4,392 matches
-
Florea Sima. A activat, între 1983-1987 ca interpretă de muzică populară din zona Romanați, la Ansamblului „Rapsodia Oltului” din Slatina și la Ansamblul „Plaiurile Oltului”, pentru ca din 2009 să preia conducerea Ansamblului Artistic „Ciocârlia” al M.A.I.. Cântecul popular a răpit-o, căci și ea a fost câteodată răpită, încă din școala generală. Din anul 1983, începe să participe la concursuri și aceasta-i calea care o conduce la „Rapsodia Oltului”, precum și la Ansamblul „Plaiurile Oltului”, iar întâlnirea cu ciocârlia muzicii
STELIANA SIMA. VÂRSTA ARTIŞTILOR FRUMOŞI NU ARE ANI! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379699_a_381028]
-
să aștepte vreun sunet a strigat: - Alo! - Mamă, alo, sunt... - Fata mea, fata mea, unde ești tu... - Mamă, nu vorbi dar să mă asculți... repede, mamă! - Spune, spune, fata mamei, trăiești? Doamne! - Da mamă, spune-i lui tăticu... M-a răpit și m-a bătut... - Cine, Iuliana mamă, cine a... - Taci și fii atentă, mamă! - Bine, spune repede unde ești... - Mamă, m-a bătut și m-a violat... - Of, Doamne, Tu unde ai fost, Doamne? Fata mea... - Sunt într-o casă
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
scânteii, iar pe față ai broboane... Văd în ochii tăi săgeți: mă urăști, ce e cu tine!... Înțeleg să mi-o admiri, dar nu văd ce ai cu mine? - Pe Matilda ce-o-iubești, am avut-o ca nevastă; Boierule, de-o răpești, mă arunc de la fereastră! Am pierdut-o într-o noapte: un pariu nenorocit... Iar crâșmarul, măi nepoate, zarurile-a măsluit. - Hei scripcare, nu mai cânți! Nu de asta te plătesc? Dacă iar mă scoți din minți, jur: de tine mă
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
Dormise șase ore!... Incredulă și dezamăgită, se ridică din pat cu precauție, de teamă să nu trezească monstrul adormit din capul ei. Nu numai că nu se trezi, dar se simțea limpede, ușoară și odihnită, după somnul binefăcător care o răpise ca un hoț, împotriva voinței ei. Se gândi cu regret la toate treburile pe care le planificase atât de meticulos pentru acea zi, dar trebui să se resemneze. Corpul își cerea drepturile și dacă nu vrem să i le respectăm
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
am promis Să n-aveți satisfacție, a voastră. Te dezgolesc de doruri în tăcere Și mă-ngrozesc de-atâta suferință. Cuvintele au gustul ca de fiere Iar visele nu au vreo trebuință. De câte ori atunci te-am căutat Tu mi-ai răpit o clipă de iubire. Și ai continuat neîncetat Să mă privezi de tot ce-i fericire. Dispari în mine-n mod misterios Dar îmi apari în vise uneori. Nu aș vrea ca să par nerespectuos Tu strigă-mă de rătăcești prin
DISPARIȚIE MISTERIOASĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379189_a_380518]
-
în haite lupii flămânzi ca să o prade. Vei mai vedea și mame și soațe cum se roagă Și vei vdea cum arde averea lor întreagă. Vei mai vedea cu groază, cum năvălesc spahiii, Cum le ucid pe mame și le răpesc copiii. Dar neclintiți ca stânca și-au apărat pământul, Credința strămoșească și portul și cuvântul. Dar nu uita, copile,că astăzi ești dator Pe umeri-ți puternici să ei povara lor Și cu o voce fermă să-nfrunți pe venetici
IUBIREA DE PĂMÂNT de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379276_a_380605]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > ÎNTREBARE RETORICĂ Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2059 din 20 august 2016 Toate Articolele Autorului ÎNTREBARE RETORICĂ Ești oare conștient ce mi-ai răpit ? Timp imaterial, eter nemărginit, Copiii-mi nenăscuți, părinții, Imaginile proiectate, sfinții, Îneci realitatea în cuvinte, Înnozi cărările spre cele sfinte, Ne lași ca într-o piesă de un rar grotesc Să căutăm un ințeles nepământesc, Nici sclav nu aș mai
ÎNTREBARE RETORICĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379295_a_380624]
-
una cu flăcările inimii. Căzusem prada vrăjilor sale ușor eram fascinată de chemarea himerelor. Ma adunat în strânsură șerpească sub privirea-i de sfinx ademenitor m-a hipnotizat cu privirea-i de demon al nopților lăsându-mă secătuită de viață răpise pentru vecie sufletu-mi flacără de viață pulsând pentru el Zburătorul cu plete de argint Ducându-l cu sine în castelul său de iluzii și gând În Carul cel Mare parcat într-un unghi al bolții de stele arzând. Acum
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
de urmările faptei tale. - Dar eu ... - Îți recunoaștem durerea, zise celălalt personaj. Știm că ți-ai pierdut soțul în acel stupid accident cosmic, dar asta nu-ți dă dreptul să acționezi după bunul tău plac. Bărbatul pe care tocmai ai răpit astăzi aparține unei alte lumi, paralele cu a noastră ce-i drept, dintr-un alt spațiu temporal și material. Recunosc până și faptul că, datorită unui inexplicabil hazard, seamănă leit cu fostul tău iubit. Și ce ar fi fost cel
DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379304_a_380633]
-
Publicat în: Ediția nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Editura Nico 2016, Prefață Mircea Dorin Istrate CÂND TIMPUL ÎȚI CUPRINDE ÎN BRAȚE RĂDĂCINILE Recenzie de MARIANA GURZA- Revista Melodium Dacă o parte din timpul nostru ne este răpit, altul ne este sustras, altul se scurge în versul poetului Mugurel Pușcaș, timpul devenind avid - nu mai este acea părticică extrem de mică a unei clipe - un remediu suveran al tuturor lucrurilor din jurul său. Poesisul lui Mugurel Pușcaș devine o mărturisire
CATARGE PESTE TIMP de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374191_a_375520]
-
Autorului Ce gânduri îmbrăcară, în noapte, umbra minții, Când ochii tăi închiși vegheau demonii...sfinții... Ce rădăcini ți-ai smuls din trupul osândit Să fii ceea ce ești, să fii ce ți-ai sortit? Când plânsă alergai prin lumea ce-ți răpea Puterea de-a fi tu, puterea de-a striga, Tu înmuiai condeiul în pasta resemnării Și semnătura ta o imprimai uitării. Adulmecai mireasma sărată-a fericirii, Iertând "greșitul" care, de dragul amăgirii, Stârnea în pieptul tău furtuni istovitoare De doruri mai
SACRIFICIU de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362163_a_363492]
-
s-adoarmă, fu gazda unor amintiri. Se bucurase - uneori se simțea chiar vinovată față de Marieta și ai ei - da, se bucurase de atenția și de afecțiunea lui Artemie, de parcă ea i-ar fi fost fiică. I se părea că le răpise din timpul și preocuparea ce le-ar fi datorat-o unchiul! De câte ori părintele venea cu treburi în Capitală, trecea și pe la Aura. Nu pleca niciodată fără să nu-și vadă sora, cumnatul și nepoata. La plecare, șoptea, înaintea binecuvântării, și
CAPITOLUL 6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378643_a_379972]
-
doruri. Privesc către înalt și cu-ndrăzneală strig, O, Doamne al îndurării, ascultă ruga mea! Nu ne lăsa stingheri în negură și frig, Simt că-i aproape sfântă venirea Ta! Te-ntreb smerită, de ce îmi este teamă Că soarele-i răpit și-ncet ne ofilim? Trăiesc cu întrebări și mintea în dilemă, Ajută-ne, Părinte, din nou să-nmugurim! Nădejdea mă îndeamă să vin la sfânt altar Și să vorbesc cu Tine prin păzitorul meu, El mă ridică-n zbor s-
AȘTEPT ÎN RUGĂ MUTĂ de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378738_a_380067]
-
Și nu îți lasă vreme s-o mai întinzi odată, Ajungi pe negândite condus de un sobor, La locul tău cel veșnic, în cripta-ntunecată. De-aceea om pribeag, nu amâna unirea Cu Dumnezeu căci iată, de furi vei fi răpit, Cu umilință rogă-L să-ți dea din fericirea De-a fi de-a dreapta Lui curat și mântuit. Referință Bibliografică: Omule pribeag / Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2155, Anul VI, 24 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
OMULE PRIBEAG de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378729_a_380058]
-
Vremuri > POVESTE DE DEMULT Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2306 din 24 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului De zile-ntregi își perie cosița, regina în oglinda fermecată, privește lung și-o roagă înc-odată - Știi cine mi-a răpit mironosița ? Răspunsu-i doar o simplă tulburare de ape, spus cu voce tremurată: - Nicicând nu vei afla pe mândra fată de stăruiești cu-o astfel de-ntrebare ! Zăpadă-Albă, mândra ta copilă, pierdută-i pe vecie de când Zmeul, o ispiti, țesându-i
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377712_a_379041]
-
tulburare de ape, spus cu voce tremurată: - Nicicând nu vei afla pe mândra fată de stăruiești cu-o astfel de-ntrebare ! Zăpadă-Albă, mândra ta copilă, pierdută-i pe vecie de când Zmeul, o ispiti, țesându-i curcubeul ca nadă. Și-a răpit-o fără milă. O ține în castel în vârf de munte, cu porțile în fiare ferecate și paznici doar dihănii blestemate, pe nepoftiți degrabă să-i înfrunte. S-a juruit hidoasa creatură balaurul și veste-a dat în țară, ca
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377712_a_379041]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ȘCOALA Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1765 din 31 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului ȘCOALA Mi-ai absorbit întreaga viață, Mi-ai răpit și gânduri și speranță. Trăiam în și doar prin tine, Uitând de viață și de mine. Nu știam că este sărbătoare, Pregăteam lecții și corectam extemporale. Mă străduiam să fiu mereu la cote nalte, Citind, scriind, uitând că am pe
