2,464 matches
-
prima dată c-o făcea, iar asta semăna cu o mângâiere. M-a invitat, nu, m-a dus aproape pe sus la dans, iar când ne apropiam mai tare, mă îndepărta ușor și mă apăra parcă de el însuși, dar răsuflarea i-am simțit-o. Mirosea puțin a tutun. Imediat după valsul cu mine, a fugit de la serată, asta spre regretul multor doamne și domnișoare care-l trecuseră din timp în carnetul de bal. Dar și domnii îl simpatizează, fiindcă răspândește
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
părea să fie conștientă. Sau era? Dar între timp lucrurile au evoluat rău pentru ei. Teatrul Liric arsese aproape în întregime. Alexandru se gândea cu un fel de groază că sala în care dansase cu ea, în care-i căutase răsuflarea și parfumul, se făcuse scrum. Era ca și cum ar fi ars o parte din povestea lui, ca și cum ar fi ars parfumul ei, și pașii ei, și răsuflarea ei, și iubirea lui. Și el nu făcuse nimic s-o salveze. Era, acum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fel de groază că sala în care dansase cu ea, în care-i căutase răsuflarea și parfumul, se făcuse scrum. Era ca și cum ar fi ars o parte din povestea lui, ca și cum ar fi ars parfumul ei, și pașii ei, și răsuflarea ei, și iubirea lui. Și el nu făcuse nimic s-o salveze. Era, acum, în cea mai cumplită situație din toată viața, atât de rea încât nu știa cine l-ar putea salva. De ce crezuse că ea? Ce puteri poate
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
modestă cum era și-acum, însoțită însă de doi servitori care purtau în mână cutii mari, din carton. Doamna a deschis capacul și a scos niște perdele pentru icoane, atât de frumoase, încât Epiharia a simțit că nu mai are răsuflare. Erau brodate de fetele „ei“ de la azil. Apoi doamna s-a dus la dascălul bisericii și i a dat o sută de lei, șoptindu-i ceva. Aflase pesemne că avea mulți copii și puține mijloace să-i crească. Tot atunci
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că ar face mai bine s-o lase baltă înainte de a-i enerva prea tare pe adversari. - Mă tem ca va trebui să mă opresc. Am niște lucruri de făcut... A fost o adevărată plă... Se bâlbâi și-și pierdu răsuflarea. De pe marginea mesei îl țintea un pistolet micuț și scânteietor. Bărbatul cu ochii galbeni îi spuse pe un ton fără relief: - Și-ți dai cu presupusul că ar fi cazul s-o întinzi, eh? Nu întoarse capul, dar se adresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
bătrân cum îl privește gânditor, șoptindu-i: - V-am mai explicat și altădată regulile noastre, domnule Clark. Sper că le mai țineți minte, nu? - A, zise Fara și se opri, holbându-se. Adică vreți să spuneți - își trase cu greu răsuflarea - că lucrurile astea chiar se aplică. Va să zică nu sunt... Încordat, aproape țeapăn, își termină gândul... Nu vreau altceva decât o armă care să tragă în autoapărare, dar pe care s-o pot îndrepta împotriva mea dacă trebuie... sau dacă vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
râvnită și prețioasă în orice colecție. Doar pretenția Soniei de a inaugura un design între chador și pantalonii pataf era considerată capriciu: înstăriții își făceau cumpărături din Dubai ori procurau fake- uri capitaliste. Bumbacul, mătasea și inul persan îi opriseră răsuflarea din prima. Un rai al textilelor era orice bazar, iar vinerea, în Joomeh, târguia broderii, cașmir indian și dantele Qajar, care, în tăieturi, deveneau marca ei. Puse flori într-un vas, apoi își desfăcu părul și se admiră în oglindă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
înceta să se mire de cum se transformau lucrurile. Era curios că, un sfert de viață, el trăise în Teheran, între ambuteiaje și într-un furnicar de nebănuit, însă de când ridicase garajul și benzinăria de pe domeniile prietenului Godun, miasma urbană și răsuflarea a milioane de suflete puse laolaltă îl dezgustau. Câte o escapadă, din când în când, înăuntrul vârtejului îl mai dezmorțea și, câteodată, se bucura chiar că apucă să vadă cum caracatița de beton își întinde tentaculele înainte ca el să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
față de foc, ierburile împrospătate, mirosul cel umed al florilor învioșate o făceau să doarmă mult și lin, însoțită în calea visurilor ei de glasul cel plâns al fluierului. Când era soarele-n amiazi, firea tăcea și Făt-Frumos asculta fericita ei răsuflare, caldă și umedă. Încet se plecă la obrazul ei și-o sărută. Atunci ea deschise ochii încă plini de visuri, și-ntinzîndu-se somnoroasă, zise încet și zîmbind: - Tu aici ești? - Ba nu sunt aici, nu vezi că nu sunt aici? - zise
