2,886 matches
-
Natură, le-a dăruit acelor oameni, un pământ bogat și roditor, poame din belșug, o apă rece ca gheața și dulce ca mierea, turme de oi și capre, ce pășteau pe golurile alpine, aproape de piscurile munților cu tâmpla ninsă, la răcoarea brazilor, frați și ei cu Cei din Vale, din Ținutul Geto-Dacilor. Ca toate lucrurile să fie orânduite, după felul și trebuințele lor, Unicul Dumnezeu Cel Adevărat și Veșnic Viu, le-a dăruit acelor oameni, prin Zamolxe Străbunul, trei surse de
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
de obicei. Simțea c-avea întreaga ființă îngreunată. Era copleșită de ce făcuse peste zi, de amintiri. Luase metroul și coborâse la Podul Izvor. Pașii o îndreptaseră spre Cișmigiu. Odată intrată în parc, i se păruse că pășește într-altă lume. Răcoarea grădinii și mirosul florilor de vară-toamnă o curățară de îmbâcseala care o învăluia în casa Mirei-Mici și de presupunerile ei. De când nu mai fusese noaptea în Cișmigiu?! Felinarele străluceau, sporind răcoarea serii, parcă, prin becurile de neon... Doamne, ce plăcut
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
parc, i se păruse că pășește într-altă lume. Răcoarea grădinii și mirosul florilor de vară-toamnă o curățară de îmbâcseala care o învăluia în casa Mirei-Mici și de presupunerile ei. De când nu mai fusese noaptea în Cișmigiu?! Felinarele străluceau, sporind răcoarea serii, parcă, prin becurile de neon... Doamne, ce plăcut era! Despovărată de inhibițiile altei vârste, demult depășite, când nu s-ar fi hazardat nici ziua singură la promenadă, darămite în parc, îi venea să alerge. O, aproape că uitase că
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
2093 din 23 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se sfîrșește vara, se sfîrșește vara, Vine toamna vremii, vine toamna iar, Din păduri de munte cade frunza-n gara Pe care-o străbate cîte-un tren hoinar. Se sfîrșește vara, suflă cu răcoare, Dinspre munte vîntul în amurgul blînd... Prin oftat de frunze, sufletul mai doare Că sîntem departe, că sîntem doar gînd. Se sfîrșește vara, greierii mai țipă Ca o răzbunare fără de cuvînt, Linia ferată fuge în risipă Către nicăierea vastului pămînt
SE SFÎRŞEŞTE VARA de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374147_a_375476]
-
de curățenie? - Da, mi-am luat zilele de concediu de luni, că vreau să plec în vacanță și apoi la examen, la sfârșitul lunii. - Da? Ce bine că vă distrați și scăpați din căldura asta. - Da, sper să fie mai răcoare acolo unde voi merge. Săndica a mers la culmea cu rufe să vadă dacă razele puternice ale soarelui le zvântaseră. Le-a adunat pe cele mai subțiri, care erau uscate, și a plecat cu ele să bage fierul electric în
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374256_a_375585]
-
suficienți. Bine că nu a fost nevoită să meargă la C.E.C. să umble la bruma sa de economii. După ce a servit cina, a mers să se spele și, în cămășuța sa de-o șchioapă, cu poponețul descoperit, se băgă sub răcoarea cearșafului, adormind imediat. Referință Bibliografică: CAT DE MULT TE IUBESC.... - ROMAN - CAP. VIII / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1538, Anul V, 18 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374256_a_375585]
-
ori Y... Tanspunerea era iluzorie! Dar Mira îi făcea jocul! Știa că față de ceilalți se interioriza, n-avea inițiative. Da, alesese acest roman, pentru că tăcuta ei mătușă iubea dialogul... Înviorată, Mira grăbi spre stația de tramvai, înfiorându-se ușor la răcoarea serii, neregretând că nu fusese condusă. Decât o conversație în falset, mai bine cu gândurile ei libere! Și se pomeni recitând în șoaptă din Esenin: Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,/ Toate trec ca floarea spulberată,/ Veștejit de-al
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
nopții când am achitat nota, lăsându-i un ciubuc consistent ospătarului, pentru modul exemplar cum s-a descurcat și am părăsit incinta Cazino-ului. Amândoi eram transpirați din cauza căldurii din restaurant și de la efortul făcut la dans, iar afară era răcoare, așa că Miruna a resimțit din plin schimbarea atmosferică, scuturându-se de frig. Nu mai era temperatura plăcută din incinta salonului, ci una răcoroasă de mai, când uneori, încă mai cade bruma. I-am propus să luăm un taxi, stația fiind
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
