2,625 matches
-
porni în Gara de Nord tremurând,/ Strecurându-ne, urmăriți, pe lângă porți./ Alături de hamali vom duce bagaje...”; „Sunt hamal în portul Constanța./ Car saci de ciment,/ Duc lăzi cu geamuri/ Și mănânc ce găsesc”), „caută pâinea în taverne, în șanțuri,/ Ca un lup rătăcit”, „vântură străzile orașelor” și își „aruncă [...] anii tineri în azilurile de noapte”, dar, sub regimul nocturn, devine „geniu”. Noaptea îl restituie patriei lui eterne, incoruptibile, lumii visului: „Țara mea e în vis așezată”. În „cetățile albe” ale visului, ca în
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
a spiritului, ca o îndepărtare a persoanei de la normele morale și sociale. Nebunul este o ființă care nu-și mai aparține. El este „stăpânit” sau „posedat” de forțe malefice care-l conduc. El este „ieșit din minți” sau o „persoană rătăcită” etc. Terminologia este inspirată din comparația cu normele morale și sociale. Această terminologie are un caracter emoțional și ea exprimă teama și repulsia societății față de nebunie și de persoana nebunului. Constituirea și caracteristicile câmpului epistemologic în psihopatologie Limbajul unei științe
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
țeseau naturalist, scatologic și morbid. Moși clămpănitori, parkinsonieni, păpuși dezarticulate. Aproape întotdeauna se aciua câte (cel puțin) un alienat mental. Îmi aduc aminte de o asemenea femeie dintr-un bloc vizavi de al meu, „Nebuna”, o unguroaică rămasă cu mințile rătăcite după ce soțul și patru copii își pierduseră viața într-un accident de TIR. Venea împreună cu unicul fiu ce-i mai rămăsese, un biet oligofren, placid, împreună cu care striga, într-un halucinant jam-session, obscenități de la balcon. La coadă, bătrâna se rotea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Unii se codesc să participe, alții ar vrea să-și obțină drepturile într-alt fel, cu vorbă bună. Dar, și fără ei, răscoala își continuă iureșul devastator până ce intervine forța de represiune. Capii mișcării sunt bătuți cu centiroanele și toți „rătăciții” vor trebui să repare ce au stricat și să dea înapoi proprietarilor mărfurile prădate. Răscoala se sfârșește prost. Nu asta - sugerează autorul - era calea. În final, un personaj simbolic, Ion Tăcutu, invocă îngândurat, ca pe o soluție pasămite izbăvitoare, „legea
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
De vorbă-n sat, București, [1913]; Orfanii neamului, București, 1913; Puterea destinului, București, 1914; Pe Coasta de Azur. O iarnă la Menton, București, 1914; Viață zbuciumată, București, 1914; Unchiul Christea, București, [1914]; Pentru patrie, București, 1915; Glasul apelor, București, 1915; Rătăciții, București, 1915; Ciormăreanu & Faerman, București, 1916; Veniți, copile scumpe, Piatra Neamț, 1918; Logodnicul durerii, București, 1919; Intrigă amoroasă, București, 1920; Romanul unei iubiri, București, 1920; Seducătorul, București, 1920; Dascălul, București, 1920; Măriuca, București, 1920; A fost un vis!.... „Suharea” la Dom
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
lupta împotriva fasciștilor și a naziștilor. Aproape nici o pagină din scrisul lui N. nu rezistă examenului vremii, în ciuda tonului mai temperat și a câtorva inserții documentare valide din romanele istorice scrise în perioada „dezghețului” ideologic. SCRIERI: Întovărășirea, București, 1949; Credințe rătăcite, București, 1949; Superstițiile sunt buruieni ale întunericului și neștiinței, București, 1949; Danie chiaburească, București, 1950; Îndoiala, București, 1950; Viață nouă, București, 1950; Pe marginea Dunării, București, 1955; Furtuna stârnește valurile, București, 1957; Drum deschis, București, 1960; Învățătorii, I-II, București
NEDELCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288400_a_289729]
-
ingenuu al emoției, tălmăcit cu accente nostalgice, în imagini cromatice ce prevestesc atmosfera bacoviană: „Îți mai aduci aminte, doamnă? / Era târziu și era toamnă, / Și frunzele se-nfiorau, / Și tremurau în vântul serii / Ca niște fluturi chinuiți, / Ca niște fluturi rătăciți / Din țările durerii. Ți-aduci aminte iar de seara / Și-amurgu-acela violet, / Când toamna și-acorda încet, / Pe frunza-galbenă, chitara?” (Intimă). Senzualismul e discret și gingaș, mai mult visat (Visez o iubire), discreția sufletească însoțește chiar și despărțirea (Frumoasa mea), dar
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
Concert din muzică de Bach (1927) și prin Drumul ascuns (1932), pentru a se sfârși în amplitudinea oarecum mediocră a construcției de tentativă sau, în orice caz, de tangență proustiană Rădăcini (I-II, 1938) ori poate în manuscrisul, o vreme rătăcit, al romanului Străina. Tranziția de la literatura confesivă a debutului la austerul edificiu romanesc este impresionantă din mai multe puncte de vedere, dar nu anulează unitatea de esență a creației scriitoarei și nu instituie o falie de netrecut între etapa nuvelisticii
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
am dat bacalaureatul în calitate de candidat școlarizat prin corespondență. La facultate era mai ușor, puteam să nu merg la unele cursuri, sau să mă ascund în fundul amfiteatrului. Continuam să roșesc din orice motiv: dacă eram privită în metrou, dacă un turist rătăcit îmi cerea informații despre o stradă, dacă o casieriță remarca lipsa prețului pe una dintre cumpărăturile mele (nu mi se mai întâmplă așa ceva, atât de multă atenție acord acestui lucru). Această teamă nu m-a mai părăsit nici până în prezent
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în suflet turburarea-i crește; / Gândul îl doare, îl frământă ca un cui / Și-l înglodește piatra pusă căpătâi. / Zile întregi și săptămâni, pe brânci, / S-a cățărat prin bolovani și stânci, / Prin bălării și spini a sângerat / Până ce oaia rătăcită a aflat.” Tematica de inspirație religioasă, comună în epocă, este văzută ca o cale către adevărurile ultime, către misterul care întemeiază lumea: „Cu palmele întoarse către cer, / Acoperindu-și chipu-nfricoșat sub haină, / Ilie cugetă la marele mister: / În taina-nfăptuită
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
260-264; Convorbiri. Eugen Simion-Dumitru Țepeneag, CC, 1991, 1; Corin Braga, Halucinaria - resurecția onirismului, RL, 1992, 6; Gabriel Dimisianu, Onirismul subversiv, RL, 1992, 10; Corin Braga, Onirism estetic și onirism halucinatoriu, RL, 1992, 21; Dumitru Țepeneag, Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite, Iași, 1993, passim; Octavian Soviany, Onirici și optzeciști, CNT, 1994, 7; Nicolae Oprea, Modelul oniric legislativ, VR, 1994, 2; Sultana Craia, Vis și reverie în literatura română, București, 1994, passim; Dumitru Țepeneag, Tentativa onirică, după război, CC, 1996, 4-5; Leonid
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
RL, 1978, 25; Tudor Țopa, Poeziile lui Teodor Pâcă, VTRA, 1978, 10; Grigurcu, Poeți, 142-145; Negoițescu, Alte însemnări, 139-141; Lit. rom. cont., I, 374-375; Rotaru, O ist., III, 224-225; Grigurcu, Eminescu - Labiș, 436-439; Dumitru Țepeneag, Întoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite , Iași, 1993, 56, 62; Micu, Scurtă ist., I, 354; Florentin Popescu, Cafeneaua literară și boemii ei, București, 1997, 110, 201-203; George Astaloș, Damnatul unei generații rătăcite, în Scurtă despărțire, București, 2000, 9-25; Dicț. scriit. rom., III, 759-760; Popa, Ist. lit.
