2,812 matches
-
uz de propria lui rațiune. Iar dacă oamenii fac uz de rațiune, atunci ei au în egală măsură acces la adevărata religie. Dincolo de diversitatea dogmelor și a riturilor prescrise de religiile istorice, ei vor putea despărți ceea ce este adevăr de rătăcirile fanatismului și ale intoleranței raligioase. O consecință a emancipării înțeleasă în acest fel va fi o toleranță religioasă neîngrădită de nici un fel de considerații doctrinare sau de practică religioasă. Căci ceea ce îi desparte, din această perspectivă, pe oamenii cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
propria logică. Cert este că profilul optimist-dezinhibat din paginile de început ale lui The Big Sleep nu va mai fi regăsit în nici unul din romanele ulterioare. În ultima creație chandleriană, Playback, personajul e aproape desfigurat de singurătate, descurajare și disperare. Rătăcirile, reveria maladivă, exprimarea amară a frustrărilor, intrarea într-o fază a mecanicității pure sunt aspecte ce sar în ochi de îndată ce începi să parcurgi romanul. „Am pășit ușor, fără țintă, dar știam unde am să ajung. Pentru că am ajuns întotdeauna” - iată
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lovindu-i cu picioarele, mâinile și ciomegele, până când i-au transformat într-o masă de carne sângerândă 1. Octavian Voinea relatează lamentarea unui tânăr care înnebunise din cauza bătăilor: Ce, Dumnezeu?! Uite că totul este materie! Groaznică a mai putut fi rătăcirea în care m-a târât educația burghezo-legionară! Oare cum de m-am putut înșela chiar atât de amarnic? Cât de sublim e regimul comunist care ne-a trimis pe acest profet - pe domnu’ Țurcanu - ca să ne lumineze și să ne
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
într-o noapte, Madeleine a fost avertizată de o voce că va trebui „să sufere de toate durerile celorlalți oameni”. Timp de douăzeci de ani ea își va da toată silința în această direcție. Sub titlul Idealul nefericirii, Janet descrie rătăcirile acestei femei care nu are decât un scop: să le vină în ajutor celor sărmani, „fiind mai săracă decât săracii” și gustând „voluptatea lipsurilor”. În cele din urmă, va fi internată la spitalul parizian Salpêtrière, suferind, după cum ne spune Janet
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sensibilității preromantice. Scenariul (conceput la scară vastă) amalgamează surse erudite sau orale, citatul biblic și istoric, reminiscențe de mitologie antică, „figuri” ale tradiției creștin-medievale etc. Sub vălul alegoric, se petrece inițierea eroului, un tânăr vânător supus unui ritual cavaleresc, cu rătăciri și căutări, pe un parcurs oniric. Ca un memento sumbru, se profilează în peisaj umbra ruinelor (aici ale cetății Sarmis), tablouri cinegetice și pastorale descoperă natura, terifiantă sau radioasă, paradisiacă, se-ntâmplă întâlniri și „recunoașteri” al căror sens rămâne, mai
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
ș.a.). Cât stă sub semnul sugestiei, melancolia transpare surdinizată, grațios muzicală. Mai frecvent însă ea se comunică declamativ, în scenarii epice simetric articulate, de o reflexivitate înduioșată. Cu unele excepții, proza lui B. se așază în prelungirea poeziei (nostalgii, deziluzii, rătăciri, recuzită medievală, corbi etc.), dar cu o și mai apăsată notă de manierism. SCRIERI: Poema navelor plecate. Crepusculare-Poema toamnei, București, 1912; I. G. Duca (în colaborare cu I. Nicolescu), Râmnicu Vâlcea, 1934. Traduceri: Prosper Mérimée, Tamango, București, 1971 (în colaborare
BUDURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
omul fiind doar una dintre formele ei, variate, trecătoare și superioare, prin posibilitatea „lepădării de sine”. Creduli și indeciși, când iau o hotărâre, acești oameni o fac cu adâncă disperare, pornită din austeritatea propriei izolări. Căci, printre ceilalți, Scarlat Delureanu (Rătăcire) este „un urs”, iar alte personaje consideră lumea „o sindrofie de streini nepăsători”. Înfruntarea esențială este între lumea „de odinioară” a personajului și prezentul agresiv al colectivității, precum în Rătăcire sau în Pană Trăsnea Sfântul. Mai gravă este ostilitatea unor
