15,281 matches
-
lui. Când a pornit în vacanța aceea pe Mediterana avea firește toate intențiile de a reveni la Londra și la postul în care fusese numit la spitalul Sf. Toma. Într-o dimineață vasul a intrat în portul Alexandria și de pe punte s-a uitat la oraș - alb în lumina soarelui - și la mulțimea de pe chei. I-a văzut pe localnici cu caftanele lor zdrențuite - negri din Sudan, grămada gălăgioasă de greci, italieni, turci îmbrăcați în tarbușuri, soarele strălucitor și cerul albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un tânăr vesel și nepăsător. Cu ochii minții îl vedeam pe goeleta pe care muncea îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni de doc. Iar noaptea, când corabia înainta lin, mânată de o briză ușoară, iar matrozii se strângeau pe puntea superioară în timp ce căpitanul și călătorii se lăfăiau în șezlonguri fumându-și pipele, parcă-l vedeam dansând cu alți tineri, dansând nebunește în sunetele gâjâite ale armonicii. Deasupra erau cerul azuriu și stelele, iar de jur împrejur deșertul Oceanului Pacific. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
urcușului se uită Îndărăt, Îndemnându-l pe bargello, care continua să se zgâiască la statuetă cu o expresie năucită. Îl așteptă să Își Înceapă urcușul și, cu un ultim efort, sări pe castel prora. Șeful gărzilor ajunse și el pe punte, gâfâind. Se apropie să se uite și dânsul, iar apoi Își duse mâna la gură, cu un sughiț. - Dar sunt... - Sunt morți. Cum au spus oamenii dumitale. Zeci de vâslași, aliniați pe băncile lor, păreau să ia parte la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a vâslitului. Alte siluete zăceau răsturnate spre pupa, În jurul timonei. Cadavrele erau umflate și acoperite de un lichid uleios, ca și când ar fi rămas mai multe zile expuse la soarele fierbinte. Privi În jur dezorientat. O adiere de vânt cald mătură puntea, ridicând dinspre bănci un suflu infect de putreziciune. - E ciumă la bord! șopti bargello, Încercând să se ferească cu mâna de duhoarea ce urca de pe jos. Dante clătină din cap. Corabia aceea trebuia să fi Înaintat cu mare precizie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
oaspete tăcut, trecându-și Îndelung ghearele pe deasupra prăzii, Înainte să lovească. Își ridică privirea, atras de scârțâitul steagului de pe vergă. Înainte ca drapelul să cadă moale la loc, apucă să zărească imaginea unui craniu, peste două oase În cruce. La mijlocul punții era un tambuchi care dădea spre cală. Poate că Încărcătura navei avea să Îi dezvăluie misterul. Apucând o cange, o Înfășură iute Într-o cârpă gudronată care zăcea pe jos. Din câteva mișcări de amnar, aprinse torța improvizată, iar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vin, cafea cu rom, Pernod sau vermut. Către amiază, sfârșea rezemat de peretele toaletei, ținând discursuri politice, apoi adormea sforăind, cu geanta lângă el. Iar Castelul era cam la sfârșitul drumului său, când mergea deja de parcă ar fi pășit pe puntea unui vas zgâlțâit de furtună. — Scrisori, bineînțeles că erau scrisori pentru Castel, eu mă uitam la adresă, nu la nume, când scria că-i pentru Castel, le duceam la Castel, simplu! Că erau pentru procuror sau pentru tânăra domniță, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să-ți spun ce mult a Însemnat pentru mine În ultimii ani reîncarnarea În tine... ciudat cât de asemănători suntem... ciudat cât de neasemănători. La revedere, băiat drag, Domnul THAYER DARCY fie cu tine. ÎMBARCARE, NOAPTEA Amory a Înaintat pe punte până când a găsit un taburet sub un bec electric. Și-a căutat În buzunar carnețelul și creionul și a Început să scrie Încet și laborios: „În seara asta pornim... Tăcuți, umplurăm strada pustie și mută, Coloană de-un gri argintat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
umplurăm strada pustie și mută, Coloană de-un gri argintat, Stafiile s-au deșteptat la căderea tăcută A pașilor pe drumul neluminat. Docurile umbrite răsună de pașii celor o sută Ce din ziuă În noapte-au plecat. Așa zăbovim pe punțile fără de vânt, Văzând pe țărmul spectral Umbrele zilelor mii, epave fără cuvânt... O, regreta-vom anii Scurși atât de banal? Vezi tu ce albă e marea! Norii s-au spart și ceru-i de foc, Cu goale și galbene drumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
