3,125 matches
-
ascunsă unuia ca mine, de parcă aș putea-o citi descifrându-i toate trăsăturile. De la înălțime, urcat pe una dintre cele șapte coline, orașul meu pare mai spectaculos decât în orice închipuire și liniștit ca valurile calme ale unei mări în răgazul furtunii, cu pâlcuri de nori albi plimbați pe cer, ascunzându-l și descoperindu-l privirilor arse de lumina stranie a începutului de nou mileniu. Cobori apoi, orașul te absoarbe în măruntaiele lui și uiți de tine. O poetă întrebată care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
neadecvat față de pușcăriași? ș.a.). • Nota generală a discuțiilor a fost ca una între specialiști notorii, chiar dacă era dirijată numai de către una dintre părțile la dialog; nu arareori, mă simțeam într-un fel de interogatoriu încrucișat, pentru că nici unul nu-mi dădea răgaz, nici măcar să-mi notez întrebările; interveneau oricând, față de ei existând deferența datorată unei autorități autonome; ținând seama de poziția mea în acest for (doar trebuia să dau socoteală, chiar dacă o făceam în numele unui stat), dar și de sensibilitățile și de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
reușește ea, prin cei care o conduc, să formeze tânăra generație și cum se împletesc eforturile tuturor pentru atingerea idealului societății actuale și - de ce nu?viitoare. Toți suntem absolvenți ai unei școli (la diferite nivele), dar câți dintre noi au răgazul să se întrebe, lunar cel putin, ce s-a mai întâmplat în școala mea ... și dintre cei ce se întreabă câți găsesc răspunsuri, informații... Revenim periodic, după o lege nescrisa, si ne revedem la 10, 20, 30, 40, 50 de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Cercetări Psihologice și Padagogice, unde a rezistat până în 1982, când s-a declanșat nebunia cu „meditația transcendentala”, institutul fiind desființat, iar autorul ajungând muncitor necalificat la Uzinele „Timpuri Noi” din capitală. Paralel cu reintrarea în literatura beletristica, prozatorul a găsit răgazul, în anii mai liniștiți, să teoretizeze, pedagogic, pe marginea tainelor lecturii și ale biblioteconomiei. Apucându-mă să citesc primul articol din serie, am fost frapat de seriozitatea științifică și de frumusețea stilistica a textelor din Tribună școlii, relevându-se un
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mai avut nevoie ; „În realitate sunt - iertați-mi expresia tare - de o incultură greu de imaginat la un scriitor de renume mondial”, adaogă el, evident exagerând. Cum se știe, el a citit întâia oară Don Quijote la 60 de ani, mulțumită răgazului oferit de călătoria cu transatlanticul spre exilul american. Altfel poate n-ar fi apucat niciodată să citească această mare carte „nefacultativă”. Toți cei care am fost aduși de soartă să practicăm oarecare „erudiție” știm că ea se dobândește mai ușor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
odinioară, chiar mai profundă mulțumită maturității. Dar am văzut în jurul meu cum schimbările pe care timpul le aduce în cadrul existențelor noastre fac să treacă în uitare persoane cu care am avut, probabil chiar ani de zile, obiceiul să ne petrecem răgazurile împreună : ne erau și le eram de fapt destul de indiferenți. Deși, cum spuneam, nu cred că proporțional prietenia era mai puțin rară în vechime decât azi, e totuși foarte probabil că în societatea modernă alegerea prietenilor, cât și relațiile cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ar avea timp pentru asta de vreme ce scrie fără contenire, iar în rest petrece cu ceilalți „crai”. „De dimineață până seara el nu se mișca de acasă, nu se ridica de la masa de lucru dintre cărți și hârtii, citea, scria fără răgaz.” Putem admite, la limită, că renunță la perpetuarea numelui său, dar nu și la a operei sale. Cine ar sta o viață să găsească cele mai nimerite însoțiri de cuvinte, înfățișând fapte și gânduri memorabile, absolut pentru nimeni ? „...S-a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ale cărui scrisori să devină odată publice. Nu-i vorba, că ele n-ar avea ce compromite, căci nu sunt cu mult mai prejos de lucrările pe care le public, un fel de scrisori deschise, unde, pe lângă lipsa talentului, a răgazului de a gândi și compune, se amestecă aceeași jenă față cu publicul de care mă desparte o prăpastie, sentiment datorit probabil amorului propriu, timidității, autoanalizei și nesociabilității mele”. Adevărul este că articolele și studiile lui propriu-zise, nu „de serviciu”, sunt
