2,483 matches
-
bronzat frumos. Teofana le-a înmânat cadourile aduse de la mare sărutându-i cu dragoste. — Nu ne-a uitat fata noastră, era vesel Sebi, admirându-și cadoul și sărutând-o pe Teofana. — Ce eșarfă frumoasă mi-ai adus! Vino să te pup, fata mea dragă, o sărută Zina de mai multe ori. M-a întrebat directorul tău dacă ai sosit de la mare. — Păi azi e ultima zi de concediu. Mâine trebuie să fiu la serviciu. Voi vedea ce-a avut să-mi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Ce e, băi? La ce te chiorăști, mocofane? Ce nu-ți convine? Ești dislexic, ai? Ți-a intrat morcovu'? Netotule! mârâie Momocilă. Ce te uiți, ca un cioflingar? Ți-a halit mâța limba? face și Bobocilă. Ți-ai bulit radaru'? Pupă-ne-n'...! Ciobane! Derbedeule! Ratatule! Hei, cu-cu , da' ce-i aicea? S-a mutat cinema-ul pe noi?! se-nfoaie Peticilă. Lăsați-l, măi, voi nu vedeți că-i dus? Cu sorcova! Cu trenulețu'! U-u-u-u...! Facem o probușoară pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
atunci n-are peri în cap de câte ori i-a spus: "Mămico, mi-e drag și mi-e drag!" în sfârșit, acuma a dat Dumnezeu de a rămas liberă și Mimi, a scăpat și ea de Jenică, așa că acuma... ― Ei, hai, pupați-vă, hai, că eu mă întorc cu spatele! zise deodată doamna Alexandrescu, drept încheiere. Mimi se agăță de gâtul lui Titu frecîndu-și buzele de buzele lui. Tânărul Herdelea se rușina de toată scena asta și îngîna, fâstâcit, cuvinte galante de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
2-02, a continuat să povestească ce s-a întâmplat mai departe la horă. Urâta, văzând că popa nu-i dă atenție și nu o onorează și pe ea, jucând-o la mijloc, strigă din nou: - Uiiuu și hopa-hopa să mă pupe-n chi...dă popa!... Babele și moșnegii de pe margine, când au auzit ce strigătură i-a fost adresată preotului, s-au pus pe un râs sănătos. Atât i-a trebuit lui Stasuc. S-a oprit brusc în mijlocul horei, desprinzând-și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
trezit tras sub un gang străjuit de fioroase arătări de ciment. Am mers pe sub bolta gangului, până am ajuns într-o încăpere mare, foarte luminată. Eram în casa unor oameni necunoscuți, care îmi întîmpinară părinții cu bucurie. Pe mine mă pupă o grăsană foarte rujată, cu ochii verzi și mărgele verzi la gât, cu bobul cât mingile de ping-pong. Pe pereți se aflau măști hidoase de cârpă și parcă un instrument muzical, o sabie... Un policandru de sticlă murdară, cu becuri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
minte pe fotograf, pe care-l confundasem cu doctorul care îmi făcea injecții. Erau deci cozile mele. Mama îmi povestise de multe ori că mă îmbrăca atunci numai cu șorțulețe albe, încît vecinele din mahala îmi spuneau Andriușca și mă pupau și mă giugiuleau până aproape să mă sufoce. Mă pot consola deci că am fost un copil frumos .După trei ani am început să slăbesc și, în loc de un portret în culori, am devenit un chip în cărbune. Și ca să duc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ochii. Nu mai vorbeam despre Silviu, dar în tot ce spunea ea, în tonul cuvintelor ei, în dispoziția ei, până și în sărutările ei, căci se oprea uneori brusc în singurătatea străzilor ninse, se sprijinea de un stâlp și spunea "pupă-mă", în toate capriciile ei îl simțeam implicat. Știam că Gina se folosește de mine ca să se apere, ca să lase să răsufle jinduirea ei, ca să nu rămână singură, ca s-o țină cineva de mână când era nevoită să privească
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
televizorul și au încremenit în fața lui. Soră-mea era invitată la niște prietene, așa încît casa, meschină ca întotdeauna, era parcă mai rece ca oricând. La miezul nopții am stins luminile și, cu figurile albăstrite de ecranul TV, ne-am pupat și-am băut din vinul prost, de la Alimentara. Apoi m-am îmbrăcat și am ieșit să iau puțin aer. Nu mă putusem stăpâni să nu mă gândesc la ea imediat după ultima secundă a anului trecut și mă gândeam mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
