2,262 matches
-
0,67 Timid/dezinvolt 0,64 Nemulțumit de sine/mulțumit de sine 0,62 Fără succes/cu succes 0,60 Slab/ puternic emoțional 0,58 Curajos/prudent 0,67 Impulsiv/obișnuit să reflecteze 0,67% Iresponsabil/responsabil 0,61 Nerăbdător/răbdător 0,58 Agresiv/blînd 0,54 Cu idei nu foarte clare/ clare 0,50 Superficial/profund 0,47 Centrat pe el însuși/ pe ceilalți 0,66 Egoist/altruist 0,57 Realist/visător 0,52 M. Ravenna și Cavazza, "Ecstasy, cocaïne
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
mari domni cu aplecare spre limbi, spirituali, dar violenți și nemiloși ca niște satrapi (o moștenire poate a "instinctelor sălbatice ale lui Vlad Țepeș"); "o clasă mijlocie" "instruită", "inteligentă", "laborioasă", dar "egoistă", "venală", schimbătoare și lipsită de convingeri ferme; țărani răbdători, sobri, superstițioși și ignoranți, care se complac în sărăcie... Pretutindeni numai contraste, continua francezul: "peste tot doar splendoare și mizerie, lux rar și sărăcie hidoasă, suprafață strălucitoare, interior corrupt. (...) Un prinț fără palat, un cler fără morală, o academie fără
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
foarte dificilă. Folosind acest loc de trecere, am găsit chiar în mijlocul apei o logodnică valahă gătită cu cele mai frumoase veșminte ale sale și cu un înșesit colier din monede, etalându-și zestrea pe umeri. Rudele o înconjurau; așteptau cu toții răbdători în carul lor bătut de curent o plută ce se construia pe mal. O orchestră de țigani (boemieni), tocmită pentru nuntă, le cânta lucrătorilor cântece de circumstanță. O ceată obraznică de copii de ambele sexe, tot țigani, țopăiau pe jumătate
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
totul despre burghezie; deși nu e numeroasă, e instruită, întreprinzătoare, ambițioasă. Baza națiunii se compune din țărani; deși această clasă a rămas cucernică, destinată muncilor agricole; deși a păstrat tradițiile și limba strămoșilor săi; deși păstrarea autonomiei naționale se datorează răbdătoarei resemnări a țăranului, credinței sale în rezistența rasei române, speranței sale într-un viitor mai bun, trebuie spus cu părere de rău că țăranul poartă pecetea unei îndelungi suferințe, a privațiunilor și a poverii unei aspre robii; a devenit abătut
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
hazardată și nu prea știm ce să înțelegem prin limba albaneză. Dl Vaillant a estimat că termenii străini nu reprezentau decât o zecime din limba valahă. Între aceste două extreme, iată un nou dicționar, opera a zece ani de cercetări răbdătoare. Autorul, dl R. de Pontbriant, profesor de limba franceză la Universitatea din București, stabilește proporția următoare; dintr-o sută de cuvinte: ▪ șaizeci și nouă sunt de origine latină sau romană, ▪ cincisprezece, de origine grecească, ▪ cinci, de origine maghiară, ▪ patru, de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
lor, să lăudăm avantajele reciproce ale acestei încrederi înseamnă să vorbim o limbă necunoscută. E de-nțeles; soldatul nu e decât un țăran, iar țăranul e aproximativ un sclav. Totuși acest biet soldat are calități prețioase; e supus, inteligent, sobru, răbdător, solid și mărșăluitor de nădejde. Regiunile montane dau bărbați foarte frumoși. Înălțimea medie a armatei e mai mare decât cea a armatei franceze. Bine conduși, acești oameni vor prețui cât cei mai buni soldați europeni. Să adăugăm că soldatul român
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
îi aparține. Iată reversul medaliei: e egoismul meschin, ambiția fără frâu, dorința câștigului cu orice preț, obiceiurile venale, lipsa convingerilor; totul încununat de moravuri la fel de neglijate ca și cele ale aristocrației. Țăranul e un bun soț și tată, e sobru, răbdător, muncitor, orice s-ar spune; se mulțumește cu puțin; nu există nimic mai modest decât hainele sale și mai frugal ca hrana sa. Dar îi lipsesc energia și inițiativa; e ignorant, superstițios și nu vrea să iasă din această sărăcie
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Înainte de sosirea fanarioților, grecii din Constantinopol pătrunseseră deja în cele două provincii pentru a suscita aici uri implacabile... Disprețuiți de turci... coborâți la starea de degradare civilă și morală a evreilor din Evul Mediu, ca aceștia de vicleni și de răbdători... ei ajungeau, prin banii câștigați, la un anume echilibru al influenței care îi răzbuna pentru disprețul osmanlâilor... Aveam să vedem patiseri și vânzători de limonadă deveniți hospodari... La nașterea unui copil grec, mamoșii din Constantinopol îi urau, sub formă de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
