1,672 matches
-
Teatrul Național din București), "Dans alb" (pus în scenă de Teatrul Odeon din București în colaborare cu Teatrul Național Radiofonic la 31 ianuarie 2011), "Baba Dochia. Trei legende românești" (2005) și "Prințul din adâncul pământului" (2007), montate la Teatrul Național Radiofonic. Volumele publicate de el conțin eseuri pe teme literare și muzicale și cronici literare ale operelor scrise de poeții și prozatorii contemporani. A scris prefețele și postfețele unor antologii poetice scrise de Constantin Abăluță (1980), Cezar Ivănescu (1982), George Alboiu
Costin Tuchilă () [Corola-website/Science/336990_a_338319]
-
Pereții albi", 1971). De asemenea, a tradus două cărți. Publicistica sa a apărut în revistele "Luceafărul", "Convorbiri literare" și "Gazeta literară", fiind distins în 1964 cu Premiul revistei "Gazeta literară". A dramatizat mai multe scrieri literare românești pentru Teatrul Național Radiofonic printre care: "Enigma Otiliei" de George Călinescu, "Donna Alba" de Gib. I. Mihăescu, "Tănase Scatiu" de Duiliu Zamfirescu, „În vreme de război” de I.L. Caragiale și "Podul de piatră" de Dumitru Radu Popescu. Și-a continuat activitatea publicistică în Israel
Iosif Petran () [Corola-website/Science/336994_a_338323]
-
și apare în peste 80 de culegeri/antologii de umor. Un nume proeminent pentru graiul bănățean, continuă drumul deschis de Victor Vlad Delamarina, Tata Oancea sau Marius Munteanu. Activitatea sa de scriitor dialectal este consolidată de aparițiile radio în "Cenaclul Radiofonic ”Gura Satului”", demarat în 1991. Este invitat la festivaluri și concursuri în grai bănățean din Banatul sârbesc, cu care are o colaborare permanentă. Pe versurile lui Ionel Iacob-Bencei, Mircea Aurel Ciugudean a compus „Valsul Timișoarei”. În timp colaborează cu diferite
Ionel Iacob-Bencei () [Corola-website/Science/333464_a_334793]
-
(28 martie 1912 - 2 octombrie 1962) a fost un actor american de radio, film și televiziune. Este cel mai notabil (probabil) pentru rolul său din filmul noir "The Hitch-Hiker" și pentru cel din serialul radiofonic "Night Beat". Lovejoy a fost căsătorit cu actrița Joan Banks, cu care a avut un fiu și o fiică. Anterior a fost căsătorit cu Frances Williams. Lovejoy a murit de atac de cord în New York, în 1962. În filme, a
Frank Lovejoy () [Corola-website/Science/330024_a_331353]
-
murit de atac de cord în New York, în 1962. În filme, a jucat de obicei roluri secundare. Înainte de a deveni actor de film, Lovejoy a fost un actor de succes la radio. Lovejoy a fost actor de voce în serialul radiofonic din anii 1930 "Gangbusters" și a interpretat personajul principal al programului radio din anii 1940 "Blue Beetle", de asemenea a fost actor de voce în serialul radiofonic din anii 1950 "Nightbeat". În filme, Lovejoy s-a descurcat foarte bine în
Frank Lovejoy () [Corola-website/Science/330024_a_331353]
-
actor de succes la radio. Lovejoy a fost actor de voce în serialul radiofonic din anii 1930 "Gangbusters" și a interpretat personajul principal al programului radio din anii 1940 "Blue Beetle", de asemenea a fost actor de voce în serialul radiofonic din anii 1950 "Nightbeat". În filme, Lovejoy s-a descurcat foarte bine în a juca personaje obișnuite aflate în situații extraordinare. Lovejoy, de asemenea, a apărut în numeroase filme despre al doilea război mondial. Demn de menționat este filmul din
