5,384 matches
-
tras din țigară și-am tresărit la gustul ei Îngrozitor. Părea incredibil că oamenii fumează de plăcere. — Cred că nu a văzut pe nimeni, am spus. M-am uitat În jos, la cana cu ceai, care Începuse deja să se răcească. Nu prea aveam chef s-o beau. — Cred că a inventat toată istoria. Apoi, când polițiștii l-au Întrebat dacă era sigur că femeia pe care o văzuse era Linda, a căzut În capcana propriei exagerări, făcută În scopul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Însă, dacă unchiul tău n-a ajuns mai departe în viață decât până la cârciuma din centrul orașului, vina o poartă bunica ta. Ea i-a dat să bea rachiu în copilărie. Zilnic câte un păhărel. Rachiu contra frigului iarna, vin răcit în fântână contra arșiței vara. La doisprezece ani, fratele meu umbla beat pe ulița satului. Dormeam pe un divan îngust împreună cu fiul soților Crăciun, iar dacă el se răsucea de pe-o parte pe alta, trebuia să mă răsucesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
plăcea să-l ascult. El n-avea nevoie de microfoane, ca să fie luat în serios. Dar lucruri din astea îl mai auzisem spunând, acasă la noi. Și le spuneau unul altuia el și mama, când se întrerupea curentul ori se răceau caloriferele. Am alunecat pe jumătate în somn și mi s-a năzărit că îl văd pe Superman zburând pe deasupra țării noastre: a astupat într-o secundă toate gropile de pe străzi, a construit cât ai clipi nenumărate locuințe frumoase, a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nu trebuia să spun o minciună. Tata avea o gaură în mânecă. Ședea pe canapea, ținând receptorul la ureche. Doamna Sanowsky bătuse noaptea la noi în ușă: „Marius, un telefon de acasă”. Tata îmbrăcase puloverul pe bâjbâite, în întuneric, se răcise vremea în Brooklyn. „Avem o programare la doctor. Curând”, i-a spus tata mamei. Aveam o programare la doctor? M-am cutremurat, căci nu știam nimic de asta. Tata a repetat de mai multe ori „da, da, da”, a adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
periculos. Să ne ducem la prietenii și rudele care locuiesc în clădiri mai puțin înalte. În curțile din spatele blocurilor și în depărtare lătrau câinii. „Oameni buni”, a spus tata, „nu ne folosește la nimic să rămânem aici. Putem doar să răcim și nici în siguranță nu suntem dacă ar fi să mai vină un alt cutremur. Propun să rămână câțiva pe loc, dintre cei fără copii, ca să păzească locuințele de hoți. Pentru că multe apartamente n-au ușile încuiate și asta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
unchiul pe o parte, fiindcă așa îi era mai comod să doarmă. De aceea se înroșea de fiecare dată pe o singură parte și numai pe un obraz, de unde rezulta o combinație de tot hazul. Tata a pus sticlele la răcit în apă și s-a întors la mașină, ca să dispară până la brâu sub capotă. Era în stare să petreacă așa ceasuri întregi, descoperind alte și alte nereguli și probleme, pe care trebuia să le rezolve fără întârziere. Din cauza asta, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
alăturate, iar mie nu mi-a mai rămas decât să alerg după asistenta care se îndrepta direct către patul lui Udi, mereu cu un pas înaintea mea. Ai plâns, mă întreabă el nervos, iar eu mă fâstâcesc, da’ de unde, am răcit puțin, asistenta schițează un zâmbet, nimic nu scăpa privirilor ei, acum te internăm la clinică, îl informează ea, el este luat prin surprindere, dar orgoliul i se citește în priviri, asemenea unui copil care trece dintr-o clasă în alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu îl cuprind în brațe, ce te-a apucat, tu ești ultimul meu bărbat, și primul, adaug eu cu o mândrie ipocrită, iar el spune pe un ton nazal, da, dar între timp, a mai fost cineva, vocea lui se răcește, iar trupul său se îndepărtează deodată de mine, eu îl trag înapoi, Udi, nu strica totul, dar el gâjâie, eu stric totul? Tu ești aceea care strică totul, dar eu îi strivesc umărul, gata, abține-te, am greșit și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
