1,938 matches
-
ca procese teleologice, ca realizare a tendințelor înnăscute, în care motivația nu-și are locul”; iar cu privire la concepția lui C.G. Jung, afirmă: „Ca și Freud, jung a voit să explice activitatea omului, formarea personalității, pe baza unei concepții biologice asupra psihicului, neacordând atenție relațiilor reale care există între om, pe de o parte, și medicul social-istoric și natural, pe de altă parte”. (Cf. V. Pavelescu, „Examenul critic...”, p. 3-4). Este adevărat însă că activitatea lui C.G. Jung și cea al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Eului” prin mijloace „autiste”, care constau în interpretarea deformată a realității în conformitate cu dorințele noastre. Privind-o în ansamblu și, totodată, în specificitatea ei, putem spune că „doctrina psihanalitică” nu reprezintă decât un mod unilateral de analiză și interpretare a dinamicii psihicului uman, a fenomenelor psihice complexe. Ea subliniază în mod exagerat „autonimia” dinamicii persoanei, condiționarea în special din interior, prin motive osihice „pure”, a comportamentului uman (subestimând rolul determinărilor economice, social-politice și culturale), precum și rolul primordial al mecanismelor pur psihologice în
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
superior, de interdependență, sub formă de „spirală ascendentă”. La nivelul psihologic de interpretare, „fenomenul frustrației” se înscrie, așadar, în noi forme de interdependență a fenomenelor: fie aceea a „spiralei ascendente”, cu tendință de perfecționare, de ridicare a nivelului calitativ al psihicului, fie aceea a „spiralei regresive” în care, - așa cum precizează V. Pavelescu, - „sistemul dinamic se angajează într-o vrilă descendentă, fiecare moment al acestui proces de relații ,utuale dintre cauză și efect caracterizându-se printr-o pierdere calitativă, printr-o degradare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
oamenii normali, în condițiile obișnuite ale activității, mai ales atunci când nu este suficient dezvoltat spiritul de discernământ al influențelor exterioare, când lipsește capacitatea stăpânirii de sine (a dominării mai ales a trăirilor afective intense), sau când, datorită unei înzestrări a psihicului individual cu o sensibilitate mai mare, tensiunea afectivă, născută în „situația de frustrare”, determină o conștientizare excesivă a „pericolului”, fapt care duce la agravarea pericolului real și la sporirea tensiunii afective. La fel se întâmplă atunci când frustrarea depășește anumite limite
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de motive divergente (incompatibile). Diferite conduite deviate, întâlnite în cursul vieții, nu constituie altceva decât comportamente neadecvate față de diferitele solicitări sau exigențe ale unuia sau ale mai multor niveluri de integrare. „Fenomenul frustrației” este strâns legat, mai a gradul flexibilității psihicului persoanei la găsirea răspunsurilor la solicitările multiple și adesea contrariate ale mediului, grad care constituie și măsura adaptabilității sale. De asemenea, o insuficintă maturizare manifestată, de exemplu, în plan afectiv, axiologic sau volițional, afectează modul de percepere și evaluare corectă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a sensibilizării organismului la situații de acest gen, stările emotive sporesc în intensitate devenind factori ai „anxietății”, „surmenajului” și „nevrozelor”. Prin epuizarea „personalității”, prin scăderea tensiunii psihice și oboseala pe care o produc, „emoțiile” au o influență deprimantă / patogenă asupra psihicului. Psihologii francezi, mai ales (ex. P. Janet), definesc „emoția” ca o conduită de dezadaptare, de dezorganizare, ca un complex de reacții vegetative și descărcări ineficiente ale unei energii excesiv mobilizate, ale unei tensiuni provocate de un conflict care nu și-
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Și e un lucru deja constatat că înseși condițiile în care ele se manifestă sînt determinate de accidental, de crize, de tensiuni sau de marginalizări. Așadar, odată ce analiza, mergînd în profunzime, atinge ceea ce s-ar putea numi problema înrădăcinării în psihic a acestor fenomene, ai sentimentul că, scăpat de vîrtejul timpului, ajungi la acea ordine a unei durabilități primare. Reașezate în această perspectivă, marile mituri politice ale societăților de azi apar ca expresie a principalelor, a numeroaselor constante psihologice specifice individului
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
socială, moștenite din vechime sau elaborate în ultimul secol își recapătă adevărata lor semnificație. Astfel, din nou, se adună și se amestecă factori de interpretare sociologici și factori explicativi psihologici. O aceeași pendulare care ne-a dus de la social la psihic ne-a readus de la psihic la social. Vom prelua de la Roger Bastide un exemplu cu totul deosebit; e vorba de tulburările mintale ale unor muncitori africani care au emigrat în Europa. Roger Bastide arată în mod convingător că aceste tulburări
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
