2,521 matches
-
cea mai bună rochie a ei și cu un văl care să-i ascundă vînătăile. Ed Își ținu insigna la vedere - reușiseră să evite presa cu ajutorul ei. Însoțitorii au Împărțit oaspeții În două șiruri - Dream-a-Dreamland deschidea taraba. Inez era buimăcită. Răsuflarea ei Întretăiată Îi umfla vălul. Ed se uită În sus, În jos, la stînga și la dreapta - fiecare detaliu Îl ducea cu gîndul la tatăl lui. O promenadă măreață - Main Drag, SUA, 1920 -, cu fîntîni arteziene cu băuturi răcoritoare, tonomate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
piesele astea, Jack? Vinovat pe toate planurile. Știa că are ticuri nervoase, că rămîne cu gura căscată, clipește din ochi și tresare necontrolat. — Cum... mama... dracului ai...? Nu contează. Să aud cum interpretezi tu ce vreau eu. Jack Își trase răsuflarea. — Bun, așa e. L-am urmărit pe Bud White. Dud se temea că băiatul o s-o ia rău la vale din cauza omorîrii unei prostituate, pentru că White avea tendința să pună la suflet așa ceva cînd era vorba de tinere. Deci l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Cred că ar trebui să te uiți și tu. Lasă asta. Tu adu-mi femeia. Femeia la cinci ani după arderea dosarelor: Lynn Bracken sorbea dintr-un ceai la Al Wong’s. Jack o privi prin vitrină. Încă Îți tăia răsuflarea. Acum era brunetă, o frumusețe de treizeci și cinci de ani care atrage privirile. Ea Îl văzu. Jack simți că-l ia cu frisoane: dosarul lui. Ea ieși. Jack spuse: — N-am vrut să se-ntîmple așa ceva. Dar nici n-ai făcut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
intrăm În turneul de fotbal fiindcă sîntem negri! La naiba! Trăiască Lolo Fernández! Trăiască Manguera Villanueva! Trăiască Perú! Le-arătăm noi lor! și Președintele Îi salută cu mîna, zîmbește spre fețele nespălaților care aburesc rînd pe rînd geamul automobilului cu răsuflarea lor și mînjesc caroseria neagră a Cadillacului interminabil cu mîinile lor asudate și murdare; oamenii ăștia nu vor intra să vadă corrida, doar cîțiva vor reuși să se strecoare neobservați, sînt oameni care uneori Își vînd biletul cu suprapreț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Poți intra, spuse ea cu o dezamăgire evidentă. Mai traversă biroul în tăcere, lăsând în urma ei o dâră cu iz de lămâie și, în secunda în care ușa biroului lui Jack s-a închis, aproape că s-a auzit o răsuflare generală de ușurare și toată lumea a început să vorbească. Asta e prietena lui Jack, le informă Kelvin pe Ashling, Lisa și Mercedes. — Numai necazuri aduce fata aia, dacă e să mă întrebați pe mine, spuse domnișoara Morley țâfnoasă. —N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu șampanie în mâinile dornice ale lui Kelvin. —Cui îi pasă? spuse Kelvin, încântat să fie inclus, deși nu lucra la Colleen. Micul grup de clerici aștepta tăcut în colțul lui pentru a vedea dacă primește ceva. S-au auzit răsuflări ușurate când Lisa a deschis o a doua sticlă și a venit, purtând căni cu cele mai ingenioase slogane. —Sănătate, domnișoară Morley, spuse Lisa, oferind o cană asistentei personale a lui Jack. —Noroc, mârâi domnișoara Morley, suspicioasă. Când toată lumea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ea. Apoi, provocată de o apropiere bruscă față de Boo, recunoscu: —Nu o să ghicești niciodată despre cine este vorba. Cine? întrebară toți trei într-un cor, făcând-o pe Ashling să își țină respirația. —Marcus Valentine, spuse ea, dintr-o singură răsuflare. Boo începu să râdă cu toată figura. —ăsta e comicul acela? întrebă Hairy Dave cu un mârâit răgușit. Ashling dădu din cap. —ăla care are glumele alea cu bufnițele? se lumină JohnJohn la față. Dumnezeule Atotputernic! Oare faima lui Ted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Au trecut... câți?... mai mult de cinci ani. Am făcut un copil. Nu intenționam să stau acasă atât de mult timp, dar apoi am făcut alt copil și nu s-a ivit momentul până acum, se apără Clodagh dintr-o răsuflare. —Înțeleeeeeg, spuse Yvonee, continuând să se joace cu nervii lui Clodagh în timp ce studia parcursul carierei sale. De când ai terminat școala, ai lucrat ca recepționeră la un hotel, recepționeră la un studio muzical, la un birou de avocatură, asistent la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