intră puțin înăuntru, se sperie pe bună dreptate de odraslele ei, spune însă că tânăra generație ar trebui să urmărească frumosul în gânduri, cuvinte și fapte. De aia se duc la liceu, acolo se învață asta. Ar trebui să construiască punți, nu să le dărâme; o punte duce de la tine la semenul tău, iar cealaltă de la semen la tine însuți. Gemenii nu vor să construiască punți. Anna: Într‑adevăr, avem libertate de alegere, dar nu alegem să fim liberi. Suntem condamnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
bună dreptate de odraslele ei, spune însă că tânăra generație ar trebui să urmărească frumosul în gânduri, cuvinte și fapte. De aia se duc la liceu, acolo se învață asta. Ar trebui să construiască punți, nu să le dărâme; o punte duce de la tine la semenul tău, iar cealaltă de la semen la tine însuți. Gemenii nu vor să construiască punți. Anna: Într‑adevăr, avem libertate de alegere, dar nu alegem să fim liberi. Suntem condamnați la libertate. Dacă mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fapte. De aia se duc la liceu, acolo se învață asta. Ar trebui să construiască punți, nu să le dărâme; o punte duce de la tine la semenul tău, iar cealaltă de la semen la tine însuți. Gemenii nu vor să construiască punți. Anna: Într‑adevăr, avem libertate de alegere, dar nu alegem să fim liberi. Suntem condamnați la libertate. Dacă mă uit la tine, mamă, văd că‑i adevărat. Părăsită în plină libertate, ăsta e cazul tău. Iar această părăsire nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
unei foarfeci, doar chipul a ajuns să ocupe acel loc de cinste, pe ușa de la șifonier. O pată uriașă de lumină tremură pe peretele de faianță, un cretin fără creier în cap s‑a jucat cu o oglindă de buzunar. Punțile, scărițele și galeriile se clatină și vibrează sub tălpile ude ale înotătorilor. E o lumină care nu iartă. Anna stă pe jos, cu ambele mâini aduse în față, fiindcă nu are sâni. E mută, ceea ce i se întâmplă din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu-i era deloc mai prejos decât frumusețea: — Aici e interzis alcoolul, îmi răspunse ea trăgându-mi dintre buze țigara încă neaprinsă. Iar fumatul este strict intrezis. Îndată vine și Dr. Meyer să vă vadă. — Ce e el, echipajul de pe puntea pentru clasa a II-a? Unde-i doctorul Kindermann? — Domnul doctor e la o conferință în Bad Neuheim. — Ce face acolo, stă la un sanatoriu? Când vine înapoi? — La sfârșitul săptămânii. Sunteți pacientul doctorului Kindermann, Herr Strauss? — Nu, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fac imposibilă o reală autonomie. A trebui să cerșești echivalează cu a avea mereu grija bunurilor tale: viața e prea scurtă ca să pierdem timpul cu niște activități de care ne putem lipsi. Câteva anecdote ni-l arată pe Aristip pe puntea unui vas în momentul în care se anunță furtuna: el își aruncă banii peste bord, spre marea supărare a spectatorilor care asistă la această scene contrară bunului-simț! Este oare gestul unui om cupid? Alții îl surprind în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
interpelat de vreo douăsprezece ori în text - de unsprezece ori, ca să fim exacți -, binecuvântat o dată cu epitetul „glorios” îca și Venus și Epicur!), personajul pare cu toate acestea să fi fost oricum, numai glorios nu... Pentru că Lucrețiu se face luntre și punte ca să-i ofere, sub forma care îi pare a fi cea mai plăcută prietenului său - poemul -, un expozeu asupra doctrinei lui Epicur, iar acest politician veros refugiat la Atena după o tenebroasă afacere de corupere a unor consuli și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ușuratul Hoge, mereu soitariu, Încheie-acum Bosforul cel limpede-n sicriu Cu mâlul giulgi. - Eu, unul, n-am vrut să cred. Și iată, Lucești în bucuria cetății înviată! Dar ne mâhnești c-o față prea tristă; hai, curînd! Nu sta pe punte, coabe cu pântecul flămînd! Noi ți-am adus năutul dorit, și sumedenii De roșcove uscate și tăvi cu mirodenii. - Coboară, iscusite bărbat, și ia din plin. Dulceagul glas al pașii muri prin seară lin. Cum nici un stâlp ori sfoară nu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pântecul flămînd! Noi ți-am adus năutul dorit, și sumedenii De roșcove uscate și tăvi cu mirodenii. - Coboară, iscusite bărbat, și ia din plin. Dulceagul glas al pașii muri prin seară lin. Cum nici un stâlp ori sfoară nu tremura pe punte, În gândurile toate, soseau ninsori mărunte Și unsuroase liniști se tescuiau sub cer. Și deslușit, cu plânsul unui tăiș de fier În împletiri de sârmă intrat să le deșire, O frângere de ghețuri, prin creștete, prin șire, Prin toată roata