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lui concediu săptămânal, care Începe sâmbătă seara și se termină duminică seara. Prin urmare, ziua Domnului e sărbătorită și În iad! Grație intervenției generoase a lui Brendan, Iuda va beneficia de o scurtă prelungire a acestui moment de respiro. Tema „răgazului” Între chinuri (refrigerium), acordat păcătoșilor În iad, este una din temele centrale, și controversate, ale unei apocrife extrem de cunoscute În Antichitatea creștină, Apocalipsa lui Pavel. Originalul grecesc urcă probabil până În secolul al II-lea, dar el nu ni s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
supuși cei păcătoși, izbucnește Într-un plâns amarnic și cere Îndurare. Arhanghelul Mihail intervine pe lângă Isus, iar Acesta coboară pentru a doua oară În iad, dar acum nu pentru a-i elibera pe „locatari”, ci pentru a le acorda un „răgaz” (refrigerium) de o zi, duminica. Nu intru În amănunte despre originea și caracterul acestei disputate chestiuni teologice; am făcut-o În altă parte. Aici am dorit numai să apropii fragmentul despre Iuda din Călătoria lui Brendan de sursa lui directă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
timp de așa ceva. În momentul acela, nepotul simțea nevoia să se indigneze. Spunea de fiecare dată același lucru, cu o voce calmă și stinsă. Bunica nu mai putea de mîndrie, îl sorbea din ochi și își lua și ea un răgaz pentru a duce la bun sfîrșit lucrul pe care îl începuse. Se foia puțin, pentru a-și face loc mai bine, și își freca picioarele unul de altul. Canapeaua amortiza orice mișcare și tremura de fiecare dată aproape imperceptibil, ca
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fapte concrete, din aspirații comune și din peri oada recentă când sacrificiul nostru răsare ca o aureolă, pe acesta nu mi-l vor putea lua. El va fi întipărit în inima mea, în mintea mea, și în scurtele clipe de răgaz am să-ți strig numele... Dar să lăsăm nălucirile și presupunerile astea lugubre. IV [...] Când, spune-mi, când am să te pot ține în brațe? Fixează o zi, draga mea, arată-i o acadea bătrânei tale mame răsfățate, ca ea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
SSR ca să pot cumpăra o nișă numai pentru el, dacă e posibil. Dar cum mi s-a rupt inima, dulcea mea, iubita mea. [...] M. 37/1950 II Joi, 18 mai [1950], ora 2 după-amiază Profit de jumătatea de oră de răgaz între prânz și activitatea mea ca să încerc să răspund scrisorii tale din 1-5 mai. Foarte frumoasă. Am fost mișcată până la lacrimi; simt că suferi și că încerci să-ți atenuezi suferința în ochii mei, un fel de dans în fața oglinzii
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
surprind tendința creativității elevilor, cu excepția fluidității gândirii, de a scădea constant (cu unele paliere) în perioada școlarității. Între cauze se identifică caracterul preponderent verbal al învățamântului, ponderea mare acordată memorării și reproducerii cunoștințelor, gândirii convergente (problemelor cu soluție unică), lipsa răgazului în învățare pentru etapa de reflecție și de imaginație creatoare esențială din punctul de vedere al dezvoltării cognitive deci, un învățamânt care nu angajează și nu măsoară decât în parte potențialul real al elevilor. Dar acest potențial nu are șanse
Îndemânare şi creativitate : repere metodologice by Amalia Farcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1205_a_1937]
-
structural, organic, acestea se cuvin considerate nuanțat. "Multora scria el în Anii de ucenicie capitolul XX li se năzărea că literatura mea e o funcție firească în care cheltuiesc puțină substanță: nu cunoșteau pe faurul aburit care se ostenea fără răgaz sub calm înșelător..." Numeroase notații de jurnal intim probează că tranziția de la orizontul prim la capodopere implică un lent proces de selecție și cristalizare. La o anchetă a României literare (I, 1930, nr. 30), la care participaseră Camil Petrescu, Gala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Supt un cer limpede, se vede în depărtări satul Șipotele ca o prietenească oază; soarele roș ca sângele se cufundă între dealuri la asfințit; vântul a contenit; căldura s-a potolit; parcă nădăjduiești o viață mai fericită în clipa de răgaz a asfințitului și parcă ți se moaie sufletul; uiți cele ce te împresoară și necazurile ceasurilor lungi ale zilei; o amintire din trecut ți se furișează în suflet și rămâi cu ochii duși spre cerul amurgului cu o căldură neobișnuită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mezeluri, pescării, ouă în felurite combinații, sălăți, jambon, aspic, migdale prăjite, etc., după care te întrebi dac-ai mai fi în stare, făcând dovadă de eroism, să mai îngurgitezi ceia ce urmează. Mai fumezi o țigară, îți mai iai puțin răgaz și-n sfârșit accepți supa o supă groasă cu cremă, ouă și ciuperci. Convii că merge și că, în orice caz, bucătăria dela Bagatelle e meritorie. Urmează homar proaspăt cu maioneză. N-ai ce face. Trebuie să dovedești tărie. Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care, deodată, prinde semnficații neașteptate. De ce ne este nouă frică de moarte?... Numai pentru că ea retează, „ghilotinează” existența sau și pentru că ea, ceea ce numim astfel indiferent că forma ei este masculină sau feminină, ne Împinge, ne „izbește” fără cruțare sau răgaz de un ultim și definitiv „bilanț”? Nu cumva spaima de acest „bilanț”, „județ”, Întrece adesea spaima ancestrală și biologică?!... În cele mai multe cazuri, se pare că acest „județ” vine Întotdeauna „prea devreme”, de parcă tot ce am trăit a fost insuficient și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de Rappaporter, Folticener, Zidamovici, Kahane (Cahană), Leibovici (unul dintre ei, naturalizat, devine Cotnăreanu), Bercu, Altăr, Grimberg, Ordiung, Caner, șaim, Țudic, Rozenfeld, Goldstein, Rubinștain, Vertenștain. Prozatorul din mine se simte atras de acest peisaj onomastic, pe care, de voi avea cîndva răgazul, voi încerca să-l studiez. *Cum să ne salvăm moral și intelectual? E întrebarea care mă frămîntă în fiecare zi. Din cauza degradării vieții, cei din jur nu vorbesc decît despre lipsa mîncării. Un anunț că undeva „se dă” ceva închide
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
milă de soarta bătrînului. Oare la fel mi s-ar face și pentru soarta altor tirani? Trebuie să remarc că ieșirea lentă a cuiva de pe „scenă” e mai dramatică decît o îndepărtare rapidă, violentă, în care nimeni nu mai are răgazul să gîndească. Modalitatea aleasă de Ryszard Kapuscinski pentru a trata un astfel de moment mi se pare deosebit de inteligentă: slugi vechi și neînțelegătoare de ceea ce se întîmplă continuă să vorbească despre stăpînul lor cu formule care sună sentimental și, involuntar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nevoia de popasuri devine tot mai deasă. Cînd ies din parc și intru pe strada Gării (asta înseamnă încă un km) sînt de-a dreptul extenuat. Aș vrea să stau pe loc ceva mai mult, dar ceasul nu-mi dă răgaz. Mă grăbesc, cu întreruperi scurte la fiecare 20 de metri. Chiar ajuns în stație, calvarul nu se termină: trenul e tras undeva departe, în dreapta. Pe ultimii metri tîrîi gențile aproape împleticindu-mă. Le aburc în vagonul de marfă, plătesc ceferistului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tor și irezistibil. În schimb, un mare număr de scrieri în care se răsfață un verb transparent, fără prelun giri sau mistere, un verb supravegheat și cenzurat de nu se știe ce Inchiziție a clarității. Tirania gustului „Nu am destul răgaz pentru a avea bun-gust.“ Vorba aceasta, al cărei autor nu-l cunoaștem, depășește înțelesul unei simple vorbe de duh. Într-adevăr, bunul-gust este apa najul leneșilor și al diletanților, al celor care au timp: societatea secolului al XVIII-lea, care
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
complăcea în măreție, spiritul lui intuia adevărul: avea bun-gust de la natură și îl cultivase prin citirea autorilor clasici din mai multe limbi. Știa puțin, dar puținul acesta îi era întotdeauna de folos. În vârtejul vieții sale furtunoase n-a avut răgazul să studieze; însă în închisoarea de la Vincennes a citit cărți de cultură generală, s-a exersat făcând câteva traduceri, a alcătuit o culegere de extrase și de pasaje din câțiva mari autori. Toate abia de cuprindeau fondul de cunoștințe obișnuit
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
putea auzi strigătul necesității, înțelege soluția rezonabilă, amâna ideile abso lute în favoarea unor idei posibile. Așa se face că, la fel ca toți oamenii de acțiune, se orienta mult mai bine la fața locului. Însă, de îndată ce evenimentele îi dădeau un răgaz, de îndată ce era fără treburi, liber să se dedea reflecțiilor și gusturilor sale, recădea în rutina minții sale și nu mai știa să vadă în adevărata lor proporție niște puerilități, cărora amorul-propriu și imaginația lui le dădeau o importanță exagerată. ROYER-COLLARD
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
credincioșilor celor patru religii recepte. Pentru a relua formula lui Șerban Papacostea, românii care fuseseră scoși pe cale confesională din viața politică a Transilvaniei ar fi fost reintroduși, pe aceeași cale confesională, de unde fuseseră excluși. Mihai însă, nu va mai avea răgazul pentru înfăptuirea acestei politici. Împoptriva domnului muntean se ridica un formidabil val de ostilitate: Polonia nu putea accepta pierderea Moldovei, iar Movileștii, conducătorii grupării polonofile a boierimii moldovene, râvneau nu numai la reîntoarcerea în scaunul dela Suceava, dar îl voiau
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]