KorAP: Find »[drukola/base=răceală & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...62 63 64 ...138 >

3,432 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

zile mici, cîte una la capătul fiecărei străzi. Rima repetă: — La ce să mă uit? — Nu vezi? Nu vezi... care-i cuvîntul? Odată era un cuvînt anume pentru asta... Rima se uită în direcția degetului său arătător și zise cu răceală: — Te referi la lumina de pe cer? — Zori. Așa se numea odată. Zori. — Nu ți se pare că-i un cuvînt prea sentimental? Deja pălește. Vîntul se potolise. Lanark păși pe trotuar și se aplecă înainte uitîndu-se fix pe fiecare stradă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
de cîte ori gîndurile îi bîjbîiau în jurul propriei identități. „Ce contează cine sînt?“ întrebă el cu glas tare. „De ce să mă preocupe motivul pentru care am venit aici?“ Se duse la fereastră și-și apăsă fruntea de sticlă, sperînd că răceala ei îi va goni gîndurile. Se petrecu pe dos. Fereastra dădea spre un cartier cu locuințe goale, dar el nu vedea nimic în afară de conturul întunecat al feței sale și răsfrîngerea nedeslușită a dormitorului în spatele geamului. îl copleșiră dezgustul, iritarea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
trei zile. Ea îl străfulgeră cu privirea. — Eu nu! — Dar vreau să mănînci. Și după aia o să mă disprețuiești. Lanark rămase încurcat și stînjenit. — Nu, n-o să te disprețuiesc tocmai... zise el. Ea îi întoarse spatele și-i spuse cu răceală: — Bine. N-o să mai mănînc nici eu. Nu se mai mișcă și nici nu vorbi ore în șir, iar cînd asistenta aduse prînzul, îl refuză. în după-amiaza aceea, fereastra arăta o ceață perlată și un soare mic, dur și alb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pauză, adăugă: Oricum, nu vreau să mă duc azi la școală. — Duncan, mai sînt două săptămîni pînă la examene. Sînt obosit. N-am dormit bine. Vrei să-mi spui că nu poți merge le școală? îl întrebă doamna Thaw cu răceală. Nu te-ai simțit bine nici ieri, dar ai fost în stare să te duci la bibliotecă. Ai întotdeauna destul suflu pentru ce vrei să faci, și deloc pentru ce-i important. Thaw se îmbrăcă și se spălă tacticos. Doamna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
rearanja penele, în timp ce masculul, într-un golf îndepărtat, începuse să caute, fără entuziasm, pești mărunți. Peste zece minute, Thaw, cuprins de o depresie cenușie, intră în rîndul format pe terenul de joacă. în clasă își observă colegii și profesorul cu răceală, și pe Kate Caldwell în special. Toți făceau parte dintr-o suprafață înșelătoare, oribilă de data asta nu pentru că era slabă și nu se putea ține departe de Iad, ci pentru că era transparentă și nu putea ascunde mizeria care-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
trecută: Tu, iubire, ești singura după care sufletul meu a tînjit etc, am simțit un acut sentiment de frustrare și am vărsat șase lacrimi, patru cu ochiul stîng și două cu ochiul drept. Mami n-o să moară, bineînțeles, dar această răceală a mea este puțin neliniștitoare. Au intrat într-un salon imens al Infirmeriei Regale, inundat, prin toate ferestrele înalte, de lumina cenușie a cerului. Doamna Thaw stătea sprijinită de perne și arăta bolnavă, numai pielea și osul, dar ciudat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
gîndi că oamenii dinăuntru erau capitaliști care pun ceva la cale. Etajul fabricii era împărțit în birouri separate prin paravane de sticlă care se sprijineau pe ziduri metalice. Sticla era vălurită, așa că nu vedeai prin ea decît umbre, iar ariditatea, răceala și metalicitatea locului imprimau o anume vibrație pașilor, mașinilor de scris care zăngăneau, telefoanelor care sunau și murmurului vocilor celor din administrație. Doi bărbați înalți, cu ochelari s-au oprit într-un colț. — Cred c-ar fi mai bine să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
mă apuc din nou. Bănuiesc că ești convins că pictura aia a ta veche e mai importantă decît orice altceva? Ruth se opri în ușa bucătăriei cu o cană cu lapte în mînă. Thaw o privi și-i spuse cu răceală: — Da. Ce fac acum e mai important decît orice se întîmplă în tot orașul ăsta. — Ești nebun! — Poa’. Se întoarse la tablou. Ruth veni lîngă el și aduse cana cu lapte deasupra ei. — Ce-ai zice de-o băltoacă mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o auzi pe Ruth ducîndu-se la toaletă, robinetele curgînd și apa trasă. Ea privi în dormitor o clipă și zise suspinînd: — Duncan, m-ai lovit. Nici nu știi cît de tare m-ai lovit. — îmi pare rău, spuse el cu răceală. El nu se putea gîndi decît la pata cenușie de pe tablou. Răceala și indiferența se răspîndiseră în el ca o pată. Mai tîrziu îl auzi pe taică-său venind și murmurul conversației din living. Domnul Thaw deschise brusc ușa dormitorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Ea privi în dormitor o clipă și zise suspinînd: — Duncan, m-ai lovit. Nici nu știi cît de tare m-ai lovit. — îmi pare rău, spuse el cu răceală. El nu se putea gîndi decît la pata cenușie de pe tablou. Răceala și indiferența se răspîndiseră în el ca o pată. Mai tîrziu îl auzi pe taică-său venind și murmurul conversației din living. Domnul Thaw deschise brusc ușa dormitorului și-l întrebă: — Duncan! I-ai dat lui Ruth un pumn în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
rîsete ușor oripilate. Thaw îl invidia, dar întrebarea „Aș putea veni și eu la petrecere, Kenneth?“ deși îi venea deseori în minte, nu a pus-o niciodată. Era sigur că McAlpin o să-i răspundă prin: „Da, de ce nu?“ cu o răceală jignitoare. Cu toate astea, tocmai această răceală o admira la McAlpin. Soliditatea ei șlefuită demonstra o încredere relaxată în sine, pe care nimeni și nimic nu păreau să i-o clatine. Se manifesta în corpul lui liniștit și robust, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
întrebarea „Aș putea veni și eu la petrecere, Kenneth?“ deși îi venea deseori în minte, nu a pus-o niciodată. Era sigur că McAlpin o să-i răspundă prin: „Da, de ce nu?“ cu o răceală jignitoare. Cu toate astea, tocmai această răceală o admira la McAlpin. Soliditatea ei șlefuită demonstra o încredere relaxată în sine, pe care nimeni și nimic nu păreau să i-o clatine. Se manifesta în corpul lui liniștit și robust, în manierele și hainele lui bune, în umbrela

