4,689 matches
-
le-au spus cam care sînt secretele peștilor babani din Prut. Prutul era tulbure și umflat, semn că pe undeva mai sus a plouat zdravăn și că pește azi nu se va prinde. Grănicerii și-au luat totuși sticla cu rachiu, țigările Kent și o brichetă, oferite cadou. Puțin demoralizați, frații se dau cu sîrg la butelca cu rachiu. Nici rîmele, nici mămăliga și nici miezul de pîine nu trezeau poftele lighioanelor din Prut. Atmosfera de pe malul românesc al Prutului nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe undeva mai sus a plouat zdravăn și că pește azi nu se va prinde. Grănicerii și-au luat totuși sticla cu rachiu, țigările Kent și o brichetă, oferite cadou. Puțin demoralizați, frații se dau cu sîrg la butelca cu rachiu. Nici rîmele, nici mămăliga și nici miezul de pîine nu trezeau poftele lighioanelor din Prut. Atmosfera de pe malul românesc al Prutului nu era prea optimistă. Pînă la ora 11 pescarii amatori nu prinsese nici o chisoagă și rachiul, deși mai ridica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la butelca cu rachiu. Nici rîmele, nici mămăliga și nici miezul de pîine nu trezeau poftele lighioanelor din Prut. Atmosfera de pe malul românesc al Prutului nu era prea optimistă. Pînă la ora 11 pescarii amatori nu prinsese nici o chisoagă și rachiul, deși mai ridica moralul, a pierdut lupta cu frigul. Cei trei frați se retrag în mașină și dau drumul la încălzire. Încet, încet, somnul începe să-și facă simțită prezența și aproape că pune stăpînire pe toți cei trei profesori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
așa somn n-am văzut. O sută de lei este bine? Ne temem... Două sute. Ne-a văzut și cel din foișor... Două sute. Gata, nici un leu mai mult. Dacă nu vreți, luați-vă peștele! Bine, riscăm și noi. Ne dați și rachiul? Luați-l! Acasă a fost bine de tot. Somnul avea 22,5 kg. Toată lumea era mulțumită. Cam scump, mormăie Victor, privind costumul compromis. O mie două sute de lei împărțit la 22,5 kg.... Face cam multișor... Dar recordul? Nu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
știu să fi avut, era diavolul gol goluț. Cunoștea toată lumea de pe vastele stepe moldave și la fiecare căra cîte ceva. N-avea preț fix, fiecare dădea ce avea prin casă și pe acolo oamenii aveau mai ales un soi de rachiu de o scîrboșenie rară, făcut din sfeclă de zahăr. Musolin însă n-avea pretenții și turna în el orice și, mai ales, oricît. Evident că apoi se urca la volan și se răsturna prin vreo văgăună. Veneau însă tractoarele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Dacă se răstoarnă vezi să n-ajungi dedesubt, că intru în păcat, replica Musolin. Numai să nu pățim ceva, măi Musolin. Amîndoi erau transpirați și bănuiala că aceștia n-ar face chiar zilnic duș este întemeiată. Dar ce contează cînd rachiul este băut pe căldură? Cucoana Anica chicotea și chiar punea mîna pe piciorul lui Musolin, așa, mai pe sus. Îndrăzneț unul, îndrăzneț și celălalt pînă ce n-au mai putut răbda și au oprit hodorogul de camion. Habar n-avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Te-a învelit în cămașa mea, măi Georgică. Dintr-o dată Georgică a lăsat aerul țîfnos de orășean și a devenit prietenos. Dar unde te duci, moș Mihai? La Dorohoi, la cinul meu Costică. Treburi? Un proces. M-au prins făcînd rachiu. Greu proces. Te-au prins chiar cînd... Da. Curgea tăria, a-ntîia, cînd m-au găbjit. Te-au pîrît. D-apoi cum? Golanii lui Putină. Nu le-am dat de băut cît doreau. Se dă închisoare pentru asta, moș Mihai... Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din fum ieșea chiar în interiorul hurdubaiei. Șoferul era interesat de discuție și, cum era expert în chestii de procese, intervenea ferm, fără drept la replică: Moșule, fără pușcărie nu scapi. Tatăl meu a făcut un an și jumătate. Tot pentru rachiu? Tot. Poate era mai tînăr... Tot așa de hodorog, ca și matale. Eu îl am pe cinu' Costică... Între ei se cunosc și la o adică... Ce o să scrie acolo? Da, a făcut rachiu, dar nu-l bag la pușcărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un an și jumătate. Tot pentru rachiu? Tot. Poate era mai tînăr... Tot așa de hodorog, ca și matale. Eu îl am pe cinu' Costică... Între ei se cunosc și la o adică... Ce o să scrie acolo? Da, a făcut