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
pornită din austeritatea propriei izolări. Căci, printre ceilalți, Scarlat Delureanu (Rătăcire) este „un urs”, iar alte personaje consideră lumea „o sindrofie de streini nepăsători”. Înfruntarea esențială este între lumea „de odinioară” a personajului și prezentul agresiv al colectivității, precum în Rătăcire sau în Pană Trăsnea Sfântul. Mai gravă este ostilitatea unor personaje chiar față de viață, pe care se răzbună deoarece nu-i pot asimila lecțiile și rămân buimaci. Cele mai reușite dintre personaje sunt alcătuite din stereotipii. Cu alte cuvinte, este
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
G. IBRĂILEANU SCRIERI: Nuvele și schițe, pref. Nerva Hodoș, București, 1903; În lumea dreptății, Iași, 1907; Pe marginea cărților, București, 1911; Întuneric și lumină, Iași, 1912; Sorana (în colaborare cu A. de Herz), București, 1915; În slujba păcei, București, 1919; Rătăcire, București, 1923; Firimituri, București, 1929; Cu undița, București, 1932; Din pragul apusului, București, 1935; Huliganism?, București, 1938; Originea neamului românesc și a limbei noastre, București, 1942; Întuneric și lumină. În lumea dreptății, îngr. și pref. Mihai Gafița, București, 1957; Întuneric
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
viziune dominantă inițial, redimensionându-se în alte câteva poezii, în care lumina armonizează elementele, infuzându-le o energie creatoare. Treptat, apar umbre - ușoare melancolii, apoi dureri provocate de neliniști intelectuale. Dezrădăcinarea, îndepărtarea de natură, revelațiile paradoxale ale spiritului duc la o rătăcire printre incertitudini, creează o predispoziție pentru receptarea predilectă a răului, a vieții ca pedeapsă. Suferința devine principalul conținut al trăirii, și imaginile care induc stări de neliniște, timorare, urât, oboseală predomină. Natura însăși pare o țesătură de viziuni și simboluri
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
fragilitatea. Urmarea e o poezie directă, un fel de vorbire esențializată. Remarcabile sunt poemele de aparență narativă, în care poetul își povestește vedeniile pe măsură ce le inventă. E vorba de întâmplări ciudate, între veghe și vis, de întâlniri funeste și de rătăciri în necunoscut. Eul se simte asaltat de semne angoasante, de ademeniri ucigașe. În ansamblu, B. lasă impresia unui poeta doctus, intim familiarizat cu variate discursuri lirice. Aceasta și explică, între altele, valoarea, uneori excepțională, a traducerilor sale, care adună, sub
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
degrabă vechimea lui, iar alteori noutatea tematică. În căutare de urme istorice din trecut, își începe, în 1882, peregrinările la românii din Peninsula Balcanică și Asia Mică. N. Iorga l-a numit, într-o frumoasă caracterizare, „pelerin pe toate plaiurile rătăcirilor românești”. Aceste călătorii au avut ca rezultat interesante studii cu caracter etnografic și folcloric. Concepute monografic, studiile conțin numeroase considerații de ordin geografic, istoric, etnografic, folcloric, precum și poezii, melodii populare și texte dialectale (Datinile la nunți ale poporului român din
BURADA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285952_a_287281]
-
Vrabie, Folcloristica, 215-219; Ist. comp. Rom., 44-46; Ist. lit., III, 822-834; Bârlea, Ist. folc., 266-272; Șerban Cioculescu, T.T. Burada, „Istoria teatrului în Moldova”, RL, 1975, 31, 32; Dicț. lit. 1900, 135-136; Lucia Berdan, Teodor T. Burada, „pelerin pe toate plaiurile rătăcirilor românești”, DL, 1993, 10; Dicț. scriit. rom., I, 406-407. L.Bd.
