3,042 matches
-
grijă de Tung Chih, le spun cărăușilor și cer să fiu lăsată să cobor din palanchin. Roua mi se așază pe pantofi în timp ce pășesc încet de-a lungul unei poteci lăturalnice. Deodată, îl văd pe comandant călare. Îmi ofer un răgaz să-mi vin în fire. El stă nemișcat pe cal, dar se uită în direcția mea. Ceața dintre noi îl face să semene cu un războinic din hârtie. Mă apropii de el, cu An-te-hai alături de mine. Războinicul lovește ușurel coastele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aducea banul de care nu se atingeau decît pentru scumpeturi. Mîncarea și alte marafeturi ieșeau din gospodărie. Un strat în grădină, cartofi pe folosință, vaca, doi rîmători, cinci oi și cîteva găini le mînuia lelea Ghența care, aprigă, dirija fără răgaz pe cei doi copii, un băiat mai răsărit și o fată de opt ani, care o ajutau la treabă. Gospodarului îi plăcea să mănînce bine, ziua dormea iar, cînd înnopta, pleca la slujbă. Primăvara lega la vie. Toamna mustuia ciorchinii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de pâine ea știa să Închipuie totul. Mâinile zbârcite, cu degete Încovoiate și strâmbate de boală, izbuteau să dea chip În aluatul ce se lăsa strivit ori mângâiat nu numai lucrurilor, dar și Întâmplărilor. Mai Întâi făcea lucrurile. Cine avea răgaz să se uite cu luare-aminte la fața rumenită a Ploconului găsea acolo meșteșugite cu migală: Soarele, Luna, stelele, norii; apa Dunării, leneșă lângă maluri, cu anafoare fioroase pe mijloc; pe apă - corăbioare cu pânze, pești cu solzi săpați trudnic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rugă pe Soare să iasă dintre nori și să mângâie pentru ultima oară fața lui nea Mitu. Apoi femeia se duse să azvârle În ceaunele clocotitoare bucățelele de morcov și de păstârnac. Maestrul Foiște și Repetentu aveau parte de un răgaz. Toată dimineața alergaseră pe străduțele cam fără culoare ale orașului capitală de județ ca să facă rost de pe la felurite instituții de actele necesare completării dosarului de suplinitor. Repetentu, prevăzător, luase de acasă o coală cu timbre fiscale - căci știa din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și ne oprim cu sufletul duios intuind ce nu ne‐a fost dat mai demult. Sau ce‐ ar mai putea fi acum de‐am reuși în toamna ruginie, la margini de drum, să mai trăim în timpul ce‐a rămas ‐ subtil răgaz ‐ o clipă pentru noi. și apoi să uităm numărul anilor în visări prea târzii... inocente dorințe fantasme, credinți în timp rătăcit... doar lacrimi fierbinți și‐ un vag infinit ca părinți cucernici, cuminți! DE 8 MARTIE Pentru‐a lui mămică Fiul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
acel moment n-ar face decât să le ofere un loc potrivit pentru a muri și tovarăși de drum pentru escladarea muntelui morții. Dar, dacă ar fi ca în acest punct să amânați, un timp, atacul și, după ce le lăsați răgaz să judece la rece, trimiteți o scrisoare explicându-le problema Seniorului Nagaharu și vasalilor săi, nu mă îndoiesc că războiul se va încheia înainte de sfârșitul anului. Kanbei înțelese că Hideyoshi avea îndoieli cu privire la șansele de reușită ale planului lui Hanbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a Șasea - Ieyasu fusese absent din miezul faptelor. După incidentul de la Templul Honno, atenția întregii națiuni se concentrase spre a umple golul creat prin prăbușirea, atât de neașteptată, a centrului. În acel timp, când nimeni nu avusese un moment de răgaz ca să privească în altă parte, Ieyasu apucase pe propriul său drum, demnul singur. În perioada asasinării lui Nobunaga, el se afla într-o excursie în Sakai și abia reușise să se întoarcă viu în provincia sa natală. Ordonând imediat începerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îl întâmpinară aliniate, în genunchi, cu palmele pe podea. Hideyoshi trecu prin dreptul capetelor lor plecate, zâmbitor și cu ochii scânteietori. Când ajunse în cele din urmă, în fața bătrânei sale mame, spuse: — Pentru acest An Nou am câteva clipe de răgaz și m-am întors să stau puțin timp cu dumneata. În timp ce-i aducea mamei omagiile lui, Hideyoshi arăta exact așa cum îl numea ea atât de des: „băiatul ăsta“. Sub gluga mare de mătase albă, fața mamei sale radia o bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu se zărește nici o mișcare inamică? întrebă Genba. Nimic deosebit. Seniorul Katsuie pare să fie foarte bine dispus. — Cred că a fost destul de mulțumit. — Da, într-adevăr, continuă mesagerul să răspundă la întrebările repetate ale lui Genba, fără a avea răgaz nici să-și șteargă sudoarea de pe frunte. Când i-am descris amănuntele luptei de azi dimineață, a spus: „Chiar așa? Ei, e exact stilul acelui nepot al meu.