2,974 matches
-
David. Iașobeam, fiul lui Hacmoni, unul din căpitanii de seamă. El și-a învîrtit sulița peste trei sute de oameni, pe care i-a omorît dintr-o singură dată. 12. După el, Eleazar, fiul lui Dodo, Ahohitul, unul din cei trei războinici. 13. El era cu David la Pas-Damim, unde se strînseseră Filistenii pentru luptă. Acolo era o bucată de pămînt plină cu orz: și poporul fugea dinaintea Filistenilor. 14. S-au așezat în mijlocul ogorului, l-au ocrotit, și au bătut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
luptau, de pe cărările lor stelele se luptau împotriva lui Sisera. 21. Pîrîul Chison i-a luat, pîrîul din vremurile străvechi, pîrîul Chison! Suflete, calcă-n picioare pe viteji! 22. Atunci copitele cailor au răsunat, de goană, de goana năbădăioasă a războinicilor lor. 23. Blestemați pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, Blestemați, blestemați pe locuitorii lui, căci n-au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului, printre oamenii viteji." 24. Binecuvîntată să fie între femei Iael, nevasta lui Heber, Chenitul! Binecuvîntată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
ridică în centrul calotei acoperișului, permițând fumului să iasă din încăpere. În vremurile de restriște domnii căutau îngândurați și temători adăpost între zidurile Cetățuiei, fără prea mult confort. În schimb, mesele domnești nu-și pierdeau cu nimic din bogăția lor, războinicul căutând în bucate gustoase tăria pentru lupte și bărbăția care-l vor duce la izbândă. De aceea, picăturile argintii care au rămas pe sticlele lanternei nu s-au născut de la parfumul saunei turcești, ci de la aburii plăcintelor moldovenești plămădite pentru
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
suspinat, Iar ochii-i triști, înfiorați, De patru ori i-am sărutat. Și-acolo-n cînt m-a adormit Și am visat O! Ce păcat! Un ultim vis ce-am mai avut În somn, pe dealul înghețat. Văzut-am rigi, războinici, prinți, La chip că moartea-ngrozitoare; Și toți strigau " La Belle Dame sans Merci Sub vraja ei acum te are!" Cu rînjet hîd m-au prevenit, Prin noaptea care s-a lăsat, Iar eu, din somn, m-am pomenit, Culcat
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
lui David. Ioșeb-Basșebet, Tahchemonitul, unul din fruntașii căpeteniilor. El și-a învîrtit sulița peste opt sute de oameni, pe care i-a omorît dintr-o dată. 9. După el, Eleazar, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi. El era unul din cei trei războinici care au ținut piept împreună cu David împotriva Filistenilor strînși pentru luptă, cînd bărbații lui Israel se dădeau înapoi pe înălțimi. 10. El s-a sculat, și a lovit pe Filisteni pînă ce i-a obosit mîna și a rămas lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
se desfășurase prima dintre acceleratele convorbiri de la sfârșitul lui august. La 25 august, Hitler era calm, bântuit de melancolie, la întâlnirea cu Henderson. Regreta că Germania a devenit o cazarmă. Așa spunea. Nu voia să rămână în istorie ca un războinic. El era un artist. Asta fusese, asta voia să redevină!... Era nerăbdător să se retragă din viața politică.“ Artist, conu’ Adolf? Deloc, deloc! Zero! Artist era popa Djugașvili, nu pictorul Adolf. Georgianul a înțeles forța ambiguității. Forța ei nelimitată, nelimitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o dorință arzătoare pentru călătorie, iar în același timp am un dispreț înnăscut pentru a trăi. Înțelepții antici călătoresc pentru a pune distanță între ei și oameni. Noi luptăm pentru a realiza unitatea. Oamenii din dinastia Ching, înainte de Confucius, erau războinici, foarte puternici în yang. Luptau, luau pământul în stăpânire și se extindeau. Viața lor era călare pe cal. Aveau o pasiune pentru soare. În fabule, un singur soare nu era de ajuns. A fost nevoie să se creeze nouă sori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
