7,813 matches
-
alta a aceleiași materii diversificate, îngroșate între timp? A unei materii ce devine mai atentă față de sine odată cu un simțămînt al finalizării, cuprinsă de-o aprehensiune a naturii sale, uneori de-o autosatisfacție ca la alcătuirea unui bilanț? „Constatarea relevanței realului“, „magia verbală“, „universurile «secunde», paralele“, nu reverberează oare chiar „nevoia de existență gîndită“, „răceala“, „luciditatea“ execuției? La prezumata incompatibilitate dintre „un proiect literar“ și „un proiect existențial“ ne vom referi mai jos. În realitate, postmodernismul nu-și poate găsi termeni
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
caracterizări decît grupul regent, al optzeciștilor, Cărtărescu, Iaru, Stratan etc.? O calificare n-o exclude pe cealalta în obținerea unei imagini de ansamblu: „Deși, pentru ei, cultura e o natură - spune {tefan Augustin Doinaș - , principala obsesie a acestor poeți e realul, trăirea. Nu atît «spiritul însetat de real» (fericită formulă a lui Marius Robescu, ce îmi pare a caracteriza cel mai bine poezia promoției ’70), cît spiritul trăitor în real. Poeții promoției ’70 au, în felul lor, dreptate să protesteze și
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
Iaru, Stratan etc.? O calificare n-o exclude pe cealalta în obținerea unei imagini de ansamblu: „Deși, pentru ei, cultura e o natură - spune {tefan Augustin Doinaș - , principala obsesie a acestor poeți e realul, trăirea. Nu atît «spiritul însetat de real» (fericită formulă a lui Marius Robescu, ce îmi pare a caracteriza cel mai bine poezia promoției ’70), cît spiritul trăitor în real. Poeții promoției ’70 au, în felul lor, dreptate să protesteze și să afirme că și ei au făcut
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
natură - spune {tefan Augustin Doinaș - , principala obsesie a acestor poeți e realul, trăirea. Nu atît «spiritul însetat de real» (fericită formulă a lui Marius Robescu, ce îmi pare a caracteriza cel mai bine poezia promoției ’70), cît spiritul trăitor în real. Poeții promoției ’70 au, în felul lor, dreptate să protesteze și să afirme că și ei au făcut o școală serioasă, și ei sunt livrești (cum s-a spus despre poeții generației ’80)“. N-ar putea „protesta“ la fel de bine și
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
au, în felul lor, dreptate să protesteze și să afirme că și ei au făcut o școală serioasă, și ei sunt livrești (cum s-a spus despre poeții generației ’80)“. N-ar putea „protesta“ la fel de bine și optzeciștii? În fond, „realul“, „trăirea“ se află în creația modernă într-o osmoză fertilă, necesară cu „livrescul“, în omogenitatea aceluiași complex al „universurilor «secunde», paralele“, al „magiei verbale“. Livrescul, termen frecvent cu iz peiorativ, ar putea fi incriminat doar atunci cînd se află la
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
face decît, în primul rînd, cu exemplul optzeciștilor „lunediști“. Ultima chestiune la care ne oprim e cea a propunerii pe care Al. Mușina o face poeziei în perspectiva viitorului. Ofuscat de formulele aplicate modernismului de către Hugo Friedrich, precum „contestarea relevanței realului“, „dezumanizarea“, le opune, în numele acestora un „nou clasicism“pe care-l numește „antropocentrism“. Miza sa ar fi „umanul comun“, o „normalitate“ a trăirilor și semnificărilor „tot mai rară“, drept care se impune „revalorizarea“, resemnificarea lui aici și acum, re-centrarea omului «pulverizat
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
religios sau nu va fi deloc“, e interpretată relaxat, ca un îndemn către o „spiritualitate a trupului“, către un „nou timp spiritual“... Numai că aici intervine un echivoc. Niciodată creația care contează nu și-a pierdut statutul ontologic. „Dezumanizarea“, irelevanța realului n-au fost decît strategii, maniere fie și foarte complicate ale eului creator de-a se exprima în textura teoretică ce n-are sens în afara unei racordări la existențial a produsului artistic. „Dezumanizarea“ e un simplu truc de scenă, o
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
prezențe în care succesiunea e înlocuită cu simultaneitatea. Timpul și eternitatea, viața și moartea, împietrirea și zborul, deși redate independent, coexistă în această juxtapunere ce invită privirea la meditație. Fiecare imagine e un prag pe care se poate trece din realul palpabil în inefabil. Pe următoarea pagină descoperim o fotografie care dă zidului un înțeles mistic. Este un fragment din atelierul artistului. În prim plan, se află un altar cu două sfeșnice de o parte și de alta. Pe zid, în
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
pe care l-a avut Michel. Deși el cântă de mai bine de opt ani, cu doar două luni în urmă a devenit celebru. Melodia "Ai se eu te pego" este apreciată de mulți fotbaliști. De exemplu, Cristiano Ronaldo, de la Real Madrid, a celebrat un gol dansând pe coregrafia melodiei.
