27,753 matches
-
ecuator, pe punctul de a simți, dinspre pupă, contracurentul ecuatorial, precum și alizeele emisferei boreale, temutul Ha’aipiti Fă’arúa, un vânt rece și capricios, cu care cei din Bora Bora nu erau obișnuiți să navigheze. Iar insulele erau atât de rare, atât de mici și se găseau atât de risipite, încât s-ar fi crezut că nu există nici o posibilitate de a le localiza. Din fericire, ploile scurte le asigurau apă dulce, iar în jurul lor înotau o mulțime de pești zburători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
e din setul adus de BucătarulAsasin în valiza lui de aluminiu. Și domnul Whittier o privește în ochi, atât de aproape încât li se ating genele când clipesc. Dar tot închiși aici ați rămâne, spune el, cu firele cenușii și rare de păr atârnându-i pe ceafă. Horcăind, cu vocea gâtuită în strânsoarea cravatei. Miss America flutură cuțitul spre doamna Clark și spune: — Și ea? Ea are cheie? Și doamna Clark clatină din cap, nu. Ochii mai că-i ies din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de la televizor, el adormea imediat ce-și așeza capul pe pernă. Cândva, chiar și supărată, privindu-l, îi tresărea sufletul și-l dorea, o excitau trupul bine făcut, gura copilăros desenată, ochii mari și calzi, mângâierea tandră și pricepută. Acum, rarele momente care-i aduceau împreună erau forțate, de complezență, se terminau imediat, el fiind prea obosit iar ea grăbită să-și reia lectura. Începu să facă drumuri cât mai dese la Sanda, Ștefan fiind nevoit să dea numeroase telefoane ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
buric seva zbuciumului său directorial? Luana nu intrase, niciodată, în contact cu Rebeca Schtac. O văzuse în treacăt, la câteva petreceri, nu schimbase cu ea nici un cuvânt și totuși reușise să stârnească în inima acestei femei un sentiment de o rară răutate. Se întreba ce-i făcuse să o dușmănească într-atât. Până una alta, ea fusese cea înșelată, otrăvită, la un pas de moarte și se afla astăzi în postura femeii singure, cu o căsnicie ratată. Cum să te ferești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-și aducă aminte unde pusese cutia. A dat peste ea În debaraua unde arunca ce nu-i era de folosință zilnică, lucruri Îngrămădite pe măsură ce anii treceau. Astfel, scormonind ca un arheolog prin straturile propriei existențe, o găsise intactă, o fosilă rară din adolescență, Îngropată sub cărți de școală, dar așezată (mai mult sau mai puțin) peste altă cutie pe care scria Copilăria În Noua Guinee. Odată depuse acolo, lucrurile rareori mai ieșeau la lumină. șopârlele gecko Își lăsau ouăle pe cotoarele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din mijlocul orașului Învolburat, străduindu-se să nu țină seamă de durerea de cap. O vreme i s-a alăturat un câine jigărit care a luat-o apoi Într-altă direc ție, În căutarea vreunui adăpost. În depărtare, la umbra rară a unui salcâm scheletic, a observat doi băieți fără cămașă, sprijiniți de trunchi. N-avea nici un chef de vreo confruntare, cu nimeni, Însă după o privire grăbită a priceput că nici n-avea cum s-o ia În vreo altă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu fusese prea obositor și mai avea și un buzunar plin de dolari care-i atârna greu pe coapsă. În dimineața aceea, fusese atât de zăpăcit de febra plecării, Încât era cât pe-aci să vomeze. Era una dintre acele rare dimineți răcoroase, când soarele, ascuns după un văl subțire de nori, nu bătea prea tare, iar În aer nu era praf, ci doar o bură de ploaie. Dar acum se găsea singur În zona docurilor, soarele se ridicase, iar el
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nimic altceva de făcut Între două ore de curs, iar afară e frig. Se uită la piatră și Își zice, ia te uită, asta-i o piatră lauțiană! Fără Îndoială! Oare de unde-au pus mâna pe ea? E un lucru rar care-a fost furat și care trebuie să fie Înapoiat. Face o plângere la facultate, cei de-acolo alertează un senator, acela contactează Departamentul de stat. Indonezianul stă de vorbă cu niște amici de-ai lui de pe-aici și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
