2,842 matches
-
fost impus de Tratatul de la San Stefano. Lordul Salisbury consideră dificultatea sub un punct de vedere îndoit: sunt aci două cestiuni, aceea a tributului însuși și aceea a interesului creditorilor Porții. În ceea ce privește tributul, Excelența-Sa vede că nu a fost răscumpărat prin mari sacrificiuri și prin însemnate victorii din partea principatelor; dacă ar fi în realitate românii și sârbii cei cu victoriile, tributul ar fi anulat, dar Rusia este care a făcut cheltuielile și a biruit pe Poartă și Excelența-Sa nu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
ordine de idei, primul-plenipotențiar al Rusiei socotește că, în cazul când principatele ar fi nevoite să capitalizeze tributul, ele ar găsi cu greu sumele necesarii și că angagiamentele ce ar lua le-ar cauza cheltuieli superioare tributului ce ar fi răscumpărat. Comitele Șuvaloff credea până acum că această cestiune a fost decisă cu ocazia declarației independenței și pentru acest motiv nu a prezentat în această privință nici o observațiune. Cu cât Excelența-Sa consideră însă cestiunea, cu atât i se pare just
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
octombrie 1654 părțile sale ce se vor alege din Frenciugi, vistiernicului Solomon, pe partea vândută de fratele său Andocăi pitarul din Căzăcești . La 20 martie 1657 frații Bejan și Gheorghe, fiii lui Andronic din Frenciugi, rudele apropiate ale lui Omenghie, răscumpără cu 200 de lei jumătatea de sat din Frenciugi de la Apostolachi Milescul, Însă Îi revând la 24 septembrie 1657. Obștea răzeșilor pe partea din Căucești vând la 10 iunie 1656 pitarului Andoca și Măricuței părțile lor din Drăgușeni, partea de
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
nemărturisită, personajul din scrierile prozatorului ungur ne este întotdeauna cunoscut, este fratele geamăn al cititorului, cu spaimele și bucuriile lui, care-și împacă, prin dragoste, trupul răzvrătit cu sufletul avid de frumusețe și miracol. Pentru că există o forță necunoscută care răscumpără emoția și singurătatea, spaimele și împlinirile, ce fac din individ izvorul prozei lumii" trage concluzionează Deaconescu. Scriitorul nu trebuie să explice nimic, opera își trăiește viață proprie după ce a fost publicată. Este sarcina cititorului și a criticului de a interpreta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ai ce învăța și nu-ți poate oferi nimic. Nichita avea o generozitate imensă, și chiar dacă uneori, să spunem, mai cădea și el în lucruri mărunte, meschine, insignifiante, reușea apoi printr-o vorbă frumoasă, printr-un gest special să-și răscumpere puținele momente de mediocritate. Din nefericire, și vreau să subliniez acest lucru, așa suntem noi oamenii, descoperim și regretăm valoarea cuiva abia după ce dispare și... lasă un gol imens lângă noi, dar mai ales în noi... (Galați, 2003) Emil Manu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sistem, și-au putut păstra inteligența și au îndreptat-o împotriva mașinii menite s-o zdrobească, în timp ce erau părăsiți, repudiați de intelectualii ce-ar fi trebuit din Occident să le sară în ajutor, acest fapt, împreună cu energia și luciditatea lor, răscumpără orbirile și lașitățile noastre și dovedesc că speța umană merită poate totuși să supraviețuiască". Dacă în democrațiile occidentale, ce n-au avut parte decît de invazia hitleristă și sistemul totalitar nazist, și acestea pentru un interval scurt, comparativ cu îndelunga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
au mai chemat, nici Comit. de Cultură, nici Inst. Pedagogic, nici secția Cinematografie, nici Corpul didactic. Au uitat - probabil - verbul și ideile frumoase cu care i-am Încântat. Dar, iată, din Suceava, Dv. v-ați gândit la mine și asta răscumpără totul. Eu și soția mea, de asemenea, vă dorim familiei Dv. un rodnic și Îmbelșugat an, plin de sănătate și triumfuri. Pe când cartea ulițelor Fălticeni? Ce face d. Bălan? Oare mai pot conferenția și la Fălticeni? Vă aștept la București
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
dacă acest catharsis și această oroare sacră i-au comunicat, într-o seară de vară, sub un aer înstelat, fiorul sacrificiului, dorința de a fi el însuși, într-o zi, Servitorul în suferință? Omul îndurerat victimă a compatrioților săi ingrați, răscumpărat în cele din urmă prin suferința lui și triumfând o dată pentru totdeauna? Oricât de fantezistă ar fi, această viziune este fundamentată din punct de vedere geografic și mai aproape de datele documentare decât s-ar părea. Ne-am făcut un obicei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