stăpâni“ ai nisipurilor Saharei din sudul Atlasului până la malurile Ciadului. Uitate fuseseră și războaiele fratricide și incursiunile despre care bătrânii păstrau amintiri atât de plăcute și îndepărtate, și aceia erau anii amurgului rasei imohag, fiindcă unii dintre cei mai viteji războinici ai săi conduceau camioane pentru câte un patron „francez“, făceau parte din armata regulată sau vindeau pânzeturi și sandale turiștilor cu cămăși în culori țipătoare. în ziua când vărul lui, Suleiman, a părăsit deșertul ca să locuiască în oraș, hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o „națiune“ care nu avea nici o rațiune de a exista, deoarece rațiunile acelei existențe, războiul și libertatea, dispăruseră. Mai rămâneau încă familii izolate, ca aceea a lui Gacel, pierdute la hotarele deșertului, dar nu mai erau formate din grupuri de războinici mândri și trufași, ci din oameni ce continuau să se răzvrătească în sinea lor, știind cu siguranță că niciodată nu aveau mai fie temutul „Popor al Vălului“ „al Spadei“ sau al „Lăncii“. Cu toate acestea, poporul imohag era în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un laș îl înfruntă pe cel despre care știe că e mai slab decât el, fiindcă victoria nu-l va înnobila. Și doar un prost luptă cu egalul său, pentru că în asemenea cazuri doar norocul hotărăște rezultatul bătăliei. Imohag-ul, adevăratul războinic al rasei mele, trebuie să se înfrunte întotdeauna cu cine știe că e mai puternic, pentru că, dacă îi surâde victoria, eforturile sale vor fi răsplătite de mii de ori și-și va putea urma drumul mândru de el însuși. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ucidă feciorul. Mubarrak întinse mâna cu un gest autoritar și nimeni nu se mișcă. Codul de onoare al „Fiilor Vântului“, atât de diferit de al lumii alcătuite din trădări și josnicii a beduinilor, „fiii norilor“, cerea ca lupta între doi războinici să fie curată și nobilă, chiar dacă era pe viață și pe moarte. Fusese provocat pe față și avea să ucidă pe față. Căută pământ tare sub picioare, trase aer, scoase un țipăt și se năpusti înainte, spre pieptul dușmanului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
picioarele goale, fără să le pese că oamenii aceia nu se bucuraseră de o femeie de ani de zile, și puneau mâna pe pușcă și pe ascuțitele lor pumnale încovoiate dacă cineva încerca să depășească măsura. De aceea, după ce doi războinici și trei soldați muriseră într-o încăierare, „Fiii Vântului“ preferaseră să ocolească postul militar în drumurile lor, dar acum acel călăreț solitar înainta hotărât, urcase ultima creastă, se profila pe cerul înserării cu straiele în vânt, și se pierdu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dune cu creasta de piatră, chiar de s-ar fi aflat la jumătate de zi de drum una de alta. Nu aveau noțiunea timpului, nici a spațiului, nici a mirosurilor și culorilor deșertului, după cum nu aveau noțiunea deosebirii dintre un războinic al „Poporului Vălului“ și un imohag al „Poporului Spadei“, dintre un inmouchar și un sclav sau dintre o adevărată femeie targuí, liberă și puternică, și o biată beduină sclavă într-un harem. Putea să se apropie de el, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Pretind că toți oamenii trebuie să fie egali, cu aceleași îndatoriri și drepturi, și că bogățiile trebuie să se împartă între toți... — Vor să fie egali un deștept și un prost, un imohag și un sclav, omul muncitor și trântorul, războinicul și lașul? exclamă cu uimire. Sunt nebuni! Dacă Alah ne-a făcut diferiți, de ce vor ei să fim egali? pufni. La ce mi-ar mai folosi atunci faptul că m-am născut targuí? — Lucrurile sunt mai complicate, spuse bătrânul. — îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sau mai târziu, va trebui să apară. Bătrânul dădu din cap negativ. — N-o să apară, răspunse. Dacă sunteți pe-aproape, n-o să apară niciodată, fiindcă el cunoaște deșertul mai bine ca oricine. Făcu o pauză. — Și nu e demn de războinici și de soldați să amestece femeile și copiii în luptele lor. E o tradiție și o lege la fel de veche ca și lumea. Ascultă, moșule! - vocea deveni din nou dură, tăioasă și amenințătoare. N-am venit până aici ca să ascult lecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vreme, văzându-i acolo, în fața lui, și înțelegând imensa disperare a ultimelor lor clipe, tăria lui de caracter cedă. își puse cortul printre morți și se așeză să-i privească, întrebându-se care din ei era Gacel, unchiul său, miticul războinic aventurier, angajat să protejeze caravana împotriva atacurilor bandiților și hoților, dar care nu reușise s-o protejeze de adevăratul ei dușman: deșertul. Rămase treaz toată ziua în compania morților; era pentru prima oară când cineva se afla alături de ei de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ce am pe lumea asta. — îți rămâne mândria ta de targuí, îi aminti ea. Și din câte știu despre tine, ești cel mai mândru și cel mai viteaz dintre noi - se opri o clipă. Poate chiar prea mult... Când voi, războinicii, porniți la luptă, niciodată nu vă gândiți la răul pe care ni-l puteți face nouă, femeilor, care rămânem acasă și suferim loviturile sorții fără să avem parte de bucuriile gloriei - plescăi din limbă, nemulțumită parcă de ea însăși. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Și tristă. Niciodată, nici măcar în cele mai grele momente, când la capătul Tikdabrei își dăduse seama că doar moartea îi rămăsese singurul tovarăș de drum, nu-și imaginase că întâmplările ar putea lua o asemenea întorsătură, căci pentru el, ca războinic și nobil al unui popor de nobili războinici, acea moarte însemna singura înfrângere definitivă. Dar acum, dintr-o dată, ca trăsnit, descoperea că moartea nu însemna nimic față de cruda realitate: să afle că ființele iubite deveniseră victimele propriului său război și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din Tikdabra. Acești gri-gri ți se lipeau de piele ca niște căpușe, ca mirosul sau vopseaua pânzeturilor, și acum targuí-ul avea impresia că pusese stăpânire pe el gri-gri-ul morții, cel mai încăpățânat și insistent dintre toți, acela de care un războinic putea scăpa doar dacă lupta cu alt războinic, al cărui duh al morții era și mai puternic. „De ce m-ai ales pe mine? îl întreba uneori nopțile, când, la lumina focului, credea că îl vede așezat de cealaltă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
piele ca niște căpușe, ca mirosul sau vopseaua pânzeturilor, și acum targuí-ul avea impresia că pusese stăpânire pe el gri-gri-ul morții, cel mai încăpățânat și insistent dintre toți, acela de care un războinic putea scăpa doar dacă lupta cu alt războinic, al cărui duh al morții era și mai puternic. „De ce m-ai ales pe mine? îl întreba uneori nopțile, când, la lumina focului, credea că îl vede așezat de cealaltă parte a flăcărilor. Eu nu te-am chemat niciodată. Soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ivindu-se în gara strălucitoare, urlând și azvârlind jeturi de aburi ca un monstru mai potrivit cu poveștile negrului Suilem decât cu realitatea, pe Gacel îl cuprinse o senzație de panică incontrolabilă, și trebui să apeleze la tot curajul lui de războinic și la tot controlul său de inmouchar al gloriosului „Popor al Vălului“ ca să se lase târât de masa pasagerilor și să se urce cu chiu, cu vai într-un vagon cu banchete tari de lemn și ferestre fără geamuri. încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
iasă gol pe stradă și să se plimbe așa prin mulțime, pentru că într-o zi, cu mulți ani în urmă, când încetase să mai fie copil, maică-sa îi dăruise prima sa gandurah, și mai târziu, când devenise bărbat și războinic, litham-ul îl făcuse să simtă că merită întru totul respectul celorlalți. Fără acele veșminte se simțea ca în copilărie, că în vremurile când putea să-și arate părțile rușinoase, fără ca nimeni să se scandalizeze din cauza asta. Se plimbă prin încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în căutarea unui spital, într-o zadarnică încercare de a salva viața președintelui Abdul-el-Kebir în glorioasa zi a triumfalei sale reveniri la putere. Cort folosit de popoarele nomade din nordul Africii. Țarc sau colibă din trestie, unde se adăpostesc vitele. Războinic tuareg dintr-o familie nobilă. Antilopă de culoare cenușiu-deschis, cu coarne în spirală, tipică regiunii sahariene. în deșert, platou cu stânci mari. Râu secătuit. Tuareg. Uneori se preferă termenul targuí pentru singular și „tuareg“ pentru plural. Dromader domestic, care, înșeuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
perfid. Se zvonea chiar că ulema ar fi Înnodat contacte cu numeroși militari de rang Înalt, exasperați de purtarea hanului. Strămoșii săi, se spunea, mâncau Împreună cu trupele, nu pierdeau nici un prilej să amintească faptul că puterea lor stătea În vitejia războinicilor poporului căruia Îi aparțineau. Dar, de la o generație la alta, hanii turci căpătaseră obiceiurile supărătoare ale suveranilor persani. Se considerau un fel de semizei, Înconjurându-se de un ceremonial din ce În ce mai complicat, de neînțeles și chiar umilitor pentru militarii lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de prezentare a condoleanțelor este o fostă tabără a armatei selgiucide, situată la nord de fluviu. Mii de corturi și de iurte se Înalță de jur Împrejur, un adevărat oraș improvizat În care demnii reprezentanți ai Transoxianei trec neîncrezători pe lângă războinicii nomazi, cu lungi plete răsucite, veniți să-și reînnoiască jurământul de credință față de clanul lor. Malik Șah, având doar șaptesprezece ani, un uriaș cu față de copil, afundat Într-o bogată mantie de caracul, tronează pe un piedestal, același pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]