BURADA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285952_a_287281]
-
patrafir), Aron Cotruș (Ai noștri sunt acești munți), D. Anghel, St. O. Iosif, Victor Eftimiu, Al. Mateevici, M. Postelnicu, Al. T. Stamatiad, G. Tutoveanu, Vasile Militaru, Ioan I. Olteanu, Victor Ilieșiu, Theodor Speranția, Gheorghe D. Buzdugan. Proză semnează Ion Agârbiceanu (Rătăcire, 1935), Victor Eftimiu, Septimiu Popa, Ioan I. Olteanu, Gheorghe Subu, Teodor V. Păcățian, Mihail Lungianu, Octavian Prie ș.a. Revista mai cuprinde poezii populare, articole politice și istorice, amintiri, însemnări de călătorie, anecdote, curiozități, strigături, ghicitori. Alți colaboratori: Ion Gorcea, Petru
CALENDARUL „FOAIA NOASTRA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286018_a_287347]
-
care referirile la o conștiință istorică, coborârea în realitatea evenimențială își fac simțită prezența, dar nu prin anecdotic, ci prin trăirea experienței tragice a unei vremelnicii neprielnice. Veghea însăși a eului liric e plină de presimțiri nefaste, denunțând isteria universală, rătăcirea prin neant, golul ființei. Când, în fine, „în răsărit se vestesc zori”, privirii i se dezvăluie „semn de oțel”, o „pasăre crudă” sfâșiind un nou Prometeu, a cărui icoană nu e alta decât cea a țării răstignite („trupul tău răstignit
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
Ada Umbră (Voi plopi înalți..., Noapte de vară, Strofe mici din vremuri mari ș.a.), Pavel Al. Macedonski (Singurătate), dar și reproduceri din Eminescu (Cu mâne zilele-ți adaugi...), Coșbuc (Pe deal, Cântecul junelui), Al. Macedonski (Pădurea), I. Al. Brătescu-Voinești (schița Rătăcire) ș.a. Sunt reluate în A. și articole de Ion Lupaș, G. Bogdan-Duică, Ion Breazu și chiar articole de avangardă, precum Arta modernă și publicul: cubismul și expresionismul de Tasso Marchini. Revista își atinge apogeul în 1933 și își pierde importanța
ASTRA MARAMURESULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285479_a_286808]
-
aminte”, „nu-mi aduc aminte”, „cred că atunci eram...”). Recurența sentimentului de a se fi văzut ignorată poate indica faptul însuși de a fi ignorat, când era copil, lucrurile care se petreceau în casa lor („Nici măcar nu înțelegeam”), precum și sentimentul rătăcirii în propriul mediu („Sunt destul de confuză cu toate lucrurile astea”). Recitind întregul text rezultat în urma interviului acordat de Sara, se poate remarca faptul că ea are adesea tendința de a sublinia măsura exactă în care își aduce aminte un anumit
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
politicale și jurnalism, autoarea rămâne scriitor, astfel încât ceea ce se reține este substanța nucleului confesiv: autoscopia copilăriei și a adolescenței, malformate de obsesia „dosarul prost”, tinerețea citită „ca o abulie instinctiv premeditată”, „un somnambulism” ocrotitor în planul relațiilor sociale, revelațiile despre rătăcirile politice din interbelicul românesc, despre încă persistenta normalitate a unei bune părți din românime sau, mai ales, confirmarea unor temeri privitoare la ambițiile secesioniste legate de Transilvania. Dimineață pierdută este un roman cu adevărat modern, dar în care tehnicile întrebuințate
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
de mimica lui, am băgat de seamă că trăsăturile acelea, fie și puse pe un nume detestat, făceau să renască în mine glasul tău, calmul privirii tale, câteva zile din vechea noastră viață, câteva dintre clipele de fericire pierdute în mijlocul rătăcirilor fără țintă și al războaielor. Apoi, amintindu-mi de avertismentul lui Șah, care-mi dădea primele zece minute ca să atac și să câștig, mi-am recunoscut eșecul. Mi-i închipuiam pe cei doi copii ai lui Vinner alunecând vertiginos la
