1,727 matches
-
tînărul, mergem alături, la Steve. Acolo-i deschis toată noaptea. El avea obrazul Întunecat și impertinent, ochii apoși, gura omului neputincios, slab, alintat, Îngîmfat și corupt. CÎnd rîdea, Îi răsuna În glas un gîlgîit ușor, dezlănțuit, batjocoritor, plin de siguranță răutăcioasă. — Teribil! spuse fata cu glasul ei indecent. Mi-ar plăcea să mergem acolo! Hai să mai luăm o pereche! Pe cine-am putea convinge să vină? Crezi că Bob și Mary or fi acolo? — Bob s-ar putea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care cresc curcani... nu-i așa, Bull? spuse el, dînd un Înțeles urît, dar lingușitor vorbelor sale. Rămîi alături de Bull, băiete, și-o să te-mbrace În perle... Văleu, ce copil tîmpit! spuse și glasul i se transformă Într-un mîrÎit răutăcios. La ce dracu’ ne-o mai trebui un copil tîmpit ca ăsta... De-aici ni se trag toate necazurile... Am dus-o destul de bine pîn-au Început să se țină țîncii după noi!... De ce dracu’ ne mai Încurcăm cu el? mîrÎi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
decât un Dictachior cercetat în stare de libertate! Ha-haha! Vreau să-l văd, ca în filmele americănoase, împins de cap de milițieni când e urcat în mașină ca să fie condus la mititica! Ha-ha-ha! Hai dă-mă dreacu' că sunt cam răutăcios! Ha-ha-ha! Și acum alt comentariu: „eBA de la spital : înainte să ajungă Chiompu la bulău, eu îi doresc multă sănătate ca să li se ușureze în freză comod și cu talent la toți dobitocii care l-au votat de frica mogulilor și-
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
colonel care și-a Întreținut profesional agresivitatea naturală și și-o exercită normal În urma iritării din timpul unei lupte pe care inamicul l-a forțat inutil s-o poarte. E un fel de „noi“ cel În numele căruia bătrânul spune cu satisfacție răutăcioasă: Ehehe! „Numai că problema era alta; În toată unitatea noastră nu aveam decât două pavilioane. În unul se aflau, pentru o noapte, foștii prizonieri ruși eliberați de noi de la nemți, și În altul stăteam noi, 95 Infanterie. N-aveam loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
prin iarbă, ca să-mi înșele vigilența, coborâse într-o văioagă. Strigasem din adâncul plămânilor, să mă audă Mali, iar răcnetul meu fioros reușise să sperie întreg internatul. Dimineața, la micul dejun, eram arătat cu degetul și am auzit multe comentarii răutăcioase pe seama "sălbăticiei" mele. Nu-mi plăcea deloc că devenisem "vedetă", dar ce puteam face? Am înghițit cu noduri ceaiul și felia de pâine cu magiun, strîngîndu-mă în carapacea mea, după care am pornit spre liceu. Nu cunoșteam orașul și cred
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că lumea se împarte în bolnavi declarați și bolnavi nedeclarați. "Lasă asta ― i-am zis ―, vrei să te sinucizi?" S-a încruntat și m-a măsurat din cap până la picioare. Ce-mi păsa mie? Apoi, a izbucnit într-un râs răutăcios. "Ce știi despre deșerturi?" m-a apostrofat, rânjind. Nu-mi mai aduc aminte ce i-am răspuns, dar, probabil, m-am lăudat, căci s-a aplecat spre mine și mi-a șoptit: "Bravo, e o specialitate folositoare". 10. De fapt
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
când în când, treceau, scrâșnind, trenuri de marfă sau cu armament pentru front. Până la urmă, inevitabilă, catastrofa s-a produs. Ne-am despărțit. La vreo două săptămâni, ușa dintre sufragerie și camera mea s-a deschis pe neașteptate. Ironic și răutăcios, "unchiul George" flutura un plic alb, căptușit cu hârtie violetă. "Ce-i asta?" Am bănuit că era o scrisoare venită de la Sibiu și m-am înroșit, probabil, până în vârful urechilor. Socotisem că la acea adresă de pe strada Vasile Lascăr era
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se puse o ceață pe ochi și iar auzi vocea incitată, - Dezbracă-te nu glumesc! De data asta indispus. Știi devin din ce în ce mai nervos! Ea îngăimă revoltată, - Dar nici nu vă cunosc! Imediat bărbatul îi răspunse cu un zâmbet cinic și răutăcios, - Nici eu dar mă atragi! Repet pentru ultima dată, dezbracă-te mai repede! Devenise amenințător. Lacrimile o podidiră, deodată îi veni o idee salvatoare, - Eu sunt purtătoare de virusul HIV și n-aș vrea să vă îmbolnăvesc! Să nu spuneți
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