rachiu, dar nu-l bag la pușcărie? Nu sărim noi toți, cei care am făcut pușcărie, cu gura pe el și facem tărăboi? Dar de ce să săriți? Te încălzește cu ceva dacă mă duc și eu la pușcărie? Mă încălzește. Adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cazanul înapoi... *** Cinu' Costică chiar era amic cu judecătorul. N-am cum, dar avînd în vedere vîrsta, n-o să mai execute cei doi ani. Numai să nu știe el, imploră cinu' Costică. În sat, moș Mihai se laudă: Eu fac rachiu cînd vreau, nu mă tem. Cinu' Costică o să-mi scoată și cazanul. Mare om cinu' Costică, ăsta! Satisfacție Blocuri cubice, paralelipipedice, mai înalte sau mai joase, au crescut ca ciupercile după ploaie în cartierul Iașului cu nume de rezonanță sinistră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Președinte al Consiliului Județean. Alții invocă din nou Satana, dar să nu-i credeți, pentru că și eu am făcut o faptă bună în viața mea. Adică mai multe, că moș Leo bate mereu la poarta mea ca să-i dau un rachiu și nu de puține ori i-am dat, făcîndu-i cîte o bucurie. Pe unde am fost eu, grangurii zău că nu-s de compătimit. Poate pe unde sînt revoluții și îi mai împușcă, are loc cîte o rotație de granguri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trezit și mă strigă la poartă ca să-i dau ceva ca să se dreagă. Ai fost la vot ? întreb precipitat. N-am buletin. De cînd? De cînd mă știu. Și n-ai votat? N-am voie, nu mă lasă. Dă un rachiu să mă dereg. Eu mă simt tras pe sfoară. Înțeleg să mă înșele politicienii pe care îi aleg, dar și alegătorii, adică pînă și moș Leo ? Este prea de tot. Sorb din ochi sondajele, conform cărora cînd iese amicul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Atunci să vezi cu ce poftă mînca gazda mîncarea de frupt și cum mai mesteca ostentativ și zgomotos! Eu am ficatul în pioneze și nu pot ține post, se scuza fără chef. În timp ce vorbea, mai dădea cîte un pahar cu rachiu peste cap. Călugării înghițeau în sec și mestecau agale, fără tragere de inimă ca și cu gura altuia, mîncarea de post. Dacă dorești, părințele... Ferească Dumnezeu... era mereu același răspuns. Alte păcate mai mari nu avea pădurarul, dar călugării nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să îmbie turiștii. Oameni din toată țara își iau inima în dinți și pornesc cu emoție și curaj să bată potecile care duc spre ceruri. Iarna, unii mai năstrușnici, folosesc pantofi sau șoșoni și vara șlapi. Au nelipsit în rucsac rachiul. Mulți au noroc. Beau rachiu înainte de a ajunge oleacă mai sus, adorm și se întorc moi ca niște cîrpe. Alții sînt mai rezistenți și intră în aventura spre ceruri și chiar acolo ajung. Era în luna august, spre Sfînta Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
toată țara își iau inima în dinți și pornesc cu emoție și curaj să bată potecile care duc spre ceruri. Iarna, unii mai năstrușnici, folosesc pantofi sau șoșoni și vara șlapi. Au nelipsit în rucsac rachiul. Mulți au noroc. Beau rachiu înainte de a ajunge oleacă mai sus, adorm și se întorc moi ca niște cîrpe. Alții sînt mai rezistenți și intră în aventura spre ceruri și chiar acolo ajung. Era în luna august, spre Sfînta Maria, cînd Guță Doagă și Pamela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dar sîngele, ehe, este albastru, de viking! Nu te prosti, Toader, taică-tu era calicul satului, lucra pe la toți cu ziua... Toanto, și bogații, și regii mai sărăcesc în timp, dar le curge prin vene sînge albastru... Ha, ha, poate rachiu... Ce știu femeile?! Nu? Toader nu lua în seamă trăncăneala unei femei proaste, din popor, fără multă știință de carte. El a studiat, nu glumă, era primul la liceul de silvicultură. Dacă ar fi avut condiții, făcea și facultatea... Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
