5,449 matches
-
mal, spun eu. - Gata, scot voltele. Ridicăm ancora și pornim spre mal, până nu vine furtuna. Strângem repede cele patru volte de fiecare și le aruncăm în fundul bărcii. Scoatem și minciogurile[ - plasă de pescuit cusută ca un sac pe o ramă din metal.] cu peștele aruncat în ele, apoi eu încep să trag de parâma de care era legată ancora. Aveam cam o sută de metri de parâmă de recuperat. Trăgeam de parâmă și valurile când ne ridicau deasupra coamei înspumate
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
ca un virus. Parcă nu se mai termina parâma de adunat. Odată cu fiecare val ce se lovea de prova bărcii, compartimentul unde stăteam eu se umplea cu apă din cauza greutății mele. Numai când mă gândeam că avem de tras la rame contra valului și mai ales a vântului aproape doi kilometri, mă apuca groaza. Vom ajunge oare la mal, sau ne va duce furtuna spre larg? În caz că nu vom reuși să învingem furia mării, telefoanele mobile erau singura noastră scăpare. Anunțam
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
să nu mai intre apa în barcă la fiecare val. M-am mutat pe aceeași banchetă cu fratele și acum trăgeam fiecare de câte o ramă. Nu mai intra apă la fel de multă, însă nu înaintam la fel ca la patru rame. Trăgeam tăcuți, uzi până la piele, iar vântul ne lovea fețele cu stropi de apă sărată. Eram obosiți și disperați. Mergând direct spre mal, nu am fi reușit să străbatem prin furia valurilor întreaga distanță ce ne despărțea. În suflet se
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
am trecut în dormitor, o cameră tot așa de mare în mijlocul căreia era așezat um baldachin, străjuit de jurîmprejur de o masivă cortină de catifea roșie ce cădea din tavan până în podea; pe pereți erau fotografii de familie înrămate cu rame masive din palisandru, ornamentate cu frunze de stejar, care nu mă interesau, pe jos covoare persane în care se înfundau picioarele ca în iarbă. Mi se părea că sunt într-o poveste atunci când Agneta s-a întors cu o masă
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
salbă. Mă prind de iluzii ca de un cârd de miei Nu îmi lua nadejdea, dorul să mi-l ei, Mă lovesc de piatră și încep să sânger Plânge ochiul minții parcă-ar fi un înger. Când un viscol mușcă rama de la geam Întețesc și focul cu tot ce mai am. Merele înroșite de lungi așteptări Îmi rescriu povestea cu îmbrățișări. foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Îmbrățișări / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1438, Anul IV, 08 decembrie
ÎMBRĂȚIȘĂRI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382076_a_383405]
-
De-o fi, cartea, născută ca să fie... moartă !!! Îmi spuse unul că are vreo zece editate : Patru cu proză, două cu vers, restul dramă, Iar lumea-i le adoră clar întru eternitate, Că pusu-le-a pe toate pe-un perete-n ramă ! Altu-mi zise: - Cititul e în ton cu sărăcia, Cu stress-ul din vremuri pe care le trăiește Și-orcât de cult-îi cititorul, poate, poezia, S-aline jena din stomac ce-i înflorește ?! De aceea sunt confuz și, să mă hotărăsc, mi-e
NU ȘTIU CE SĂ FAC! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380330_a_381659]
-
grindă în sufletul meu cântă Și tata sus în ceruri din ea mai cântă, cred! Lumina din cuvinte încet mi se destramă, Culorile pe pânză s-au veștejit de-acum Și simt cum de o vreme nu mai încap în ramă Când pașii mei, trudiții, se-ntunecă pe drum... Mă duc să-mi vărui pomii cu mâna tremurândă, O mierlă se aude prin crâng de Nicorești Și umbra mi se pare ciudată, stând la pândă De parcă mă întreabă: străine, cine ești