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bombată, după moda de acum 40 sau 50 de ani, îi strangula degetul. Pe mâna dreaptă purta un safir în montură bărbătească. Simți pe braț respirația șuierătoare a lui Șerbănică și strânse mai tare din dinți. O enerva. O enervau răsuflarea lui, figura senilă, existența lui fricoasă cu tabieturi de ins mărunt și egoist. " În fond ce am, ce-i cu mine? Lucrurile astea le știu de mult, de ce trebuie să mă gândesc la ele astăzi, acum, în noaptea asta? Mâine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Își simțea gâtul uscat, tâmplele îl dureau. Se ridicase pe jumătate, gata să se repeadă. O secundă, pipăi pragul acela unde intenția, dorința pătimașă luptă cu spaima. Luptă încleștată cu un adversar pervers care se agață cu ghearele, îți taie răsuflarea, îți picură plumb în vine. Căruntul se aplecă greu recuperând pistolul fără să-și ia privirea de la bătrâni. Profesorul se lăsă moale pe scaun, sfârșit de puteri. I se păru că distinge un licăr de dispreț în ochii doamnei Miga
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
atâția oriunde în altă parte, dar vreau să mă mistific. Îngăduie-mi, Doamne, să mă mistific! Nu doresc să fiu lucidă! Nu mi-ar servi la nimic." Șerbănică se apropie de profesor. ― Ce crezi c-o să facă Sandi? Ce crezi? Răsuflarea neplăcută îi atinse obrazul și Ioniță Dragu se dădu imperceptibil înapoi. ― Un singur lucru. Adăugă și mai încet: Și sânt convins că l-a făcut. Miga clipi nedumerit. ― Adică? ― A avertizat Miliția. ― O... prostie! Șerbănică Miga se congestionase brusc până în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
băgă mâna înăuntru și scoase două suluri de pânză. Îl desfăcu pe primul fluierând subțire. O femeie cu broboadă de dantelă le zâmbea din spatele evantaiului. CAPITOLUL II CIANURĂ PENTRU UN SURÎS Pe buzele Melaniei Lupu surâsul încremenise. Simțea în ceafa răsuflarea precipitată a lui Panaitescu. Bărbatul gâfâia cu gura căscată. Nu-și putea desprinde privirea încinsă de la silueta elegantă, înveșmîntată în negru. Grigore Popa duse mâinile la spate. Ar fi mângâiat cu degetele bătrâne grumazul alb pe care-l simțea cald
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gura căscată. Dintr-o dată, chipul i se schimonosi oribil devenind vânăt și o expresie de groază i se înfipse în ochi. Își duse mâinile la gât, gemu fără aer și se prăbuși. CAPITOLUL III O SINUCIDERE MĂSLUITĂ Li se tăiase răsuflarea, aproape nu îndrăzneau să se miște. ― A murit? întrebă înspăimîntată Melania Lupu. Valericăi Scurtu îi clănțăneau dinții. ― E o glumă! Țipă isteric: Imposibil! Abia acum câteva minute era zdravăn, sănătos. Nu cred!! Matei se ridică de lângă trupul lui Panaitescu. Rosti
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
camera lui Grigore Popa bătu de unsprezece ori. Cu capul lipit de fereastră, Doru Matei încercă să străpungă întunericul. Purta un cojocel fără mâneci, iar fularul lung, roșu, și-l înfășurase de câteva ori în jurul gâtului. ― E un ger crîncen! Răsuflarea tulbură sticla rece, iar pentru câteva clipe cuvintele rămaseră agățate de geam. Adăugă bîțîindu-se de pe un picior pe altul. ― Și o lună! Ca un dovleac congelat. Privi spre ceilalți încîntat de comparație. Popa bombăni ceva. Își ștergea tot timpul nasul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mărunt și egoist cu pofte anemice, ușor de înfrînt." Se îndreptă în scaun și căută ochii bătrânului. ― Există în carnețelul dumneavoastră o indicație: "14 septembrie curent, V. S. manevră murdară. Se va plăti!" Grigore Popa căscă gura. I se simțea răsuflarea grea, neplăcută. ― Nu-mi amintesc... ― Încercați totuși. ― Imposibil... Bătrânii țin minte întîmplări de acum 50 de ani, dar uită ce au mâncat ieri. E un adevăr banal. ― Poate vă amintiți alt amănunt. Din agendă lipsesc două pagini. Au fost smulse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
