1,659 matches
-
Milică se oprea și mă invita din ochi. Începeam și nu-mi venea să mă mai opresc... Atunci când treceam fără vioară pe lângă Milică, simțeam că ploua cu tristețe, pentru amândoi. Ne priveam și știam că ne vom reîntâlni. Și ne reîntâlneam ca doi nebuni îndrăgostiți de arcuș. Niciodată n-am mai vorbit cu Milică din ziua aceea în care mă întrebase simplu: "De când cânți?..." Ne priveam, purtam dialogul pe strune și tăceam. Cu Milică am învățat să vorbesc prin tăceri. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
îl luase. Vrei să rămâi aici, ori să ne mișcăm puțin? Să ne mișcăm. Alături era cofetăria stațiunii. Serviră câte un pahar cu suc, și câte o prăjitură, pe care o plăti el. Apoi se despărțiră. Trecură câteva săptămâni. Se reîntâlniră de mai multe ori. La fel, însă, ca înainte de contact: Bună, ce mai faci? Bine, mulțumesc, la fel. Nimic mai mult. Pe el începură a-l bate gândurile. Ce să fie cu asta, oare? O fi suferindă, te pomenești, de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de complicitate a unui sentiment reciproc împlinit, un moment perfect al unei seri care are aroma sa și rămîne intact prin timp, plutind aproape independent... Și chiar dacă ne vom revedea, chiar dacă vom fi cu altcineva fiecare sau nu ne vom reîntîlni la fel, vom avea oricum și oricînd acel moment împreună, eu și ea. * Adevărul în privința telefoanelor mobile este acesta: unii au telefon ca să își adauge ceva în plus la aspectul exterior. Alții au ca să vorbească de sute de ori pe
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
că dialogul se transformă în dispută și obosește inutil. Bine, votează pe cine vrei. Este dreptul meu, nu? Cei doi vecini se despart fără a-și întinde mîna și fiecare rostește în surdină cîte o înjurătură. Peste cîteva zile se reîntîlnesc. O roată de oameni îl ascultă pe Juncu. Acesta promite în stînga și în dreapta și oamenii par amuzați. Ce repede ați învățat lecția, dom' Juncu, intervine un hîtru. Puteți promite mai încolo, oamenilor care nu vă cunosc, dar tocmai nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Erau convinși că dragostea este o pacoste greu suportabilă. În sufletul lor rămăsese acea atracție firească, naturală și parcă și-au propus să inhibe pornirile acelea copilărești, promițînd o revenire mai tîrzie. Cei doi copii, acum adulți tineri, s-au reîntîlnit după trei ani de facultate. Puțin jenați, au reușit rapid să treacă peste conveniențe și s-au prins de mîini ca altă dată. Ai un prieten? întreabă băiatul. Nu știu. Cum adică? Exact ce ai auzit. Am și n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Pasqual cum fusese strivit Anastase, răsucind talpa pantofului în fel și chip. Pasqual s-a făcut negru și aproape plîngînd îmi spune: Dar este oribil bancul tău! Este monstruos, îngrozitor! Supărat, plîngînd efectiv, mă părăsește ostentativ. Pe Pasqual l-am reîntîlnit în Cuba, venise cu părinții săi să ne vadă. Fără să-i amintesc de vremurile tinereții, mă abordează direct. Știi, Constantin, eu n-am mai auzit un banc așa îngozitor ca acela cu Anastase... Trecuseră 15 ani și copilul Pasqual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cleștar, cu turnuri înalte, împodobit cu diamante asemeni celor de pe rochia crăiesei. Îmi era frig și abia așteptam să intru înăuntru. Am uitat să te întreb, cum te cheamă? — Mă numesc Mara. Și am vrut așa de mult să te reîntâlnesc! — Da, îmi amintesc ne-am mai întâlnit și acum cinci ani. Ce mare și frumoasă te-ai făcut, că nici nu te-am recunoscut! Sunt foarte tristă însă pentu că au început să dispară renii. Știi pe cineva care ne
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
am crezut că o să mă rătăcesc prin holurile întortochiate.Sunt mândră că învăț la această școală, unde îmi croiesc drumul către viitor, îmi fac o cultură generală solidă, învăț să mă port și îmi fac prieteni. Toamnă de toamnă ne reîntâlnim cu bucurie sub bătrânii castani și zi de zi ne jucăm pe covorul verde al ierbii din livadă. Uneori îmi imaginez cum va fi școala mea peste ani și mă întreb: Oare bătrânii castani vor mai fi? Oare livada în
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
alții decid dacă merită să fie promovați mai departe spre birourile situate În Ceruri sau să fie retrogradați În halele de producție din Iad. Am zis „alții“? De fapt, sunt aceiași, pentru că da!, asta e vestea proastă, aici vă veți reîntâlni majoritatea foștilor șefi. V-ați bucurat că ați scăpat de ei când au ieșit la pensie și s-a eliberat astfel un loc În schemă? Ei bine, vă așteaptă acolo tot În funcții de conducere, căci bine-ar fi să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