“ — Bine, și ce se-aude cu capul lui Sebei? — L-a examinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-și definească propria atitudine cu privire la viitorul clanului său. Era o scrisoare personală și peste măsură de importantă. Kazumasa stătea așezat alături, privind, în tăcere, pâlcurile de bambuși, în timp ce Hideyoshi dicta: Dacă i-aș fi lăsat lui Katsuie un moment de răgaz, mi-ar fi luat mult mai mult timp ca să-l înving. Dar stătea în balanță soarta Japoniei, așa că, a trebuit să mă resemnez cu pierderea oamenilor mei. Am atacat castelul principal al lui Katsuie în a doua jumătate a Orei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
credea că Nobunaga avea să aducă o epocă de pace lungă. Fusese însă doborât la jumătatea drumului, înanite de a-și desăvârși opera. Hideyoshi jurase să învingă greutățile aduse de moartea lui Nobunaga, iar efortul făcut de el - aproape fără răgaz și odihnă - îl adusese la un pas de împlinirea țelului. Iar acum, acel ultim pas pe care trebuia să-l facă pentru a-și realiza ambiția era aproape. Era ca și cum străbătuse nouă sute de leghe dintr-o călătorie de o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un om de a trăi, dacă ar merge mereu liniștit pe o cărare netedă. În cele din urmă, viața omului constă într-o continuă serie de greutăți și de lupte, iar plăcerea de a trăi nu se găsește în scurtele răgazuri de odihnă. Astfel, Hideyoshi, care se născuse în inima dificultăților, atinsese maturitatea pe când se juca în mijlocul ei. În Luna a Zecea din al paisprezecelea an al lui Tensho, Hideyoshi și Ieyasu se întâlniră în Castelul Osaka pentru tratative istorice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mărturiei că ai trăit, scria Albert Camus. Timpul trăirii ne este dat... Timpul mărturiei ni-l alegem. Sunt, totuși, puțini cei care o fac, și mai puțini cei care lasă mărturii scrise. Mulți nu-și găsesc ori nu-și acordă răgazul (sau poate chiar nu-l au)... Cei mai mulți ratează clipa ori n-au curajul de a se confrunta cu trăirea lăsată în urmă. Destui sunt cei ce n-au forța evocării și a citirii în sine și în vremuri: să-ncerci
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
degete, pipăiră cu o oarecare înfrigurare insigna micuță de metal prețios, simbol al autorității sale, agățată de piept, în timp ce ochiii înecați în grăsime se opriră fugar pe chipurile celor doi subordonați care-l urmau peste tot. Își lăsă un scurt răgaz să se bucure de prezența lor aici, deși știa că deocamdată nu există nici un motiv să se teamă de ceva. Simplul fapt de a-i avea lângă el însă, ca într-o haită, îi sporea încrederea în sine și agresivitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
mai ascundem după degete. Aduce-ți rebelul pe care-l ascundeți și poate nu am să îndeplinesc în totalitate ceea ce-mi cere regulamentul în asemenea situații. Secundul Darius interveni pentru a mai câștiga timp și pentru a-i da răgaz căpitanului să-și revină: - Nobile locotenet-gardian Kaan, folosi el tradiționala formulă de adresare, ne cunoști de prea mult timp pentru a susține asemenea lucruri. Știți doar că noi nu ne ocupăm de asemenea treburi. Câștigăm bine de pe urma comerțului și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
dai seama că, fără Angir, în ochii Confederației, nu valorez nici cât un deșeu. O liniște încordată își găsi locul, preț de câteva momente, între privirile celor doi. Timpul însuși parcă se scurgea mai încet pentru a da tuturor un răgaz de evaluare a situației. Cel care rupse tăcerea fu tot căpitanul Birmaq: - În fine, cred că a venit timpul să ne așezăm la masa negocierilor. E cea mai bună soluție, crede-mă. Iar oferta pe care am să ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
soarele se apropia de crucea zilei, aveam pește pentru o saramură. Asta va fi mâncarea noastră de mâine fiule. Acum, hai acasă, că a ajuns soarele drept inimă. Ca de fiecare dată, între spusă și faptă, bătrânul nu lasă nici-un răgaz. Abia a terminat îndemnul și a pornit, târșindu-și papucii pe cărare...În marginea poienii, ne întâmpină din nou veverițele, cu aceeași sarabandă ca și dimineață. Bătrânul repetă jocul cu alunele...Fac și eu la fel. Spre surprinderea mea, de această