VREAU SĂ MĂ-NTORC ACASĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380384_a_381713]
-
întâlnirii sale cu dublul, acesta nu se disipează, ci, la finalul experienței (traumatizante de cele mai multe ori), el se reîntregește, finalitatea fiind maturizarea eului și (re)câștigarea unității Sinelui (Idem). În Răzbunarea gemenelor, avem de a face cu o narațiune în ramă. Rama o constituie experiența concretă a autorului, care își discută creația literară cu soția Titina, iar narațiunea din ramă este istoria relației lui Norinel Ene cu gemenele, relație emblematică pentru perioada istorică adusă în atenție, 1942-1965. Evident, Norinel Ene este
DEDUBLAREA ÎN ROMANUL RĂZBUNAREA GEMENELOR DE AL. FLORIN ŢENE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379384_a_380713]
-
finalitatea fiind maturizarea eului și (re)câștigarea unității Sinelui (Idem). În Răzbunarea gemenelor, avem de a face cu o narațiune în ramă. Rama o constituie experiența concretă a autorului, care își discută creația literară cu soția Titina, iar narațiunea din ramă este istoria relației lui Norinel Ene cu gemenele, relație emblematică pentru perioada istorică adusă în atenție, 1942-1965. Evident, Norinel Ene este un alter ego al scriitorului (în actele de stare civilă: Florinel Țene). Oarecum confuză este situația gemenelor: nu avem
DEDUBLAREA ÎN ROMANUL RĂZBUNAREA GEMENELOR DE AL. FLORIN ŢENE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379384_a_380713]
-
Niciodată n-am strigat-o„mămică”. Pentru că întotdeauna a fost cea mai matură, harnica, serioasă, deșteaptă femeie din viața mea cu cele mai multe facultăți: bucătar, profesoara, dereticătoare, grădinar, psiholog...Acum că e departe, o dezmierd în minte. Am pus-o în rame, în ramele sufletului meu. Să-mi steaveșnică chilie, unde rugăciunea să-mi rostesc. Referință Bibliografica: MARIA DICUSAR (Cimiseni / Republică Moldova) - PREMIUL I la Concursul Internațional MEMORIA SLOVELOR , ediția a II-a, 2016 - Secțiunea ESEU / Ion Nălbitoru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
PREMIUL I LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379393_a_380722]
-
am strigat-o„mămică”. Pentru că întotdeauna a fost cea mai matură, harnica, serioasă, deșteaptă femeie din viața mea cu cele mai multe facultăți: bucătar, profesoara, dereticătoare, grădinar, psiholog...Acum că e departe, o dezmierd în minte. Am pus-o în rame, în ramele sufletului meu. Să-mi steaveșnică chilie, unde rugăciunea să-mi rostesc. Referință Bibliografica: MARIA DICUSAR (Cimiseni / Republică Moldova) - PREMIUL I la Concursul Internațional MEMORIA SLOVELOR , ediția a II-a, 2016 - Secțiunea ESEU / Ion Nălbitoru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PREMIUL I LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379393_a_380722]
-
decât ce¬¬lelalte romane. Pe de o parte, dacă până acum scriitorul a ales o for¬¬¬mulă în care acțiunea evolua pe două planuri - cel al naratorului-per¬¬sonaj și cel ce urmărea destinul celorlalte personaje -, recurgându-se la povestirea în ramă, de data aceasta avem un singur fir narativ, care ur¬mărește destinul lui Gib I. Mihăescu de la vârsta fragedei pruncii până la cea din urmă expirație. Pe de altă parte, în construcțiile ro¬ma¬nești precedente, Al Florin Țene intră în
AL FLORIN ȚENE ȘI CEL MAI RECENT ROMAN AL SĂU, ÎNCHINAT LUI GIB I. MIHĂESCU, LA BRAȚ CU ANDROMEDA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379431_a_380760]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > RUGINIUL TOAMNEI Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Când crengile durerii se destramă, Încovoiate-n toamna aurie, Copacii goi sunt răstigniți în ramă De-o pană iscusită, plumburie. Pădurea-și plânge frunzele căzute, Pictate cu aramă și cu aur, Când sufletul umil, pe nevăzute, Ar vrea să se înalțe-n glas de graur. Misterioasă, toamna se ferește De vânturile rele și hoinare; Speranța
