3,048 matches
-
vremea, la final de știri, îl prindeam la televizor... și, ca să nu vorbesc, mă lăsa să-i pun moațe. Țin minte că odată a bătut cineva puternic în geam: Domnu’ inginer, fratele dumneavoastră se bate în birt! Cu vârful pantofilor răscolesc aurul toamnei, căutând drumul, îmi zic,După o zi de școală, zumzetul acela de voci tinere îți persistă în urechi o vreme... da, asta fac frunzele... atenuează acel sunet cu unul mai suav, mai stins... până când ajung să gust liniștea
CUM SE VEDE TOAMNA ... PRINTRE BUCLE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348980_a_350309]
-
răsar ca iarba/ Câini vagabonzi, mistreți bezmetici.../ Se umple lumea cu de-a sila/ Cu oameni proști, tâmpiți, eretici”/ am crezut că sunt prea dure versurile. Însă acum, încep să-i dau dreptate. Și nu că trădarea n-ar fi răscolit mereu sufletul omului! Ba din contră, ea își are rădăcinile de peste două mii de ani, exemplul edificator fiind chiar Iuda. Ci pentru că, credința mea în semeni e atât de mare, încât probabil chiar dacă îmi va mai fi biciuit vreodată obrazul, eu
O FILĂ DIN MIEZ DE IARNĂ... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346744_a_348073]
-
în sens invers, pentru ca timpul să se rotească înapoi și să se regăsească în sanie alături de mirele său. Continuând să topească zăpada, lacrimile se transformau într-un lac, din ce în ce mai mare. Ce viață fără de noroc, își șoptea acum printre gândurile ce răscoleau suspine! -O, tu, zăpadă acoperă-mă cu valul tău, ca să nu mai simt durerea, striga cu glasul stins inima sa! Dar... iarna avea gura pecetluită... încremenise parcă. Simțindu-i durerea sfâșietoare, ordonă norilor să oprească ninsoarea iar vântului să înceteze
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
dinlăuntrul fiecăruia dintre noi este mai mult decît binevenită în această perioadă de schimbări și provocări. "O lume cu farmecul ei, o lume patriarhală, cu totul nouă pentru mine, mi se dezvăluia acum, prin spusele lui. O lume care îmi răscolea, într-un fel, trecutul, amintindu-mi de basmele copilăriei, care mereu începeau cu acel nemuritor „A fost odată ca niciodată”..." El are capacitatea unică de-a descoperi miraculosul ascuns sub masca obișnuitului și de a da grai acestor revelații prin
GRĂDINILE SUSPENDATE ALE EXILULUI ROMÂNESC de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346776_a_348105]
-
dezvăluie înspre un spațiu care mă cheamă. Un tremur de așteptare ... o tăcere în care alunec. Zâmbetul misterios se revarsă din ce în ce mai cuprinzător, de peste tot. Este în toate acum, este Esența pe care nu o voi uita niciodată. Pentru care voi răscoli pământul și cerurile într-un târziu, când îmi voi aminti. Dar, în noaptea asta, sunt supusă misterului Lunii către care sunt ridicată, care devine oglinda mea. O să caut mereu acest viu din mine căreia îi sunt hărăzită în această noapte
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
Ești mai presus decât acest cuvânt. Ești gândul care îmi înconjoară sufletul și mi-l face senin. Tu știi să mă vindeci când sunt răcit, ceaiul pe care mi-l faci cu multă lămâie și miere îmi topește toate frisoanele răscolite în mine, ciorapului din lână îi simt mângâierea și a mâinii tale care mi-l croșetează pe picior. Nu știu cum faci tu, dar atunci când stai culcată pe pieptul cu urechea lipită de piele parcă îmi smulgi toate declarațiile de iubire. Umezeala
DRAGOBETELE LA ROMÂNI ŞI MĂRŢIŞORUL- FOTOREPOERTAJ DE LA LIGA SCRIITORILOR DIN BUCUREŞTI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346847_a_348176]
-
o sărutare, Ca buzele-ți -păcat plin de ardoare- De-adânci suspine blând izvorâtoare, Nu am purtat. Și-un gând ivit în grabă Se-așează lin în păru-ți și pe frunte. Ca și un cânt dintru zeiești octave, Mă răscolesc simțiri atât de grave Când curg dorințe-n coapsele-ți jilave; Și zeu de-aș fi, nu-i zeu să le înfrunte! Nici mantie nu este mai regească Cum cea pe care mi-o croiești anume Din mângâieri, săruturi și
ÎNNOBILARE de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346906_a_348235]
-
