1,802 matches
-
Ghimpu, cu „Ordinul de Onoare”. Mama sa a fost împușcată de către sovietici deoarece ținea sub o icoană o revistă cu poezii în limba romană ale fiului său. Nichita Smochină s-a născut într-o familie de țărani înstăriți, descendenți ai răzeșilor români, la hotarele Moldovei istorice. După cum el însuși a relatat mai târziu, pe malul estic al Nistrului, o adevărată „California românească" trăia o comunitate românească înfloritoare. Cercetările sale de mai târziu au arătat că prezența românească în acest teritoriu datează
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
Duca Vodă la sfârșitul secolului al 17-lea, iar a doua sub rus împărăteasa Ecaterina cea Mare. Smochină a vorbit în detaliu despre coloniile românești din secolul 18, care a ajuns până la est ca Oleksandriya. Smochină însăși era descendent ai răzeșilor români, originari din Moldova, și care vorbeau o variantă arhaică a limbii române despre care istoricul literar Alexandru Husar, care s-a întâlnit cu Smochină în 1940, spunea ca "mi se părea o minune a limbii române." A învățat mai
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
documentară datează din 1429 un uric prin care Căpriana primește statutul de mănăstire domnească din partea domnului Alexandru cel Bun. În acest act lăcașul sfânt este numit „"mănăstirea de la Vâșnovăț unde este egumen Chiprian"”. Aici se amintește că mănăstirea este ctitoria răzeșilor din satul Mereni. Fiica unuia dintre cei mai de vază oameni ai locului și nepoată a egumenului mănăstirii, Marena, avea să devină soția domnului. Doamna Marena a dăruit mănăstirii un pretios epitrahil brodat între anii 1427 si 1431. Este cea
Mănăstirea Căpriana () [Corola-website/Science/308078_a_309407]
-
Special de Informații din România în perioada 25 august - 20 septembrie 1944. s-a născut în anul 1897 în localitatea Fundul Galbenei (gubernia Basarabia, Imperiul Rus), ca fiu al protopopului Andronic Siminel, din ridicat el însuși dintr-o familie de răzeși moldoveni împământeniți în Alcedarii Orheiului. A avut un frate, Vladimir, sublocotenent de husari, asasinat de bolșevici, în 1917, pe podul de peste Nistru (regiunea Rezina) și un văr, Petre Siminel, locotenent de artilerie, participant la istorica adunare a Sfatului Țării. Urmând
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
independenței acestei provincii românești (de la 24 ianuarie 1918) poate fi socotită opera sa de obște, Unirea Basarabiei cu Patria Mamă nu s-ar fi putut face fără intervenția puternicei personalități a lui Ion Buzdugan. Născut într-o familie de țărani răzeși, Ion Buzdugan a studiat agronomia la Gorki, literele și dreptul la Universitatea din Moscova și a absolvit seminarul pedagogic de la Camenița . Fiind ofițer în armata rusă în timpul primului război mondial, Ion Buzdugan a dat în vileag asasinarea regelui Ferdinand pe
Ion Buzdugan () [Corola-website/Science/307514_a_308843]
-
caselor de licitații contemporane. Octav Băncilă s-a născut în data de 27 ianuarie 1872 în apropierea orașului Botoșani în comuna Corni, în familia lui Vasile Băncilă și a Profirei, născută Necule. Profira a făcut parte dintr-un neam de răzeși scăpătați, înrudită cu cea a cronicarului Ion Neculce. Vasile și Profira au avut cinci copii, pe: Sofia, Ecaterina, Elena, Ioan și Octav. După nașterea lui Octav, Vasile și Profira s-au mutat în Botoșani unde și-au deschis o prăvălie
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