RUGINIUL TOAMNEI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379604_a_380933]
-
de fiere.. Trupul de nimfă se unduie, Sub palme tremurânde... În ochii triști se-aprind scântei Și se scurg lacrimi fremătânde... Treizeci de ani nimeni nu știe Cine-i femeia în năframă... Doar pictorul bătrân și-aude Inima, pulsând în ramă! LEGENDA ȚIGANILOR Casă, le este pădurea... Acoperiș, bolta cu stele... Acolo își duc "țiganii" traiul... Vremuri bune, vremuri rele... Nu au aproape mai nimica, Dar nu duc grija zilelor... Vinul le dansează în sânge Sub coardele viorilor... Și chiar dacă, din
FANTEZIE SI LEGENDA de ADA SEGAL în ediţia nr. 1695 din 22 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379610_a_380939]
-
găseam era pustiul ei, pe atunci nu știam că de fapt ea se află in inimi. Căutam jumătăți de suflet și tot ce găseam erau jumătăți de iluzii, pe atunci nu știam că de fapt dragostea nu încape-ntr-o ramă. Căutam ceva, nici eu nu mai știu ce era, și nu am găsit nici acel ceva, nici altceva, încă mai caut... Referință Bibliografică: Rătăciri / Brîndușa Maria Meruțiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1395, Anul IV, 26 octombrie 2014. Drepturi
RĂTĂCIRI de BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379636_a_380965]
-
sub forma versurilor, iar a doua, micropoeme, organizate, în general, sub forma tristihului, a distihului sau chiar a poemului într-un vers. Tematic, cele mai multe dintre ele reflectă cam aceleași obsesii creatoare din volumele anterioare de versuri, încercând să fixeze în rama timpului stări, fulgurații, devenirea unor sentimente, paradoxuri, dialoguri cu sine, rescrierea unor gânduri deja fixate în conștiința culturală a umanității. Uneori mai conceptuale, alteori mai poetice, gândurile dumiene par niște încercări de fixare în scris a unor stări comune tuturor
GEORGE PAŞA DESPRE CARTEA;VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381086_a_382415]
-
verre de blanc” rece și sec, Și l-am bârfi poate-un pic pe Van Gogh, Privind bărci albe trase la edec. Cu gândul ăsta te țineam de mână, Trăgându-mi trena de puncte pe-alei, Căci gândul vrea în ramă să rămână Prin lumina filtrată-n Quai d'Orsay. Referință Bibliografică: Impresii dintr-o expoziție / Steluța Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2028, Anul VI, 20 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Steluța Crăciun : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
IMPRESII DINTR-O EXPOZIȚIE de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381388_a_382717]
-
imi șoptesc despre ... tine. Starea ludica ce m-a cuprins, aduce cu ea parfum de copilărie. Ce plăcut... să te descopăr în fiecare zi. INVITAȚIE Sufletul tău cald de copil, m-a invitat să cunosc muzeul sau interior. Așezate în rame de aur, Sentimentele Au oprit timpul. Ce frumos... Am uitat să mai plec. GÂNDURI Înfloresc în fiecare clipă în interiorul meu albastru gânduri roșii, galbene și violet. Curând voi culege roadele lor, în coșurile verzi ale credinței. ARĂMIU Desculța pășesc Prin
PICTURI LIRICE de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381461_a_382790]
-