Frank Lovejoy () [Corola-website/Science/330024_a_331353]
-
pentru rolul Aglaia), premiul pentru interpretare masculină (Victor Rebengiuc; "ex-aequo" cu Amza Pellea pentru rolul Manlache Preda din "Osînda") și premiul pentru scenografie (Lidia Luludis, pentru costumele de la acest film). Romanul a fost dramatizat de Iosif Petran pentru Teatrul Național Radiofonic, fiind realizat în 1967 un spectacol de teatru radiofonic cu o durată de 95 de minute în regia artistică a lui Mihai Zirra. Distribuția a fost formată din Ștefan Mihăilescu-Brăila (Tănase Scatiu), Nicolae Neamțu-Ottonel (Dinu Murguleț), Adela Mărculescu (Tincuța), Maria
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
ex-aequo" cu Amza Pellea pentru rolul Manlache Preda din "Osînda") și premiul pentru scenografie (Lidia Luludis, pentru costumele de la acest film). Romanul a fost dramatizat de Iosif Petran pentru Teatrul Național Radiofonic, fiind realizat în 1967 un spectacol de teatru radiofonic cu o durată de 95 de minute în regia artistică a lui Mihai Zirra. Distribuția a fost formată din Ștefan Mihăilescu-Brăila (Tănase Scatiu), Nicolae Neamțu-Ottonel (Dinu Murguleț), Adela Mărculescu (Tincuța), Maria Voluntaru (Profira), Mihai Pălădescu (Nae Eftimiu), Ion Siminie (Iorgu
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
pentru rolul Aglaia), premiul pentru interpretare masculină (Victor Rebengiuc; "ex-aequo" cu Amza Pellea pentru rolul Manlache Preda din "Osînda") și premiul pentru scenografie (Lidia Luludis, pentru costumele de la acest film). Romanul a fost dramatizat de Virginia Pană pentru Teatrul Național Radiofonic, fiind realizat un spectacol de teatru radiofonic cu o durată de 55 de minute în regia artistică a lui Titel Constantinescu. Distribuția a fost formată din Victoria Mierlescu (Profira), Ica Matache (Sofița Murguleț), Corado Negreanu (Dinu Murguleț), Ștefan Iordache (Tănase
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Victor Rebengiuc; "ex-aequo" cu Amza Pellea pentru rolul Manlache Preda din "Osînda") și premiul pentru scenografie (Lidia Luludis, pentru costumele de la acest film). Romanul a fost dramatizat de Virginia Pană pentru Teatrul Național Radiofonic, fiind realizat un spectacol de teatru radiofonic cu o durată de 55 de minute în regia artistică a lui Titel Constantinescu. Distribuția a fost formată din Victoria Mierlescu (Profira), Ica Matache (Sofița Murguleț), Corado Negreanu (Dinu Murguleț), Ștefan Iordache (Tănase Scatiu), Adela Mărculescu (Sașa Comăneșteanu), Nicolae Pomoje
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
scrierile lui Poe: Regizorul Eric Rohmer a produs și regizat după povestirea „Berenice” un scurtmetraj intitulat "Bérénice" (1954), filmat de Jacques Rivette pe peliculă alb-negru de 16mm. "CBS Radio Mystery Theater" a prezentat o versiune adaptată a povestirii pentru piesa radiofonică „Berenice” într-un episod din 9 ianuarie 1975. El a fost adaptat de George Lowther și regizat de Himan Brown, iar rolurile principale erau interpretate de Michael Tolan, Norman Rose, Joan Lovejoy și Roberta Maxwell. Lectura povestirii „Berenice” de către Vincent
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