n-am ucis, dumneata n-ai ucis! Atunci cine dracu' a făcut-o? Explică-mi! Bătrâna își masa tâmplele. Nu răspunse. ― Explică-mi! urlă Matei. ― Nu trebuie să strigați. ― Mai există cineva în casă? Ăla auzea pași, eu îi simt răsuflarea. ― Pentru că sînteți obosit. Dacă ați încerca să vă calmați... ― Cum dracu' ai reușit să ne aiurești? Sau o mai fi într-adevăr cineva... Simt o respirație ciudată... ― Copilării! Sîntem singuri. Tot atât de singuri pe cât pot fi doi oameni. Sculptorul se aruncă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Și domnul Popa? ― Nu te apropia! Pleacă! Pleacă!! Bătrâna, cu mâna întinsă, făcu încă un pas. Șopti: ― E de ajuns să rup hârtia. Numai un colțișor... ― Pleacă!! ― Un colțișor și gata! ― Nu! Melania Lupu se aplecase peste el. Îi simțea răsuflarea. Mirosea a portocală și a vanilie. ― Hai, încercați! Apoi se făcu liniște. Se auzeau doar hohotele sculptorului. Bătrâna îl atinse. ― Hai, domnule Matei! ― Pleacă! Nu vreau să mor... Dinții îi clănțăneau. Striga bezmetic: Alecu... moartea... nu vreau... Melania Lupu se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
alb: ― Poate că ar trebui să vă revizuiți intențiile vizavi de domnul Van der Hoph. Bătrâna își ridică ochii uzi. Încercă să surîdă: ― Înțeleptul Ridje spune: Cînd sufletul tău e pustiu, întoarce spatele ogrăzii tale și pleacă în deșert. Acolo, răsuflarea ta nu va putea ofili obrazul florilor, cuvântul tău nu va putea întuneca fețele prietenilor, mângâierea ta nu va mai alunga surâsul pruncilor. Așteaptă ca luna cea mare să răsară de 99 de ori și inima ta îți va spune
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
OFTĂ, VĂZÎND CĂ FEȚELE LOR NU TRĂDEAZĂ NICI UN FEL DE SUSPICIUNE. RĂSPUNSE: FĂRĂ ÎMPOTRIVIRE. BĂRBAȚII ÎN CIVIL SE STRÎNSERĂ ÎN JURUL LUI ȘI-L DUSERĂ SPRE AUTOAVION. APARATUL DECOLĂ RĂSUCINDU-SE BRUSC PE O PARTE, DATORITĂ UNEI MANEVRE PRIPITE. PIERZÎNDU-ȘI RĂSUFLAREA, HEDROCK CĂZU PE SCAUNUL DE LÎNGĂ OMUL CARE-I DĂDUSE PAROLA ARSENALULUI PENTRU ZIUA RESPECTIVĂ. DUPĂ VREUN MINUT ÎȘI RECĂPĂTĂ GLASUL, ȘI SPUSE CU MULTĂ CĂLDURĂ: \ O FAPTĂ FOARTE BRAVĂ, ÎNDRĂZNEAȚĂ ȘI EFICACE AȘ PUTEA SPUNE, CU TOATE CĂ MI-AȚI DAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ar consta. Într-un asemenea caz, mironosițele astea de la ateliere s-ar vedea demascate, arătîndu-se că sînt de fapt niște hoți. Pentru că bineînțeles tot ar mai avea nevoie de bani ca să-și întrețină organizațiile. Făcu o pauză, căci își pierduse răsuflarea, și-și aminti ce spusese anterior Prințul Del Curtin. Se încruntă la el: ― Și așa, verișorule, zici că vorbesc ca o nevastă cicălitoare? După ce am cheltuit banii soțului meu iubitor, acum... Se opri brusc. Tresărind, își aminti expresia de ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
constructivă? Prințul tăcu atîta vreme încât ea izbucni mai apăsat: ― Ei, e constructivă sau nu? El își mîngîie bărbia și apoi o privi drept în ochi: ― Nu, declară el. Împărăteasa îl privi cu ochii mari și-și pierdu din nou răsuflarea, căci acest schimb de cuvinte avea loc în fața întregului cabinet. ― Și de ce nu? întrebă ea în cele din urmă, pe un ton cît mai rezonabil cu putință. Cel puțin ar mai slăbi presiunea criticilor împotriva noastră pentru nivelul ridicat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
care te amețește, un început de nebunie aspră, confuză și plăcută, ai vrea ca furtuna să răscolească totul, să te mai nască o dată, curat, fără nici un regret, și îți vine să țipi ca pescărușii în aerul viciat de propria ta răsuflare bolnavă, agonică. Așteptarea devine ea însăși neagră, ca bolta cerului, și din moment în moment trebuie să se dezlănțuie urgia izbăvitoare. Ești exaltat la culme, ai ochii măriți, nările se dilată, adulmeci și vrei să se întîmple ceva măreț, înfricoșător
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mi-am adus aminte de vocea pe care o auzisem; trebuia să fi fost a Arhivarului, dacă nu cumva visasem acest amănunt. Încă mai era întuneric. Uneori mi se părea că marea horcăia ca un animal muribund. Apoi își relua răsuflarea normală, puternică, de animal sănătos. M-am revăzut la închisoare pândind zorile într-un ochi de geam zăbrelit, acoperit cu pânze de păianjen pe care nu le puteam îndepărta, căci nu ajungeam până acolo. După aceea mi-a venit în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pretențiile. Puteam să fiu pilot de furtună, Michelangelo și chiar mai mult. Nu mi se dase, prin destin, aproape nimic? Ei bine, vroiam totul. Nu mă mulțumeam să fiu creatorul unui cimitir de marmură. Vroiam să fiu admirat, ascultat cu răsuflarea tăiată, vroiam, de ce nu? să-mi pot ciopli mie însumi într-o zi un monument. Toate acestea nu mi le putea oferi era rațiunii. În schimb, oglinzile da. Sala în care mă găseam părea făcută anume ca să nu mai visez
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]