ŞCOALA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377780_a_379109]
-
întruna. Ți-am dat pentru totdeauna ce-ai dorit, cu bucurie. Te-am păstrat ca temelie, înfruntînd din văgăuna vieții, viscole, furtuna ce-au vrut țelul să-mi sfâșie. Tu ești singura-mi avere și nu poți să-mi fi răpită, că tot timpul ești păzită de a inimii putere. Orice suferință piere când te vede fericită și mereu îndrăgostită, dornică de mângâiere. Mă mai clatin, șovăi dacă simt că anii-îmi dau binețe, mai alunec în tristețe când e-n gânduri
TINEREŢE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377811_a_379140]
-
trăiești (Pe veșnicie-avîndu-i lîngă tine) În splendide palate-mpărătești. [21] Pentru neînțelepți este zadarnică orice învățătură, căci "învățătura servește la întărîtarea (mînierea) celor fără de minte, nu la liniștea lor" (328, 2). De altfel, neînțelepciunea este considerată ca o pedeapsă divină: "Zeii răpesc mintea aceluia, pe care doresc să-l piardă" (339, 3). Și, atunci, se întreabă gînditorul indian: Cine-nțelepciune n-are Pentru ce să-nvețe carte? ... Orbului la ce bun, oare, De oglindă să-i faci parte? [26] 3) Prietenul În afară de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
poate fi uneori multiplicat. Așa, bunăoară, "femeia este cauza dușmăniei dintre oameni" (330, 1), "femeie fără gelozie nu există" (328, 10); pentru omul bătrîn, femeia tînără nu e nici mai mult nici mai puțin decît "otravă" (328, 9); "femeile îndrăcite răpesc mintea neînțelepților" (328, 14); "femeia rea (frumoasă) ca o floare de lotus îmbobocită este un heleșteu plin cu flori de lotus, în care se ascunde un crocodil" (340, 13). Citez din Panciatantra, I, 61 (trad. cit.) cea mai semnificativă, după
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
declarăm cu sfințenie, nici în interesul partidului conservator, nici pentru căderea pur și simplu a roșiilor. Departe de noi orice gândire egoistă, orice umbră de ură sau de patimă de partid. Nu voim schimbarea oamenilor, ci schimbarea acestei sisteme, care răpește poporului orice încredere în legi, în instituții, în sistem, în controlul firesc al Coroanei. Îndrăznim a implora pe augustul purtător al coroanei României să se gândească nu la partizi, la țară. Fie consiliari cine vor voi să ia răspunderea strivitoare
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nu originea face pe un popor să fie trainic, ci munca lui proprie, fie cu mâna, fie cu mintea; primejdios era pentru că una - se zguduia unitatea preexistentă a poporului nostru, al doilea - limba păsărească, trebuind învățată, ca orice limbă străină, răpea timpul altor învățături folositoare, al treilea - pentru că în multe cazuri nici dascălul nu știa înțelesul cuvintelor nouă, necum școlarul; și, în sfârșit, pierderea cea mai mare era că întreaga comoară a limbei, ce sta din zicători, proverbe, inversiuni, adecă în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
rafinați; însă un bărbat ca Brătianu este mai mult, pentru că nu joacă pe funia rusească, ci înțelege pe deplin interesele și impulsele Occidentului și cunoaște foarte bine pericolele ce amenință din partea Rusiei. S-a privit cu răbdare cum s-au răpit de la România părțile Basarabiei; ea a fost tratată aspru în cestiunea jidovească, și în afacerea Arab Tabiei interesele ei au fost reprezentate cu puțină căldură. Toate acestea au fost de natură a pune pe gânduri pe cei din București și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ca s-avem locuri libere pentru amici, apoi pentru a se asigura prin intimidare de-o magistratură care, la caz de trebuință, să facă servicii, nu să dea hotărâri. Astfel se ruinează prestigiul unui corp destul de respectabil, căruia i se răpește încrederea și respectul fără de cari hotărârile date nu mai au nici o autoritate. A compromite astfel cea dentîi, cea mai necesară din instituțiunile noastre înseamnă oare a guverna pentru binele țării? O adevărată politică de stat și-ar fi făcut o
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în țara ingenuităților! Dreptul public (cu factorii lui esențiali) stă rece și nepăsător în fața desfrâului patriotic ca o statuă de marmură în mijlocul unui teatru de farse. În afară de zidurile acestui {EminescuOpXI 370} stabiliment trece mulțimea deziluzionată, sărăcită, căreia i s-a răpit aspirațiile ei cele mai sfinte, începînd cu credința în altarul creștinătății și sfârșind cu speranțele ce le dura altădată la leagănul copiilor. Așadar, precum se vede din cele de mai sus, o cauză constituțională de retragere nu există, de vreme ce domnia
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]