Henrik Galeen și interpretată de Conrad Veidt. O a treia adaptare germană, realizată în 1935, a fost regizată de Arthur Robison și l-a avut în rolul principal pe Anton Walbrook. În 1943, „William Wilson” a fost adaptată ca piesă radiofonică pentru "The Weird Circle" de către Mutual Broadcasting System. O colaborare franco-italiană a dus la realizarea în 1968 a unui film intitulat "Spirits of the Dead" sau "Histoires extraordinaires". Filmul este compus din trei părți, regizate de Roger Vadim, Louis Malle
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
cazul domnului Valdemar” a fost adaptată de mai multe ori pentru radio, televiziune și cinema. O primă adaptare a fost scurt-metrajul "Il caso Valdemar", produs în anul 1936, în Italia, de către regizorii Gianni Hoepli și Ubaldo Magnaghi. Emisiunea de teatru radiofonic "The Weird Circle" a prezentat în 1943 o adaptare intitulată „The Case of Monsieur Valdemar”. „Faptele în cazul domnului Valdemar” a fost adaptată în Argentina în anul 1960 ca un segment al filmului "Masterpieces of Horror", prezentat mai întâi în
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
nu adormi") în anul 1966, care a fost refăcută 16 ani mai târziu cu aceeași actori, dar de această dată în culori. Povestirea a fost adaptată apoi de George A. Romero în filmul "Two Evil Eyes" (1990). Serialul de teatru radiofonic "Radio Tales" conține o adaptare a povestirii intitulată „Edgar Allan Poe's Valdemar” (2000) pentru National Public Radio. Povestirea a fost adaptată liber în comedia neagră "The Mesmerist" (2002). În documentarul BBC "Dickens", scriitorul Charles Dickens întâlnește o persoană ficțională
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
(n. 20 februarie 1925, Oltenița, județul Ilfov, România - d. 17 iulie 1993, București) a fost un actor român de teatru și film. În cei 49 de ani de carieră, a jucat în nenumărate piese de teatru, teatru radiofonic, teatru TV și film. Actorul Corado Negreanu se naște la 20 februarie 1925, în orașul Oltenița, într-o familie cu 2 copii, formată din părinții Olga și Niculae și fratele său Marin. Corado Negreanu urmează ciclul gimnazial la liceele Gheorghe
Corado Negreanu () [Corola-website/Science/334366_a_335695]
-
pe scenele a 7 teatre, dintre care Teatrul Sindicatelor, Teatrul Savoy, Teatrul Armatei, Teatrele de Stat Reșița și Pitești, Teatrul Muncitoresc CFR Giulești, Teatrul Odeon. În cei 49 de ani de carieră, Corado Negreanu joacă în nenumărate piese de teatru radiofonic, teatru TV și film. Pentru activitatea sa artistică este distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa V în anul 1967, iar în anul 1976, primește premiul ATM pentru interpretarea din „Regele Ioan” de Friedrich Durrenmatt. Cronicarii de teatru care, de-a
Corado Negreanu () [Corola-website/Science/334366_a_335695]
-
până la moartea sa, în 1993, cu Magdalena Costin Ionescu, profesoară de educație fizică. Corado Negreanu este înmormântat în cimitirul "Sfânta Vineri" din București. În cei 49 de ani de carieră, Corado Negreanu a jucat în numeroase piese de teatru, teatru radiofonic, teatru TV și filme. Cele mai importante creații actoricești au fost: Fișa de creație a actorului Corado Negreanu, de la Teatrul Muncitoresc CFR Giulești.
Corado Negreanu () [Corola-website/Science/334366_a_335695]
-
este cea a consumului excesiv de alcool, asociat de cele mai multe ori în literatura de specialitate cu o otravă care distruge atât trupul, cât și voința. Povestirea "Regele Ciumă" a fost adaptată de Lübbe Audio în episodul 23 al seriei de teatru radiofonic "Edgar Allan Poe" și lansată pe DVD în anul 2007.