erau de uz public. Pe câțiva Însă, probabil cei mai importanți, am reușit să-i reperăm. Așa că umblam vandra pe străzi, Înfiorați de o presupusă clandestinitate, cu gențile pline de scrisori, de pliante, de tot felul de hârtii. Așa am reîntâlnit-o pe Cristina. Retrasă o vreme, nemaiparticipând la adunările C.a., n-o mai văzusem din acea noapte de mai a mâinii pe genunchi. Trecuseră două săptămâni, era duminică, cea de dinaintea alegerilor. Eu umblam prin oraș cu tolba plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mereu alte citate, ipoteze, provocări, din același vis fără frontiere, chiar când era realitate palpabilă, imediată, de-o hipnotică intensitate. — Privește-o. Înghețată, opacă, în altă lume, unde nu avem acces. Primindu-mă într-unul din coșmarele ei, drept fiu ? Reîntâlnind numele acelui Cosimo, să se gândească la fiul pe care l-ar fi putut avea ! Bătrânul Cosimo i-a făcut portretul ? Încercare de-a trezi apropieri și respingeri revelatoare. Ca și cum cineva ar încerca să-și reamintească viețile și faptele navigatorilor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dovadă că și-ar fi învins, pe neașteptate, aversiunea de-atâtea ori declarată față de Simona Strihan... pur și simplu, spera să n-o găsească în atelier ! Convins sau chiar informat că doamna Hariga vine de obicei după-amiază, încerca s-o reîntâlnească pe frumoasa ei asistentă. O găsi, într-adevăr, dar la o cafea, față în față cu stăpâna atelierului. Folosise prilejul pentru a relata ultima convorbire avută la spital cu prietenul lor, Poetul. Vestea o zdruncină imediat : se ridicase, nu-și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
parcă, se lăsa dusă oriunde ; privirea rămăsese în alt timp. Spasm, hipnoză, retrăiește, poate, pentru scurte răstimpuri, vârstele, iubirea, prietenii, fiul fantomă, pe muribundul Poet și pe pictorul florentin și casa care adăpostea atâtea întâmplări de cutezanță și bucurie, îl reîntâlnește uneori și pe bătrânul de 500 de ani, Piero di Lorenzo, ucenicul lui Cosimo, nopțile de trudă și tortură, pecetea pe zidurile umede ale celulei, vulnerabilitatea secretă, depărtarea de semeni și de ea însăși. Dacă fiul ar exista sau dacă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
coborî mai mult, se destinse... hohotul junglei se stinse, pieri, nu mai auzi, deasupra, decât zăngănitul valurilor. Râvnită regăsire, uitarea merita prelungită oricât. Se scutură, într-un târziu : mantia căzu, eliberând pletele, umerii, retrăgându-se de pe brațe, de pe genunchi. Tălpile reîntâlniră nisipul fierbinte. Ridică privirea spre gura de foc a cerului. Se culcă pe pânza aspră și fierbinte. Vera se afla alături, și soțul și cumnata și prietenul Lucian. Interceptă mișcări scăzute, foșnete, incerte rotiri de brațe. Simți ceva-cineva mângâindu-i
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-l ocupe. Inginerul Ion Caropol, șeful atelierului, va sta cât mai departe : în cealaltă parte, la marginea din stânga, trei rânduri mai în față. Cu soția, bineînțeles, zglobia și prostuța noastră colegă, blonda Tuți. Caropol, slab, înalt și bolnav de ulcer, reîntâlnește fără plăcere subalternii în afara serviciului, iar turturica abia așteaptă să sporovăiască. Ar putea fi așezat lângă ei domnul Stork, consilierul, cu aerul său de abate sportiv. Înainte de a se așeza, inginerul Nalbandu șterge cu grijă fundul scaunului ! Burlac chel, excesiv de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Și clocotul, râsul, râsul fericit“. Capul grotesc se pierdea, transfigurat. În îmbrățișare, râdea, râdea dezlănțuit ! Vârtejuri de ape loveau în râsul înnebunitor, răsturnând încremenirea lumii, rosto golindu-se, rotindu-se, o dată și încă o dată. Ieși în poteca întunecată și pustie. Reîntâlni patrulele și câinii. Găsi subsolul unei vespasiene. Coborî, ținându-se la fiecare treaptă de balustrada metalică, rece, trecu prin dreptul unui ghișeu, tresări, surprins, sub privirea supraveghetoarei, o tânără blondă, delicată, chip de copil pastelat și lucios, de porțelan. Se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să-i aducă știri de pe celălalt tărâm referitoare la un tânăr care se sinucisese pentru ea cu mulți ani în urmă. Avusese și ea mai multe tentative de sinucidere, cu pastile, cu gaz, cu detergent. Voia cu tot dinadinsul să reîntâlnească acea iubire pură, incandescentă a tinereții. Cele opt sinucideri succesive n-au împiedicat-o