3,699 matches
-
i se potrivesc) este păstrarea ierarhiei claselor. Scopul statului este realizarea binelui tuturor, posibil prin următoarea rânduială ce trebuie să domnească în stat: * Clasele sociale, dispuse ierarhic, corespund celor trei părți ale sufletului: clasa meșteșugarilor (demiurgii) corespunde părții apetente, clasa războinicilor (apărătorii, phylakes) corespunde părții pasionale, clasa conducătorilor (archontes, filosofii sau înțelepții) corespunde părții raționale. * Comunismul aristocratic luptătorii și conducătorii, pentru a nu fi ispitiți de putere sau de preocupări care nu sunt proprii virtuților lor, nu vor poseda nimic personal
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
în perioada carolingiană (secolul al nouălea). Data compunerii și paternitatea imnului constituie două probleme încă nerezolvate. Cum acrostihul imnului este alfabetic, numele autorului rămâne necunoscut. Prologul este dedicat „conducătoarei invincibile”, adică Fecioarei, căreia i se aduc mulțumiri pentru că, precum un războinic, s-a luptat pentru cetatea Constantinopolului, aflată în mare pericol, și a salvat-o. Apoi, imnul însuși poate fi considerat mai degrabă un poem pentru Postul Mare decât un imn dedicat Bunei-Vestiri. Tocmai preamărirea întrupării și sublinierea care apare aici
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lupte sau în arderea pisicilor de vii (o ceremonie anuală la Paris), a ajuns să fie considerată grosolană și respingătoare. Elias arată că această transformare a avut legături strînse cu procesul formării de state, în mod deosebit cu supunerea clasei războinicilor la un control strict, precum și cu aducerea nobililor la curtea regală. Întregul proces a fost exprimat prin termenul lansat de Erasmus din Rotterdam, "civilitate", care apoi a dat naștere verbului "a civiliza", ambele cuvinte fiind curînd folosite în multe alte
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
este o experiență umană universală. El nu a sesizat că sinistrul capătă diferite forme istorice și că, în sistemele premoderne, definițiile sinistrului tind să fie monopolizate și strict definite de către instituții de bază cum ar fi autoritățile religioase, clasele de războinici și comunitățile locale. Înțeleasă în acest mod, sensibil la istorie, teoria sinistrului are o implicație clară pentru teoriile proceselor moderne de civilizare, care trebuie reformulate astfel: inventarea și dezvoltarea formelor moderne de societăți civile nu pot fi descrise ca fiind
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
comunități politice, fără ambiții militare și comerciale externe, și a căror preocupare pentru perfecționarea nonviolentă este însoțită de un oarecare complex de superioritate și de neîncredere în străini, toate acestea unindu-i într-o societate iubitoare de libertate, de potențiali războinici emancipați de blestemul războiului. *** Tendințele necivile ale societăților civile existente dau, într-adevăr, apă la moară ontologiilor pesimiste care, totuși, prezintă neajunsul de a accepta în mod nediscriminatoriu ca "faptele" să le confirme fantezia, o lipsă de interes pentru motivația
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
aproape de om, iar omul vecin cu astrele. Acum 6.000 de ani, la confluența Tigrului cu Eufratul, locuiau neamurile pașnice ale aborigenilor: sumerienii și acazii. Cam între 2300-2250 î.e.n., au năvălit peste ei dinspre vest triburile semitice, iar dinspre est războinicii elamiți. Credințele astrale ale învingătorilor s-au amestecat cu zeitățile întunecate ale etnicilor, iar religia nouă a chaldeenilor, poartă pecetea celor două origini. Panteonul chaldeean (adoptat aproape fără nici o modificare de asirieni), a fost unul dintre cele mai complicate și
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
dușmani nimicindu-i. O altă eclipsă s-a produs în timpul asedierii Siracuzei - 310 î.e.n., de cartaginezi. Siracuzanii au vrut să deschidă porțile și să se predea înspăimîntați. Comandantul, tiranul lor Agatalos, s-a arătat la fel de mare psiholog, pe cât era de războinic. El a afirmat în fața întregii oștiri, că astrologii i-au explicat situația: eclipsa este un semn rău pentru asediatori, nu pentru asediați. Ințelegînd că zeii sunt de partea lor, chiar dîndu-le de știre, siracuzanii au preluat ofensiva, câștigând în fața cartaginezilor
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