S-a întâmplat ceva? — Nici gând. Am făcut o plimbare împreună. Mortimer profită de ocazie ca să schimbe subiectul. Apropo, grădina arată superb. Mai ales iasomia; are un parfum îmbătător. Aș vrea să aflu zilele astea care e secretul. Lawrence râde răutăcios. — Uneori am impresia că ești la fel de țicnit ca ea, bătrâne. Te asigur că nu e nici urmă de iasomie în grădina noastră. Își ridică privirea și observă o imensă oală cu capac purtată până în celălalt capăt al sufrageriei. Uite, vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îmbrăcați pentru biserică. Sper că n-am făcut o greșeală, șopti mama, venind duminica. Ar fi îngrozitor dacă n-ar fi nimic deschis. Bunicul îl blagoslovi pe tata cu acele semne elocvente cu ochiul în care se împleteau o simpatie răutăcioasă cu recunoașterea amuzată a unui impas familial. — Se pare că iar te-a pus în încurcătură, spuse el. — Ia spune, sărbătoritule, rosti mama în timp ce îmi ștergea buzele cu un șervețel. De unde vrei să începem? Ne-am dus mai întâi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
E doar începutul. — Hmmm. Patrick își lipi arătătoarele unul de celălalt și le duse gânditor la gură. Și atunci cu ce rămânem? Rămânem cu o carte cu un limbaj trivial, provocatoare de scandal, scrisă pe un ton vindicativ și clar răutăcios și chiar pe alocuri - dacă îmi permiți - cam superficială. Am răsuflat ușurat. — Deci o publici? — Cred că da. Cu condiția să faci modificările necesare și, desigur, să-i compui un sfârșit. — Categoric. La asta lucrez acum și sper să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
știai? Familia Winshaw are un lung și onorabil trecut marcat de nebunie. Care, de altfel, se continuă și în zilele noastre. — Fascinant! spuse Phoebe. Cineva ar trebui să scrie o carte pe această temă. Observația ei, spusă pe un ton răutăcios și insinuând că ea știa ceva, ar fi fost percepută ca atare de un ascultător mai atent decât Roddy. — Cineva a scris o carte despre noi, dacă tot ai adus vorba, spuse el cu nonșalanță. M-am și întâlnit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
râse. — Sunteți cât se poate de amabil, spuse ea. Și ciudat este că dacă mi-ați fi propus asta ieri, probabil că aș fi acceptat. Dar acum se pare că voi renunța definitiv la îngrijirea bolnavilor. Mortimer chicoti și spuse răutăcios: — N-aș băga mâna-n foc. Dar ea ieșise deja. După ce își termină treaba, Phoebe se spălă, se îmbrăcă și ajunse în sufragerie taman când Pyles strângea farfuriile și castroanele. — Speram să mănânc și eu ceva, spuse ea. — Micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ajustăm. Dar, știi, se vor ridica niște sprâncene dacă începem să fim prea prietenoși cu un tip care se distrează băgând câteva mii de volți printr-un prizonier politic și înțeleg că nu se dă înapoi să facă așa ceva. — Zvonuri răutăcioase, spuse Mark, dând la o parte fumul trabucului. N-am văzut nici o dovadă. — Uite-te la asta, de exemplu, spuse Henry scoțând un pliant mototolit din buzunarul vestei. Ni s-a trimis chestia asta de la (se uită la numele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
eu. Se aplecă peste masă. — Îl chema Owen. Domnul U.N. Owen. Thomas se opri victorios. Ce zici de asta? Michael fu luat prin surpindere. — Mă acuzi pe mine? — Sigur că te acuz! Am văzut cu toții fragmente din cărticica ta răutăcioasă. Știm exact ce crezi despre noi. Nu m-ar suprinde dacă ne-ai atras aici ca parte a unui plan dement. — V-am atras aici? Cum aș fi putut face asta? Doar nu mă acuzi și că am organizat moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a venit o idee, surioară: nu putem pleca de aici cu avionul tău? — Eu nu știu să pilotez chestia aia, spuse Hilary. Și pilotul meu stă noaptea asta în sat. Nu apare până mâine-dimineață. Te referi la Conrad? întrebă Phoebe răutăcioasă. Mi-ar plăcea să-l mai întâlnesc. Hilary îi aruncă o privire furioasă și Roddy nu se putu abține să explice, cu un aer superior: — Conrad a fost avansat acum câteva luni - la ordinele lui sir Peter. Înlocuirea lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aflat trista veste a morții lui, șocul și durerea resimțite inițial au fost urmate de înțelegerea că nu-i puteam cinsti mai bine memoria decât trimițându-i ultima carte la tipar cât mai repede. Numai din acest motiv (în ciuda aluziilor răutăcioase făcute în anumite cercuri din presă) o publicăm atât de curând după evenimentele senzaționale care au trezit un viu interes al publicului față de familia Winshaw și faptele sale. Acest inters ar putea fi deplâns; dar să-l ignori cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