Interpretul melodiei "Ai se eu te pego" a divorţat de soţia sa () [Corola-journal/Journalistic/67331_a_68656]
-
1989, și mai ales după apariția Jurnalului (atât de așteptat, celebru încă înainte să fie citit), a devenit un mit puțin searbăd, mitul omului curat, urmărit, zdrobit de istorie, al victimei pure. Un mit nu este, prin definiție, supus probei realului, dar el trebuie să reziste la timp. Acum, grație studiului Martei Petreu, ne apare un Sebastian care nu mai este o butaforie, un angel cu aripi de dantelă, ci un om cu mari zone de umbră, parcurs de contradicții, sfâșiat
M. Sebastian, înger sau om? by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/6736_a_8061]
-
larg despre capacitățile (diferite!) de "reflectare" a naratorilor (James îi numește pe naratori "reflectori", considerînd că, în linii mari, conștiința lor - conceptualizată drept "inteligență centrală" - constituie singura sursă de preluare a informației narative, oglinda unde "se reflectă", în ultimă instanță, realul), impunînd, în teoria critică, ideea că acela care relatează povestea nu este identic cu acela care o scrie. Mai mult, povestitorul - ca și scriitorul - are autonomie intelectuală și morală . E o ființă vie, cu tabieturi, interese și limitări. Povestea lui
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
caracterelor individuale într-o anumită tipologie abstractă. Cum o asemenea tentativă nu putea fi dusă prea departe din pricina riscului major al eșuării în rețetă, sculptorul încearcă o altă soluție, și anume supradimensiopnarea, ieșirea din scară ca procedeu de subminare a realului. Înlocuind frumosul cu realul, avem în proiectul lui Paciurea ilustrarea cea mai fidelă a unei observații pe care Aristotel o făcuse de multă vreme în Poetica. Anume aceea care privește justa organizare a elementelor și dimensiunea potrivită. Spunea Aristotel: Ființă
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
anumită tipologie abstractă. Cum o asemenea tentativă nu putea fi dusă prea departe din pricina riscului major al eșuării în rețetă, sculptorul încearcă o altă soluție, și anume supradimensiopnarea, ieșirea din scară ca procedeu de subminare a realului. Înlocuind frumosul cu realul, avem în proiectul lui Paciurea ilustrarea cea mai fidelă a unei observații pe care Aristotel o făcuse de multă vreme în Poetica. Anume aceea care privește justa organizare a elementelor și dimensiunea potrivită. Spunea Aristotel: Ființă sau lucru de orice
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
ar realiza dintr-o dată, iar privitorul ar pierde sentimentul unității și al integrității obiectului, ca înaintea unei lighioane de zece mii de stadii” (Poetica, Ed. Academiei, Buc., 1965, pag. 63, 35). Giganții lui Paciurea tocmai acestea sunt, adică o ficționalizare a realului, o perturbare a percepției, cu alte cuvinte ,,o lighioană de zece mii de stadii”. În cel de-al treilea moment, revolta în fața figurativului și a particularului se rezolvă prin fuga în fabulatoriu, prin dezertarea definitivă în metafora himerei.
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
și de sânge. Scriitorul și cei din mintea lui Poate în loc de minte ar fi mai potrivit cuvântul imaginație, dar scriitorii proiectează în opera lor și una și alta, și poate și altele în plus (inspirație, spirit de observație, priza la real sau introspecția). Aproape toate se regăsesc combinate și recombinate în patru opere (romane, eseu și autobiografie) care dezvăluie interioritatea sau intimitatea procesului creator, modul de viață sau felul de a fi cu sine al scriitorului. Toate cele patru cărți au
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
vorbeau între ei scriitorii, în timpul vieții. Drama este că vocile sunt în așa fel făcute, încât ele dispar odată cu purtătorii în neant. *** ... Sadoveanu vorbea puțin. Cu Rebreanu, te plictiseai. Bacovia bâiguia. Blaga, - mut ca o lebădă. Tăria lumii interioare, fascinația realului, ca și a ficțiunilor anulează oralitatea. De unde și simplitatea aparentă a operelor, ca și vorbite. Contrar veleitarilor vorbăreți, al căror scris căznit pretențios pare o vorbire în dodii, artificială, nefirească, simplistă, nu simplă. *** Un critic tânăr apusean analizează literatura cu
Scriitoricești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6624_a_7949]
-
anulînd-o pe cea "artistică". Ar mai fi vorba și de neînțelegerea dublei referențialități a textelor avînd o atare organizare: pe de o parte, o referențialitate "exactă", fidelă, de la literatură la literatură, și, pe de altă parte, ca ficțiune în marginea realului, deci îndepărtîndu-se de acesta la modul esențial, fiind altceva (e și cazul Hronicului... lui Lucian Blaga), în timp ce grila (auto)biografică introduce o referențialitate funcționabilă cel mult în unghiul laboratorului de creație. Să notăm și faptul că, în Istoria critică..., desfășurarea