tip abil, cuceritor de inimi; Ghiță Pristanda trimite la jocul popular pristanda, care se dansează după reguli prestabilite; Nae Cațavencu (cațaveică haină cu două fețe; cață mahalagioaică); Farfuridi și Brânzovenescu, dependenți unul de altul (farfuria și brânza) ; Agamemnon (numele marelui războinic asociat cu dandana încurcătură) ; Cetățeanul turmentat reprezintă alegătorul anonim amețit mai degrabă de vorbește goale ale politicienilor. Comicul de limbaj este remarcabil: 1. greșelile de vocabular, deformarea neologismelor (pronunție greșită: renumerație, bampir); etimologie greșită ("capitaliști" pentru locuitorii capitalei); lipsa de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și/sau diminuarea pierderilor. El se raportează la semenii lui (alte state) în mod conflictual sau cooperant, prin contracte (tratate și înțelegeri internaționale). La fel, dihotomia anarhie-ierarhie, suprapusă celei internațional-național și construită pe caracteristicile și valorizările dihotomiei public-privat, construirea imaginii războinicului ca un superlativ al masculinității, construirea genizată a imaginii inamicului cu atribute feminizate-inferiorizante (în special în domeniul planificării strategiilor militare) devin toate subiecte de cercetare pentru feminismul constructivist. Feminismul constructivist inovează studierea relațiilor internaționale și prin accentul pus pe rolul
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
a fi electrocutat pe loc, cu pocnet de mitraliere și cu descărcări de artilerie grea... Voronca al nostru, păpădia risipită la vînt, funigelul călător la cea mai mică adiere, iepurele de casă ascuns sub foaia de varză, prefăcut Într-un războinic cu pistoale la brîu, cu chivără și cu paloșe În mîini și În dinți! Minunata putere bovarică de a te proiecta altfel decît cum ești!” Și totuși! Dacă Restriști-le, carte de ucenicie lirică, tipărită Înainte ca poetul să fi
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de la Început ca o „sensibilitate răvășită”: Îmbracă-te În odăjdii dintr-un poem În metale Tu, omule cu fața ca un talger căzut la pămînt Desfă-ți În locul somnului un steag de viziune Apasă genunchii pe șaua colinelor ca un războinic Azvîrle peste plete o chivără de flăcări ............................................... Să zgudui temelia de fapte-n răsărire Și-n biruinți și-nfrîngeri cu pieptul În vîlvătaie Văzduhul să te afle și-o auroră să-ți răspundă. SÎnt accente prezente, cum am remarcat, și În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Remington. Egoist și posac, megaloman și barbar, Caffó era ireversibil abrutizat și total lipsit de simțul umorului. În schimb copula frecvent cu femela-broască, prilejuind poliorgasmia mascotei, provocându-i excitația permanentă, spasmele și țipetele vulcanice, prelungi. Caffó se poartă ca un războinic medieval, fanatic și obtuz, în timp ce naratorul se comportă ca jucătorul care-și joacă ultimul ban: la ce i-ar folosi să-l economisească? Furia și zgomotul se opun rațiunii și vieții. Naratorul are luciditatea să-și recunoască înfrângerea în lupta
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și pe măsura auditoriului, figuri dintr-un peren panopticum gogolian. Lichidarea pacifiștilor și confiscarea averilor acestora fac parte nu numai din retorica grandorii, ci și a viitoarei ofensive pe bază de voluntari, rămase în grija Gărzii Speciale. Al cărei zel războinic era riguros sabotat de răzmerițe spontane aprinse de către veterani sau bresle, ispitite de izul de sedițiune generalizat. Colonelul Albert urmează să conducă corpul expediționar în Colonie, conform aceluiași plan de bătaie expus de Generalul K. Conform viziunii hiperparodice a lui
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
creștinismul n-a fost niciodată un corp antisocial, mai cu seamă datorită proiectului misionar pe care tradiția apostolică l-a lăsat moștenire Bisericii. Biserica nu reproduce funcțiile coercitive ale Republicii platonice, în care femeile și copiii trebuiau supravegheați de clasa războinicilor. Liantul comunității ecleziale nu este un element juridic, ci unul personal, organic și sacramental. Botezul pecetluiește criteriile apartenenței la trupul Bisericii, în care diferența sexuală, etnică sau culturală este întotdeauna secundară. Structura ierarhică a Bisericii are o dimensiune în primul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
acestuia, care acum nu-l mai cruță: era frate al lui Hector, de a cărui mână murise Patrocles. Ahile apare aici în dublu rol, acela de arhitâlhar, pe care l-a avut înainte de retragerea lui din luptă, și acela de războinic crâncen pe câmpia unde se desfășoară cele patru zile de luptă înfățișate în Iliada. Dar, pentru a înțelege mai bine pe Ahile și totodată ce se petrece în poem, sunt de invocat aici câteva pasaje privitoare la relația dintre Ahile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