Dar mă renaști că demon ce-nfioară Buze și sâni sub voalul de cuvinte. Cu glas demonic te cuprind în ființă, Cu mâini păgâne trupul ți-l slăvesc Când iadul meu se umple de dorință Și-n ploi de sărutări te răscolesc. Din muză - frământări și dulci suspine. Mi-ești vinovată pentru orice gest al meu. Pedeapsa-ți este demonul din mine Ce te pretinde cu tăria unui zeu. Izvor dezlănțuirii ți-e predarea, -ți sunt câmp de luptă coapsele și sânii
CULPABILITATE de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346904_a_348233]
-
asta tocmai de frica oamenilor arhiereului Caiafa. Iscoadele și soldații întrebară până și pe oamenii simpli de pe ulițe, însă nu dădură de nici o urmă a ucenicilor galileeanului. Patrulele intrară și prin casele de găzduire dar nu aflară nimic nici aici. Răscoliră tavernele grecești unde sperau să găsească ceva vești printre adoratorii lui Dyonysos. Nici aici nu găsiră însă nimic. Spre seară totuși, una din iscoade dădu de veste că un grup mic de adepți se aflau împreună cu Iosif din Arimateea, cel
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
Am străbătut ulița în grabă, uitându-mă mirată la colibele de stuf și la câinii sfrijiți de la porți. Erau atât de hămesiți că nici nu mai lătrau, doar dădeau leneși din coadă, privind apatici cârdul de gâște ce traversa ulița, răscolind praful. N-am fost nevoită să merg prea mult, că am ajuns pe plajă, iar nisipul fierbinte îmi transmite fiori în tot trupul. Pentru câtva timp, luciul apei mă fură, astfel pășesc fără a fi atentă la scoicile sfărâmate ce
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
plină, când ne aruncam în valurile verzi-albastre, urmărind jocul delfinilor și sclipirile stelelor pe bolta senină a nopții. Vin spre mine, dinspre larg, șoapte ce trezesc amintiri dragi păstrate în cămara secretă a inimii. Aud ecoul unei muzici ce-mi răscolește sufletul. E un viers încărcat de vrajă. Vraja iubirii! Încet-încet, barca se apropie de mal. Un pescar uriaș, cu barba până la brâu, coboară pe țărm, venind direct spre mine. E un lipovean bine legat, cu barba albă și ochi albaștri
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
o sărutare, Ca buzele-ți -păcat plin de ardoare- De-adânci suspine blând izvorâtoare, Nu am purtat. Și-un gând ivit în grabă Se-așează lin în păru-ți și pe frunte. Ca și un cânt dintru zeiești octave, Mă răscolesc simțiri atât de grave Când curg dorințe-n coapsele-ți jilave; Și zeu de-aș fi, nu-i zeu să le înfrunte! Nici mantie nu este mai regească Cum cea pe care mi-o croiești anume Din mângâieri, săruturi și
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
sânii-ți suferinzi de-o sărutare, Ca buzele-ți -păcat plin de ardoare-De-adânci suspine blând izvorâtoare,Nu am purtat. Și-un gând ivit în grabăSe-așează lin în păru-ți și pe frunte.Ca și un cânt dintru zeiești octave,Mă răscolesc simțiri atât de graveCând curg dorințe-n coapsele-ți jilave;Și zeu de-aș fi, nu-i zeu să le înfrunte! Nici mantie nu este mai regeascăCum cea pe care mi-o croiești anumeDin mângâieri, săruturi și pasiune,Suspine ce
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
Dar mă renaști ca demon ce-nfioară Buze și sâni sub voalul de cuvinte. Cu glas demonic te cuprind în ființă, Cu mâini păgâne trupul ți-l slavesc Când iadul meu se umple de dorință Și-n ploi de sărutări te răscolesc. Din muză - frământări și dulci suspine. Mi-ești vinovată pentru orice gest al meu. Pedeapsa-ți este demonul din mine Ce te pretinde cu tăria unui zeu. Izvor dezlănțuirii ți-e ... Citește mai mult Te întronez în versuri,scumpă regină
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
șopteasc-adormitor rimele sfinte. Dar mă renaști ca demon ce-nfioarăBuze și sâni sub voalul de cuvinte.Cu glas demonic te cuprind în ființă,Cu mâini păgâne trupul ți-l slavescCând iadul meu se umple de dorințăși-n ploi de sărutări te răscolesc.Din muză - frământări și dulci suspine.Mi-ești vinovată pentru orice gest al meu.Pedeapsa-ți este demonul din mineCe te pretinde cu tăria unui zeu.Izvor dezlănțuirii ți-e ... VII. E EA !, de Cruți Cristian , publicat în Ediția nr.
