2,283 matches
-
start, obediența în cămin, supunerea deplină în fața dorințelor masculine, ce pot dispune de ea după bunul plac: „Închina-te-vei de voie/ La cheful meu? Putea-voi neoprit,/ Cum voi pofti, plăcere sau nevoie/ Să-ți fac și să le rabzi necontenit?/ N ai să spui nu când da ți-am poruncit?/ Dacă te juri, atunci mă jur și eu/ Să-ți dau aici pe loc inelul meu.”788 Căsătoria medievală nu ține cont de sentimente, de liberul arbitru, partenera de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Biserica în unirea sa cu Hristos, iar Valter este Dumnezeu.” 804). Naratorul însuși recunoaște că cele istorisite nu au aplicabilitate în domeniul realului, sunt doar o parabolă despre necesitatea rezistenței în fața vicisitudinilor vieții („N-am scris povestea asta pentru ca/ Să rabde ca Grizilda orice soață,/ Căci n-ar putea, măcar de-ar încerca./ Ci pilda ei pe noi pe toți ne-nvață/ Că omul, oricât rău ar fi să pață,/ Să nu se lase; pentru asta scrie/ Petrarca măiestrită istorie.”805
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
publică spre o admirație generală, iar urâtelor, risipa și flirtul, și toate acestea numai spre a-i tulbura pe cei care se cred infailibili - bărbații: „Voinico, tu să stai în apărare,/ Căci, ești cât o cămilă de-ncălată/ și nu-l răbda pe soț a te-njurare;/ Tu, pirpirio, nefiind bărbată,/ Cumplită fii ca tigru-ntre jivine/ și turuie ca moara cea stricată.// Nu-l teme, nici nu-i face închinare/ Căci chiar și za de poartă ferecată,/ Săgeata limbii tale-nțepătoare/ și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a dreptu-n rai”543). Desfrânării i se adaugă prefăcătoria și minciuna. În istorisirea a opta a zilei a treia, starețul unei mânăstiri este descris ironic ca fiind: „un preacinstit monah, cucernic întru toate, și sfânt, și evlavios, dar care nu răbda opreliști când era vorba de femei”544. și el elaborează un plan ingenios, profitând, de această dată, nu doar de naivitatea soțului, ci și a soției acestuia: îl face pe bărbat să creadă că a ajuns în Purgatoriu, unde își
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care nu vrea să-l înjosească cu nimic prin purtarea ei și al cărui nume consideră că nu trebuie întinat cu nimic („Le-a spus că soțul pentru a ei vină/ Nu-și poarte numele târât prin tină,/ Aceasta nu răbda-va ea.” 696). „Lucreția lui Chaucer este un fel de umanist, conștientă de puterea ideologiei 693 Ibidem, p. 241. 694 Andrew Galloway, Chaucer's Legend of Lucrece and the critique of ideology in fourteenth-century England, în „ELH”, winter 1993, vol
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
start, obediența în cămin, supunerea deplină în fața dorințelor masculine, ce pot dispune de ea după bunul plac: „Închina-te-vei de voie/ La cheful meu? Putea-voi neoprit,/ Cum voi pofti, plăcere sau nevoie/ Să-ți fac și să le rabzi necontenit?/ N ai să spui nu când da ți-am poruncit?/ Dacă te juri, atunci mă jur și eu/ Să-ți dau aici pe loc inelul meu.”788 Căsătoria medievală nu ține cont de sentimente, de liberul arbitru, partenera de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Biserica în unirea sa cu Hristos, iar Valter este Dumnezeu.” 804). Naratorul însuși recunoaște că cele istorisite nu au aplicabilitate în domeniul realului, sunt doar o parabolă despre necesitatea rezistenței în fața vicisitudinilor vieții („N-am scris povestea asta pentru ca/ Să rabde ca Grizilda orice soață,/ Căci n-ar putea, măcar de-ar încerca./ Ci pilda ei pe noi pe toți ne-nvață/ Că omul, oricât rău ar fi să pață,/ Să nu se lase; pentru asta scrie/ Petrarca măiestrită istorie.”805
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mai ales cele de natură culturală, riscau să pună probleme Într-o bună zi. Pe de altă parte, dădea dovadă de o posesivitate pe care cu greu o suportam. S-a Întâmplat pe nepusă masă: dintr-odată, n-am mai răbdat. Totul În această relație devenise constrângător, sufocant. M-am hotărât să o rup. Nu a fost dureros, așa că am avut o senzație de libertate absolut Îmbătătoare, chiar și În momentele când mă simțeam apăsată de singurătate. c) Tranzitele lui Uranus
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