cetele de pe moșiile boierilor și cetele de târgoveți, o oaste preponderent călare și relativ bine înarmată, care putea ajunge la un efectiv de 12-15.000 de oameni și Oastea Mare, care era compusă pe lângă oastea mică și din cetele de răzeși care nu erau la fel de bine înarmați, dar care putea ajunge pana la 40 - 50.000 de oameni. În primăvara anului 1476, la cererea sultanului Mehmed al II-lea "el-Fatih Cuceritorul", cetele tătărești au invadat Moldova, aproximativ 15.000 de tătari
Bătălia de la Valea Albă () [Corola-website/Science/306667_a_307996]
-
înfrânt în dreptul localității Ștefănești (azi în județul Botoșani) de pe malul Prutului, scăpând astfel de un adversar extrem de incomod prin mobilitatea sa. Deși victoria lui Ștefan împotriva tătarilor este categorică, el este nevoit să elibereze din oastea sa mari cete de răzeși care cereau să fie lăsați să se întoarcă la vetrele lor pentru a vedea care au fost urmările invaziei tătărești asupra satelor lor. Astfel, lui Ștefan i-a rămas la dispoziție doar oastea mică, de aproximativ 12-15.000 de oameni
Bătălia de la Valea Albă () [Corola-website/Science/306667_a_307996]
-
se întoarcă la vetrele lor pentru a vedea care au fost urmările invaziei tătărești asupra satelor lor. Astfel, lui Ștefan i-a rămas la dispoziție doar oastea mică, de aproximativ 12-15.000 de oameni, la care se adăugau cetele de răzeși din nordul Moldovei, ale căror gospodării rămăseseră neatinse de tătari. Cu aceasta oaste, Ștefan a hărțuit oastea otomană, atacând în principal cetele de cavalerie ușoară turcești (achingii) care conform tradiției asigurau prin jaf aprovizionarea armatei otomane cu nutreț și hrană
Bătălia de la Valea Albă () [Corola-website/Science/306667_a_307996]
-
Teică Pasăre" (1951) este construită sub forma amintirilor unui agent electoral din perioada interbelică. Este descrisă cu umor și cu o virulență satirică farsa alegerilor din timpul regimului capitalist. Volumul "De la potop încoace" (1958) grupează un număr de nuvele („La răzeși”, „A cincea roată de la căruță” etc.) care ilustrează aspecte ale instaurării regimului comunist în România, elogiind „beneficiile” acestora în comparație cu mizeria existentă în perioada orânduirii capitaliste. Primul roman al lui Galan, "Zorii robilor" (2 vol., 1950), este închinat unui moment semnificativ
Valeriu Emil Galan () [Corola-website/Science/308318_a_309647]
-
amplasament. Astăzi aici ființează un cămin pentru bătrânii fără posibilități materiale. Decorul în care se află mănăstirea este creat de valea râului Moldova și de pădurea care se întinde la nord de mănăstire. Satul Bogdănești este o așezare de vechi răzeși, aflată în apropierea primei capitale, Baia. În această localitate, în jurul anului 1363, voievodul Bogdan I al Moldovei (1359-1365), împreună cu doamna Maria, a zidit o mănăstire denumită Schitul Bogdănești (sau Bogoslovul), pentru a servi drept biserică domnească și loc de rugăciune
Mănăstirea Bogdănești () [Corola-website/Science/308484_a_309813]
-
domnul Moldovei în 1724 la Grigore Ghica Vodă și-i spune: „am moșie la Măglicești și Brișliceni ce-s la ținutul Orheiului pe Ichil”, denumirile suporta simple schimonisiri indigene, Măgdăcești și Drăsliceni. Satul Măgdăcești este în majoritate creștin ortodox. Întotdeauna răzeșii din Măgdăcești, creștini și gospodari în cuvînt și faptă au visat cu propriile forțe din mila Domnului să înalte o sfîntă biserică. Pentru că din nou s-au dovedit omenoși, măgdăceștenii în primăvara anului 1996 se împacă și cu încredere primesc
Măgdăcești, Criuleni () [Corola-website/Science/303113_a_304442]
-