matur” sau la ce vârstă descoperă bărbatul toate acestea? P.H. Lippa închină să atribuie acest „har” doar senectuții înțelepte. Tânărul caută cu prea multă patimă, în femeie, partenera de sex, încât nu are răgazul necesar aprofundării „relației”. Dacă aș fi răutăcios aș spune că P.H.L. iar „trage spuza pe turta pensionarilor”. Dar nu sunt!) Pentru a putea aprecia „minunea maternității”, crede scriitorul, este nevoie de timp, de „experiență personală”, cultură și meditație. Domnul R. le deține într-o „măsură mulțumitoare”. De
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
său să gândească intens (și chiar cu emoție!) la apropiata postură de ... „tătic”. Teodora este hotărâtă (de astă dată, ea!) să-l protejeze, păstrând un secret total asupra paternității. Și aceasta din două motive: ca să nu îl expună nici unui comentariu răutăcios (și este de presupus că n-ar fi puține...); ca să nu-și „ridice în cap” propria familie, socrii, cumnatele. „-Socrii?!” - se miră Profesorul. Dar ce pretenții ar putea avea, când fiul lor este ca și „dispărut”? Teodora s-a hotărât
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
trei franci de căciulă, se gândi Johnson. Se-ntoarse și Începu să se plimbe pe peron. Înăuntru se gândise c-o să-i mai aline din suferință dacă vorbește despre asta. Dar nu se-ntâmplase așa. Nu făcuse decât să devină răutăcios. PARTEA A TREIA FIUL UNUI AMIC DE CLUB LA TERRITET În cafeneaua gării din Territet era un pic cam prea cald. Luminile străluceau În mesele șterse. Pe ele erau coșulețe cu covrigei și suporturi pentru paharele de bere, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
depinde de mirodenie. Nenorocirea este că se pune la cale un complot Împotriva mirodeniei. La Împărat sosește navigatorul, Într-un samovar. Vrăjitoarea trebuie să plece. Navigatorul e hidrocefal. Pufăie. Scoate flăcări de aragaz, litere și rotocoale laser pe-o guriță răutăcioasă aidoma cu aceea a lui Predator, alcătuită din cîrlige cartilaginoase mișcătoare, deși e inteligent. El Îi spune Împăratului că fiul ducelui trebuie să moară. Adică Paul Atreides. Și trebuie să moară pe planeta Caladan, de care-i va fi dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
capuî, am zărit încă fâlfâind șalul de culoarea ceaiului palid al Maitreyiei. Tovarășii mei s-au amuzat de respectul și jena cu care salutasem "un negru". ― Am să te văd curând ducîndu-te să te scalzi în Gange, Allan! îmi spuse răutăcios Geurtie. ― Cum de poți avea relații cu o familie de negri? se scandaliză încă o dată Harold. Șoferul însă, care observase scena, era încîntat. Când i-am plătit în fața restaurantului, mi-a spus în franțuzește, ca să nu înțeleagă ceilalți: ― Très bien
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
așteaptă d-na Sen și celelalte femei (pe care nu le cunoscusem), și lor le va repeta cuvânt cu cuvânt tot ceea ce vorbisem. Maitreyi mi se părea mândră și disprețuitoare. Adesea, la masă, îi surprindeam un zâmbet distant și puțin răutăcios. Pleca întotdeauna mai devreme, ca să mănânce pan, și cum trecea într-o odaie vecină începea să râdă și să vorbească Bengali. Cu mine nu vorbea niciodată când ne aflam mai mulți laolaltă; iar dacă o întîlneam singură, nu îndrăzneam eu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dar inginerul m-a sfătuit să rămânem la mine, unde e mai multă liniște. (Eforturile vizibile pe care le făcea Sen ca să mă împrietenească cu Maitreyi și toleranța excesivă a d-nei Sen mă stinghereau tot mai mult, mă făceau bănuitor, răutăcios. Câteodată mă întrebam chiar dacă nu și-au pus în gând să mă căsătorească cu fata lor, deși, logic, lucrul acesta era o imposibilitate, și ei toți și-ar fi pierdut casta și numele dacă ar fi îngăduit o asemenea nuntă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fost astăzi la conferință, vorbi. Mărturisirea aceasta mă făcu să sufăr. Aș fi vrut să spun ceva care s-o jicnească, să-i spun că se înșală dacă mă consideră prieten, că e ridiculă și îndrăgostită. ― Îl iubești, insinuai eu, răutăcios. Mă pregăteam să încep ceva care s-o supere. Dar ea își întoarse brusc fața de la mine și mă întrebă deodată, aspru: ― D-tră vă place să stați în întunerec cu fetele? ― N-am stat niciodată, spusei la întîmplare. ― Aș vrea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]