știe tot, despre alcool, despre mișcurici, despre Pămînt, despre gravitație. Mulțumesc Ție că le închei ciclul existenței! Doar că este un pic prea lung... Cînd am auzit ce crede domnul Pantalon despre mine, adică despre noi toți, înșfac sticla cu rachiu, îi pun dopul, beau paharul lui pe care tocmai îl umplusem și mă rățoiesc fioros. Ascultă, mă, bețivanule! Bei țuica mea, muncită de mine, de pleașcă. În loc să spui săru' mîna, tu mă crezi... Un prost, bolborosește filozoful. O să vezi tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o gaură neagră... Da, o gaură neagră, nici fotonii nu o vor putea părăsi. O vom detecta prin legile mecanicii clasice, adaug savant. Pe naiba. Cine s-o detecteze?! Întîi ne arde și apoi... Tot prost ai rămas. Dă-mi rachiul și... Și iar o să vii la mine să ne împăcăm... Gîndind obiectiv, asta cam așa este. Minunile primăverii Probabil că primăvara stimulează niște resorturi ascunse în noi și ne reamintește că trăim încă și că trebuie să apreciem acest neprețuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și răspundea frumos la lecții, efectul era nul. Copiii sînt nemiloși adeseori și găsesc subiect de rîs acolo unde, în mod normal, s-ar plînge. Tatăl Ioanei era un bețiv înrăit și a pus un pariu pe o sticlă de rachiu că traversează o bîrnă situată la vreo opt metri de sol. Cîțiva golani, inconștienți de riscul enorm la care se expune omul acesta, au găsit din asta subiect de distracție. Nea Gioni, dar nu te descălța, mergi așa, cu pantofii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bărbații mai ales, sunt și mai inventivi. Încă cu câteva zile înainte de Bobotează, ei sapă la locul viitoarei procesiuni o groapă mare, adâncă, pe care o umplu cu apă. Când preotul aruncă crucea, în bazinul artificial, unii tineri încălziți de rachiul servit pe „inima goală”, sar după cruce, iar cei care o prind strigă vorbe de slavă întru Domnul Ioan Botezătorul, apoi cu crucea în mână apucă pe ulițele satului, își vizitează consătenii care, după ce o sărută și se închină și
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
întru Domnul Ioan Botezătorul, apoi cu crucea în mână apucă pe ulițele satului, își vizitează consătenii care, după ce o sărută și se închină și la icoana din casă, dau bani și alte atenții purtătorilor crucii, se servesc cu vin și rachiu, unii pe alții, și își urează la mulți ani. Sărbători tradiționale ale poporului român se mai regăsesc și-n zilele noastre, sunt în actualitate!... Dumbrăveni, sat în comuna Pungești, așezat în partea de nord a târgului Pungești, în fundul unei văi
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Total 88.326 lei. Din același proces verbal se constată că proprietatea are anual veniturile următoare: 1. de la locurile supuse basmanului 1.743,79 lei; 2. câștigul pentru pitărie și căsăpie, după contract 1.500 lei; 3. otcupul vinului și rachiului, după contract 2.600,lei; 4. de la taxa tăierii mascurilor 150,lei; 5. de la dijma olăritului 100, lei; 6. de la dijma păcurei 50 lei; 7. venituri de la prisosul suhatului, calculat 40 de fălci a 25 lei/falcea 1.000 lei
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
închiderea bufetului. Cum barmanul era și el un tinerel, a fost convins să tragă obloanele și să rămână cu noi la încă o sticloanță de molan. Și așa, din litru în litru de vin, degustat în continuare cu ajutorul păhărelelor de rachiu, am dus-o până înspre ziuă, când, criță fiind, ne-am dus fiecare pe la culcușul său. A rămas o amintire frumoasă. Nu știu ce s-a mai întâmplat cu frații Cehan. Mai trăiesc ? S-au dus ? - Ne-am mai întâlnit o perioadă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
purtând cu grijă o bucceluță în care, știam, avea câteva ouă de găină. Le ducea la târg. La prăvălia domnului Ițâc. Dar nu le dădea pe bani. Primea, în schimb, de fiecare dată, câte o sticluță cu un fel de rachiu gălbui căruia i se spunea săcărică. Și, pe drumul de întoarcere, mătușa trăgea din când în când câte un gât bun de tărie. Până prindea curaj. Și când curajul îi era îndeajuns, începea să cânte. Mereu aceeași melodie : « Tocmai când
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
mai bun caz, o să trăiască mult numărându-și merele matinale. La sfârșitul unui film documentar despre dietă, am văzut, cândva, un țăran cretan de 92 de ani dezvăluind, laconic, secretul longevității sale: „Nu mănânc decât trei lucruri: berbec, brânză și rachiu.“ „Și cu vegetalele cum rămâne?“ „Alea sunt pentru capre!“ Tranziția și avatarurile luxului În împestrițarea ei, tranziția are, între altele, neajunsul de a compromite tocmai ideile și valorile spre care tinde. Ea vrea să ducă spre bunăstare, dar, până s-
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]