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fierbinți - orgie De ritmuri vii, de lavă, de freamăt infinit, Cutremurând vertebre de silex ori granit, Va hohoti, imensă, Vitala Histerie... ARCA În turburatu-mi suflet, am construit o Arcă - Informă nălucire de biblic corăbier, - Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă, Noroade-ntregi, plecate puternicului cer. E vremea să se-abată mânia Lui! O ploaie De stropi rigizi întinde zăbrele de oțel. Corabia aleargă... în negura greoaie, Corabia se-nclină și-aleargă fără țel... Și cel din urmă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
eminescian n-are nimic de-a face. Eminescu domina naiva lui contemporaneitate, altfel decât Arghezi, pe a domniei-sale. Ochii lui întîrziaseră pe floarea lui Novalis, albastră. Întrebările cunoașterii, înțelegerea muzicală a lumii dădeau perspective nesfârșite versurilor lui, bătute: ca niște punți peste primejdii. Ce înseamnă Eminescu pentru noi, se măsoară numai opunând nobilului său romantism, formele depreciate ale celui francez. Valul romantic germanic, derivat și rotunjit un moment în poezia de lac perfect sub eclipsă a lui Gérard de Nerval, e
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Aceste sunt esențe și ca atare trebuiesc asociate corpului liric. Astfel, d-l Blaga propune la rîndu-i un anumit verde, ca veridică lumină a filonului nocturn, visul. Lumina de asemenea: a zodiilor, a Mormântului sărit din peceți la cutremur, a punților nevertebrate dintre pământuri și redutabile și ultime judecăți. Somnul cu grafica lui variabilă, cu deplasări răsturnătoare conciliate în unitatea păduroasă și contradictorie a creației, e o formă de existență mult mai complectă ca existența diurnă. Întronat, acolo, stă Sufletul, categorie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a construit o așezare de câmp și apă, de târg și port, cetatea sa fragilă de vis: "alba Isarlîk". Este golul, nimicul și gratuitul, locul în care se trezește și spre care este, totuși, dus. În port acostează vasul fantomă, puntea cu strălucitoare marfă, cu aspect de bazar plutitor, vine din larg și din necunoscut, ca o legendă. Totul este o sărbătoare, fracționată, a aparențelor și o bucurie a formelor. Însă drumul până la Isarlîk este totodată și călătoria spre moarte a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ediția nr. 939 din 27 iulie 2013 Toate Articolele Autorului O, Tempora!... Pecetluita e în ceară Epistola-n exilul foilor veline Tăcerea albă, solitara Cuvinte scrise-n discul lunii pline. Încarcerat în matele uitări Vapor pierdut în orizontul fad Pe punte-s eu privind în zări Din vele anii mi se scad. Pe așternut de clipe martelate Aștept însingurate viduri Abis de file albe dezolate De stoluri aruncate peste ziduri. Și e pustiu în amfiteatrul șters O tragedie antică suspina La
O! TEMPORA! de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364289_a_365618]
-
care noi o stropeam cu o țuicăde prune.Tot arucându-ne privirile spre malurile încărcate cu foioase, păsările carene dădeau târcoale ascultam poveștile tânărului Nicodim. Cât despre,,două muzici -două''ale stomagului, nu le dădeam atenție.Iată-ne din nou pe puntea de unde plecasem ,,Sfântu Gheorghe''. Cam lavreo douăzeci de metri era întinsă o masă pe care se aflau bucăți de peșterumenit și presărat cu usturoi, iar pentru fiecare oaspete o cană cu vinlocal.Cât despre țânțari...toți cei care se aprovizionaseră
DELTA DUNĂRII de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364295_a_365624]
-
calendaristică va rămâne în memoria poporului român ca ziua în care, în înțelesul popular, am rupt, de nevoie, frăția cu un "drac"și ne-am făcut "frate"cu un altul, ca să ne hrănim o nouă speranță, aceea de a trece "puntea"cea izbăvitoare pentru frații de neam din Transilvania de Nord, fapt garantat prin Acordul de Armistițiu din 12 septembrie. Așadar, mai întâi cu armatele ce reprezentau fascismullui Hitler, o ideologie mutantă, ieșită din abisul în care sălășluiește monstrul din om
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]
-
o serie de manifestări, în paralel, în România și Republică Moldova. 31 august devine o zi importantă pentru românii de pretutindeni și, mai ales, pentru cei din cele două state românești, între care limba română formează poate cea mai trainica punte de legătură și frăție. Dincolo de aceasta, cunoașterea și vorbirea la perfecțiune a limbii române este o dovadă de patriotism și de profund respect al individului față de conaționali și față de sine, dar și față de înaintașii care s-au jertfit că noi
LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364352_a_365681]