elaborate în ultimul secol își recapătă adevărata lor semnificație. Astfel, din nou, se adună și se amestecă factori de interpretare sociologici și factori explicativi psihologici. O aceeași pendulare care ne-a dus de la social la psihic ne-a readus de la psihic la social. Vom prelua de la Roger Bastide un exemplu cu totul deosebit; e vorba de tulburările mintale ale unor muncitori africani care au emigrat în Europa. Roger Bastide arată în mod convingător că aceste tulburări existau în stare latentă înainte de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
e tema piesei Maimuța nudă sau Războiul de la 8 la 10. Un arbore nesfârșit simbolizează timpul, iar cineva spune că doar cel ce reușește să urce pe el fără oprire se poate sustrage mortificării psihice. Când nu denunță alienări ale psihicului uman, dramaturgul semnalează, între alte situații, sufocări în mizerie, precum cea a unei spălătorese șchioape, Silvia, a cărei viață, autocurmată în final, se irosește într-un subsol (Visul sau Damenvals), imaginează personaje enigmatice, bătrâni care au când nouăzeci, când nouă sute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
impresia unei poziții dominant biologizante). De altfel, după cum s-a arătat, se află în concepția sa o contradicție care nu a scăpat unora dintre contemporanii ei (15). Pe de o parte, pedagogul italian a adoptat o concepție spiritualistă privind dezvoltarea psihicului copilului, iar, pe de altă parte, la baza metodei sale de educație se află o concepție senzualistă, potrivit căreia dezvoltarea se realizează de la periferie spre interior. Prin teoria sa, Montessori ne amintește de J.-J. Rousseau; ca și acesta, ea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
să se desprindă elemente care-l alcătuiesc și care pentru el au un caracter abstract. Această cuprindere a întregului se realizează prin participarea simultană sau într-o succesiune rapidă a tuturor mecanismelor cognitive. O. Decroly a denumit această caracteristică a psihicului copilului de a sesiza ansamblul înaintea părților globalism (globalisation) (24). Este cunoscut faptul că, în aceeași perioadă, se contura o teorie psihologică similară cu privire la procesul cunoașterii gestaltismul care considera că structura, forma (Gestalt) este percepută înaintea părților. Pe de altă
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
întrucît pedagogul belgian nu se limita la stadiul perceptiv al activității psihice a copilului, ci avea în vedere o atitudine globală a acestuia față de obiecte, faptele altora și propriile sale acțiuni. Globalismul este în concepția sa un fenomen esențial al psihicului infantil. De aici locul important pe care l-a acordat în teoria sa tehnicilor de instrucție. "Metodele de învățămînt" aprecia el "trebuie să se inspire după principiul că ceea ce este simplu în sensul obișnuit al cuvîntului, poate să nu fie
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
una care pune pe prim plan întregul, unitatea concretă și vie a sufletului o psihologie structuralistă. În consecință, reprezentanții filosofiei vieții, deci și Spranger, manifestă numeroase rezerve față de psihologia și pedagogia experimentală, care își propun să stabilească legi generale ale psihicului uman și ale educației. Filosofia vieții nu are în vedere omul abstract, generalul exprimat prin legi, ci ceea ce este particular, viața ca atare. Pentru a surprinde integral viața psihică, cu aspectele ce nu se lasă dezvăluite de cercetările experimentale, este
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
asigure instruirea elevilor și să le dezvolte funcțiile psihice, ceea ce este destul de puțin, neglijîndu-se aspectele importante ale structurii ființei umane. În concepția sa, realitatea umană, complexă, poate fi despărțită în trei părți componente: structura biologică instinctivă (fizicul), structura psihică conștientă (psihicul) și structura spiritului individual (spiritul). Educația, înțeleasă ca transformare a valorilor obiective în valori subiective, privește psihicul și spiritul acesta din urmă manifestîndu-se ca o năzuință a omului spre valorile spirituale. În consecință, potrivit teoriei lui Ed. Spranger, educația presupune
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
structurii ființei umane. În concepția sa, realitatea umană, complexă, poate fi despărțită în trei părți componente: structura biologică instinctivă (fizicul), structura psihică conștientă (psihicul) și structura spiritului individual (spiritul). Educația, înțeleasă ca transformare a valorilor obiective în valori subiective, privește psihicul și spiritul acesta din urmă manifestîndu-se ca o năzuință a omului spre valorile spirituale. În consecință, potrivit teoriei lui Ed. Spranger, educația presupune trei aspecte: a) receptarea valorilor culturii, b) trăirea, vibrarea spiritului subiectiv în contact cu valorile supraindividuale și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
teoriei freudiene nu este locul să ne oprim asupra multiplelor meandre pe care aceasta le-a cunoscut pînă la sfîrșitul vieții creatorului ei. Vor fi reliefate ipotezele sale fundamentale, precum și conceptele aplicabile la fenomenul educației. În concepția lui S. Freud, psihicul este constituit din trei părți: sinele (id), eul (ego) și supraeul (superego). Sinele este stratul cei mai profund al psihicului, constituit din date ereditare, îndeosebi din instincte. Supraeul se formează din ansamblul normelor etice, al regulilor de conviețuire socială inculcate