jos, o invită Jack calm, iar ea și-a dat seama că acele cuvinte aduc vești proaste. — Mergeam mereu când eram editor la Femme. Este bine pentru revistă dacă e cineva prezent acolo. Publicitate, toate cele, spuse ea dintr-o răsuflare. Nu vom fi luați niciodată în serios dacă nu suntem văzuți... Jack o privea, așteptând să termine. Empatia din ochii lui îi spunea că se obosește degeaba, dar speranța moare ultima. A încercat să se liniștească, respirând adânc. —Merg? — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
niște haine și a mormăit către Clodagh: — Te sun mai târziu. Dylan l-a privit plecând, apoi și-a întors privirea către Clodagh și a întrebat-o încet: —De ce? O sută de mii de întrebări erau comprimate în acea scurtă răsuflare. Ea se chinuia să găsească cuvintele potrivite. Nu știu exact. Te rog, spune-mi de ce. Spune-mi ce e în neregulă. Putem rezolva, voi face orice. Ce ar fi putut să spună? Dintr-odată, era sigură că nu voia ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și care ar fi tăcut tot timpul - I 6). Când se reîntâlnesc, prima impresie este că timpul care a acționat asupra ei i-a lăsat lui caracterul nealterat (mâniile, iubirile, setea de bani ți-au rămas tot fără măsură, și răsuflarea îți este dorință. Dar eu sunt îmbătrânită - II 10). Ce-i drept, regele a păstrat, dincolo de aparența aspră, sufletul încrezător și bun (III, 10), drept, tare și neclintit, și blând (IV, 7). Capabil de iubire, spre deosebire de soția sa, el se
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Plasat între lumea antică și spectatorii contemporani, el invocă și alte referințe livrești. Constată că definiția patriotismului emisă de Vitellius coincide cu cea enunțată de Platon și Sofocle (II, p. 52-53). Impresionat de farmecul și candoarea tânărului Quintus, el invocă răsuflarea cosmică, văpaia fără nume care l-a învăluit pe Platon când a început să scrie „Symposion” (I, p. 44). Venit din epoca lui Nero, ca și din lumea cărților, ca martor al întâmplărilor de pe scenă, Petronius este familiarizat cu conflictele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
s-o escorteze n-ar fi fost de nici un folos: Jacinta n-avea ochi decît pentru fată. Se temu că, dacă ar fi clipit din ochi, vedenia s-ar fi destrămat. Rămase pironit În loc și se uită la miraj ținîndu-și răsuflarea. La puțin timp, ca și cînd i-ar fi intuit prezența și privirile furișe, Penélope Își ridică ochii spre el. Frumusețea acelui chip Îi apăru dureroasă, de nesuportat. Avu impresia că Întrezărește o umbră de zîmbet pe buzele ei. Îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În flăcări. Am contemplat Împreună cum scrisoarea se descompunea În jar și cum paginile se evaporau În volute de fum albastru, una cîte una. Bea a Îngenunchiat lîngă mine, cu lacrimi În ochi. Am Îmbrățișat-o și i-am simțit răsuflarea pe gît. — Să nu mă lași să cad, Daniel, șopti ea. Bărbatul cel mai Înțelept pe care l-am cunoscut vreodată, Fermín Romero de Torres, Îmi explicase cîndva că, În viață, nu există nici o experiență comparabilă cu aceea cînd dezbraci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ceva la ureche. Am șovăit, Însă m-am supus condițiilor lui. — Îmi puteți spune unde o găsesc pe doamna Jacinta Coronado? am Întrebat eu pentru ultima oară. Mi-am apropiat urechea de buzele internatului, pînă cînd i-am putut simți răsuflarea fetidă și călduță pe piele. M-am temut să nu mă muște, Însă, pe neașteptate, el Începu să emită o vîntozitate de o contundență formidabilă. Tovarășii săi Începură să rîdă și să bată din palme. M-am retras cîțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
trecutul, viitorul și, uneori, Întrezărea secrete și mistere ale vechilor străzi din Toledo. Unul din personajele obișnuite ale viselor sale era Zacarías, un Înger Îmbrăcat Întotdeauna În negru, care umbla Însoțit de un motan negru cu ochi galbeni, a cărui răsuflare duhnea a sulf. Zacarías știa totul: Îi profețise ziua și ora la care urma să moară unchiul ei Venancio, marchidanul de unguente și agheazmă. Îi dezvăluise locul În care mama ei, o evlavioasă de ispravă, ascundea un teanc de scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ca să-l dărîme dintr-o dată. Încă mai stătea făcut ghem În băltoaca În care aterizase, cînd Fumero Îi administră o serie de picioare În stomac, În rinichi și În față. Eu am pierdut socoteala la al cincilea. Fermín Își pierdu răsuflarea și capacitatea de a mișca un deget sau de a se feri de lovituri În clipa următoare. Cei doi polițiști care mă țineau rîdeau din politețe sau din obligație, strîngîndu-mă cu o mînă de fier. — Tu să nu te bagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o altă zi, Într-o altă viață. 