se-nverzesc la fața, Să mărit diurnă la jertfă pe viață, Arde primăvară prin chemarea-n flori, Dar mai am înfrânte țipete-n culori, Despre primăvară, Marte e prim nun, Inca nu-i sezonul, ursu-i taciturn, Să respira stoluri apăsând răcoarea, Zgribulite nopți bântuie visarea, Picturi pastelate, dansante iubiri, Vor sosi chemării din vechi amintiri, Se pornesc dorințe în vis de cocori, Primăvara sorții prevestește-n zări. Referință Bibliografica: A venit iar Marte / Aurel Auraș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
A VENIT IAR MARTE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377719_a_379048]
-
Nădejde, publicat în Ediția nr. 1780 din 15 noiembrie 2015. Mă iartă, toamnă, că nu pot Să te iubesc, dar spune cine Te-ar adora, cu ploi cu tot Și-atâtea ifose în tine?! Vii când e vara mai frumoasă, Răcoarea serilor - balsam, Iar floarea nopții e mireasă, Regina ce-mi surâde-n geam. Și eu adorm când luna plină Dansează-n rochia de voal Cu pași mărunți de balerină, În cânt de greieri... ce regal! Acum, ce-aud? Marșuri funebre
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
anotimp în agonie. Eu nu-s poet, dar daca-aș fi, ... Citește mai mult Mă iartă, toamnă, că nu potSă te iubesc, dar spune cineTe-ar adora, cu ploi cu totși-atâtea ifose în tine?! Vii când e vara mai frumoasă,Răcoarea serilor - balsam, Iar floarea nopții e mireasă,Regina ce-mi surâde-n geam.Și eu adorm când luna plinăDansează-n rochia de voalCu pași mărunți de balerină,În cânt de greieri... ce regal!Acum, ce-aud? Marșuri funebre,Convoi de
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
zi toridă. Mi-am luat cafeaua într-o sticluță, vâslele din boxă și am alergat în parcare. Restul sculelor erau pregătite în mașină, un Moskvici vechi, dar încă harnic. Am pornit grăbit motorul și-l ascultam cum toarce liniștit sub răcoarea dimineții. Începea să se crape de ziuă, iar întunericul părăsea cu umbrele sale cartierul. Pe stradă, măturătorii erau deja la lucru. Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător țigara. Doar câțiva
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
ce cluburi de noapte sau discoteci și-au vărsat amarul în dans și bere, nădușind în ritmuri de rock. Era muzica litoralului din vara aceea. Fetele, cu fustițele de-o palmă și cu bluzițe până sub încheietura sânului, tremurau sub răcoarea dimineții. Trebuia să mă grăbesc, dacă nu ajungeam la timp la bărci, riscam să plece ceilalți colegi pescari și să nu am cu cine lansa barca la apă. Am sosit destul de repede, încă nu era ora patru. Majoritatea bărcilor erau
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
o zi caniculară de vară, iar eu nu puteam sta mult pe mare. Din când în când, introduceam șapca din material de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul capului. Apa se prelingea peste umeri, iar răcoarea plăcută mă înfioara. Din difuzorul tranzistorului se auzea o muzică relaxantă. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul bărcii, le era foame și așteaptau micul dejun. Deja s-au învățat cu pescarii. Cel mai curajos se așeza pe copastia bărcii și stătea
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
revela și lui acest mister, gest caracteristic copiilor, și nu nmnai lor, va merge la etaj, unde va pătrunde, cu mare emoție, în marele mister: „O văd și acum. Storurile erau lăsate și în cameră era o penumbră misterioasă, o răcoare de o cu totul altă natură decât răcoarea celorlalte camere în care pătrunsesem până atunci. Nu știu de ce, mi se părea că totul plutește acolo într-o lumină verde; poate unde perdelele erau verzi... Și în clipa aceea, am înțeles
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
și nu nmnai lor, va merge la etaj, unde va pătrunde, cu mare emoție, în marele mister: „O văd și acum. Storurile erau lăsate și în cameră era o penumbră misterioasă, o răcoare de o cu totul altă natură decât răcoarea celorlalte camere în care pătrunsesem până atunci. Nu știu de ce, mi se părea că totul plutește acolo într-o lumină verde; poate unde perdelele erau verzi... Și în clipa aceea, am înțeles ce este Sambô. Am înțeles că există aici
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
cari gâdilă anima, resemnațiunea conștiinței de-a nu recula, între noi fie zis, vorbe de om serios sînt? Dac-ar fi fost vara, pe vremea căldurilor celor mari, tot am mai înțelege, dar deja la 10 mai, când e încă răcoare...? [ 25 martie 1880] UN NOU JURNAL NAȚIONALE-LIBERALE Per aspera ad astra! Un nou drapel [se] desfășoară pe câmpia romînismului! Un nou matador se aruncă în arena publicismului național! Un nou luceafăr apare pe horizontul geniului latinității! Dar, pentru ca să nu pierdem