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ce an e? — în anul doi, cred. — Atunci, probabil că se descurcă bine, zise Thaw. Nimeni nu pică anul doi, adăugă el. — Credeam că ești în grupa ei, spuse profesorul, cu o vagă notă ostilă. — Nu, deloc, răspunse Thaw cu răceală. Marjory intră cu mama ei. Era îmbrăcată într-o rochie înflorată și cercei lungi, iar sînii îi păreau mai proeminenți decît de obicei. Papagalul fîlfîi și se așeză pe umărul ei ciripind: „Grăbește-te, grăbește-te, Marjory! Bătrînul domn Churchill

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pentru celălalt. Niciodată nu va înflori. Dar tu, Duncan, da. — Sper, domnule Drummond. — O, da, o să înflorești, Duncan. înveselit de profeția asta, Thaw urcă repede dealul spre școală și trecu pe lîngă Marjory în holul de la intrare. O salută cu răceală, dar ea îl reținu, îi zîmbi și-i zise: — Unde-ai fost, Duncan? — Am dormit. — Vii la o cafea? Se simți ușurat și încîntat. Ea îi dădu mîna și merseră așa spre sala de mese. „E o lume interesantă“, își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
sinucis cînd eu aveam trei ani, ceea ce probabil... apoi am locuit cu o mătușă și doctorul crede că m-am îmbolnăvit de una singură... ca să fiu îngrijită. Mi-a zis că mi-am administrat la început pleurezie, apoi anemie și răceli, așa că am duc la un psihiatru acum. Te simți bine? Thaw o privi lung. Auzea cuvintele, dar i se păreau golite de sens. — Știi că cinveva, am uitat cine, a zis că ești genial? Știi cine a spus asta? Thaw