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
ist., III, 224-225; Grigurcu, Eminescu - Labiș, 436-439; Dumitru Țepeneag, Întoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite , Iași, 1993, 56, 62; Micu, Scurtă ist., I, 354; Florentin Popescu, Cafeneaua literară și boemii ei, București, 1997, 110, 201-203; George Astaloș, Damnatul unei generații rătăcite, în Scurtă despărțire, București, 2000, 9-25; Dicț. scriit. rom., III, 759-760; Popa, Ist. lit., II, 466-467. N.Br.
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
stat sau de la Uniunea Europeană, viața în Hănești își urmează cursul firesc dictat de capriciile vremii. Concluzii Hăneștiul poate părea un sat desprins din vechile sate americane. Undeva, departe de lume, în praf, la un capăt de drum. Puține mașini, parcă rătăcite, opresc aici. primăria mediază majoritatea contactelor cu lumea, iar locuitorii sunt mai degrabă pesimiști în a-și identifica perspective de dezvoltare. Biserica cea nouă, contrastând cu restul clădirilor (cel puțin prin materialele de construcții) domină satul și îl marchează ca
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
precum filozofia sau istoria religiilor, ar trebui făcută în alt spirit și cu ajutorul altor manuale decât cele aflate până astăzi în uz. Tendința apologetică de caricaturizare a filozofilor păgâni sau de satanizare a fondatorilor altor religii - portretizați ca niște simpli rătăciți sau dușmani necondiționați ai „dreptei credințe” - s-ar cuveni abandonată 1. Studiul acestor discipline istorice merită făcut doar în condițiile unei neutralități epistemologice (nelipsite, desigur, de discernământ spiritual). Fără să avem o curiozitate genuină față de alteritatea religioasă sau culturală, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
urmă, apoi am înaintat cu repeziciune, căutînd din ochi o altă ieșire. După multe alte asemenea manevre periculoase, am răzbit la un liman care fusese pînă mai adineaori unul din cercurile periferice, dar care acum era străbătut de niște balene rătăcite, ce se îndreptau nebunește spre centru. Această ieșire salvatoare a fost plătită, destul de ieftin, prin pierderea pălăriei lui Queequeg, căci sălbaticul, stînd în picioare la prova pentru a împunge balenele fugare, se pomenise cu capul gol; curentul de aer stîrnit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
murmură Ahab, apropiindu-se. Jos mîinile de pe ființa asta sfîntă! Unde ziceai că e Pip, băiete? Ă Acolo, la pupa, domnule căpitan! Acolo, acolo! Ă Dar tu cine ești, băiete? Nu-mi văd chipul în oglinda ștearsă a ochilor tăi rătăciți. Doamne! Cînd mă gîndesc că omu-i doar un ciur prin care se scurg sufletele nemuritoare! Cine ești tu, băiete? Ă Clopotarul, domnule căpitan, crainicul corabiei - ding, dong! Pip, Pip! Pip! O sută de funți de țărînă drept recompensă pentru Pip
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Înscriu sub unghiul acesta poeziile: Iura de Solo Juster și Primul tanc de Virgil Iancu. Poezia lui Solo Juster, publicată În Viața românească (nr. 8 din august 1950), redă Întâlnirea În august 1944, a țăranului Gavril cu patru ostași sovietici rătăciți, sub comanda lui Iura. (Ă). Iura Însă căzuse În luptă și este Înmormântat pe câmpul de bătaie din preajma satului «Sub un arțar, acum e-un gard, Un stâlp de piatră, cu o stea. Aici e Iura-nmormântat, Și moșu-n fiecare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în casă nu era nimic care să ticăie. Ticăitul venea chiar din capul meu. Ceasul morții eram chiar eu. Toate aceste suferințe, expuse aici pe larg, nu au doar o explicație metafizică, legate de un sentiment mai înalt al ființei rătăcite în lume. Marlowe a pierdut controlul asupra lumii atunci când l-a pierdut asupra sentimentelor. În nici una din cărțile anterioare - sau în experiențele trecute meționate - el nu s-a lăsat cucerit atât de profund de o altă persoană. Marlowe suferă și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