spitalului, au zărit-o pe sora Cantik alergând stângaci după mașină, Împiedicându-se În sandalele ei jerpelite. Strângea ceva În mână, un cocoloș alb de hârtie. Avea să-l dea pe fereastră și să-l prezinte ca pe un dar rar și minunat. — Uneori mai rămâne câte ceva În urma pacienților, când mor, de pildă, și nu vine nimeni să-i recunoască. Noi punem lucrurile acelea Într-o cutie și de cele mai multe ori uităm de ele. Așadar, după ce-ați ieșit, ce mi-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că Gauguin a murit de sifilis. — Uită-te la ea, a spus Karl, nu ți se pare admirabilă? E o minune s-o pictezi. O cheamă Nyoman. Nu-i un nume superb? Nyo-man. Ai spune că e ceva delicat și rar. — Nu Înseamnă decât al treilea copil. Din trei balinezi unul se numește Nyoman, fie fată, fie băiat. Unde-ai dat peste ea? — În sat. Stătea la marginea drumului Într-un grup de femei, ca Într-un tablou de Gauguin. Mi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lăuntrul surpat în tot felul de întrebări, într-o "larmă de întrebări", cum spune un personaj, spre nicăieri, cu mintea în vid. Personajul prozei Doinei Popa este neadaptabilul, marioneta de pe o scenă pe care nu o înțelege și, uneori, în rare radicalizări, nu o admite: Carmina, Ovidiu, Sidonia Trofin se află, mereu, în zona în care persoana lor însăși devine propriul balast, victime ale umilinței duse pînă la capăt, cînd se așază pîcla: " Carmina se știu cu adevărat învinsă, băuse paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina re-prezentînd prototipul relației victimă/călău. Doina Popa scrie, în "Ca frunza-n vînt", un roman crud despre ceea ce vor fi fiind dragostea, amorul, iubirea, Stendhal și Ibrăileanu, spre cincizeci de ani. "Ca frunza-n vînt" e unul dintre (prea) rarele romane de care se poate ține seama în stricta noastră actualitate literară. Cârtitorii În drumul spre gară l-a întâlnit pe Alexe. Fuma cu umerii ridicați, cu mâna stângă adâncită în buzunarul pardesiului. De îndoitura cotului atârnau toartele unei sacoșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
totul după o noapte de nesomn și cât de greu îi era să înceapă de undeva. Un timp se arătă neliniștită. Profitând de dezorientarea fetei, soții Alexe s-au năpustit cu o groază de nume și titluri, împrumutându-i ediții rare și comentând împreună cu ea conținutul textelor, mirându-se la unison de forța de pătrundere a Carminei, îmbiind-o spre lecturi mai severe. În vremea aceea, Carmina nu mai semăna cu o ființă umană, devenise un burete ce absorbea cu repeziciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
șeful culegând un text ce nu prezenta, evident, interes de serviciu, acum când se găsea așa de greu un loc de muncă, pentru o ciocolată, zău că nu merita să, dar în fine, să faci un bine e un lucru rar, în viață nu se știe niciodată cum se întoarce roata și munte cu munte se poate întâlni, dar om cu om! Ei, bine, asta e, concluzionă în sinea ei Carmina înainte de a se scula de pe scaun. Strecură foile în mapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai dulce. Nu pot să accept impostura sub nici o formă, mă. Când vorbea Alexe cerceta cu migală odaia, buza de jos, de câte ori rostea vocala "o" gura lui se transforma într-o jumătate de pătrat, atunci i se vedeau bine dinții, rari, infestați de nicotină, maronii. Țigara îi ardea mocnind între degete. Deodată, în timpul unei scurte pauze, în timp ce căuta un cuvânt potrivit, se auzi un sunet ce pornea din intestinele lui, o altă voce, difuză, ceva ca un tunet îndepărtat. Femeia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
este cu copchila asta. Își cuprinse brațele cu mâinile, se cocârjă în scaun, se legănă de câteva ori făcând să oscileze papucul, abia ținut pe vârful piciorului. Gestul ei exprima o mare suferință și fața la fel, cutată toată, părul rar lipit de creștet, învălătucit la spate într-un coc minuscul. Pe urmă își ridică bărbia, cercetă cu ochii deschiși tavanul, urmărind cine știe ce semn. Am fost deunăzi la ea, stă într-un cătun, de la gară către casa ei traversezi o miriște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
șlefuită; erul în mii de nuanțe de albastru; er de sticlă, candelabru cu lumini de diamant, tărie lbastră, văzduh căptușit cu nori. întocmită de eleva Alina-Georgiana Dumitriu, clasa a V-a C 17 În ceea ce privește imaginația, ea este o calitate mai rară la unii elevi, dar facem observația că numai în virtutea acesteia realul poate fi remodelat și transfigurat artistic, căpătând astfel o infinită varietate de aspecte. 3. Întocmirea planului. Presupunând că în etapa anterioară, documentarea, am stabilit deja reperele planului și am