că s-a înțeles c-un om de legi, domnule, din Târgul Neamțului, și i-a vândut lui pământul. Cum să i-l vândă lui, iaca asta n-o înțelegem noi, căci e om de legi. Doar pământul a fost răscumpărat cu bani și muncă de cătră flăcău și de măsa; cellalt s-o fost dus în lume, nemernic și pribeag. Se poate una ca asta? Dă, răspundem noi, după lege, bătrânul e stăpân pe pământ, pe numele lui e trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Pannonius, cu Cronica germană: fiind învins, domnul a fost prins de dușmani. Se sare peste afirmația cronicarului german potrivit căreia, în noaptea de 14/15 decembrie 1467, cel care a învins a fost Ștefan. Prins de unguri, Ștefan s-a răscumpărat, „și i-a înșelat cu vorba cum a știut, până a scăpat de ei”. Autorul german comite niște inexactități. Vornicul care a trădat nu era Isaia, ci Crasnăș. Isaia a fost și el executat în 1470 și așa s-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
avea bani cu el. Nici măcar marele vistier. Banii se aflau în tabără. În Evul Mediu, un prizonier însemna o avere, dacă avea un cal bun și o armură deosebită, semne că e o persoană foarte importantă, care să poată fi răscumpărată de rudele sale. Să-i credem pe unguri niște visători romantici, care se lăsau duși cu vorba de prizonierul lor ? Este evident că Ștefan nu a fost prins de unguri. Pannonius și Bonfinius nu știu nimic în legătură cu prinderea domnului, iar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Mare plătise Porții, în mod regulat, 2.000 de galbeni, pe care înaintașul său, Petru Aron, se angajase să-i verse anual haznalei imperiale. Acești 2.000 de galbeni reprezentau în ochii turcilor o simplă dare, prin care Moldova își răscumpăra liniștea hotarelor sale, dar și un motiv de la care se putea porni la formularea unor noi pretenții, atât bănești, cât și de stăpânire politică. Mare putere, turcii nu s-au sfiit să încalce, de câte ori li s-a părut în avantajul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Mara, fiica despotului Gheorghe Brancovici, spunea că „Niciodată armatele turcești n-au suferit un dezastru atât de mare”. Pierderile oastei otomane au fost uriașe: 40.000 de morți și 4.000 de prizonieri. Unii dintre prizonieri au vrut să se răscumpere pe 4.000, 2.000 sau 1.000 de galbeni, dar domnul le-a răspuns: „Dacă aveți și sunteți în stare de atâția bani, ce-ați căutat în țara mea? N-am nevoie de banii voștri, ci de viețile voastre
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
convinge pe turci ca să nu atace Transilvania, deoarece „turcii sunt mulți ca nisipul mării și nimenea nu poate să le stea împotrivă”. Împinși de nevoie, oamenii politici din secolul al XV-lea au acceptat o soluție salvatoare, plata unui tribut. Răscumpărau în acest fel pacea, iar efortul făcut de țară pentru plata lui era mai mic decât pagubele provocate de războaiele pustiitoare. Nu însemna însă că renunțau la luptă. Atunci când pretențiile Porții creșteau sau când împrejurările erau favorabile, românii nu au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
polonii prinși în 1497, s-a creat legenda cu Dumbrava Roșie. Ion Neculce înșiră trei Dumbrăvi, una la Botoșani, alta la Cotnari și o a treia „mai gios de Roman”. D. Cantemir scrie că regele polon a vrut să-i răscumpere pe prizonieri cu o mare sumă de bani, Ștefan însă a refuzat să-i elibereze și a arat cu ei locul în care s-a dat bătălia, semănând ghindă, din care au crescut păduri mari și frumoase, cărora moldovenii „le
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1817, se arăta că domnul stăpânea “locurile târgurilor”, adică târgul propriu zis și satele care făceau parte din ocolul acestora. Despre politica lui Ștefan cel Mare față de târguri și ocoalele lor s-a afirmat că, după consolidarea domniei, el a răscumpărat “masiv” sate, pe care le-a alipit acestor ocoale. Din documentele, care ni s-au păstrat din domnia lui Ștefan, aflăm că a existat o cumpărare și nu o masivă răscumpărare. La 15 octombrie 1491, domnul a cumpărat de la mai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fărâmițarea unor mari domenii boierești, către sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului următor, în timp ce unii boieri își consolidează domeniul prin cumpărarea unor sate, așa cum face Clănău spătar sau Luca Arbure. Domeniile bisericești S-a afirmat că domnul a răscumpărat satele din domeniul domnesc, pentru a dărui biserica și păturile sociale, pe care se sprijinea autoritatea domniei. În ceea ce privește daniile făcute mânăstirilor, Ștefan a dăruit din domeniul domnesc 12 sate, o prisacă cu bălți, prisacă din braniștea domnească de la Bohotin, balta