34 Mi-am petrecut aproape Întreaga dimineață visînd cu ochii deschiși În dosul prăvăliei, tot conjurînd imagini ale Beei. Îi desenam pielea goală sub degete și Îmi Închipuiam că-i savurez din nou răsuflarea de pîine dulce. Mă surprindeam amintindu-mi cu o precizie cartografică toate cutele corpului, lucirea salivei mele pe buzele ei și pe acea linie de puf blond, aproape străveziu, care Îi cobora pe pîntece și la care prietenul Fermín, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Încăpere și am adunat hainele noastre. — Ține, Îmbracă-te. Hai să aruncăm o privire. — Mai bine plecăm acum. Îndată. Vreau doar să verific un lucru. Ne-am Îmbrăcat În grabă, pe nevăzute. În cîteva secunde ne-am putut vedea propria răsuflare conturîndu-se În aer. Am luat de pe jos una din lumînări și am aprins-o la loc. Un curent de aer rece aluneca prin casă, ca și cînd cineva ar fi deschis uși și ferestre. — Vezi? E vîntul. Bea se mărgini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-o disperat În broască, am deschis și am Împins-o pe Bea afară, bruscînd-o. Bea trebuie că Îmi citise spaima În glas, fiindcă se grăbi spre poartă, prin grădină, și nu se opri pînă cînd nu ne pomenirăm amîndoi, cu răsuflarea tăiată, acoperiți de sudoare, pe trotuarul bulevardului Tibidabo. — Ce s-a Întîmplat acolo jos, Daniel? Era cineva? — Nu. — Ești palid. — SÎnt palid. Hai, să mergem. — Dar cheia? O lăsasem Înăuntru, Înfiptă În broască. N-aveam nici un chef să mă Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îmi tremurau cînd am ajuns pe palierul de la etajul trei. O fîșie de lumină roșiatică se zărea pe sub cadrul ușii Întredeschise. Am pus mîna pe clanță și am rămas locului nemișcat, ascultînd. Mi se păru că aud un susur, o răsuflare Întretăiată ce provenea dinăuntru. O clipă m-am gîndit că, dacă deschid ușa, o s-o găsesc așteptîndu-mă de partea cealaltă, fumînd lîngă balcon, cu picioarele strînse, rezemată de perete, ancorată În același loc În care o lăsasem. Încetișor, temîndu-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
buze subțiri ca o cicatrice deschisă. Avea ochii negri și lipsiți de expresie, niște ochi de pește. Înainte să dispară pe scări În jos, s-a oprit și și-a ridicat privirea spre penumbră. M-am lipit de perete, ținîndu-mi răsuflarea. Vizitatorul a rămas acolo preț de cîteva clipe, ca și cînd m-ar fi putut mirosi, lingîndu-și buzele cu un rînjet canin. Am așteptat ca pașii să i se stingă de-a binelea Înainte să-mi părăsesc ascunzătoarea și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zidul proprietății pînă În partea care dădea către fostele terenuri de tenis și garaje. A putut recunoaște scobiturile În piatră pe care Julián le folosise ca trepte și plăcuțele desprinse din zid. S-a cățărat aproape fără să-și tragă răsuflarea, simțind puternice Înțepături În piept și șfichiuri de orbire În priviri. S-a Întins pe zid, cu mîinile tremurînd, și l-a strigat pe Julián În șoaptă. Silueta care dădea ocol fîntînii a rămas nemișcată, aidoma statuilor din preajmă. Miquel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a lămpii de benzină. Ușa aflată la capătul culoarului era astupată. Un zid din cărămizi roșii, așezate neglijent În mortarul care se scursese printre Îmbinări. N-am Înțeles prea bine ce Însemna asta, Însă am simțit cum frigul Îmi tăia răsuflarea. Julián se apropia Încet de zidul acela. Toate celelalte uși de pe coridor - și din toată casa - erau deschise, lipsite de Încuietori și de clanțe. Cu excepția aceleia. O stavilă de cărămizi roșii ascunsă În fundul unui coridor lugubru și ocult. Julián și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În domeniul lui. Și spuneți-mi, ce mai face soțul dumneavoastră? Am știut că zilele Îmi erau numărate. A doua zi, la birou s-a răspîndit zvonul că Nuria Monfort era o „lesbi“, fiindcă rămăsese imună la farmecele și la răsuflarea de usturoi proaspăt pisat a lui don Pedro Sanmartí, și că se avea pe bune cu Mercedes Pietro. Mai mulți tineri cu viitor În cadrul firmei asigurau că văzuseră, nu o dată, această „pereche de scroafe“ pupăcindu-se În arhivă. În seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]