absorbit de adânci gânduri. -Am citit-o. - Și ce părere ai? - E o tâmpenie. - De ce? - Fiindcă ne propune delațiunea în relațiile dintre oameni. Să ne demascam rudele, părinții. - Ai scăpat esențialul, reflectă el parcă uluit, dar stăpân pe sine, îngăduitor, răbdător să explice. Satul nu mai e ce-a fost înainte. Țăranii săraci devin tot mai mult o forță revoluționară și în acest sens într-adevăr satul s-a spart. Autorul a văzut acest lucru just și foarte important pentru noi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sa avansăm, regresăm. Îmi plac oamenii frumoși la suflet. Pentru că ei nu știu să urască, să invidieze, să facă rău cuiva. Frumusețea și bunătatea li se oglindesc pe chipurile lor luminoase, cu intenții bune, fără riduri și rictusuri. Ei sunt răbdători, blânzi, calzi, sinceri, tandri, romantici, știu să discearnă, să fie exigenți când trebuie, decenți, onești și buni prieteni. Îmi plac acești oameni pentru că ei sunt alături de tine când Îți este greu, măcar cu o vorbă bună, de Încurajare, Îți transmit
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
OCHII, DAR ERA O ACȚIUNE INCONȘTIENTĂ, PRIVIREA FIINDU-I STINSĂ. APOI PLEOAPELE COBORÂRĂ LA LOC ȘI TRUPUL I SE ÎNCORDĂ. ÎNSĂ CONȘTIINȚA ÎI REVENEA TREPTAT, NU MAI ERA NICI O ÎNDOIALĂ. În clipa următoare, Trask oftă și deschise ochii. Marin așteptă răbdător, întrucât astfel de procese nu puteau fi grăbite, mai ales după ce corpul fusese de mai multe ori adus în stare de inconștiență. APOI ÎNCEPU SĂ ÎI VORBEASCĂ, DEȘI NEHOTĂRÂREA ÎL FĂCEA SĂ FIE AGITAT. ÎI POVESTI DESPRE LUCRUL "ACELA" CIUDAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Respirația caldă îi atinse brațul, măgărușul se lipise de rătăcitul care îi mângâia acum, cu palma jilavă, coastele ascuțite, grumazul păros, urechile. — Și eu care mă credeam fortificat ! Să mă sperii tocmai de tine, bătrân înțelept... În sfârșit, un interlocutor răbdător cu întrebările inutile. Și de încredere, poliția nu-l trage de limbă, nici de urechile magnifice care pot păstra orice taină. Patrupedul părea acum cenușiu, argintiu, cu dungi albe, de zebră, coada subțire și păroasă se termina într- un ciucure
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
două culoare, la stânga, la dreapta, la palierul următor se pierde un nou grup, apoi etajul trei, la dreapta, la stânga, liftul a pornit mai departe, doi pași înainte, pupitrul Șefului, biroul învelit cu sugativă verde, în fața planșetei, da, aici, măsuța veche, răbdătoare, cu două rânduri de sertare și înțeleaptă stinghie dedesubt, pentru picioare. În sfârșit, scaunul : locul în fagure, zădărnicia și bravura. Apare colegul Lucian. A semnat condica de pe masa Șefului, nu privește pe nimeni, ajunge la biroul său, schițează un semn
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
au stins sub asaltul bolii și glasul a amuțit. Mișcări lente, răni cicatrizate, solzi reci, urmele vârstelor de-o clipă, pe care nu le urâm destul. Camera scundă, ca o cutie : pacea unei după-amiezi de vineri, în care moartea torcea, răbdătoare, iar cel rămas viu se naște, târziu, prin brutalitatea acestei separări, bărbat, în sfârșit bărbat. Abia acum, maturitatea... ce-o fi asta ? Un plus de revoltă și luciditate, un plus de oboseală și compromis, ce-o fi, ce-o fi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
schimbat, în vreme ce chipul ei s-a tot ascuțit și s-a uscat și s-a înnegrit. Blândul Manole, cu figura lui calmă, comună. Diavolul nu mai izbutește azi decât acest travesti ? Scund, subțire, cu umeri osoși și pasul mărunt, banalitatea răbdătoare, ca o fatalitate, să ne îngroape blând pe toți, pustiul obișnuinței care rulează lent, extrem de lent. Ce ar fi în stare să declanșeze schimbarea ? Îl privește, brusc înviorată. Un martor pasiv și sceptic al răului, nu, mai mult, mult, mult
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
roți și rotițe, amânări, așteptare, iluziile, surdina, loviturile, aștrii, gâfâitul și ipotezele cotidianului, bruște surpări, scâncetul, în bezna și fumul și expoziile și tirul încrucișat și asaltul și retragerile de pe câmpul de luptă. Familii, salarii, speranțe, boli, camarazii modești și răbdători, apocaliptice probe de restrângere, mereu restrângere, prudență, perseverență resemnată, azi o mică bucurie, poate furăm și mâine una, revolta nu poate izbucni, simultan, în toți cei născuți în colivie, tânjind după zbor, clipă de clipă, cu ură și durere. Piatra
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