să ajungă bine merci la șaizeci de ani, e drept, cu rinichii defecți, corpul plin de apă și creierul anihilat de colesterol. Cristina mărturisea că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cum o chema, Îl născuse o dată. Vă mai amintiți că am discutat despre semnificația lui o noapte Întreagă la mine În podul pe care-l Închiriasem În strada Bărbuncului? (Cele trei priviri până atunci disjuncte - ca să nu spun rătăcite - se reîntâlniră și căzură de acord. Acordul lor Însemna alegerea unei direcții comune: ușa perdeluită a restaurantului. În acordurile rock ale formației conduse de Johny Titilică, cei trei tineri oameni ai muncii pătrund În sala de mese cu program de dans a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
bine să se tacă. Să nu se rostească nici un cuvânt! Revine deci pe același drum (trei ore mai târziu - dacă timpul contează), se desprinde de marginea pădurii ca un Andreescu veritabil, traversează câmpul, coboară o pantă nu prea abruptă, apa reîntâlnește, planturos de data aceasta, privirea. Drumul se lasă străbătut de pași egali, reapar forme de locuințe umane (un sat deci) și, Împreună cu ele, un maldăr de cuvinte, reocupându-și drepturi temporar uzurpate. Se Îndreaptă spre casa În care Bobocică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nici țipenie de om... doar șoseaua Constanța - Năvodari, un câmp părăsit, pregătit cu instalații pentru irigat, franțuzești sau evreiești, băgate în pământ vegetal, vreo zece metri de plajă curată și... marea, iubita mea și a altuia, care bucuroasă că se reîntâlnește cu ei, nu ține cont și îi îmbrățișează cu toate că sunt goi, cum i-a făcut mămuca! Plini de entuziasm înoată în larg, se simt bine, chiuie din toate puterile, se stropesc cu zeama ei de diverse culori, după care, obosiți
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să le spele. Se gândește tot timpul la Flora... e nemaipomenită, nu s-a așteptat la așa ceva... acum îi pare rău că a fost atât de direct, obligând fata să îi facă pe plac din prima seară când s-au reîntâlnit; nu are justificare însă ea a fost generoasă, a încercat să-l liniștească, să îi atenueze frământările... i-a plăcut și când s-a destăinuit că l-a remarcat de multă vreme. Ea îl admira sincer și vede în el
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
legă pe Michael și pe Phoebe de scaune. Paza prizonierilor a fost lăsată pe seama domnului Sloane (și a Tabithei, atât cât era în stare), în timp ce Roddy, Hilary, Thomas și Pyles porniră în căutare prin casă, căzând de acord să se reîntâlnească în sufragerie peste douăzeci de minute. Hilary a fost prima care s-a întors, urmată în scurt timp de majordom. — Ai avut noroc? îl întrebă ea. Pyles clătină din cap. — N-o s-o mai vedeți, rosti el pe cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Științe Medicale Pictând imagini în cuvinte L-am cunoscut pe Gheorghe Boancă ca pictor. Am apreciat stilul său în pictura naivă și i-am dedicat un eseu în volumul „Personalități române și faptele lor” (1950 - 2000). După ani, l-am reîntâlnit pe Gheorghe Boancă - scriitorul, prin romanul său „”. Lecturând textul, am regăsit satul românesc, același din toate timpurile. Televiziunea, calculatorul, trecerea de la un regim politic la altul au adus numai schimbări de suprafață, nefundamentale. Țăranii au rămas aceiași, cu bunele și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
o paloare neîntîlnită. - Mă gîndeam: „Ecaterina Perussi”... un vînt ucigător bătea peste secol și ea Îmi puse mîinile pe umeri, prefigurînd o tulburătoare apropiere: „Să nu trădezi, Îmi spuse, vîrstele noastre de-atunci, lumea de suflet În care ne-am reîntîlnit. Ne vom mai Întîlni, curînd, tîrziu, ne vom recunoaște dar pentru asta nu trebuie să trădezi nimic din puritatea imperiului de atunci. Știu, e greu să străbați iadul printre altare, dar tu nu te vei schimba, oameni ca tine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
la Bârlad G. Tutoveanu menținând numai amintirea ei, înconjurat cu a rdoa re înăbușită de câțiva scriitori din localitate, ca G. Costandache, I.Manta Roșie, I.Șușnea, cărora li s-a adăugat cultivatul avocat C. Dornescu. La București s-au reîntâlnit câțiva dintre membri fondatori: Toma Chiricuță, V.Voiculescu, Ion Buzdugan, Virgil Nitzulescu, Dimitrie Iov și tinerii de altădată ai Academiei Bârlădene, acum oameni maturi, G.G. Ursu, Romulus Dianu, Ion Ioniță, V.Damaschin, G. Damaschin, Paul Visco cil, Florica Ionescu - Tutoveanu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]