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
că nu e depășită sfera persoanei naratorului, cum sînt toate ale lui Anton Holban, e foarte normal ca autorul să scrie despre singura lume pe care o cunoaște: aceea în care a trăit" (p. 742). Este, evident, cazul referențialității ficțiune/real, translarea mecanică autor/narator fiind refuzată și aici, chiar dacă aceasta a fost semnată de G. Călinescu: "... el confundă pe narator cu autorul propriu-zis" (p. 746). Refuzul de a convoca nivelul autobiografic e vizibil și în încursiunea analitică în proza lui
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
care sînt prinși autorul, auctorialul și personajul, ca finalizare a unei conjuncții într-un imposibil supratext. Dar chiar acceptînd identitatea trăirilor (prin paralelism "total" în gradualitate, calitate și cuprindere), nu putem ocoli adevărul spațiului în care acestea se desfășoară: între real (autorul), ficțiune de gradul întîi (naratorul) și ficțiune de gradul al doilea (personajul) - alteritățile funcționează autonom și specific. Jocul respectiv poate fi, cînd alteritatea apare ca inexistentă, o calitate; nu, însă, în ordinea valorii și nu ca un criteriu de
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
în minte, suferea de acea foame omniprezentă, cronică, pe care a personificat-o, spre a o putea percepe ca pe un adversar, spre a-i putea ține piept, spre a o înfrunta. Atitudinea reflexivă în fața celor mai umile elemente ale realului îi protejează eroului cărții puritatea și în timpul traversării bolgiilor infernului concentraționar. Romanul Atemschaukel pare, așadar, și un manual poetic de salvare a demnității umane, în cele mai cumplite împrejurări, o carte comparabilă doar ca idee pentru cititorul român - îmi spuneam
Convorbire cu HertaMüller - Foamea de adevăr și de literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6514_a_7839]
-
noastre la o Cetate normală, care singură poate garanta existența normală a culturii. Un act pur formal de „condamnare” a regimului comunist, cum a fost cel săvîrșit în Parlament de către actualul prezident al țării, n-ar putea substitui măsurile în real ale unei atari atitudini asumate cu reală răspundere. Un iz de birocrație emană din acest document, însoțit, e drept, de un substanțial raport asupra temei, dar insuficient în zonele existential-morale pe care s-ar fi cuvenit a le avea în
Uzura adevărului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6547_a_7872]
-
Bd. Carol I, Piața Rosetti, cu întoarcere pe Bd. Carol I, Bd. Nicolae Bălcescu, Bd. Gh. Magheru, Piața Română, Bd. Dacia, Str. Mircea Vulcănescu, Cal. Plevnei, urmând apoi traseul actual. Linia 232 va funcționa pe traseul de bază între terminalul Real Berceni și Piața Unirii, apoi pe un traseu modificat prin Str. Bibescu Vodă, Bd. Dimitrie Cantemir, Bd. Mărășești, Str. Dr. C-tin Istrate, urmând apoi traseul actual. Linia 312 va funcționa pe traseul de bază între Piața de Gros și
Traseele RATB, modificate sâmbătă şi duminică () [Corola-journal/Journalistic/65689_a_67014]
-
de poeme. Gradul în care coerența jurnalului depinde de cât de densă e organizarea lumii interioare se poate aproxima cel mai exact pe perioada stagiului american. Cu câteva excepții (singura notabilă fiind cea a prezenței iradiante a lui Mircea Eliade), realul dispare cu totul. În locul lui intervine, și stilistic, dar în primul rând ca referință, conspectul. Constanța Buzea fișează enorm, pe câteva traiectorii dinainte definite, studii de antropologie, de istorie a religiilor, de magie pneumatică. Nu-i neapărat vorba de acumulări
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
aveau SIDA. M-am gândit atunci că asta avea de fapt Luz Acaso, iar dacă María José, în ciuda locvacității ei, nu mi-o spusese a fost din cauza ideii stranii pe care o avea despre discreție. Poate că raportul ei cu realul era doar unul prudent. Pe de altă parte, prostituatele erau, obiectiv vorbind, foarte expuse la SIDA, ceea ce lăsa să plutească, din nou, o întrebare. - Mai bine scoți soba, am zis. Mănâncă din oxigen și împuținează aerul. María José a tras
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
8.Zooey Deschanel, actrița originară din Los Angeles. Primul film al lui Zooey Deschanel a fost în anul 1999, în Mumford. Au urmat apoi roluri mai bune în filme mai bine cotate precum Almost Famous, Cameron’s Crowe, All the real girls, Yes Mân în care a jucat alături de Jim Carrey. 7.Anne Hathaway, frumoasa brunetă care a cucerit inimile romanticilor mai ales cu filmele „One day” și „Devil Wears Pradă”. Anul 2013 i-ar putea aduce actriței Oscarul cu filmul
Top 10 cele mai sexy actrițe în 2013 de la Hollywood by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64981_a_66306]