dar moartea lui îl restabilește în favoarea troienilor. 3. Reintrarea lui Ahile în luptă îi respinge din nou pe troieni, silindu-i să se închidă în cetate. Hector, rămas în afara zidurilor, este ucis de Ahile. Troienii rămân fără cel mai important războinic al lor. 4. Moartea lui Hector duce, pe de o parte, la moartea lui Ahile (potrivit soartei lui prescrise) și, pe de alta, la căderea Troiei. Nici moartea lui Ahile, nici căderea Troiei nu fac parte din structura tragică a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în lumina flăcărilor și în umbra morții. Iliada e plină de avântul acestei forțe și cuvintele care o numesc apar aproape pretutindeni în cele aproape șaisprezece mii de versuri ale epopeii. Ele desemnează uneori doar puterea de luptă a unui războinic, capacitatea lui fizică de a lovi cu putere, de a arunca departe, de a ridica bolovani grei, de a alerga mai iute decât alții (e mai ales o însușire a lui Ahile). Vin însă apoi, ca o revărsare a forței
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
e mai ales o însușire a lui Ahile). Vin însă apoi, ca o revărsare a forței, neînfricarea, curajul și avântul, apoi agresivitatea ca ardoare năvalnică, pofta de luptă și înverșunarea în luptă, care pot deveni furie ucigașă, nebunie și turbare: războinicii se năpustesc în luptă crânceni și nemiloși, cruzi, lacomi de sânge și de nimicire, lei pustiitori, vulturi prădalnici. Forța nu mai apare astfel ca putere de viață, ci ca stihie a morții. Conturul forței homerice se deslușește și mai bine
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
să vedem; apoi, dacă așa vrei, nimicește-ne în plină lumină!“ Tristețea, durerea și moartea îi învăluie pe eroi ca într-un nor întunecat. Și mai sunt zarva, vuietul, vacarmul câmpiei cotropite de luptă. Se aud până în eter strigăte de războinici și de zei, strigăte de luptă, de amenințare și de spaimă, de chemare, de încurajare și de îndemn, de biruință sau de deznădejde, sau de furie oarbă, sau țipăte, urlete, gemete. Pământul însuși geme sub povara pașilor, a copitelor și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în alt registru, strigătele de chemare și de îndemn ale aheilor sunt ca țipetele pe care le scot cocorii când pleacă, toamna, departe, spre marginile lumii. Uneori nu e vorba tocmai de zgomot, ci de o înfiorare a masei de războinici, un freamăt neauzit care seamănă cu al valurilor pe care le înnegrește în larg vântul aspru care bate dinspre apus. Și pulberea câmpiei: se înalță deasă ca o negură de munte sau îi albește pe luptători ca pleava risipită de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
rupe totul în cale-i ca un râu umflat de ploi, dar și scădea până la urmă, ca elanul unui bolovan uriaș rupt de torente dintr-o stâncă și rostogolindu-se năprasnic până când, pierzându și avântul, se oprește în câmpie. Iar războinicul întâmpină uneori o putere mai mare ca a lui și se oprește, ca în fața unui râu ieșit din albie, înspumat și crâncen, peste care nu poate trece și trebuie chiar să dea înapoi și, de spaimă, să fugă. În schimb
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
De asprimile luptei îi pasă mai puțin și chiar le caută. Totuși Ahile vorbește într-un loc de luptă înverșunată și fără răgaz, de zilele însângerate și de nopțile fără somn, pe pământ și pe ape. În schimb, unii dintre războinici, cei plecați departe, suferă de dorul de acasă, iar cei împresurați în casa lor, troienii, sunt pradă neliniștii și spaimei și bântuiți de viziunea dezastrului care-i pândește, a măcelului și a spulberării și a batjocurii și a robiei neîndurătoare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
oameni.“ Iar Hector, cu câteva clipe înainte de moarte, va spune: „Nu, n-o să mor fără luptă și slavă, rămână marea mea faptă spre știre celor ce cândva vor fi.“ După ce, cât timp era încă biruitor, se gândise că până și războinicul ucis de el, oricare ar fi fost, se va bucura, prin vreme, de înaltă pomenire: mormântul lui de la marginea mării va putea fi văzut, oricât de târziu în viitorul omenesc, de toți cei ce vor trece în larg și vor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ar fi fost, se va bucura, prin vreme, de înaltă pomenire: mormântul lui de la marginea mării va putea fi văzut, oricât de târziu în viitorul omenesc, de toți cei ce vor trece în larg și vor spune: „Iată mormântul unui războinic viteaz, cândva de mult omorât de mâna strălucitului Hector.“ Așa cum și mormântul lui Ahile se va arăta corăbierilor, de departe, în zarea țărmului, celor de azi și celor ce vin după aceea în timp. Relicve ale unei glorii neîncetate, dăinuind
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
excesele ei. Și, dacă tot știe că îl va pierde curând, îi spune că bine face să vină, oricare i-ar fi motivul, în ajutorul aheilor. Nu îl mustră niciodată. Și nu se arată niciodată ca mamă a unui mare războinic, a celui mai mare, nu simte decât chinul de a fi mamă unui fiu aproape de moarte. Chipul zeiței, tânără mereu de tinerețea nemuririi, se va pleca mereu în amintirea vremilor peste tinerețea fără bătrânețe a grabnic muritorului ei fiu, ținându
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]