ce făceau? E de presupus că strigau: „Pompați apa, că mai trebuie să fiarbă un sfert de ceas perișoarele”! Pentru un adevărat artist, catastrofele nu contează. Piară lumea, numai cozonacii să nu se ardă! Un personaj remarcabil este Cănuță-Om-Sucit, care rabdă totul de la nevasta și soacră, dar divorțează când acestea îi ard superbul crap de patru kilograme. Să luăm în serios mâncarea. Mâncarea este un leac! O maximă venită de la anticii greci, de care trebuie să te temi când îți fac
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
om „căci e foarte rău”. Nu e clar dacă „rău” înseamnă aici „grav bolnav” sau mai degrabă „violent, agresiv, intolerabil” etc. Peste ani, G.Călinescu găsește vorbe grele în legătură cu scrisoarea doamnei Slavici. Osândește oroarea burgheză a gospodinei care nu poate răbda în casa ei demența unui mare poet și cere să fie „scăpată de el”. Deci dus la azil, căci altundeva unde?! G.Călinescu are, în ochii posterității lesne judecătoare, dreptate! Ce bestie, această doamnă „burgheză” care cere să-i fie
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
doamnă contemporană ar fi în stare să ucidă sau să pună soțul cu carabina pe ticălos. Domnul doamnei Romanița „s-a scăpat” de un hoț cu un glonț de 12 milimetri după un stress de numai câteva minute. Dar să rabzi un scriitor dus cu pluta, sau doar luat în freză, vreme de câteva zile! Coșmar! Din păcate, în balistică nu funcționeză adunarea algebrică și trei gloanțe din pistolul meu de 4,5 mm nu pot echivala proiectilul soțului doamnei Romanița
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de mult ocupate de alți perdanți, mai piloși. Biata doamnă Slavici a avut noroc. Foarte repede „s-a scăpat” de Eminescu, cel care încetase a mai fi Eminescu, și va fi răsuflat ușurată. Noi însă, ghinioniștii, va trebui să-i răbdăm pe confrații pe care-i avem. Nici geniali, nici atât de nebuni, simpli faliți de meserie, cu o singură vocație: aceea de a întuneca viața și bucuria altora. De câte ori citesc scăpările violente, manifestate prin atâtea mijloace, de la pamflet fără har și
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
bei. Alta: să fierbi sămânță de nalbă albă cu vin și să bei. De trânji (hemoroizi), când vor fi ieșiți: să stingi spuză cu oțet tare și să pui Într-o cârpă și să pui la șezut cât vei putea răbda; după aceea să fierbi praf și cu zeamă să te speli acolo unde sunt trânjii ieșiți. Cand te mănâncă ochii: șofran și trandafir (petale) sfărâmat cu făină să amesteci și să pui la ochi. Când are sunet În ureche: foi
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
luna martie și cu muguri de carpen să fiarbă, să se scalde cu ele de 3 ori, că-i va trece, oricât de rea boala să fie. Când se va scălda să fie cât mai fierbinte, cât va putea omul răbda, că-i este bine. Pentru durere de gușă și mâncărime de dinți: să caute rădăcină de sparanghel și coajă de dud negru, untdelemn și oțet tare, miere, să fiarbă Într-o oală astupată la gură, până ce rămâne din 4 părți
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
o amestece cu unt proaspăt de vacă și să ungă capul. Pentru rânză (ficat): mătăciune să fiarbă cu vin alb sau cu lapte dulce și s-o pună cu turtă de pâine, la buric, cât va putea de fierbinte să rabde, că-i va trece. Pentru râie: să caute rădăcină de stirigoaie, s-o fiarbă și să se spele cu ea. Pentru omul legat (impotență): să caute scai voinicesc de care face măciuci sus și pe ei În jos țin apă
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
ț mă socotisem subtil, trăsesem concluzia că nu mai voiam să o văd, că nu o mai iubeam. Însă cuvintele «Domnișoara Albertine a plecat» stârneau În inima mea o asemenea suferință, Încât simțeam că nu voi putea s-o mai rabd.” Eroul recunoaște că, până să afle vestea, „crezusem că nu o mai iubeam pe Albertine și că, În calitate de analist exact, nu lăsasem nimic necercetat: crezusem că-mi cunosc bine adâncurile inimii. Dar mintea noastră, oricât de lucidă ar fi, nu
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
viața transcriind‐o în paginile ziarelor și revistelor, pe a lor și pe a celor din jur, lăsându‐ne moștenire o lume despre care abia acum aflăm. Lucrarea lui Ion N. Oprea, originar din ținuturile Bârladului, pe care nu‐l rabdă inima să nu le încrusteze în „cronică”, pune o cărămidă la istoria presei românești și nu numai, astăzi când avem atâta nevoie de adevăr, după o jumătate de secol de îndepărtare frauduloasă de la rădăcinile neamului nostru lăsat în bătaia tuturor