din Bucovina devin supuși ai coroanei austriece, în timp ce Șaru Dornei și Neagră Șarului au rămas în continuare sub administrație moldoveneasca. La 23 august 1800 slugerul Ion Negrea și vornicul Gheorghe Tăutu primesc însărcinarea să stabilească hotarele moșiei cuprinzând satele de răzeși: Dorna Arini, Șaru Dornei și Păltinișul, pe care domnitorul C. Ipsilanti le dăruiește fiului său Alexandru Ipsilanti - conducătorul de mai tarziu al mișcării eteriste, printr-un hrisov din 6 august 1800. Hotărnicirea s-a făcut la 15 noiembrie 1800 și
Comuna Șaru Dornei, Suceava () [Corola-website/Science/302003_a_303332]
-
de Bârlad (1664-1668), apoi armaș (1668-1672), serdar (1672-1681) și mare clucer (1681-1684)” Rangul de mare clucer era o dregătorie mică ce nu da dreptul la șederea în divan. De la 1672 și până la urcarea pe scaun în 1685, el cumpără de la răzeși părți din nouă sate în ținutul Fălciu...Ajunge în cele din urmă, înainte de moarte, stăpân în unsprezece sate fălciene...ceea ce constituia o avere frumoasă. Moșiile urmau să treacă în stăpânirea fiului său mai mare, Antioh vodă.Cu toate că era fidel Porții
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]
-
ale unui fiu față de părintele său îl sileau să înfrumusețeze, să înnobileze figura morală a lui Constantin Vodă”. Constantin C. Giurescu, probabil în baza informației preluată din I. Neculce, consideră că domnul „Constantin Cantemir era dintr-un neam modest de răzeși, din satul Silișteni, în județul Fălciului”. Ștefan S. Gorovei este de părere că C. Cantemir este născut într-o familie de boiernași din Țara de Jos, un strămoș al căreia, Pătru Silișteanu, este menționat încă în documentele de pe timpul lui
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]
-
un medic neurochirurg român, profesor la Facultatea de Medicină din București, care a pus bazele școlii românești de neurochirgie. a fost căsătorit cu Florica Bagdasar, prima femeie ministru din România. Dumitru Bagdasar s-a născut într-o familie de țărani răzeși cu mulți copii. A fost cel mai mare dintre băieți. Înzestrat cu o deosebită sete de învățătură și o putere de muncă prodigioasă el a fost un elev strălucit, începând încă din școala primară pe care a urmat-o în
Dumitru Bagdasar () [Corola-website/Science/303622_a_304951]
-
Arte Frumoase”, care erau foarte tinere, iar apoi acest decalaj s-a păstrat într-o serie de documente și în viața publică din motive de „cochetărie feminină”, pe principiul că „toate femeile vor să fie mai tinere”. Născută în familia răzeșului Brăescu, Smaranda a venit pe lume odată cu fratele geamăn Paul Panait în 21 mai 1897, într-o familie care va avea 5 fete și 4 băieți. Copilăria și-a petrecut-o în satul natal. În perioada 1904-1909 urmează școală primară
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
politică, rector al Academiei de Înalte Studii Comerciale, membru corespondent al Academiei Române, victimă a regimului comunist din România. Gheoghe Tașcă se naște la 30 ianuarie 1875 în comuna Bălăbănești din județul Tutova. Tatăl său, , se trăgea dintr-o familie de răzeși, iar mama sa, Maria Tașcă era fiica unui preot din sat. Părinții săi aveau 12 copii, astfel încât aveau dificultăți materiale. Cu toate acestea, au reușit să trimită pe toți cei 6 băieți la școală, toți terminând studii universitare. În perioada
Gheorghe Tașcă () [Corola-website/Science/304015_a_305344]
-
pînă în 1851. În această perioadă crește și mai mult numărul călugărilor ajungînd la 38 de viețuitori: un egumen, 5 ieromonahi, 1 ierodiacon, 13 monahi și 19 ascultători. În perioada de conducere a starețului Nectarie, în anul 1849 un țăran răzeș pe nume Niță, care trăia în preajma mănăstirii a dăruit călugărilor o livadă. La 12 martie 1851 este numit stareț al mănăstirii, egumenul Isidor, iar la 7 iulie al aceluiaș an, acesta este înaintat în funcția de protopop al mănăstirilor și