Regele Ciumă () [Corola-website/Science/334363_a_335692]
-
care se desfășoară întâmplările de pe „ecranul” literar al Hortensiei Papadat Bengescu. O lume „de ieri”, dezarticulată, o lume de panopticum, peste care muzica lui Bach, gravă, plutește ca o amenințare”. Romanul a fost dramatizat de Alexandru Babeș pentru Teatrul Național Radiofonic, fiind realizat în 1981 un spectacol de teatru radiofonic cu o durată de 159 de minute în regia artistică a lui Constantin Dinischiotu. Distribuția a fost formată din George Constantin (dr. Rim), Olga Bucătaru (Lina), Adina Popescu (Sia), Valeria Gagealov
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
Papadat Bengescu. O lume „de ieri”, dezarticulată, o lume de panopticum, peste care muzica lui Bach, gravă, plutește ca o amenințare”. Romanul a fost dramatizat de Alexandru Babeș pentru Teatrul Național Radiofonic, fiind realizat în 1981 un spectacol de teatru radiofonic cu o durată de 159 de minute în regia artistică a lui Constantin Dinischiotu. Distribuția a fost formată din George Constantin (dr. Rim), Olga Bucătaru (Lina), Adina Popescu (Sia), Valeria Gagealov (Nory), Rodica Popescu-Bitănescu (Mini), Ion Marinescu (Lică), Adela Mărculescu
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
care au fost produse sunt: „"Vine din inima mea"”, „"Ochi de cer"”, „"O viață de om"” și alte compoziții, reluate din repertoriul trupelor Iris și Voltaj, toate compozițiile fiind ale lui Adrian. La fel, multe concerte, premii, festivaluri și difuzări radiofonice. Perioada 1985 Noua etapă începe în momentul în care trupa se destramă, în 1984, Adrian și Dan plecând la Iris, pentru scurt timp, la final fiind dați afară. Așa că, în primăvara lui 1985, Adrian reformează trupa Incognito, însă apare Nicky
Incognito (formație românească) () [Corola-website/Science/331703_a_333032]
-
în vol. "Генеральские мундиры", Editura Nika-Țentr, Kiev, 2000; traducere de Stanislav Semcinskii). Nuvela „Pe strada Mântuleasa...” a fost dramatizată de scriitorul ceho-austriac Pavel Kohout și jucată în 1981 pe scenele teatrelor din Viena, Berlin și Londra. O piesă de teatru radiofonic cu o durată de 101 minute, bazată pe o dramatizare a nuvelei pentru Teatrul Național Radiofonic de către Doina Papp, a avut premiera la 24 martie 1992 în regia artistică a lui Titel Constantinescu, fiind prezentată din nou în 1992, 1993
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
a fost dramatizată de scriitorul ceho-austriac Pavel Kohout și jucată în 1981 pe scenele teatrelor din Viena, Berlin și Londra. O piesă de teatru radiofonic cu o durată de 101 minute, bazată pe o dramatizare a nuvelei pentru Teatrul Național Radiofonic de către Doina Papp, a avut premiera la 24 martie 1992 în regia artistică a lui Titel Constantinescu, fiind prezentată din nou în 1992, 1993, 1997 și 2007. Distribuția a fost formată din Constantin Codrescu (Fărâmă), Dana Dogaru (Oana), Silviu Stănculescu
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
bună înregistrare, Albumul anului, Cântecul anului și Cel mai bun nou artist). În discursul avut la premiile Grammy, Christopher a mărturisit că „Sailing” este cântecul sau preferat de pe album și că inițial nu a fost planificat că single. La emisiunea radiofonica găzduită de Howard Stern, Cross a declarat că dacă nu ar fi navigat cu prietenul său și ar fi mers la bownling, atunci cântecul ar fi fost despre bowling. Al treilea single al albumului „Never Be the Same”, a rămas
Christopher Cross () [Corola-website/Science/332809_a_334138]
-
lui Teodor Mazilu, Ion Băieșu și Tudor Popescu, din seria „Teatru comentat” a Editurii Eminescu. În 1968 a publicat la Editura Meridiane, împreună cu bunicul său, Vasile Țiroiu, ghidul de drumeție "Călătorind prin Vrancea". A scris și piese de teatru: scenariul radiofonic "Râul, noaptea" (Radio Iași, 1968), "Să vorbim despre dragoste" (în colaborare cu Angela Bocancea, Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, 1973, regia Mircea Crețu), "Iubirea ta e o închisoare" (Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, stagiunea 1975-1976, regia Mircea Crețu), dramatizarea "Surâsul
Dinu Kivu () [Corola-website/Science/333636_a_334965]