câte ceva din ceea ce povestea Gina în celălalt colț al camerei. Se trăseseră deoparte, ea și Sandalina, și râzând, emoționată totuși, dar afectând mereu aerul de vampă. Gina îi vorbea despre "reveillonul" ei: fuseseră în două case în noaptea aceea; se pupaseră tot timpul pe drum; dansaseră la nebunie, până căzuseră pe jos... încercam să aud mai mult, deși tot ce auzeam îmi făcea rău, simțeam că nu mai pot sta pe loc, că nu mai pot suporta, îmi turnam permanent votcă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
i-am pomenit de REM și de Regine a schimbat vorba și-a început să-mi povestească despre apropiata ei plecare în țara neamului ei, limba aceea de pământ de lângă Mediterana. Vă voi împrăștia printre toate neamurile pământului. Ne-am pupat la despărțire, i-am dat adresa mea și-am rămas cu o senzație de leșin toată seara. Nu mi-a scris niciodată. Dar în noaptea aceea, după ce rătăcisem ore întregi pe străzile roșii și încețoșate, am avut visul despre care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lupilor sau mârâitul profund al unui tigru. Deși nu m-a bătut niciodată, pentru mine tata era Fiara, în stare să mă sfâșie într-o zi în bucăți. Cel mai tare mi-era teamă de el când mă săruta. Mă pupa pătimaș, pe toată fața, zgîriindu-mă rău cu barba lui mai tot timpul nerasă. Nici prin cap nu i-a trecut vreodată că nu-l iubesc. În afară de Zizi, nu iubisem niciodată pe nimeni și până și pe Zizi eram în stare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de vârsta mea, care avea un umăr mai sus decât celălalt. Ne-am îndreptat spre patul mamei. Eram înduioșată puțin. Mama a început să plângă de bucurie când ne-a văzut. Era ridicată pe jumătate și sprijinită de pernă. Am pupat-o și pielea ei era, udă. Părul ei era extrem de subțire și destul de rar, așa că i se lipise de pielea capului. Arăta foarte rău, foarte slabă. Am stat vreun sfert de oră cu mama, i-am spus că mă simțeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îndreptîndu-se spre camera mea. M-am aruncat în pat și m-am prefăcut că dorm. S-au așezat pe marginea patului și tanti Aura, mîngîindu-mi părul, mi-a șoptit să mă trezesc. Am deschis ochii, m-am ridicat, l-am pupat pe tata și deodată, surprinzător pentru mine, aproape am strigat la el: "Tată, nu vreau să plec de aici, vreau să mai stau! Te rog eu!" Nu m-au contrazis, s-au purtat foarte blând cu mine. Cât timp m-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Ce-i drept, a fost și frumos, era gras și frumos, și cu păru creț, numa inele. Când era mic, ea-i făcea baie, și-l trăgea cu ulei la încheieturi, și-l scuipa să nu se deoache, și-l pupa pe buci, și-l lua la prăvălie. Sub tejghea, acolo era locul lui. Sta de-a bușilea și se uita la cântar. Și-atunci, după stabilizare, un sac de bani i-a dat omu ei să se joace... Ei, mănâncă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-au adunat lucrurile de cârpit, nu mai știu unde să le înghesui... Și nici ce să mai pun pe mine nu am... Sunt așa dezbrăcatăăă... Ce se mai bucura Ivona c-o vedea ! Îi sărea de gât, și-o pupa pe amândoi obrajii, și-o pupa și ea. îi e dragă Ivona. — Ai mâini de aur dumneata, madam Delcă, mâini de aur ai, îi zice Ivona. Să fi fost și eu ca Muti sau ca dumneata, dar deloc nu sunt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu mai știu unde să le înghesui... Și nici ce să mai pun pe mine nu am... Sunt așa dezbrăcatăăă... Ce se mai bucura Ivona c-o vedea ! Îi sărea de gât, și-o pupa pe amândoi obrajii, și-o pupa și ea. îi e dragă Ivona. — Ai mâini de aur dumneata, madam Delcă, mâini de aur ai, îi zice Ivona. Să fi fost și eu ca Muti sau ca dumneata, dar deloc nu sunt pricepută... Nu mă pricep niciun pic
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