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mintea omenească, ce nu cedează lesne doar autorității legii divine, să se lase convinsă de argumentele pe care le aduce filosofia lui Platon în ajutorul religiei, pentru ca în acest mod cei ce separă filosofia de credință să fie convinși că „rătăcirea” lor e cel puțin egală cu a acelora care „de dragul înțelepciunii dau cu piciorul roadelor ei”. Este aceasta una dintre formele prin care cugetarea renascentistă se detașa de Biserica Evului Mediu. Speculațiile privitoare la suflet și libertate, dialogurile privind îndeosebi
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
lui Dumnezeu. Din acest motiv, în vis, oaia revelează probabil aspirația spirituală, latentă sau manifestă, a subiectului. Ea aduce existenței sale o dimensiune elevată. Când în vis apare o oaie pierdută sau este diformă, jupuită etc. se pune accentul pe rătăcirea persoanei. Ea este precum oaia râioasă descrisă în Biblie. Merge pe căi greșite, cel puțin pentru supraeul său, adică pentru conștiința sa morală. Cameleon În vis, cameleonul este, în principiu, simbolul inconstanței și al disimulării. Exprimă atitudinea echivocă a subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
antrenat în spirala obligațiilor și responsabilităților. Este în strânsă relație cu tema simbolică a înecului și întoarcerea la origini percepută ca regresie. Dar imaginea potopului are și o valoare pozitivă, de purificare. Baie primordială spală în plan inconștient persoana de rătăcirile sale și îi exorcizează culpabilitatea. Rouă Roua are o semnificație pozitivă, de fecunditate, fiind legată de apă, și de speranță, dar și de auroră. Ea dezvăluie prin urmare, potențialitățile subiectului gata să înflorească, bogăția interioară care nu cere decât să
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
în cele din urmă taie firul vieții. Fusul este, ca atare, simbolul timpului care se scurge inexorabil, al mișcării perpetue, al ciclului neîntrerupt al nașterii și al morții. Firul este de asemenea ghidul indispensabil, reperul datorită căruia se evită pierderea, rătăcirea. Datorită firului pe care Ariadna i-l oferă, Tezeu iese din labirint. În vis, firul face apel la calitatea relațiilor subiectului și la atașamentele sale față de ceilalți, dar și la continuitatea și coerența acțiunilor sale, precum și la atenția și concentrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și dezvoltarea fizică și psihică (părul își pierde culoarea blondă din copilărie și se închide odată cu vârsta); - în sens negativ, teama de a fi murdărit, vinovăția, pulsiunile percepute ca fiind murdare și reprobabile. Gri Griul, în scenariul oniric, semnifică adesea rătăcirea. Exprimă și nuanța, măsura justă, precum și compromisul. Dar evocă și lumina voalată, întunecată, tenebroasă. Cuprinde ceea ce este între zi, înțelegere, soluții, și noapte, neînțelegere, îndoială. Galben Galbenul exprimă în vis ideile de lumină, claritate și căldură. Poate indica înțelegerea, eliberarea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
retragerea din agitația lumii exterioare pentru a-și reface forțele și pentru a trage concluziile cu privire la obiective și strategia ce trebuie urmată. Imaginea unei oaze este pozitivă, deoarece înseamnă sfârșitul preumblării, al setei (și deci al dorinței nesatisfăcute) și al rătăcirii. Dar oaza poate fi uneori doar un miraj și îl pune în gardă pe cel ce visează cu privire la iluziile pe care și le face. Crede că a ajuns deja unde și-a propus, dar drumul este încă lung. Dezordine, haos
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]