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
bage în seamă pe cea din spate. El o prinse de umeri și zise insistent: Sînt aici, Rima! E-n regulă. Aici sînt! Ea nu-i dădu atenție. Cealaltă Rima, care era în picioare, trecu pe lîngă el spunîndu-i cu răceală: — Nu mai trăi în trecut. — Dar nu pot lăsa o părticică din tine pe un drum ca ăsta. — Bine, ia-o și pe ea. Bănuiesc că femeile neajutorate te fac să te simți puternic și superior, dar pînă la urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o întrebă el cînd zîmbetul ei de-o clipă i se adresă. — Nu bea, spuse Pettigrew neprietenos. — Dar nu-i dai voie să vorbească singură? zise Macfee. — N-are nevoie. — Ce, ești bărbatul ei? insistă Macfee. Pettigrew își goli cu răceală paharul de whisky și zise: — Cu ce vă ocupați? — Sînt producător. Produc motocase, spuse Macfee mîndru. Și locuiesc într-una din ele. — Producătorii de motocase nu sînt adevărați producători, zise Pettigrew. Tata a fost un adevărat producător. îi respect pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și cred că are o poziție splendidă... — Sînteți delegat? Da. — Asta înseamnă că abia ați ajuns pe calea aerului. — Da. — Atunci nu-mi vorbiți despre Provan. Sînteți în stadiile primare ale complexului lui Gulliver. — Nu vă înțeleg, zise Lanark cu răceală. — Primul zbor menționat s-a produs cînd lui Lemuel Gulliver, un om banal și rațional, i s-a permis să stea în picioare lîngă capitala Lilliputului. A văzut cîmpuri bine-cultivate care înconjurau casele, străzile, și clădirile publice aparținînd unui popor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
are frîie bine-cîntărite împotriva tendinței catastrofale; nu ai o idee măcar despre răul pe care puterile mele descriptive îl poate provoca cînd le las libere pe o temă ca SFÎRȘITUL. — Ce i se va întîmpla lui Sandy? întrebă Lanark cu răceală. — Cine-i Sandy? — Fiul meu. Iluzionistul se holbă la el și zise: — Tu nu ai fiu. Am un fiu pe care-l cheamă Alexander și care s-a născut în catedrală. Iluzionistul, cu o expresie încurcată, căută printre hîrtiile din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
sumarul celor nouă sau zece capitole pe care nu le-am scris încă. Dacă-l citești, vei vedea că Rima n-are timp să nască în catedrală. Pleacă prea repede cu Sludden. Cînd vei ajunge la catedrală, zise Lanark cu răceală, o vei descrie cum naște și mai repede. Iluzionistul îi aruncă o privire nefericită. — îmi pare rău. Acum îmi dau seama că sfîrșitul devine neobișnuit de dureros pentru tine. Ai un copil. Cîți ani are? — Nu știu. Timpul tău trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912

-i sperietoarea asta? Creatura izbucni într-un râs grav. Vocea, când îi răspunse, era profundă, vibrând ca nota "sol" a unei viori. ― Să zicem ― zise el ― sunt elementul X. Gosseyn își întoarse privirea de la X la tânăra fată. Aceasta, cu răceală, nu-și plecă ochii, dar o umbră de îmbujorare îi coloră obrajii. Își schimbase rapid toaleta și acum era îmbrăcată într-o rochie de seară. Și asta îi oferea prestanța pe care Teresa Clark n-o avusese niciodată. În mod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
ce-ai putea face, creierul tău necăpătând dezvoltarea necesară, nu ne poate stingheri. E prea târziu să te mai poți opune planurilor noastre. Poți spune orice vrei și asta oricui dorești. Se întoarse cu o mișcare dezinvoltă, dar plină de răceală. ― Gărzi ― ordonă el ― conduce-ți-l pe acest om în apartamentul său, serviți-i o masă și procurați-i niște haine de oraș, potrivite. În palat poate rămâne cel târziu până la orele 9; dacă vrea să plece și mai repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
resimțită îl făcu să uite complet enormul respect pe care-l avusese întotdeauna pentru Mașină. ― Și nu i-ai prevenit?! ― aproape că urlă el, turbat de furie. Nenorocito! ― Cred că ai auzit de un aparat numit distorsor ― îi răspunse cu răceală Mașina. Atâta vreme cât acest aparat va acționa asupra mea nu pot face nici o declarație publică. Gosseyn, care tocmai se pregătea să dea drumul unei noi tirade, renunță și rămase tăcut, în timp ce Mașina continuă: ― Un sistem de creiere electronice este o structură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
în urechi ca venind de departe: ― Ce-ai avut de făcut, s-a terminat ― zise ea. Ți-ai îndeplinit sarcina. Acum e momentul să cedezi locul celui de-al treilea Gosseyn, și cel cu adevărat mare. Cu timpul ― continuă cu răceală vocea ― ar fi foarte posibil să înveți să-ți integrezi cel de-al doilea creier. Dar tocmai timpul îți lipsește. Prin urmare, trebuie să faci loc lui Gosseyn al III-lea, al cărui creier va fi integrat chiar din clipa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
dezgustat, scârbit. Observă că uriașul îl privea cu un aer batjocoritor: ― Voi, oamenii Ligii, sunteți toți la fel ― zise Enro. O adunătură de fri... (se opri și căută un cuvânt mai puțin dur:) de pacifiști! ― Reamintiți-vă ― îi spuse cu răceală ambasadorul ― că Liga a fost fondată de cele nouăsprezece imperii galactice într-o vreme când acestea se distrugeau unele pe altele în războaie inutile și indecise. Marfa noastră este pacea; și asemănător altor instituții, Liga a reușit până la urmă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]