al doilea, cu Ioaniu. Ani de zile tăcuse mâlc și nici numele nu i-l pomenise, da acu, de când lua pensie de pe urma lui, și la telefon tot așa răspundea : — Alo ! făcea baba ! Alo ! Aici Sofia general Ioaniu... — Ete, să mă pupi în cur, făcea și ea. Da baba de colo, vicleană : Ce zici ? Ce-ai zis tu, Vica ? — Ei, nimic, ce să zic, nu zisei nimic. Drăcui și io suveica asta. — Ei, dacă n-ai spus nimic... Și baba dă-i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
urmă tot a luat ea pensie de pe urma lu bărba-su. Pân-la urmă, tot i-a tocat banii ! D-aia, după ce a tăcut mâlc, ani de zile, numa așa o auzeai : Alo ! făcea baba. Alo ! Aici Sofia general Ioaniu. — Ete, să mă pupi în cur, zicea și ea. Și baba, vicleană, de toate alea vorbea, da foarte greu povestea cum a fost și ce-a fost și unde-a murit bărba-su. Vezi că ajunsese comuniștii să le bage spaima în oase ! Da odată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
frică și nici rușine. — S-a stricat lumea, și de ce trece vremea, se strică de tot, zicea madam Ioaniu. Și mie, când am fost tânără, mi-a plăcut să mă distrez, dar tinerii de-acum nu-i vezi cum se pupă și cum se pipăie în stradă ? Și unde era pe vremea noastră să vezi că răspunde copilul părintelui, spune și tu, n-am dreptate, Vica ? Eu n-am crezut în preziceri și-n lucruri de soiul acesta, cum spun unii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întârziat o minută - aproape o sută de oameni au stat nemișcați încă o oră și ceva, pentru că au întârziat preoții... Au așteptat ca să vină arhimandritul. Dar știi cum, madam Delcă ? Absolut n-a mișcat nimeni : să umble prin biserică, să pupe icoanele, să holbeze ochii la lume ? !... Nuuu, nici vorbă de așa ceva !... Au stat ne-miș-cați până au venit preoții și arhimandritul. Ia puțină brânză cu smântână, Florica mi-a adus-o, cât o mai veni și ea, că nu mai este
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că n-are cin’ să mai aibă grijă de copilul meu pe lume. Ce-a vrut El, aia a ieșit. Că al meu a fost singuru vagon de-a treia care-a scăpat, și-am zis, mare-i puterea Celui-de-Sus, pupa-i-aș tălpile lui, că din ce m-a scos și din ce-am scăpat... Că m-am și gândit la urmă : cum s-a făcut de n-am murit pe loc de spaimă ? Hii, stați binișor, stați binișor, donșoară
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
eșarfă ! Și i-am scos-o, că altfel mai scăpam de Nebună ? Tot cu eșarfa, tot cu pălăria cât roata carului, tot cu hanțile-alea d-o știu, și tot văpsită ca o brezaie ! Și tot cu obiceiu prost, să te pupe-n bot ! — Bonjurică, dragă Vica ! Vica îți spunea madam Ioaniu, nu ? Parcă te văd cum stăteai cu madam Ioaniu ! — D-apăi, io ! Nu trece zi de la Dumnezeu să n-o pomenesc ! O mână de om, cât ajunsese, da fără ea, parcă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fii atentă și să-l observi. Da, da, să-l observi, să-l observi ! Poate atunci ai să te răzgândești și ai să-mi dai dreptate... Ei, bonjurică ! Bonjurică, dragă Vica, așa-ți spunea madam Ioaniu, nu ? Stai să te pup, uite, te pup, dacă se ia puțin, nu-i nimic. Uite ce bine-ți vine ! La tenul care-l ai... formidabil ten pentru vârsta... — Așa-așa, mă făcuși și pe mine mai arătoasă... Poate-mi găsesc v-un moș pân
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-l observi. Da, da, să-l observi, să-l observi ! Poate atunci ai să te răzgândești și ai să-mi dai dreptate... Ei, bonjurică ! Bonjurică, dragă Vica, așa-ți spunea madam Ioaniu, nu ? Stai să te pup, uite, te pup, dacă se ia puțin, nu-i nimic. Uite ce bine-ți vine ! La tenul care-l ai... formidabil ten pentru vârsta... — Așa-așa, mă făcuși și pe mine mai arătoasă... Poate-mi găsesc v-un moș pân tramvai și-l
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plângi, fă tensiune, până-ntr-o zi, când am zis : Agâp ! Și d-atunci, dac-o văz, de departe trec pe partea ailantă ! Dacă dă cu râtu să-mi intre-n casă, îi arăt ușa ! Alta, nimic ! Nici bonjur, nici pupă-mă-n cur ! N-am treabă cu dumneata, n-ai treabă cu mine ! Și-așa m-am potolit și-am scăpat de Viperă. D-apăi cum ! Să n-am tihnă nici între patru pereți ai mei, că acu-acu dă buzna ? !... Da
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]