harta pe spuma fină care plutește între noi, iată Lachișul, iată Azeca și iată micuța fortăreață din care au fost trimise scrierile și iată și Ierusalimul, care va fi distrus la rândul său, șade în cada în care apa se răcește, ținându-mi un discurs înfierbântat, ca și cum s-ar afla pe înălțimile acelui deal antic, eu primesc acum tot ceea ce lipsise excursiei din dimineața aceea, o călătorie numai pentru mine, pe care nici măcar nu o cerusem, și fac un mare efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
picioare, în timpul misiunii, ce păzește ea într-o asemenea combinație de încăpățânare și neglijență, îi ating pielea, Noghi, ai înghețat, hai în pat, iar ea răspunde, tati nu mă iubește. Îți este frig, insist eu, nu vezi că s-a răcit, iar ea spune, știu că nu mă iubește, o trag spre mine cu furie, când apuc și eu să dorm, trebuie să mă deranjeze, ce i-am făcut de mă chinuie în felul acesta, abia atunci pricep vorbele ei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
va putea ajunge la petrecere pentru că pleacă în excursie cu părinții la Eilat, apoi adaugă că nici Ron și nici Asaf nu vor putea veni, pentru că sunt plecați din țară, dar când Noga se trezește, Nitzen ne anunță că a răcit, ne aruncăm cu furie asupra baloanelor, le umplem cu aer cald, furios, apoi le legăm unul de celălalt ca pe niște prizonieri periculoși. Noga e palidă din pricina tensiunii, și în clipa în care atinge unul dintre baloane, acesta se sparge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Nu-ți face probleme. Îmi place să fac cinste. E în ordine? Nu uiți dacă nu-ți notezi undeva? — Nu uit. Poimâine la ora douăsprezece ne întâlnim aici. Cineva de la masa ei a strigat: — Hei, Midori! Vino repede! Ți se răcește mâncarea! Midori a ignorat îndemnul și m-a întrebat: — Felul acesta de-a vorbi ți-a fost întotdeauna caracteristic? — Cred că da, am răspuns. Nici nu mi-am dat seama până acum. Zău că era prima oară când îmi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
strănutat. Ciudat, nu? Chiar că-i ciudat, am zis eu, râzând. — Da, și ceilalți au zis la fel, dar el s-a înfuriat și mi-a spus că nu trebuie să vorbesc despre murdării de-astea. De-atunci, s-au răcit relațiile între noi. — Îmi pare rău, am zis. — E un om bun, dar e tare îngust la minte uneori, spuse Midori. De exemplu, se înfuria când nu purtam lenjerie de corp albă. Ai mai pomenit așa ceva? — Mă rog, e chestiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu se auzeau decât mașinile de pe autostradă. Ploua neîncetat, fără zgomot, și eram uzi leoarcă din cap până-n picioare: părul, obrajii, hainele. — Ce-ar fi să ne adăpostim undeva? am zis eu. — Hai la mine. Nu e nimeni acasă. O să răcim dacă mai stăm așa. — Ai dreptate. Parcă am fi traversat un râu în înot, spuse Midori, zâmbind. Ce senzație grozavă! Am cumpărat un prosop mare de la raionul de lenjerie și am intrat la toaletă, pe rând, ca să ne uscăm puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Dar acum, treaz În lumina lunii, știa că nu-și dorea asta cu adevărat. A doua zi dimineață merseră pe urma elefantului pe o cărare, un drum vechi prin pădure. PĂrea că elefanții urmaseră drumul Ăsta Încă de cînd se răcise lava cursă de pe munte și copacii crescuseră pentru prima oară, Înalți și apropiați. Juma era plin de Încredere și se mișcau repede. Și taică-său, și Juma păreau foarte siguri pe ei, iar drumul era atît de lejer, Încît Juma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mă mai uit la el. Îl băgĂm În spate mai Încolo. El Îi Întinsese un ziar În poală, după care ea luase curcanul, Îi așezase capul Însîngerat sub aripă și-i mîngîiase penele de pe piept În timp ce Roger conducea. — S-a răcit, spusese În cele din urmă, după care Îl Învelise În ziar și-l pusese Înapoi pe bancheta din spate. Mulțumesc că m-ai lăsat să-l țin, voiam așa de mult să facă asta. Cu mîinile pe volan, Roger o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