verre de blanc” rece și sec, Și l-am bârfi poate-un pic pe Van Gogh, Privind bărci albe trase la edec. Cu gândul ăsta te țineam de mână, Trăgându-mi trena de puncte pe-alei, Căci gândul vrea în ramă să rămână ... Citește mai mult Impresii dintr-o expoziție Steluța CRĂCIUNMĂ simt ca-ntr-un tablou pointilistCu silueta disipată-n puncteDe mă privești de-aproape nu exist, Doar pete colorate-mi joacă-n frunte.Dar mi-ar plăcea să fiu
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
verre de blanc” rece și sec,Și l-am bârfi poate-un pic pe Van Gogh,Privind bărci albe trase la edec.Cu gândul ăsta te țineam de mână,Trăgându-mi trena de puncte pe-alei,Căci gândul vrea în ramă să rămână... III. IULIE IAR, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 2010 din 02 iulie 2016. Iulie iar Asprele miriști mă zgârie-n gând Și tremură imagini ca pe-o dună Mirajul depărtării când l-adună, Miticul timp în
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Publicat în: Ediția nr. 1979 din 01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mă așez în oglinda zilei și încerc: Resemnarea? - nooo, Orgoliul rănit? - nuuu, Tristețea? - nici atăt ... Toate le arunc spre ziua de ieri, să facă timpul franjuri vestimentației în rama istoriei. Și acum ... goală, sub lumina limpedei simțiri aleg: mătasea bucuriei, broderia încrederii în sine și peste tot arunc eșarfa freamătului lăuntric, buclez șuvița zămbetului șăgalnic și cu hotărăre, așez piciorul pe nisipul vieții. Referință Bibliografică: Veșminte / Lia Zidaru : Confluențe
VEȘMINTE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380977_a_382306]
-
perechea de rațe sălbatice care tocmai aterizaseră în apa curată din bazin: Era aceiași pereche de rațe care venea în fiecare primăvară pentru a se împerechea în apa curată a bazinului, spre disperarea lui Marty, care trebuia să curețe zilnic rama de ciment din jurul apei, pătată de murdăria lor. Pentru a scăpa de rațe, el a dus într-o zi o bufniță mare din plastic, pe care a postat-o sus pe gard ca să le sperie, dar rațelor nu le păsa
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1461 din 31 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului În dimineața asta se trezise mai devreme decât oricând, zorit de... Nici el nu știa. Comme d’habitude, aruncase întâia privire înspre tabloul său din rama ferestrei de la Răsărit. Același peisaj autumnal: copaci ușor melancolici, împuținați de frunze, ciori și pescăruși într-o gâlceavă aripată pentru supremație, doi guguștiuci tânjind de pe un ram de nuc la firimiturile matinale... Și-atât! Grăbi spre masa de scris, doar
INTERLUDIU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374384_a_375713]
-
astea, mulțumesc Domnului că ești ! Departe ești... Departe ești de mine, mamă. Nevoia mea de Dumnezeu te cheamă Și sufletu-mi cel trist si tulburat ... De teamă. Icoană blândă-mi ești tu, mamă. Cu ochii minții eu te văd în ramă Și cu dorința de a-mi fi mereu... În preajmă. Furtuna vieții-i aspră, mamă. Corabia-mi pe vânturi e o scamă Și-acestea, doar cu tine nu le iau ... În seamă. În viața mea e toamnă, mamă. Copacu-mi galben
EU ȘI MAMA- O CLEPSIDRĂ de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374598_a_375927]
-
am crescut mai măricel, de-acum toată lumea știe, sunt în grupa mijlocie. Sună ceasul, mă trezesc, în pat nu mai zăbovesc, colegii de grădiniță stau și-i aștept la portiță. Drumul, plini de voie bună, îl parcurgem împreună, trecând prin rama ușiței umplem curtea grădiniței. Ne întâmpină în prag doamna noastră, ce cu drag, dându-ne cate-un pupic ne spune : -Bine-ați venit! Stă în ușa și zâmbește, Se vede ca ne iubeste, Cum nu ne-a văzut demult Lacrimi pe
NU MAI SUNT UN PRICHINDEL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373366_a_374695]