n-avea rost, saltul mortal se produsese, nu mai avea decât de înmulțit probele. Ortansa îi întinde țigara, să aprindă de la țigara ei, să nu mai întârzie, să continue, să verse tot. — Nu sunt încă destul de copt să-mi elaborez, răbdător, eliberarea ? Am pierdut răbdarea. Suferințe mocnite pregătesc surprize dezagreabile. Gata, a vărsat totul. Nu mai e scăpare. Ortansa tace, fumează, nu-l mai privește, dar începe să vorbească despre familia Manole. Desigur ! Despre Vera, desigur... un portret care nu ne
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Pe-umăr gol doniță albă - stemă-n părul aurit. Din copaci ies zâne mândre, de-mpărat frumoase fete, Ținând donițe pe umeri, gingașe, nalt-mlădiete, Albe trec prin umbra verde, la cerboaice se înclin-, Ce sub dulcile lor mâne își oferă răbdătoare Ugerele lor împlute, și în doniți sunătoare Laptele-n cadență curge, codru-mplînd c-un murmur lin. Luntrea cea de lebezi trasă mai departe, mai departe, Fuge pe-albele oglinde ale apei ce se-mparte Sub a luntrei plisc de cedru
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vieței umane, Tu ești cenușa iară viața-i fumul. Nu crede însă că în doruri vane Caut norocul spre-a te-afla pe tine, Noroc lumesc - zâmbiri aeriane! Las pe-alții să zidească din ruine Zidiri de-o zi pe răbdătoarea spată A vechiului pământ, ce nu-i de mine. În furnicarii din Apus ei toată Viața-și fac doruri nebune, Nu știu că-n lume nu-i ceea ce cată. Ei caut-adevăr - găsesc minciune. Neam vine și neam trece - toți se-nșală
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ale noastre-ntreceri, Privind în vrav prostia immobilă. {EminescuOpIV 334} SAUVE QUI PEUT Variantă Albumul tău e un salon în care S-adună fel de fel de lume multă Și fie cine așaz-o foaie smultă Din viața sa în versuri răbdătoare. Acum dorești cu pana mea incultă Și eu să trec prin mândra adunare? Dar ea de-amicii tăi sfială are Și de-oiu vorbi au cine mă ascultă? Spre-a-ți aminti trecutele petreceri Condeiu-n mână tu mi-l pui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și-ar fi putut imagina ce germen de potop zace într-un minuscul atom. Să fie oare crudul nostru secol o excepție sau un deschizător de drumuri? Cu siguranța, omenirea a ratat și acest crepuscul de mileniu. Galaxia Gutemberg așteaptă răbdătoare să obosească epoca imaginii. După eforturi de neimaginat, omul a ajuns pe Lună. Unde trebuie să o ia de la piatra necioplită. Ciberneticienii ne avertizează că, în curând, vom scăpa de limbajul articulat. Mă tem că secolul nostru ne va urca
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
înfășat. O voce întreabă, - A murit ? Răspunde încetișor, plângând, mama pruncului, în vreme ce îl îmbracă în scutece noi, - Doarme! Îl așează pe dormeza încăpătoare, culoarea vineție se schimbă încet în paloare și doarme adânc, nimic nu-l deranjează în timp ce, femeile stau răbdătoare în cameră, sporovăind încetișor. După un timp se trezește și nu scoate nici un sunet; simte instinctiv trupul cunoscut al mamei, întinde mânuțele, apucă strâns sânul plin cu lapte și lacom, începe să-l sugă; șoaptele bucuroase ale femeilor s-au
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
când constatau că nici măcar Eminescu - Goethe și Schiller ai României într-un singur poet - nu figurează în ele. în zadar le explicam ce șansă minunată ar putea fi asta: un filon intact, ascuns, în care stranii flori de cuarț așteaptă răbdător, neatinse încă de lumină... Presupun - pentru plăcerea jocului - că ești dispus să crezi în modernitatea firească a acestei culturi. Pot, deci, să merg mai departe și să-ți vorbesc despre a doua mare neânțelegere, mai delicată decât cea dintâi, și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
om plăcut, cu inimă deschisă. Mi-a spus că a fost meșteșugar în oraș, dar știind să scrie l-au făcut slujbaș pentru că sora lui, Hedetkaș, este țiitoarea lui Hnumhotep, capul slujbașilor din Behdet, fiindcă e foarte frumoasă. Auta aștepta răbdător. Iahuben tăcu câteva clipe, căutând să-și aducă aminte ce spunea la început. Auta îl ajută: - Voiai să-mi spui de stea. - Da, se lumină soldatul. L-am întrebat eu. Nu mi-a spus fără să-l întreb. Eu eram
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Fitoterapia, care, în tradiția taoistă, include întotdeauna și regimul alimentar și nutriția, este cea mai veche și mai folosită metodă din sistemul chinez de îngrijire a sănătății. A evoluat încet, de-a lungul a mii de ani, prin observarea empirică răbdătoare a naturii și prin experimente practice și farmacopeea sa vastă oferă cele mai diverse și mai eficient arme botanice împotriva bolilor pe care le-a conceput omul vreodată. Toate plantele medicinale chineze sunt clasificate în funcție de natura lor biochimică de bază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]