gură subțire și rea și că purta ochelari cu rame de oțel. — Da, necazuri din plin. — ȚĂrile astea din Europa, parcă-s toate la fel. Necaz după necaz. — Mai vreau o cafea, spuse Roger. Voia s-o lase să se răcească pînĂ citea ziarul. — Dacă stau să cerceteze ca lumea, o să vadă că de la Papă a-nceput totu’. BĂrbatul aduse cafeaua și lăsĂ laptele lîngă ea. Roger Îl privi cu interes În timp ce-și turna laptele. — SÎnt trei oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mult. — Ai făcut bine. — N-am făcut-o că era bine. N-am avut ce-i face. Stătea Întins lîngă ea, atingîndu-i piciorul cu al său, și Îi puse mîna pe gît, pe cap. Ai păru’ tare ud. SĂ nu răcești, cu vîntu’ Ăsta. — Nu, nu cred. Dacă ne-am muta lîngă ocean ar trebui să mă tund mai scurt. Nu. — Ba-mi stă bine așa. Te-ai mira. Îmi place de mor cum e acum. Da, da’ cînd Înoți e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
chemat și ăia din PSD să-l ia la ei? N-a venit la mine Dan Iosif, că doar beam împreună pe șanț la Steluța, să mă roage să-l conving? Piratu’ scoate cârnații din tigaie și-i pune la răcit pe o farfurie desenată cu flori chinezești. Cocuța scoate nițică pâine din buzunar și întinde în uleiul din tigaie: - Toți e hoți, ’rar a dracu! - Păi de ce crezi că, fură lumea? De bine? De ce a furat ăștia a lu’ Zane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ți-ai luat un pulovăr pe tine. Nu vezi ce frig este?o ia sub paltonul lui în timp ce fata caută să se depărteze. — Nu-ți fac nimic, încăpățânat-o. Stai așa, o strânge la piept cu paltonul lui. Vrei să răcești, să te îmbolnăvești și să-mi scoți ochii că din cauza mea n-ai putut face vocalize? Prințesa acceptă gestul lui, mai ales că-i plăcea căldura protectoare oferită de student. — Cum te cheamă? — Pentru asta m-ai chemat? — Și pentru
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Năică? Atunci când am urat eu, lumii, să se ducă-n budă? Când am blestemat-o, am hulit-o și când m-am îndoit de Doamne-Doamne, ca un prost...? Atunci, probabil? Phiii...! Ce-am dat-o-n bară! Mi s-a răcit curul! gândește Adrianus, încolțit de patru perechi de ochi scormonitori și simțind, năvalnic, cum îl ia și cu un piculeț de tremurici. Scuze! Da'..., poate că n-am fost eu? se amăgește el. Ba tu ai fost, boule! tună Poetul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și lacrimile de emoție, zău! ricanează agentul. Numai că pasarea răspunderii pe umerii mortului, e manoperă veche, de când hăul! Cu alte cuvinte, Sile a mierlit copilașul, nu? Dar, atunci, lui însuși, cine i-a făcut de petrecanie? Cine l-a răcit? Ăă...?! Doi demoni, unu' mic și ghebos, care încercase să-l și ispitească la rele și altu', înalt și puternic, care i-a înfipt o gheară-n gât! mitraliază Dănuț, pe nerăsuflate. Harșt! și l-au ras. Boss a dat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mă deșert! Plecând de la masă, acesta recepționează, în trecere, avanpremiera asediului năvârlioasei Gladiatoare, asupra Îngerului: Ce-mi stai tu așa de posac și de morocănos, ca un țap logodit, puiuțule? Păi, nu-i păcat de Dumnezeu, zii? Ești misogin? Ești răcit? Convertit? Pocăit? Ce te supără? Un băiețaș așa de frumos și de vânos ca tine! Moartea curviștinelor! Ia spune-mi tu... Sincer! Vrei niște fofoloancă? Să-ți dea, mămica, ție, piept? Ai? Fratele mai percepe râsetul gros și deșănțat al
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
duce ca la moară, ci trebuie să știi bine ce vrei, că dumnealui are să te întrebe și să te sucească, ș-apoi dacă-i sta ca prostul, are să te ocărască și să se supere, ș-atunci degeaba ne-am mai răcit gura, că ne-om întoarce mai rău de cum ne-am dus! Izbuti să stârnească o nouă nedumerire, pe care pe urmă nici el n-o mai putu risipi. În sufletele oamenilor se strecurase frica și lașitatea, care înăbușeau dragostea de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de a se retrage cu demnitate. Bine! Rămâi și continuă orgia! Ai să dai tu socoteală, n-ai grijă! Titu Herdelea, aiurit, închise ușa după el. Tanța observă cu un surâs silit: ― A ținut deschisă ușa idiotul. Ni s-a răcit odaia! Totuși se îmbrăcă repede. Titu ar fi vrut să-i spuie cuvinte de îmbărbătare sau măcar de dragoste, și-i era teamă să nu pară ridicol. Tanța însă era atât de liniștită, parcă nu s-ar fi întîmplat nimic
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]