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
vieții creatorului ei. Vor fi reliefate ipotezele sale fundamentale, precum și conceptele aplicabile la fenomenul educației. În concepția lui S. Freud, psihicul este constituit din trei părți: sinele (id), eul (ego) și supraeul (superego). Sinele este stratul cei mai profund al psihicului, constituit din date ereditare, îndeosebi din instincte. Supraeul se formează din ansamblul normelor etice, al regulilor de conviețuire socială inculcate individului, de la cea mai fragedă vîrstă, de către părinți, educatori, mediul social imediat. Eul îndeplinește rolul de intermediar între sine și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
unor noi controverse, fiind, pe drept cuvînt, respinsă o astfel de explicare a progresului uman. Instinctele refulate nu se sedimentează unele peste altele în inconștient și nu rămîn inactive pînă la sfîrșitul vieții, ci, dimpotrivă, ele sînt acelea care conferă psihicului dinamismul, caracterul conflictual ce-i este caracteristic. Ele, instinctele, tind în permanență să se manifeste și, pentru că nu o pot face în mod deschis, o realizează deghizat sub forma viselor sau a actelor ratate (fenomene ce apar din ciocnirea a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
le exercită asupra omului au drept efect să contribuie la orientarea vieții instinctive spre bine, favorizînd trecerea de la egoism la altruism" (19, p. 41). Psihanaliza însăși nu-și propune altceva decît să pătrundă, prin analiza sa, în straturile abisale ale psihicului și să facă astfel posibil controlul omului asupra inconștientului. Sondînd în inconștientul pacientului său, psihanalistul aduce la nivelul conștiinței tendințe refulate care, odată relevate, încetează de a se mai manifesta morbid, transformînd conflictul patogen într-un conflict normal, relativ ușor
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
interiorizarea" sensului datoriei pe baza ,,receptării" și a "aprecierii" informației despre datorie; c) "răspunsul comportamental" ca expresie a exersării conduitei ca o datorie morală, susținută de ,,participarea" și "angajarea personală". Procesul cultivării datoritei morale vizează, așadar, cele trei planuri ale psihicului uman: cognitiv, afectiv și volitiv (28, pp. 170-173). După cum se vede, contribuțiile în acest domeniu al educației imorale sînt mai reduse; vorbe, lozinci s-au scris foarte multe, dar ele nu pot fi integrate într-o teorie a educației morale
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
filosofică, psihologică și sociologică. Reflecțiile pur filosofice, oricît de pline de interes, nu fac decît să emită o ipoteză care se cere verificată; cercetărilor psihologice le scapă, deseori, implicațiile vieții sociale, iar cele sociologice iau mai puțin în seamă tocmai psihicul uman. Investigațiile pedagogice experimentale care nu au în vedere aspectele filosofice, sociologice și psihologice ale fenomenului paideutic au un caracter mult prea limitat, cu puține perspective de a atinge un nivel mai înalt de generalizare. "Cercetările cu caracter experimental", spune
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Probleme de tehnologie didactică, coordonat de EUGEN P. NOVEANU, E.D.P., București, 1977. 12. N. F. TALÂZINA, "Cu privire la problema formării acțiunilor mintale", în vol. P. I. GALPERIN et al., op. cit. 13. V. V. DAVÎDOV, "Raportul dintre noțiunile de "formare" și "dezvoltare" a psihicului", în vol. P. I. GALPERIN et al., op. cit. 14. Cf. JEROME S. BRUNER, Pentru o teorie a instruirii, traducere de SANDU LĂZĂRESCU, E.D.P., București, 1970. 15. JEROME S. BRUNER, Procesul educației intelectuale, Editura Științifică București, 1970. 16. B. P. SKINNER
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
consi-derabilă30. CELE TREI MATERII Structura ternară a sistematizărilor energetice se traduce prin structurarea a trei tipuri de materie, care nu sunt izolate, separate: "... materia nu pleacă de la "neînsuflețit"... pentru a se ridica, prin biologic, din complexitate în complexitate, pînă la psihic și chiar dincolo: cele trei aspecte constituie... trei orientări divergente, dintre care una, de tip microfizic... nu este o sinteză a celor două, ci mai degrabă lupta lor, conflictul lor inhibitor..."31. Concluzia că orice manifestare, orice sistem comportă un
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
morții. Astfel, doar psihismul, cel care este numit, în chip confuz "suflet", este conștient de viață și de moarte, ceea ce constituie obsesia sa fundamentală, tocmai pentru că această materie psihică e alcătuită din lupta, din antagonismul dialectic, din drama contradictorie a psihicului și a biologicului, a morții și a vieții."18 Este, oare, moartea o simplă dispariție în neant? Dacă există vreun cuvînt pe care Lupasco să-l fi detestat acela e absolutul. Pentru el, moartea nu există din simplul motiv că
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]