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
Rasfrangere > PREA TÂRZIU, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 892 din 10 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I. Părăianu PREA TÂRZIU E greu de găsit cuvântul din noianul cunoscut să răscolesc sufletul, celor ce-au rămas, după cei care s-au dus . E prea volatil ecoul din glas . Legile nescrise de sute de veacuri rămân ne-nțelese , deși sunt desprinse ca oricare filă dintr-un calendar . Ne putem întoarce în cuaternar
PREA TÂRZIU, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346301_a_347630]
-
nu știa unde sunt. Imediat ajutorul l-a luat pe Suman și au mers la camera lui însoțit fiind și de nea Ilie șeful de echipă care susținea că băiatul nu este vinovat. Odată intrați în cameră au început controlul răscolind peste tot. Când au ridicat salteaua patului care era liber a găsit hățurile de către însuși ajutorul Palade. A început să strige că Suman este hoțul, și a vrut să anunțe imediat miliția. Suman nu știa ce să facă? Palade îl
ÎNSCENAREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346303_a_347632]
-
cele deja cunoscute, constituie încă un pas în cunoașterea activității și personalității lui Nicolae Iorga. Ne-am adresat unor oameni din cele mai diverse colțuri ale țării și din cele mai variate domenii de activitate, cu rugămintea de a-și răscoli memoria și a ne împărtăși câte ceva despre amintirile care-i leagă de Nicolae Iorga. Încercarea noastră a depășit așteptările inițiale. Ea a răscolit jarul ușor acoperit de cenușa vremii și a dat la iveală lucruri neașteptate. Gestul tuturor care au
2013... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 888 din 06 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346262_a_347591]
-
diverse colțuri ale țării și din cele mai variate domenii de activitate, cu rugămintea de a-și răscoli memoria și a ne împărtăși câte ceva despre amintirile care-i leagă de Nicolae Iorga. Încercarea noastră a depășit așteptările inițiale. Ea a răscolit jarul ușor acoperit de cenușa vremii și a dat la iveală lucruri neașteptate. Gestul tuturor care au avut amabilitatea să răspundă solicitării noastre este un act de cultură și patriotism, care merită toată lauda” (pp. 5-6). Lucrarea memorialistică cuprinde: Prefața
2013... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 888 din 06 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346262_a_347591]
-
plastic). Aflat în Muzeul Morandi din Bolognia (v. ciclul Alianța), poetul “celebrează” puterea artei de a transforma materia, vizibilul, în stare de suflet, în act reflexiv: ”...mâna ce-a putut atinge indivizibilul/ s-a liniștit pentru o clipă , nu mai răscolește/ în culoarea vasului, pleacă, în tăcere,/ în afara lumii, în desăvârșire.// O, trup al alianței,/ materie ce refaci materia lumii,/ în pigmentul tău se celebrează deschiderea”. Prinse între marginile unui areal încercuit de nemărginirile oceanului, concentrate și eliptice, alcătuite din structuri
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > APRHODI`TE TE AȘTEPT! Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 273 din 30 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului M-ai înșelat cu încă o iarnă, dar te iert. Șuvoiul veții, sângele îmi înfierbântă. Simbolurile zeiței mă răscolesc prin timpuri. Spuma mării ei râde către țărmul din mine. Mărul de aur, păcatul primit drept premiu, îl țin în inima mea de păcătos. Scoicile mărilor se deschid acum și le aud glasul. Dorința răbufnește și fiorii mă cuprind. Imnul
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]
-
de unde-ar mai ști gloata ce simte unul de-al ei !? Râs și plâns în firida nedilematică în care m-am băgat singur. Plecând de la premise serioase, am ajuns să înghit (și să emit !) cu nemiluita platitudini. Cineva, poate, va răscoli și va da de gulgoaie. Dacă nu, nu-i bai ! Altitudinea este apanajul celor carora le înflorește în zori urdorile și le lăcrimează liniștea mascată a nopților frenetice și bântuite de fantasme. Capul și șteapul sunt motoarele benzii rulante tocite
JURNAL DE GÂNDURI ZDRENŢUITE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348244_a_349573]
-
că sunt un biet jurnal ce-și recapitulează viața și nu am aripi să pot zbura, fiindcă sunt sortit, prin natura mea, într-o încremenire veșnică, supusă și mereu fidelă, deși astăzi mă simt uman, căci numai așa îmi pot răscoli amintirile ninse ale trecutului meu. aprilie 2012 Referință Bibliografică: Povestea unui jurnal. Mie însumi și nimănui altcuiva / Cristea Aurora : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 562, Anul II, 15 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cristea Aurora : Toate Drepturile
POVESTEA UNUI JURNAL. MIE ÎNSUMI ŞI NIMĂNUI ALTCUIVA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348318_a_349647]
-
stelele”. Când a ajuns în fața recepției, l-a văzut pe George cum se plimba agitat printre mașinile parcate în fața hotelului, uitându-se mereu la ceas. Văzând-o că iese din hotel, pe fața bărbatului puteai citi satisfacția. Reușise să o răscolească pe fată și iată că acum vor pleca la plimbare pe faleză sau se vor opri la vreo discotecă. Ca și când se cunoșteau de-o viață, s-au luat în brațe și și-au împreunat buzele într-un scurt sărut dar
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
Stancu Publicat în: Ediția nr. 944 din 01 august 2013 Toate Articolele Autorului Mă îngrop în propriile-mi simțuri Cu părul despletit în pământ... Cu brațele-mi amorțite de lanțuri, Suprim orice cuvânt... Nu suport greutatea răbdării, Furtuni de fluturi răscolesc pe alocuri, Viermuiesc clipele disperării, Destram orice vis în rădăcini de gânduri... Pe pulpe-mi se stâng freamătele ploii, Ușor atingând dorința nestinsă... Pe coapse-mi se-nalță vița nevoii. Arzând patima din iarba întinsă... Cresc spre soare culori în
RĂDĂCINI DE GÂNDURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348402_a_349731]