328-396; Călinescu, Biblioteci, 136-144; Grigurcu, Existența, 227-241; Cistelecan, Poezie, 191-194; Florin Mugur, Schițe despre fericire, București, 1987, 262-268; Micu, Limbaje, 194-201; Lucian Alexiu, Serbările galante, O, 1990, 15; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 150-153; Dumitru Țepeneag, Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite, Iași, 1993, 60; Ioan Holban, Apocalipsa într-o lume de hârtie, CRC, 1994, 1; Negoițescu, Scriitori contemporani, 65-69; Micu, Scurtă ist., I, 429-430; Ulici, Lit. rom., I, 130-132; Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, Momentul oniric, îngr. Corin Braga, București, 1997, 130-132
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
o direcție neoclasică, regăsind experiența veacului al XVII-lea francez și, mai departe, pe cea a Antichității. Pledoaria pentru clasicism se relevă a fi o ofensivă împotriva romantismului, în siajul căruia se înscrie și o bună parte a artei moderne, „rătăcită” în divagație onirică, fantastică și baroc. B. este înclinat să vadă în poezia lui Mallarmé, în muzica lui Franck și în pictura lui Cézanne o restituție a universului platonician din Timaios, dar acelorași „clasici ai unui extrem clasicism” le reproșează
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
că, așadar, locul era cu adevărat sigur, sau că poate (nu îndrăzneau s-o creadă) avea să le fie în sfârșit acceptată viața clandestină și criminală... Ultima salvă nu semăna deloc cu precedentele, li se păru că aud un ecou rătăcit care întârziase. Bucata de stâncă desprinsă din creastă era și ea diferită - plată, rotunjită și, s-ar fi putut spune, tăcută. Căderea ei nu făcu aproape nici un zgomot. Atinse un copac, se ridică și își arătă adevărata natură - era un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
câteva fire de tutun și având în colțul sprâncenei o scobitură care se umplea rapid de sânge. Pavel se aruncă la pământ, crezând că era vreun trăgător pitit pe undeva. Dar, după ce se uită la rană, recunoscu acțiunea unei schije rătăcite, unul din acele capete de metal care veneau nu se știe de unde, la sfârșitul unei lupte, și nu erau precedate de nici un zgomot de explozie. De altfel, în văzduhul întunecat de furtună, tunetul imita exploziile într-un bubuit surd, la
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ca înaintea unei sentințe finale, dar în realitate neștiind cum să termin monologul ăla, care nu-i spunea nimic nou. Aruncă aceeași căutătură rapidă spre sacul meu care rămăsese deschis și spre mâna mea care părea să caute un obiect rătăcit. Ne-am văzut preț de o clipă, cu o divinație reciprocă totală, cu o acută conștiință a ceea ce eram, aici, în ploaie, împărțind acel trecut care ne făcea viața moderat-imposibilă și totodată perfect obișnuită, la fel ca sandalele alea de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
presa românească, o întâlnim în cazul izolat al Dilemei. Atenție la moralitate și deontologie. Cum bine se știe, orice fotografie poate să mintă. În funcție de unghiul ales, putem transforma o simplă manifestație într-o revoltă populară sau o adunătură de oameni rătăciți. Atenție la elementele de comentariu, implicate de fotografie. Ne gândim la unele portrete de oameni politici. În funcție de opiniile ziarului, el va fi prezentat fie într-o postură publicitar surâzătoare, fie într-o ipostază ridicolă: încruntat, strâmb, cu degetul în nas
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]