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
paharnicul Sion scrie că neamul Konaki este de origine grecească, "dar preste 160 ani venit și încuscrit cu mai multe din familiile cele mari", Paul Păltănea a adus documente "care impun concluzia că familia Conachi coboară dintr-un neam de răzeși din satul Știboreni, județul Vaslui, cu urice din vremea lui Ștefăniță Vodă (20 aprilie 1517-14 ianuarie 1527) sau chiar a lui Ștefan cel Mare. Linia feminină a neamului este tot răzeșească". A fost educat de către un refugiat francez. A studiat
Costache Conachi () [Corola-website/Science/304254_a_305583]
-
medelnicerului Mihalcea Hîncu niște părți din moșia satului Secăreni, și apoi la 30 mai 1669, în actul de hotărnicire și împărțire a moșiei Iurcenilor din ținutul Lăpușnei. Din vechile documente aflăm că pe vremuri o parte a moșiei Boghicenilor aparținea răzeșilor din sat, iar altă parte - Mănâstirii Sf. Ioan Zlatoust din Iasi. Printr-un act domnesc al lui Grigore Ioan Calimah Voievod, din 1 iunie 1768, se stabilesc hotarele moșiei satului Boghiceni, acestea ""urmînd semnili hotarului Boghicenilor după suretul di hotarnică
Boghiceni, Hîncești () [Corola-website/Science/304348_a_305677]
-
sf. sec. XVIII și înc. sec. XIX se constată o înviorare în ceea ce privește dezvoltarea localității. "Condica liuzilor" de la 1803 fixează în s. Boghiceni 82 de gospodari, cu un impozit anual de 1.932 lei. Pământurile din hotarul moșiei le stăpîneau țăranii răzeși, precum și un proprietar mai înstărit, medelnicerul Todirascu Măcărescu. În afară de plugărie, localnicii făceau în mod obișnuit și cărăușie. Conform recensămîntul din 1817, aici existau de acum 140 de gospodării, moșia avînd în total 1.741 fălci: 41 fălci sub vatra satului
Boghiceni, Hîncești () [Corola-website/Science/304348_a_305677]
-
când Alexandru Voievod, domnul Moldovei, confirmă mănăstirii Pobrata o jumătate de moșie pe care călugării o aveau în dar de la jupâneasa Frățiman cu satul Curluceni. La 4 iulie 1774 îl aflăm în stăpânirea mănăstirii Frumoasa, cu 84 de gospodării cu răzeși și mazili. Orașul avea 2 preoți, biserica a fost construită în anul 1785, alături de alta veche. Sat mare și frumos, în anul 1870 aici erau 596 gospodării, 1840 bărbați și 1110 femei. Gospodarii țineau prisăci, vii și livezi frumoase, erau
Strășeni () [Corola-website/Science/298032_a_299361]
-
Luceafărul” din Ardeal, precum și la mai toate ziarele și revistele din Capitală, din acel timp, luând, de asemenea, parte la toate mișcările culturale care au pregătit sufletul românesc pentru marele proces la care am asistat în timpul din urmă. Din revista „Răzeșul” numărul unu, p. 38, vedem că Societatea Scriitorilor Români, înființată în 1908, s-a făcut mai mult prin străduința sa. Și-a tipărit primul volum de povești și snoave intitulat „La șezătoare” în editura „Minerva” în anul 1907, având în
Virgil Caraivan () [Corola-website/Science/311577_a_312906]
-
folclorul lumii); „Domnița Ilina” (povești); „O noapte de mai” - traducere din N.Gogol; Alte volume în bibliotecile de popularizare ca: Povești, snoave, Aliman Voinicul (poveste), Povești franceze (traduceri), Povești corsicane (traduceri), Bătălia de la Mărășești (povestire eroic-națională). În 1926 scoate revista „Răzeșul”, unică în felul ei, care după un an de existență a trebuit să-și înceteze apariția, cauzând mari pierderi materiale directorului ei. Acum scoate o revistă de specialitate istorică intitulată „Documente Răzășești”. Marea și importanta publicație franceză „Annuaire General des
Virgil Caraivan () [Corola-website/Science/311577_a_312906]