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
înțelege. Rămân surpins de spusele bătrânului, pentru că atunci când e vorba de laude el este foarte sgârcit...Stăm pe loc de o bucată de vreme. Pe mine mă fură viermuiala din cele două chervăsării, dar călugărul nu-mi dă prea mult răgaz și mă îmbie: Dacă nu ți-i cu spuărare, fiule, hai s-o cotim spre biserica Bărboi, care-i colea la doi pași. Avem vreun motiv anume să mergem într-acolo, părinte? Ia scormonește în mintea ta și ai să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în scaune de ambasadori. Deci, dacă scrisorile au fost găsite, iar limba română o învață românii de la mama lor, ce le mai trebuie cartea de limba română. Matematica o pot învăța copiii de la femeia de serviciu de pe scară, care în răgazurile sale ar putea să-i învețe număratul după sistemul: „Un elefant/ se legăna/ pe o pânză de păianjen/ și fiindcă nu se rupea, a mai venit un elefant./ Doi elefanți/ Se legănau/... ș.a.m.d. Și tot așa, până la zece
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de gând să îi penalizeze că stau amândoi (ea și bărbatul) și nu au grijă de copii, ar fi vrut să spună cum i-a dus la școală, cum a vorbit cu învățătoarea, cu profesorii, dar ăsta nu-i dă răgaz... -Asta nu se pune...O să mai vorbim...Și semnează, acum cu negru în arial bond: sărutul :p. Săraca gospodină ce s-a mai năucit cu litera aceea : p. Hai, sărutul o fi un sărut simbolic, transmis de un inspector la
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o sun pe mama și să mărturisesc totul. Damian Își bătuse joc de mine. Chiar mă făcuse să sper degeaba. Probabil că singurul lui interes era să-mi sucească mințile și reușise. Iar timpul trecea În continuare. Nu aveam niciun răgaz, vedeam ziua apropiindu-se de un sfârșit Îngrozitor. Nu mai puteam să-mi repar greșelile. Ticăitul ceasului devenea asurzitor, ucigător. Apoi am clipit ușor. Avusesem impresia unei bătăi În ușă. M-am ridicat În picioare, doar ca să mă asigur că
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
apare, împrospătat, chipul neted și ferm. Cap de consul roman, chelie perfectă, parcă ar fi ras în cap. Frunte limpede, privire tăioasă, nas drept, perfect, buzele subțiri. Știe lecția, s-ar părea: să intre repede, aferat, distant. Să nu dea răgaz nici unei legitimări. Perfect, într-adevăr: portarul n-avusese timp nici să salute. Urcă scara îngustă, sucită, murdară. Ajunge într-un culoar întunecos. Se vede, printr-o ușă întredeschisă, jumătatea unei camere de baie, în care sunt înghesuite cuiere și cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Irina reveni, cu adevărat, abia acum, în sfârșeala separării. Noaptea isterică, sălbăticind sufletul și mintea și sângele, în hazardul morții și al eliberării, cum se cuvenea morților încă vii, ar fi trebuit să fie a regăsirii. Pentru oricât de scurt răgaz, fie și pentru minima secvență dintre două ultime zguduiri ale planetei, fie și doar pentru atât. Orfanii ar fi trebuit să se poată, în sfârșit, răzbuna pe toate amânările, să se poată, în sfârșit, regăsi. Da, îi era dor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
le mestecase în dinți.) - Las’că le facem noi și pe-alea, până săptămâna viitoare! hotărăște scurt Ilie. Ceva lovele ai, fată? - Am... Zece milioane-ajung? - Ajung dacă n-o să mai cheltui din ei, răspunde Ilie, după ce și-a lăsat un răgaz serios de gândire, dând iarăși pe gât un pahar de vin, pe urmă aprinzându-și o țigară și trăgând repede câteva fumuri. Își trântește pe fața de masă cu model oriental pumnii mari de muncitor. Controlul poți să ți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și Mary care l-a rezolvat scurt, se uitau numai la excrescența lui. Ascuțirea asta a simțurilor pământești cică vine la cei aflați în pragul morții în ultimele ore de viață, o formă de zile mari, ca un fel de răgaz pentru a lăsa în deplină cunoștință ultimele indicații. Dacă asta era, Aleks n-avea nevoie de răgaz. De mai multă vreme (era greu de despărțit succesiunea de întuneric-lumină din spatele ferestrei în dreptul căreia îl mută fata dimineața și de unde îl strămută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]