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un tip subtil de exegeți ai actului critic. Într-o compoziție evaluată cu nota 10, profesorul poate remarca: sensibilitatea colorată de inteligență a elevului; splendida transpunere a sentimentelor în cuvânt; expresia de mare delicatețe și suavitate; adâncimea și vigoarea ideilor; rara densitate de idei; caracterul laborios al planului de idei; spontaneitatea observației; nota de puternică originalitate; sinceritatea desăvârșită; lirismul suav cu toată măreția lui de dantelării stilistice; virtuțile melodice ale frazei; stilul elegant și ornamentat; cristalizarea artistică de preț care solicită
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Crăciun, clasa a VI-a C Proiect didactic 1. Subiectul: Compoziția după tablou; 2. Obiective: să interpreteze un tablou; să-l redea cu ajutorul unui limbaj literar; să-și imagineze acțiuni dincolo de cadrul desenului, completându-le cu sugestii; să mânuiască termeni rari din domeniul artelor plastice; să-și îmbogățească vocabularul cu termeni din domenii complementare literaturii. 3. Desfășurarea lecției. a) Contemplarea tabloului Cosași odihnindu-se de Camil Ressu dintr-un album. b) Discuții pe marginea tabloului: Câte personaje zugrăvește pictorul, ce fac
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dincolo de dealuri, o singură suflare, același mit - Eminescu. Orizontul a dispărut. Un cer veșnic, un codru veșnic. Pelerin poposit la Ipotești, oprit din drum ca de o reînsuflețire la auzul unui glas din Univers, trăiesc într-o secundă atâtea clipe rare, fără a ști dacă vreodată voi reuși să cuprind întreaga constelație a geniului eminescian. Zicătoarea cuprinde tot o experiență de viață ca și proverbul, fiind în realitate o metaforă. Autorul ei anonim, ca în toate producțiile folclorice, a pornit de la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
monezi de aur și bronz; de brazi și pini nu se prind vopselele toamnei, se preling până jos, pe pământ; a răcorit natura cu ploaia rece; razele soarelui par filtrate prin miere; toamna harnică rărind frunzișul pădurii; pădurea are înfiorări rare; fața ruginie a naturii; priveliște ruginie; strigătele pribege ale cocorilor; fața ruginie a undelor; multicolora toamnei strălucire; soare palid, vânt nemilos; toamna mi-a bătut în geam cu degete de ploaie; zâna melopeelor / spaima florilor, Doamna curcubitaceelor; toamna ironică; toamna
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
s-a pornit în mers întins plutind prin înălțime. Fața ruginie a undelor apelor tresare la căderea unei frunze oricât de mici. Vremea se răcește ziua scade, noaptea crește, vântul vâjâie printre tulpinile copacilor, iar pădurea are în răstimpuri înfiorări rare și ciudate. Peste câteva săptămâni vor începe să cadă primii fulgi de nea pe cate atâția copii îi așteptă nerăbdători. În curând, toamna cea bogată va face loc anotimpului alb și plin de zăpadă, cu veșmântul scânteietor - iarna. Lucian Moroșanu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
la râulețul sprințar de astă-vară; am privit fața ruginie a undelor. Razele soarelui par filtrate prin miere și îi dau o înfățișare blândă și liniștită. Am privit codrul și l-am întrebat cum se simte. Pădurea avea în răstimpuri înfiorări rare și, astfel, codrul îmi răspundea. Simțeam cum îmi spune că ziua scade, noaptea crește și frunzișul i-l rărește, că vălul de brumă argintie îi usucă frunzele ce cad la picioarele lui într-un covor ruginiu ce adăpostește mugurii unei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu-și mai trimite razele ca niște săgeți de foc către pământ; acum razele lui coboară temătoare ca filtrate prin miere. Toamna a trecut cu o mare dăruire prin livezi, ogoare, dar și prin pădurile care aveau în răstimpuri înfiorări rare. Ca în fiecare an, oamenii au întâmpinat cu bucurie toamna, ca pe o sărbătoare a belșugului. Ea și-a lăsat vălul de brumă argintie și prin frunzele ruginii ale viilor, dar și prin lanurile pustii. Odată cu toamna, a pătruns cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zilele din ce în ce mai scurte abia s-a crăpat de ziuă, că și începe să se întunece. Astfel, nici nu bagi de seamă când a trecut toamna și vine imediat Crăciunul cu un văl de brumă argintie în barba-i posomorâtă și rară. Mădălina Grecu, clasa a VI-a C Anotimp rodnic Vara a fugit departe. E cald încă, dar pe lângă trupurile copacilor umbra se face cât mai mică. Nici văzduhul nu se mai înfiorează de veselele rândunele plecate acum departe. Soarele aleargă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]