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de la Bohotin, balta Strâmba, iezerul Dobrovca, balta Chisca, braniște în jurul Putnei, 150 drobi de sare, 3 sălașe de țigani, un tătar din tătarii domnești de la Neamț, pietrele de ceară din târgul Siret, pietrele de ceară din Târgul Frumos. Domnul nu răscumpără sate. Ar însemna să dea bani pentru sate care au aparținut cândva domeniului domnesc. De fapt, domnul cumpără de la boieri și dă satele cumpărate, pe loc, mânăstirilor. Este vorba de 45 de sate și jumătate, dar cumpăratul și daniile sunt
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sate, mori, țigani și mari scutiri pentru locuitorii din satele sale. Ștefan cel Mare a făcut danii laicilor și bisericii din domeniul domnesc. Cum acesta era restrâns ca număr de sate, domnul a cumpărat și a dat sate. Nu a răscumpărat, ceea ce presupune că satele cumpărate în domnia lui au făcut parte cândva din domeniul domnesc. A cumpărat sate de la boieri și în momentul în care avea loc tranzacția, în aceași zi, în fața aceluiași sfat domnesc, erau dăruite proprietățile achiziționate. Din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
patru sate, unele aflându-se acolo „unde a fost curtea Neatedului”. La 20 august 1455, Petru Aron îi întărea lui Trifu Borzescul satele, anume: Bețești, unde este casa lui, în Câmpul lui Dragoș, unde este moara, pe care le-a răscumpărat de la Bețea, și Bolcești și jumătate din Mărișești. Se poate presupune că satele aflate în Câmpul lui Dragoș au format cândva o uniune de sate obștești, aflate sub conducerea unui cneaz. Prin analogie cu ceea ce era în Maramureș, curtea unui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1653, Timuș Hmielnițchi jefuiește nordul Moldovei, iar printre prăzi se afla și Tetraevanghelul. În ajutorul domnului Moldovei a venit marele general Chimin Ianăș (Kemeny Ianos) și, în toiul luptei, a reușit să ia Tetraevanghelul. Gheorghe Ștefan, domnul Moldovei l-a răscumpărat de la Kemeny și astfel, o asemenea comoară artistică a rămas în țară, Tetraevanghelul este o operă de artă deosebită, prin miniaturile care îi reprezintă pe cei patru evangheliști, prin frontispiciile care însoțesc unele pagini și chiar prin forma elegantă a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
este singurul care reface echilibrul tulburat al lumii. În basmul Viteazul cu mâna de aur, frații mai mari sunt „frumoși de ți-era dragă lumea cu dânșii”, „așa de mândri că se minuna lumea de dânșii”. Pruncul care vine să răscumpere eșecul fraților întreabă de ei, imediat ce dobândește capacitatea logos-ului. Ființa lui constituie întotdeauna o treaptă superioară față de progeniturile ce i-au premers, este „mai vioi și mai viteaz decât dânșii” „și mai deștept dintre toți” (Boțești - Dâmbovița). G. Călinescu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de lumea cunoscută și moare, pentru a se putea cufunda în veșnicia modelelor arhetipale. „Roua dă viață și întinerește «Roua ta este rouă de lumină și din sânul pământului umbrele vor învia» (Isaia 26:19)”. Moartea simbolică a călătorului este răscumpărată, așadar, de rouă, puterea ei venind din „împăcarea opoziției dintre apele de sus și cele de jos, dintre apele pământești și cele din ceruri”. Viteazul cu mâna de aur, crescut fulgerător și preocupat de recuperarea fraților săi, se pregătește ritual
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la apus repre¬zintă fațete ale aceleiași valorizări: soarele este catalizatorul și călăuza transfor¬mărilor existențiale, absența lui predispune doar la haos și nediferențiere a materiei, după cum am văzut în drumul orbecăit de Mistricean în altă variantă. Apusul soarelui este răscumpărat de prinderea/ uciderea ipostazei zoomorfe a întunericului, ceea ce deschide o nouă eră a luminilor creatoare pentru universul ordonat. Bestiarul arhetipal este unitar în cele trei specii care surprind bătălia pentru cosmos. Putem generaliza astfel observația lui Gheorghe Vrabie privitoare la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
atrase de arborele rodirii este marcată prin același simbol metalifer, ce acționează în lumea basmului ca indicator pentru traseul inițiatic. Alte ipostaze zoomorfe ale fetei sunt provocate, în basm, de vrăji malefice, iar aparența de capră sau broască țestoasă trebuie răscumpărată de fecior în cursul inițierii, a cărei utilitate devine astfel dublă. Broasca țestoasă are un corespondent în balada Broasca Roasca I (32), stăpână peste lumea infernală, pe care o face să lucreze pentru mundan și să-l încarce magic: „Toată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]