc nimic din toate astea, doamnă, numai tu știi să crești un prunc la sânul tău, iar eu sunt tânăr, doamnă! sunt tânăr, doamnă! sunt ca un mânz fătat de-o iapă chioară, la care-au tras toți armăsarii scoși la pensie; au pus ochii pe mine, doamnă, industriașii de salamuri; prin târguri
SUNT TÂNĂR, DOAMNĂ? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354859_a_356188]
-
până acum de atâta verdeață; am sângele curat și flămânde mi-s buzele, de lapte curat, încă nu-s înțărcat, doamnă, mai sug, din când în când, degetul mare, fiindcă sunt tânăr, doamnă, și numai tu știi să crești un prunc la sânul tău și numai tu știi ce înseamnă să fii mamă, și numai tu ai ști să mă crești frumos... deci, sunt tânăr, d-nă?... sărut mâna! http://www.youtube.com/watch?v=HFO2F37cvB0 Referință Bibliografică: SUNT TÂNĂR, DOAMNĂ? / George
SUNT TÂNĂR, DOAMNĂ? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354859_a_356188]