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Semn ascensional, piramida condensează pentru Eminescu însăși noțiunea zidului ca rivalitate demiurgică, "gândiri arhitectonici" ale omenirii: Colo se ridic trufașe Și eterne ca și moartea piramidele-uriașe, Racle ce încap în ele fantezia unui Scald" " Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele, din creștet, aiurind și jalnic sună; Și sălbatic se plâng regii în giganticul mormânt" (Memento mori) Înscrisă în simbolismul "movilei"1 piramida întruchipează o frână, o amânare, o "piedică" în calea timpului devorator. Fără a avea candoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Cînd îmi spune 16, să pic uite-aici, nu alta. Și ce crezi? de unde crezi că-i? De unde? Din Tecuci, dom'le. Ce zici? Ce să zic? 7 august O fugă. Compartiment plin. Intrăm în munți și se simte deja răcoarea pădurii crude. Urmărim splendoarea de-afară. Numai ei doi. De cînd s-au urcat, mestecă întruna vorbe. Ce dinamică perfectă! Termina unul de spus una, tace cîteva secunde, reia celălalt. Și nu s-au cunoscut pînă acum. Cine-or fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spectaculoase, în care un Iliescu, oricum înghesuit (pînă și de ciraci) își înlocuiește cinicul zîmbet cu un no comment de vedetă dezabuzată. (Celorlalți comilitoni întru crimă pomenindu-li-se, în surdină, numele.) Și capac... festiv monstruosul Cozma e scos de la răcoare în chiar data comemorării. Producîndu-ne nu numai nouă, opiniei publice, consternare, dar și unui premier atît de credibil ca Tăriceanu, mirat parcă de actele pe care o justiție, atît de dubioasă și controversată, le produce sub autoritatea sa mult prea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
veniți cu drag în țară! Voi revedeți câmpia iar, Și cuiburile voastre-n crâng... Cu voi vin florile-n câmpii... Și vânturi line, calde ploi Și veselie.” (George Coșbuc, Vestitorii primăverii) Vara cu zilele călduroase, cântecul voios al păsărelelor în răcoarea dimineții, roșul macilor înfloriți în lanurile aurii, drumețiile în mijlocul naturii, jocul copiilor în vacanță sunt redate în poezii ca: Tablouri de vară de Gellu Naum; Acceleratul de George Topîrceanu; Marea - o apă folositoare de Marin Sorescu; Noapte de vară de
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
Luminii Aprigi Căi: Se știe că în mitologia greacă zeul Soarelui, Helios, străbătea în fiecare zi cerul în carul sau de foc tras de patru căi nărăvași, si anume Pyroeis, Eous, Ethon și Phlegon; noaptea Helios își găsea odihnă în răcoarea din ocean. Caii Luminii lui Blake sînt astfel forțele (gravitaționale) care ghidează "carul" Soarelui în mersul sau pe cer; fiind însă inițial mai rapizi decît lumină, ei par a fi un fel de principiu dinamic ce ghidează înseși undele luminoase
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
d-alea arate/ Cu flori semănate./ Flori tu vei culege/ Și doru-ți va trece./ Și-apoi iar să stai/ Seama să iei/ Că-n două răzoare/ Va fi câte-o floare,/ Floare de pământ/ Ne-ajunsă de vânt,/ Floare la răcoare/ ne-ajunsă de soare./ Tu să mi le iei/ Că sunt flori din rai (S.F. Marian, 1995, pp. 279-288). Traseul continuă pe la mărul lui Sân Pătru, unde se află Sânta Marie. Aceasta adapă sufletul, care uită de lume și Îi
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
source joue sur la répétition de la consonne constrictive [v]. Leș traducteurs récupèrent l'allitération par la simple traduction littérale. Tu adormiseși pătrunsa de soare mie alături, în șuier de cetini. În șuier venind din adâncuri arar că un val de răcoare. (Văzduhul semințe mișcă) (Blaga, 2010 : 363) [...] pénétrée par le soleil tu t'endormis à côté de moi, dans le sifflement des branches. Sifflement venant des profondeurs comme une vague de fraîcheur ralentie. (L'air emportait des graines) (Miclău, 1978 : 497
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
artificiozitate. Poezia se naște din observarea și trăirea realității cotidiene, filtrată însă printr-o sensibilitate acută, capabilă să discearnă prezența sacrului înapoia gesturilor și imaginilor celor mai banale: „Bătrâna hrănind porumbii orașului / dintr-un coșuleț de răchită / în urma ei o răcoare subțire de psalm.” Poetul stă de vorbă cu pietrele și păsările, „întinde capcane pentru rouă” în „pădurea de salcâmi a vieții” sau admiră strălucirea fascinantă a boabelor de rouă pe o cutie abandonată în soare, într-o lume guvernată de
BERCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285704_a_287033]