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
fericita Blandina strângea noi puteri din mărturisirea ei, iar întărirea, odihna și chipul ei de a-și potoli durerea și chinurile ei erau cuvintele: „Sunt creștină și știu că ai noștri n-au săvârșit nimic rău!”. Dar și mucenicul Sanctus răbda vitejește în chip minunat și mai presus de fire și de orice om toate caznele pe care cei nelegiuiți i le pregăteau, în nădejdea ca prin durata și mărimea chinurilor „să audă de la el ceva ce nu se cuvine; dar
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
în Indii și navigând către vest. Magellan avea calitățile necesare unei aventuri atât de periculoase. Despre el ne scrie Antonio Pigafetta: Printre alte virtuți ale lui, era cel mai neclintit în marile schimbări ale soartei, ca nimeni altul pe lume; răbda foamea mai mult decât toți ceilalți și, mai bine decât oricare alt om pe lume, cunoștea hărțile nautice și naviga; și că acesta a fost adevărul se vede limpede prin faptul că nimeni n-a avut atâta iscusință și nici
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Mulțumesc din toată ființa mea” pot afirma că suntem ap ropi ați sufletește, ceea ce mă face să cred că există o poruncă cerească să ne apropiem și de Dumnezeu, cu atât mai mult și oamenii între noi. „Iubește, iartă și rabdă” erau cam ultimele cuvinte din scrisoarea de răspuns a lui Ioan C. Enache, adresate consăteanului lui, academicianul, dar în ea v ăd ș i răspunsul lui către alți și alți cititori ai cărții Domniei Sale. Entuziasmul și mulțumirea nonagenarului care după
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pot înțelege și judeca, meditând chiar. Cărții oferite consătenilor săi din inima sa, normal ar fi să i să răspundă cu aceeași măsură dată tot d in inimi. De aceea, înțelegându i subtilitatea spuselor de mai sus „Iubește, iartă și rabdă!”, îmi permit a le traduce, dând ecou liber poate intimităților sale ca și celor ale mele; oare Ioan Costache Enache pentru ceea ce a făcut acum, la margine de viață, n-ar merita titlul onorific de „Cetățean al comunei Boțeș ti
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
speranța că vor avea parte de ajutor divin. "Doamne Isuse, te rog din suflet ajută-mă să-mi fac băiatul mare. Doamne, nu mai pot trăi cu fata asta (...) Plătesc mult pentru că m-am luat cu ea, nu mai pot răbda: o bat, am tuns-o aproape la chelie pentru că mi-a lăsat băiatul la 5 luni și a plecat de acasă. Adu-mi, Doamne, o femeie, o mamă la copil", se roagă Mihai. "Doamne, te rog fă ca tata să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
hath your Highness offered, Nor will you tender less. Că vrut-ai să mă faci să calc ce-am spus, Lucru-ndrăznit nicicînd, si arogant Te bagi între sentința-mi și puterea-mi, Ceea ce-n firea-mi, nici în rang nu rabd, Puterea-ntreagă-avînd, ia-ți plata, dar. Cinci zile-ți acordăm de pregătire Spre-a te feri de relele-astei lumi, Si într-a șasea, să-ntorci hîdu-ți dos Moșiei noastre; dacă-a zecea zi Proscrisu-ți trup i-aflat pe-al nost regat
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Duce-"nfocat"? Zi ducelui focos că... Nu, încă nu, poate că-i chiar bolnav. Boală își uită de-orice datorii, de cari Legată-i sănătatea, nu mai sîntem noi Cînd firea, copleșită, -impune minții Să sufere cu trupul. Am să rabd. Am depășit măsura-n vrerea mea, C-am luat o stare slabă și bolnavă Drept omul sănătos. Moartea s-o ia de fire! (Privind la Kent) De ce stă-aici? Acest fapt mă convinge Cum că plecarea ducelui și-a ei
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
nevoie: Viața de om e cît a fiarei. Ești o doamnă; Dacă doar a-ți fi cald ar fi magnific, Natura n-are de ce porți nevoie, Ce-abia de-ți ține cald; pe drept nevoie... Cer, dă-mi răbdare, să rabd am nevoie! You see me here, you gods, a poor old man, Aș full of grief aș age, wretched în both. If it be you that stirs these daughters' hearts Against their father, fool me not șo much To bear
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]